Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice. Art. 321 C.p.. Decizia nr. 1916/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1916/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-10-2013 în dosarul nr. 1916/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1916
Ședința publică din data de 16 octombrie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: M. D.-G.
JUDECĂTOR: D. D.
JUDECĂTOR: B. L.
GREFIER: D. T.
Ministerul Public–P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror M. REYHAN.
Pe rol se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de revizuentul-condamnat C. M. împotriva sentinței penale nr.2 din 15.03.2013, pronunțată de Judecătoria Z. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-revizuent-condamnat C. M., personal, în stare de detenție și asistat de apărător din oficiu, av. B. V. în substituirea apărătorului desemnat din oficiu av. S. A.-M., în baza delegației de asistență judiciară obligatorie nr._/30.08.2013 eliberată de Baroul București-Serviciul de Asistență Judiciară.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Curtea acordă posibilitatea apărătorului din oficiu să ia legătura cu recurentul-revizuent-condamnat.
Nemaifiind cereri prealabile de discutat, excepții de invocat ori probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu pentru recurentul-revizuent-condamnat C. M. având cuvântul, față de calitatea avută în această cauză, arată că pune concluzii de admitere a recursului și să se aprecieze admisibilă cererea de revizuire raportat la motivele invocate, iar pe fond să se dispună achitarea recurentului-revizuient-condamnat C. M., având în vedere că acesta susține că niciodată nu a săvârșit vreo faptă de ultraj contra bunelor moravuri.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului formulat de inculpat ca nefondat, având în vedere că aceste critici aduse privesc fondul cauzei și nu pot fi reluate pe calea unei cereri de revizuire, apreciind că în mod corect instanța de fond a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă.
Recurentul-revizuent-condamnat C. M., având ultimul cuvânt, arată că nu s-a ocupat niciodată cu astfel de activități ilegale, apreciind că este condamnat nevinovat la 2 ani închisoare.
La interpelarea Curții recurentul-revizuent arată că motivele de revizuire vizează declarațiile false ale numitului D. I., precizând că a făcut cerere și la C.E.D.O.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.2 din 15.03.2013, pronunțată de Judecătoria Z. a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul C. M. T., ca inadmisibilă.
În temeiul art. 192 alin. 2 C.pr.pen., a fost obligat condamnatul la plata sumei de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin adresa nr.153/III/6/2013 din 11.02.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Z. a fost înaintat și înregistrat sub nr._ din data de 12 februarie 2013 pe rolul Judecătoriei Z., referatul procurorului privind cercetările efectuate și concluziile rezultate din examinarea cererii de revizuire formulate revizuientul C. M. T., aflat în executarea pedepsei în regim de penitenciar, în vederea judecării cauzei.
Prin aceeași adresă a fost restituit și dosarul nr._ al Judecătoriei Z. la care este atașat dosarul de urmărire penală nr.83/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Z..
În motivarea cererii de revizuire, acesta a solicitat revizuirea sentinței penale pronunțată de Judecătoria Z., prin care s-a dispus condamnarea sa la pedeapsa 2ani închisoare pentru infracțiunea de ultraj contra bunurilor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.
Urmare cercetărilor efectuate în cauză de către P. de pe lângă Judecătoria Z. s-a arătat că din analiza cererii de revizuire, prin prisma motivelor invocate de petiționarul condamnat C. M. T. rezultă că în speță nu este incident nici unul din cazurile de revizuire limitativ enumerate de art. 394 al. 1 lit. a-e C.pr.pen.
Concluzia procurorului este de respingere ca nefondată a cererii de revizuire deoarece că motivele invocate de către revizuientul condamnat neregăsindu-se în nici unul dintre cazurile strict prevăzute de art. 394 C.proc.pen.
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța reține următoarele:
La data 12 februarie 2013 pe rolul Judecătoriei Z. a fost înregistrat referatul procurorului de la P. de pe lângă Judecătoria Z. privind cercetările efectuate și concluziile rezultate din examinarea cererii de revizuire formulate de revizuientul C. M. T., aflat în executarea pedepsei în regim de penitenciar.
Prin cererea de revizuire formulată, acesta a solicitat revizuirea sentinței penale pronunțată de Judecătoria Z., prin care s-a dispus condamnarea sa pentru infracțiunea de ultraj contra bunurilor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, respectiv, astfel cum rezultă din declarația revizuientului, sentința penală nr.31/23.03.2012, pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria Z., prin care s-a dispus condamnarea sa la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 321 al.1Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, dispunându-se prin aceeași sentință în baza disp. art. 113 Cod pen., obligarea susnumitului la tratament medical până la însănătoșire.
În motivare, așa cum rezultă din declarația revizuientului dată la data de 19.11.2012 în fața procurorului, acesta a arătat că a solicitat revizuirea sentinței mai sus menționate, deoarece a fost condamnat pe nedrept, deoarece este nevinovat și nu a comis fapta pentru care a fost condamnat.
A arătat că organele de poliție au instrumentat cazul și l-au trimis la parchet, deși a arătat pe tot cursul urmăririi penale că este nevinovat, nu mai știe dacă a fost citat la parchet pentru declarații, că în cursul judecății a fost dat afară din sală, cauza judecându-se în lipsa sa.
A precizat că în cauză condamnarea sa reprezintă o eroare judiciară, și solicită achitarea sa, solicitând administrarea probei testimoniale în dovedirea nevinovăției sale.
Din cercetările efectuate de către P. de pe lângă Judecătoria Z. a rezultat că împrejurările invocate de revizuient nu constituie cazuri de revizuire prevăzute de lege.
Cazurile în care poate fi revizuită o hotărâre penală rămasă definitivă sunt strict și limitativ prevăzute de lege, respectiv de art. 394 C.proc.pen. Astfel, revizuirea este o cale extraordinară de atac prin care se îndreaptă erorile de judecată – erorile de fapt – săvârșite de către instanța de judecată ca urmare a necunoașterii, în momentul soluționării cauzei, a unor împrejurări esențiale, în raport de care hotărârea definitivă nu mai corespunde adevărului sau atunci când se descoperă că s-au săvârșit infracțiuni care au influențat soluționarea cauzei.
Astfel, pe cale revizuirii, instanța de revizuire revine, dacă se impune acest lucru, asupra soluției pronunțate printr-o hotărâre penală definitivă și rejudecă întreaga cauză în baza noilor fapte și împrejurări constatate, pronunțând o nouă hotărâre.
Instanța a apreciat că solicitarea revizuientului de administrare a probei testimoniale apare ca tardivă, revizuientul, asistat de apărător în tot cursul procesului penal, având posibilitatea de a solicita administrarea de probe în apărarea sa, instanța reținând că o parte din martori au fost audiați în faza de judecată.
Problemele ridicate de revizuient, care țin de soluții pronunțate de instanțe judecătorești care sunt supuse controlului judiciar, aspectele invocate de revizuient care au fost avute în vedere de instanța de judecată la pronunțarea hotărârii de condamnare, nu pot fi subsumate cazurilor prevăzute de art. 394 alin. 1 lit. a – e C.proc.pen., astfel cum rezultă din întreg conținutul articolului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, revizuientul-condamnat S. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea recursului, desființarea hotărârii instanței de fond și admiterea cererii de revizuire.
Analizând sentința recurată prin prisma criticii formulate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.3856 alin.3 C. proc. pen., sentința nefiind susceptibilă de apel, Curtea constată că recursul este nefondat.
Așa cum a arătat instanța de fond, motivele invocate de revizuientul-condamnat nu se circumscriu cazurilor expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art.394 alin.1 C. proc. pen.
Astfel, prin cererea de revizuire condamnatul nu a învederat fapte sau împrejurări noi necunoscute de către instanță la soluționarea pe fond a cauzei, invocând doar faptul că soluția de condamnare reprezintă o eroare judiciară.
Pentru aceste considerente Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat C. M. T. împotriva sentinței penale nr. 2 din 15 martie 2013, pronunțată de Judecătoria Z..
Va obliga recurent la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariul avocat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat C. M. T. împotriva sentinței penale nr. 2 din 15 martie 2013, pronunțată de Judecătoria Z..
Obligă recurent la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariul avocat din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 16 octombrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. D. G. D. D. B. L.
GREFIER
D. T.
Red. și tehnored. D.D./2 ex.
Red. D. O. – Judecătoria Z.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1946/2013. Curtea... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1915/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
