Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1135/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1135/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-10-2014 în dosarul nr. 1135/2014
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 1135/A
Ședința publică din data de 01.10.2014
Completul constituit din
Președinte: R. A. B.
Judecător: D. D.
Grefier: C. G.
Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București, a fost reprezentat de procuror N. A.-M..
Pe rol se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de persoana vătămată A. B. ROMÂNIA împotriva sentinței penale nr. 659/08.08.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-inculpat T. M. personal, în stare de detenție și asistat de apărător desemnat din oficiu, av. D. Florența.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat faptul că dosarul este la primul termen de apel.
Nemaifiind cereri prealabile de discutat, excepții de invocat ori probe de administrat, se constată cauza în stare de judecată și se acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat, având cuvântul solicită respingerea ca nefondat a apelului declarat de persoana vătămată A. B. Romania împotriva sentinței penale nr. 659/08.08.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul penal nr._ .
Arată că, în baza art. 19 C.p.p. acțiunea civilă se exercită de persoana vătămată sau de succesorii acesteia, sau după caz de partea responsabilă civilmente.
În dispozițiile art. 20 alin. 1 C.p.p. se prevede faptul că persoanele îndreptățite se pot constitui părți civile până la începerea cercetării judecătorești, apreciind că apelanta avea posibilitatea să formuleze o cerere scrisă de constituire parte civilă în fața organelor de urmărire penală sau în fața instanței de fond, dar nu a făcut-o, neexistând nici un înscris în acest sens.
Apreciază că instanța de apel nu poate lua în calcul neglijența acestei părți vătămate care ar fi putut să se constituie parte civilă.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul solicită admiterea apelului și desființarea sentinței penale atacate numai sub aspectul laturii civile și obligarea inculpatului la plata către partea civilă a sumei de 245 lei, apreciind că înscrisurile de la fila nr. 70 a dosarului de urmărire penală valorează o constituire de parte civilă, cu atât mai mult cu cât organele judiciare nu și-au îndeplinit obligația prevăzută de art. 20 alin. 2 C.p.p.
Intimatul-inculpat T. M., având ultimul cuvânt arată că este de acord cu cele învederate de apărătorul său.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința penală nr. 659/08.08.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul penal nr._, s-au hotărât următoarele:
„Respinge sesizarea din oficiu privind schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului T. M. prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București nr._/P/2012, din infracțiunea de furt calificat în formă continuată prev. de art. 208 alin.1 – art.209 alin.1 lit. e, g, i din Codul penal din 1969 cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal din 1969 și art.37 alin.1 lit.a) din Codul penal din 1969 în două infracțiuni de furt calificat prev. de art.228 alin.1 –art.229 alin.1 lit.b,d C.p. cu aplicarea art.41 alin.1 C.p., ambele cu aplicarea art.38 C.p.
În baza art. 208 alin.1 –art.209 alin.1 lit. e, g, i din Codul penal din 1969 cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal din 1969 și art.37 alin.1 lit.a) din Codul penal din 1969 și cu aplicarea art. 396 alin.10 C.p.p. condamnă pe inculpatul T. M. (fiul lui R. și Z., născut la 04.04.1975 în mun. C., domiciliat în ., ., jud. C., CNP_, cetățean român, studii -6 clase, stare ciivlă – căsătorit, recidivist, în prezent încarcerat la Penitenciarul Poarta A.) la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată și în stare de recidivă postcondamnatorie.
În baza art.71 din Codul penal din 1969 interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a II-a, b din Codul penal din 1969 pe durata executării pedepsei principale rezultante.
Constată că inculpatul a comis infracțiunea dedusă judecății (săvârșită la data de 08.10.2012) în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată acestuia prin Sentința penală nr. 1432/05.06.2012 a Judecătoriei Medgidia și în termenul de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 285/02.03.2012 a Judecătoriei C..
Constată că prin Sentința penală nr. 1646/20.12.2012 a Judecătoriei C., rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 102/P/ 14.02.2013 a Curții de Apel C., și prin sentința penală nr. 325/12.11.2013 a Judecătoriei A., rămasă definitivă prin nerecurare la 13.12.2013, s-au revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare la care a fost condamnat inculpatul prin Sentința penală nr. 1432/05.06.2012 a Judecătoriei Medgidia, rămasă definitivă prin nerecurare, precum și suspendarea executării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare la care a fost condamnat același inculpat prin sentința penală nr. 285/02.03.2012 a Judecătoriei C., rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 515/P/31.05.2012 a Curții de Apel C..
Constată că infracțiunea dedusă judecății în cauză este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul T. M. a fost condamnat prin Sentința penală nr. 1646/20.12.2012 a Judecătoriei C., rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 102/P/ 14.02.2013 a Curții de Apel C., și prin sentința penală nr. 325/12.11.2013 a Judecătoriei A., rămasă definitivă prin nerecurare la 13.12.2013.
Descontopește pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare la care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală nr. 325/12.11.2013 a Judecătoriei A., rămasă definitivă prin nerecurare la 13.12.2013, în pedepse componente indivizibile, după cum urmează:
-pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 din Codul penal din 1969 rap. la art. 208 alin.1 –art.209 alin.1 lit.a, e, g și i din Codul penal din 1969 cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal din 1969 (4 fapte) și art. 37 lit.a) din Codul penal din 1969 în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată acestuia prin Sentința penală nr. 1432/05.06.2012 a Judecătoriei Medgidia (acte materiale din 02.10.2012);
-pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 din Codul penal din 1969 rap. la art. 208 alin.1 –art.209 alin.1 lit.a, e, g și i din Codul penal din 1969 cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal din 1969 (4 fapte) și art. 37 lit.a) din Codul penal din 1969 în termenul de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 285/02.03.2012 a Judecătoriei C. (acte materiale din 02.10.2012);
În baza art. 33 lit.a) din Codul penal din 1969 cu aplicarea art.34 lit.b) din Codul penal din 1969 contopește pedepsele mai sus menționate, astfel cum au fost puse în individualitatea lor, cu pedeapsa indivizibilă de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 1646/20.12.2012 a Judecătoriei C., rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 102/P/ 14.02.2013 a Curții de Apel C. și cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată în cauză, în final inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.
În baza art.71 din Codul penal din 1969 interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a II-a, b din Codul penal din 1969 pe durata executării pedepsei principale rezultante.
În temeiul art. 88 din Codul penal din 1969 rap. la art.36 alin.3 din Codul penal din 1969 deduce din durata pedepsei rezultante aplicate perioada deja executată de la 10.10.2012 la zi.
Anulează mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 3303/2012 emis de Judecătoria C. și mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 427/2013 emis de Judecătoria A. și dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei de 4 ani închisoare din care se va scădea perioada deja executată de la 10.10.2012 la zi.
În baza art. 112 lit.f) din Codul penal din 1969 rap. la art. 118 lit.e din Codul penal din 1969 confiscă de la inculpat suma de 300 lei obținută prin săvârșirea infracțiunii.
Ia act că persoana vătămată . (cu sediul în București, Calea Dorobanților nr.237B, sector 1) nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art. 274 alin.1 C.p.p. obligă pe inculpat să plătească statului suma de 1100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.”
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr._/P/2012 din 24.01.2014, P. de pe langa Judecatoria Sector 3 Bucuresti a dispus trimiterea în judecată a inculpatului T. M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat în formă continuată și în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 208 alin.1 – art. 209 alin. 1 lit. e, g, i din Codul penal din 1969 cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal din 1969 și aplicarea art. 37 alin.1 lit.a) din Codul penal din 1969.
Organele de urmărire penală au reținut următoarea situație de fapt:
În data de 08.10.2012, în jurul orei 20,00-20,30, inculpatul s-a deplasat în zona străzilor D. Nouă-C. C., sector 3, unde, în baza aceleiași rezoluții infracționale, prin metoda „cash trapping” (capcană pentru bancomate) a sustras, respectiv a încercat să sustragă bani din ATM-urile aparținând băncilor ATE B. și A. B., distrugând fantele de ejectare a banilor și însușindu-și, astfel, suma de 300 lei din contul bancar aparținând numitei M. L..
Organele de urmărire penală au stabilit situația de fapt în urma coroborării următoarelor mijloace de probă: declarații reprezentant persoane vătămate, proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, procese-verbale de cercetare la fața locului cu planșe foto, procese-verbale de vizionare a înregistrărilor video și planșe foto, adrese răspunsuri ATE B., ING B., A. B., declarații martori, declarații învinuit.
Prin încheierea de ședință din 20.02.2014, instanța a dispus trimiterea cauzei la camera preliminară pentru a se proceda conform art. 342 și 348 Cpp.
Prin încheierea de ședință din 03.04.2014, judecătorul de camera preliminară a dispus începerea judecății privind pe inculpatul T. M..
În ședința publică din data de 05.08.2014, inculpatul T. M. s-a prevalat de dispozițiile art. 396 al.10 C.p.p. coroborat cu art. 375 C.p.p., recunoscând în totalitate săvârșirea faptei reținute în sarcina sa prin rechizitoriu și solicitând ca judecata să se facă doar în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, fără a propune alte probe. Având în vedere poziția procesuală a inculpatului și actele și lucrările dosarului de urmărire penală, instanța a încuviințat cererea formulată de acesta și a procedat la judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate instituite de dispozițiile art. 396 al.10 C.p.p. coroborat cu art. 375 alin. 1 C.p.p.
Tot în ședința publică din 05.08.2014, urmare a publicării în Monitorul Oficial al României a Deciziei Curții Constituționale nr.265/06.05.2014, instanța, din oficiu, a pus în discuție o schimbare de încadrare juridică, respectiv schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul din infracțiunea de furt calificat în formă continuată prev. de art. 208 alin.1 –art.209 alin.1 lit. e, g, i din Codul penal din 1969 cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal din 1969 și art.37 alin.1 lit.a) din Codul penal din 1969 în două infracțiuni de furt calificat prev. de art.228 alin.1 –art.229 alin.1 lit.b,d C.p. cu aplicarea art.41 alin.1 C.p., ambele cu aplicarea art.38 C.p..
În vederea verificării încadrării juridice a faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului T. M., instanța a emis adrese pentru înaintarea la dosar a unei fișe de cazier judiciar actualizate a inculpatului (fila nr.16 d.i.), a sentinței penale nr. 285/02.03.2012 a Judecătoriei C. (filele nr.32-38 d.i.), a sentinței penale nr.325/12.11.2013 a Judecătoriei A. (filele nr.54-59 d.i.), a sentinței penale nr. 1432/05.06.2012 a judecătoriei Medgidia (filele nr. 60-66 d.i.), a sentinței penale nr. 1646/2012 a Judecătoriei C. (filele nr.86-92 d.i.).
La data de 20.02.2014, prin Serviciul Registratură, ATE B. România SA a depus la dosar precizări scrise în cuprinsul cărora a arătat că de la data de 01.12.2013 nu mai are calitate procesuală în cauză întrucât a avut loc divizarea sa prin desprinderea unei părți din patrimoniul sau și transferarea acesteia către Piraeus B. România SA. În susținerea precizărilor scrise persoana vătămată a depus înscrisuri (filele nr.22-25 d.i.).
După începerea judecății în cauză, instanța a dispus citarea . cu mențiunea că se poate constitui parte civilă în procesul penal până la începerea cercetării judecătorești. Totodată, a emis adresă către martora M. L. pentru a verifica dacă dorește să participe ca parte civilă în cauză cu mențiunea că se poate constitui parte civilă până la începerea cercetării judecătorești. Succesorul în drepturi a ATE B. România, respectiv Piraeus B. România SA nu a făcut precizări scrise urmare a adresei emise de instanță.
În vederea soluționării prezentei cauze, analizând in mod coroborat mijloacele de proba administrate in cauza, având in vedere ca inculpatul a înțeles sa se prevaleze de dispozițiile art. 396 al.10 C.p.p., cererea sa fiind admisa în ședința publică din 26.06.2014, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 08.10.2012, în jurul orelor 20.00-20.30, inculpatul T. M. s-a deplasat în zona străzilor D. Nouă – C. C., sector 3, unde, în baza aceleiași rezoluții infracționale, prin metoda „ cash trapping” (capcană pentru bancnote) a sustras, respectiv a încercat să sustragă bani din ATM-urile aparaținând băncilor ATE B. și A. B., distrugând fantele de ejectare a banilor, însușindu-și astfel, suma de 300 lei din contul bancar aparținând numitei M. L..
Cele două unități bancare mai sus menționate au sesizat organele de poliție, arătând valoarea prejudicilor cauzate, fără a specifica expres dacă se constituie părți civile în procesul penal. Ulterior ATE B. România SA a depus la dosar precizări scrise în cuprinsul cărora a arătat că de la data de 01.12.2013 nu mai are calitate procesuală în cauză întrucât a avut loc divizarea sa prin desprinderea unei părți din patrimoniul sau și transferarea acesteia către Piraeus B. România SA. Deși citată cu mențiunea de a indica dacă se constituie parte civilă în cauză, A. B. nu a făcut precizări scrise în acest sens. Numita M. Lumnița a fost audiată ca martor în faza de urmărire penală și, deși instanța a emis adresă pentru a verifica dacă dorește să participe ca parte civilă în cauză, aceasta nu a făcut precizări scrise cu privire la acest aspect.
Situația de fapt mai sus reținută cu privire la activitatea infracțională a inculpatului T. M. din 08.10.2012 a rezultat din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză după cum urmează:
Din actele de cercetare efectuate în cauză a rezultat că în seara de 08.10.2012 inculpatul T. M., domiciliat în localitatea Cobadin din județul C., s-a deplasat în Municipiul București însoțit de martorii C. E. și Alberto C. M., cu autoturismul condus de acesta din urmă. Ajungând pe . 3, fără a preciza celor doi martori intenția sa, inculpatul T. M. a coborât din autoturism, îndreptându-se către sediul Băncii A. B., unde cu ajutorul unui briceag a forțat fanta de ejectare a banilor, cu intenția de a instala un dispozitiv de blocare a banilor, însă întrucât prin zonă treceau mai multe persoane, acesta a renunțat.
Astfel, din procesul verbal de vizionare a înregistrării video efectuată cu ajutorul camerei de supraveghere instalată la ATM-ul Agenției A. B. situată pe C. C., nr.5-7, sector 3, a rezultat că în jurul orei 20,10, o persoană de sex masculin, identificată ulterior ca fiind inculpatul T. M., s-a apropiat de bancomat, executând brusc câteva mișcări, fără a se observa în mâna sa vreun card bancar, după care a părăsit zona (filele 91-93).
Din jurnalul operațiunilor efectuate la ATM-ul A. B. din . 3, astfel cum a fost pus la dispoziția organelor de poliție (filele 72, 79-80) a rezultat că ultima tranzacție valabilă anterior vandalizării aparatului a avut loc în jurul orei 19,10, iar astfel cum rezultă și din adresa nr.22/8.11.2012(fila 70), prima tranzacție după distrugerea bancomatului s-a înregistrat la ora 20,50, ocazie cu care s-au raportat erori la nivelul sistemului de dispensare a numerarului. Totodată agenția bancară a confirmat faptul că în urma verificării numerarului retras din ATM la sfârșitul ciclului de alimentare/balansare în cadrul căruia a fost sesizat incidentul, contul acestuia nu a înregistrat minus, ceea ce confirmă rămânerea faptei comisă de inculpatul T. M. în faza de tentativă.
Imediat după această primă faptă nereușită, inculpatul T. M. a mers la sediul Agenției ATE- B. situată pe ..2, sector 3, unde, prin aceeași metodă, respectiv prin utilizarea unui briceag, a forțat fanta de ejectare a numerarului în care a introdus un dispozitiv tip agrafă (furculiță) isesizabil. Acesta avea aptitudinea de a devia bancnotele pentru a rămâne prinse în interior, astfel deși comanda de retragere de pe card a unei anumite sume de bani era dată, iar mecanismul automat de expulzare a bancomatelor demara normal, suma fiind selectată din teancul de bani spre a fi scoasă, banii nu mai parveneau solicitantului, iar operațiunea se înregistra ca „operațiune efectuată”.
Prin acest procedeu inculpatul a reușit să sustragă suma de 300 lei din contul aparținând numitei M. L. deschis la ING B., după ce fiul acesteia numitul M. M. A., utilizând cardul atașat contului sus-numitei a efectuat o operațiune de extragere a acestei sume la ATM-ul Agenției ATE-B. situat pe ..2, însă fără a intra în posesia banilor, care la scurt timp au fost extrași din bancomat de către inculpat.
Din procesul verbal de vizionare a înregistrării video efectuată cu ajutorul camerei de supraveghere instalată la ATM-ul Agenției ATE-B. situat pe ..2, sector 3 și configurată cu o eroare de 10 minute în avans (filele 37-46), astfel cum rezultă din coroborarea cu datele transmise atât de către ING B. și de ATE B. (filele 33,35), potrivit cărora operațiunea de retragere efectuată de numitul M. M. A. a avut loc la ora 20,39 a rezultat că acesta din urmă a manifestat o atitudine contrariată imediat după folosirea bancomatului, fără a ridica vreo sumă de bani, verificând pentru scurt timp starea aparatului după care a părăsit zona.
La aproximativ două minute după plecarea numitului M. M. A., în înregistrare se observă o persoană de sex masculin, îmbrăcată cu un hanorac cu glugă, prezentând semnalmentele aceluiași individ care la ora 20,10 a fost înregistrat și de camera de supraveghere amplasată la Agenția A. B., situată pe C. C., nr.5-7, sector 3, și identificat ca fiind inculpatul T. M.. Acesta a manifestat un comportament suspect, în sensul că nu execută mișcări firești pentru efectuarea unei acțiuni de testare cod, privind agitat în spatele său, stând aplecat spre fanta de ejectare a banilor și părăsind zona imediat după ce și-a făcut apariția o altă persoană, pentru a reveni în jurul orei 20,46 (înregistrată pe camera de supraveghere 20,36), când din fanta de eliberare numerar a scos mai multe bancnote, de asemenea, prin mișcări nefirești și fără a aștepta în final eliberarea vreunui card bancar. Totodată, inculpatul a mai fost surprins într-un al treilea moment, ulterior însușirii banilor când doar a verificat fanta de ejectare numerar după care a plecat în grabă.
Din adresa ATE B. nr.1794/19.10.2012 (fila 34) rezultă că incidentul constând în vandalizarea și ulterior extragerea frauduloasă a sumei de 300 lei din contul numitei M. L. a avut loc în intervalul 20,20 – 20,50, fiind pusă la dispoziția organelor de poliție înregistrarea video aferentă doar acestui interval de timp.
Din declarația numitului M. M. A. a rezultat că în data de 8.10.2012 în jurul orei 20,30, a utilizat cardul aferent contului deținut de martora M. L. la banca ING B. pentru a extrage suma de 300 lei, la ATM-ul Agenției ATE B. situat pe ..2, însă nu a primit suma solicitată, observând cu această ocazie faptul că fanta de ejectare a banilor era întredeschisă. Sus-numitul s-a recunoscut în imaginile înregistrate cu camera de supraveghere ca fiind persoana surprinsă în intervalul de timp dintre orele 20.20.14-20.30.40(fila 52).
Operațiunea efectuată de numitul M. M. A. a fost confirmată de listingul transmis prin adresa nr.2830/16.11.2012 a ING B., potrivit căruia în data de 8.10.2012, la ora 18.39.15 (afișată conform standardului GMT, la care pentru ora de iarnă a României se adaugă 2 ore) a fost retrasă de la ATM-ul ATE B. din ..2, sector 3, suma de 300 lei.
Fiind audiați, martorii C. E. și Alberto C. M. nu au putut oferi detalii în legătură cu fapta comisă de inculpatul T. M., aceștia arătând că, deși în cursul lunii octombrie 2012 s-au aflat împreună cu inculpatul în Municipiul București, fiind în tranzit de la Timișoara spre C., au existat intervale de timp în care nu au rămas cu acesta, inclusiv atunci când oprind autoturismul într-o zonă cu mai multe sedii de bănci, T. M. a coborât și le-a cerut celor doi martori să îl aștepte fără a preciza vreun motiv, lipsind aproximativ 30 de minute.
În cursul urmăririi penale inculpatul T. M. a dat dovadă de o atitudine sinceră, recunoscând comiterea faptei reținute în sarcina sa, totodată negând orice implicare a martorilor C. E. și Alberto C. M.. Inculpatul și-a menținut poziția procesuală de recunoaștere a faptei reținute în sarcina sa și în fața instanței, când s-a prevalat de dispozițiile art. 396 alin.10 C.p.p., achiesând la situația de fapt descrisă în actul de sesizare.
Faptele inculpatului T. M., care în baza aceleiași rezoluții infracționale, în data de 08.10.2012, în jurul orelor 20.00-20.50, s-a deplasat în zona străzilor D. Nouă – C. C., sector 3, unde în baza aceleiași rezoluții infracționale, prin metoda „cash trapping” (capcană pentru bancnote) a sustras, respectiv a încercat să sustragă bani din ATM-urile aparținând băncilor ATE B. și A. B., distrugând fantele de ejectare a numerarului, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat în formă continuată și în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art.208 alin.1-art.209 alin.1 lit. e,g ș i Cod penal din 1969 cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal din 1969 și aplicarea art.37 lit.a) din Codul penal din 1969 (două acte materiale).
Instanța a constatat că în mod corect s-a reținut de către procuror forma continuată a infracțiunii de furt calificat deoarece inculpatul a acționat în baza aceleiași rezoluții infracționale unice, executând mai multe acte materiale prin care a sustras sau a încercat să sustragă bani din ATM-urile unor bănci, la intervale de timp apropiate, având același scop, acela de a sustrage sustragă bani din ATM-urile aparținând băncilor ATE B. și A. B..
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii, instanța a reținut că elementul material al infracțiunii de furt a fost realizat în speță prin sustragerea sau încercarea de sustragere a unor bani din ATM-urile celor două bănci, folosind metoda „ cash trapping”, inculpatul reușind efectiv să sustragă bani doar din ATM-ul ATE B., aspect ce a determinat reținerea a două acte materiale în cadrul infracțiunii de furt calificat, din care unul rămas în faza de tentativă.
Totodată, deoarece inculpatul a comis cele două acte materiale ale infracțiunii de furt calificat într-un loc public, în luna octombrie, jurul orelor 20.00-20.50, și folosind un briceag pentru distrugerea fantelor de ejectare a numerarului de la cele două ATM-uri, instanța a constatat că în mod corect s-au reținut elementele circumstanțiale agravante prevăzute de art.209 alin.1 lit.e,g și i din Cod penal din 1969 prin săvârșirea faptei într-un loc public, în timpul nopții și prin efracție.
Latura subiectivă a faptei este caracterizată de vinovăția sub forma intenției directe, inculpatul prevăzând rezultatul periculos al faptelor săvârșite, anume producerea unui prejudiciu în patrimoniul unei alte persoane, rezultat al faptelor pe care l-a urmărit prin săvârșirea infracțiunii.
De asemenea, instanța a constatat că în mod corect s-a reținut săvârșirea faptei de către inculpat în stare de recidivă postcondamnatorie, relevante în acest sens fiind fișa de cazier judiciar actualizată depusă la dosar și sentințele penale solicitate de instanță cu referat privind data și modalitatea rămânerii definitive și situația executării pedepsei. Astfel, primul termen al recidivei postcondamantorii constă în pedepsele de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 1432/05.06.2012 a Judecătoriei Medgidia și pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată acestuia prin Sentința penală nr. 285/02.03.2012 a Judecătoriei C.. Al doilea termen al recidivei constă în infracțiunea dedusă judecății, săvârșită cu intenție, în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare și, respectiv în termenul de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, pedepse mai sus menționate, pentru care pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 1 an.
Reținând, astfel, că în mod corect procurorul a dispus, la data de 24.01.2014, prin Rechizitoriul nr._/301/2014, trimiterea în judecată a inculpatului pentru infracțiunea de furt calificat în formă continuată și în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 208 alin.1 – art.209 alin.1 lit. e, g, i din Codul penal din 1969 cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal din 1969 și art.37 lit.a) din Codul penal din 1969, instanța a constatat, cu prioritate, că odată cu . data de 01.02.2014, a Legii nr.286/2009 privind Codul penal, devin aplicabile dispozițiile art.5 alin.1 C.p., potrivit cărora, în cazul în care, de la data săvârșirii faptei și până la soluționarea definitivă a cauzei, se succed în timp cel puțin două legi penale, se aplică legea penală mai favorabilă. În ceea ce privește noțiunea de lege penală mai favorabilă, la stabilirea acesteia în prezenta cauză, instanța a avut în vedere și Decizia nr.265/06.05.2014 a Curții Constituționale privind înțelesul constituțional al art.5 alin.1 C.p., publicată în Monitorul Oficial al României pe data de 20.05.2014, conform căreia “Dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile”.
Astfel, pentru identificarea legii penale mai favorabile, văzând și Decizia Curții Constituționale mai sus menționată, instanța a avut în vedere toate particularitățile cauzei deduse judecății, efectuând o analiză comparativă a normelor existente în cele două legi succesive, relevante pentru situația inculpaților - respectiv cele referitoare la condițiile de incriminare, la condițiile de tragere la răspundere penală, la criteriul sancțiunii principale, la situațiile ce pot constitui circumstanțe atenuante, la cauzele de agravare sau de atenuare, în speță reținându-se, după caz, starea de recidivă și forma continuata a infracțiunii.
Pe cale de consecință, analizând fapta reținută în sarcina inculpatului T. M., instanța a constatat că aceasta se regăsește și în legea nouă, nefiind dezincriminată. Astfel, in ceea ce privește încadrarea juridică a infracțiunii de furt calificat reținută de procurori în sarcina inculpatului și pentru comiterea căreia s-a dispus trimiterea în judecata a acestuia, prevăzuta de art. 208 alin.1 – art.209 alin.1 lit. e, g, i din Codul penal din 1969 cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal din 1969 și art.37 lit.a) din Codul penal din 1969, instanța a reținut că aceasta în prezent se regăsește ca și incriminare în dispozițiile art. 228 alin.1 – art.229 alin.1 lit. b,d C.p. cu aplicarea art.41 alin.1 C.p., în cazul inculpatului fiind reținute conform legii noi două astfel de infracțiuni, având în vedere că pentru reținerea formei continuate în legea nouă este necesară îndeplinirea condiției unității de subiect pasiv, ceea ce nu este cazul în speță.
În urma evaluării tuturor criteriilor de identificare a legii penale mai favorabile, raportându-se la criteriul sancțiunii principale, văzând și tratamentul sancționator al recidivei și al concursului de infracțiuni în noul cod penal, ținând cont și de Decizia Curții Constituționale mai sus menționată, instanța a constatat că legea veche este mai favorabilă în ansamblul ei, deoarece permite în cadrul procesului de individualizare a pedepsei stabilirea unei sancțiuni penale mai blânde decât cea care ar putea fi stabilită dacă s-ar aplica inculpatului dispozițiile legii noi, care prevede un tratament sancționator mai dur pentru recidiva și concursul de infracțiuni.
Pentru toate aceste motive, instanța a constatat că legea penală mai favorabilă în cazul inculpatului T. M. este legea veche, respectiv Codul penal din 1969, motiv pentru care a respins sesizarea din oficiu privind schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina acestuia prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București nr._/P/2012, din infracțiunea de furt calificat în formă continuată prev. de art. 208 alin.1 –art.209 alin.1 lit. e, g, i din Codul penal din 1969 cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal din 1969 și art.37 alin.1 lit.a) din Codul penal din 1969 în două infracțiuni de furt calificat prev. de art.228 alin.1 –art.229 alin.1 lit.b,d C.p. cu aplicarea art.41 alin.1 C.p., ambele cu aplicarea art.38 C.p.
La alegerea pedepsei, precum și la individualizarea cuantumului acesteia, instanța, conform art. 72 C. din Codul penal din 1969, a avut în vedere pericolul social concret al faptei săvârșite, determinat atât de modul de săvârșire, cât și de importanța valorii sociale încălcate, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea. Având în vedere faptul că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, instanța a facut în ceea ce îl privește pe acesta aplicabilitatea dispozițiilor art.396 alin.10 C.p.p., reducând cu o treime limitele de pedeapsă prevăzute de art.209 alin.1 din Codul penal din 1969.
La stabilirea și aplicarea pedepsei principale instanța a reținut faptul că inculpatul, în vârstă de 37 de ani, nu avea la data săvârșirii faptei o ocupație care să-i asigure obținerea licită a veniturilor, și este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat de mai multe ori pentru infracțiuni contra patrimoniului, în prezent fiind arestat în executarea unei pedepse aplicate pentru o faptă similară celei pentru care a fost trimis în judecată în cauză.
Instanța a mai avut în vedere și modalitatea de săvârșire a faptei, respectiv metoda „cash trapping”, la lăsarea întunericului, pentru a nu fi observată activitatea sa infracțională, împrejurări ce au fost de natură a spori șansele reușitei infracționale, fapt ce denotă un grad mare de indiferență și lipsă de respect față de proprietatea privată. Nu în ultimul rând, s-a reținut și faptul că inculpatul a recunoscut săvârșirea actelor materiale în totalitate, a avut o atitudine cooperantă atât în fața organelor de urmărire penală, cât și în fața instanței de judecată.
Pe cale de consecință, instanța a apreciat că o pedeapsă de 4 ani închisoare aplicată inculpatului pentru prezenta infracțiune este de natură a asigura rolul educativ-preventiv și punitiv al pedepsei, aplicarea pedepsei în acest cuantum fiind justificată de celelalte circumstanțe faptice și personale, trecutul infracțional al inculpatului, perseverența pe calea nerespectării normelor de drept penal, dar și gravitatea faptei, precum și comportamentul de recunoaștere al inculpatului după săvârșirea infracțiunii.
Raportat la mențiunile fișei de cazier judiciar, văzând și sentințele penale depuse la dosar urmare a demersurilor instanței, instanța a constatat că inculpatul a comis infracțiunea dedusă judecății (săvârșită la data de 08.10.2012) în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată acestuia prin Sentința penală nr. 1432/05.06.2012 a Judecătoriei Medgidia și în termenul de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 285/02.03.2012 a Judecătoriei C..
Totodată, a constatat că prin Sentința penală nr. 1646/20.12.2012 a Judecătoriei C., rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 102/P/ 14.02.2013 a Curții de Apel C., și prin sentința penală nr. 325/12.11.2013 a Judecătoriei A., rămasă definitivă prin nerecurare la 13.12.2013, s-au revocat deja suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare la care a fost condamnat inculpatul prin Sentința penală nr. 1432/05.06.2012 a Judecătoriei Medgidia, rămasă definitivă prin nerecurare, precum și suspendarea executării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare la care a fost condamnat același inculpat prin sentința penală nr. 285/02.03.2012 a Judecătoriei C., rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 515/P/31.05.2012 a Curții de Apel C..
În vederea rezolvării antecedentelor penale ale inculpatului, instanța a constatat că infracțiunea dedusă judecății în cauză este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul T. M. a fost condamnat prin Sentința penală nr. 1646/20.12.2012 a Judecătoriei C., rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 102/P/ 14.02.2013 a Curții de Apel C., și prin sentința penală nr. 325/12.11.2013 a Judecătoriei A., rămasă definitivă prin nerecurare la 13.12.2013.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare la care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală nr. 325/12.11.2013 a Judecătoriei A., rămasă definitivă prin nerecurare la 13.12.2013, în pedepse componente indivizibile, după cum urmează:
-pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 din Codul penal din 1969 rap. la art. 208 alin.1 –art.209 alin.1 lit.a, e, g și i din Codul penal din 1969 cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal din 1969 (4 fapte) și art. 37 lit.a) din Codul penal din 1969 în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată acestuia prin Sentința penală nr. 1432/05.06.2012 a Judecătoriei Medgidia ( acte materiale din 02.10.2012);
-pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 din Codul penal din 1969 rap. la art. 208 alin.1 –art.209 alin.1 lit.a, e, g și i din Codul penal din 1969 cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal din 1969 (4 fapte) și art. 37 lit.a) din Codul penal din 1969 în termenul de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 285/02.03.2012 a Judecătoriei C. ( acte materiale din 02.10.2012);
În baza art. 33 lit.a) din Codul penal din 1969 cu aplicarea art.34 lit.b) din Codul penal din 1969 instanța a contopit pedepsele mai sus menționate, astfel cum au fost puse în individualitatea lor, cu pedeapsa indivizibilă de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 1646/20.12.2012 a Judecătoriei C., rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 102/P/ 14.02.2013 a Curții de Apel C. și cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată în cauză, în final inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a avut în vedere jurisprudența CEDO, respectiv cauza Hirst contra Marii Britanii și cauza S. și P. contra României, precum și decizia LXXIV din 05.11.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Astfel, sistemul sancționator nu trebuie să conducă la compromiterea drepturilor individului, atunci când o sancțiune apare ca vădit disproporționată față de gravitatea infracțiunii. Instanța a reținut astfel că, în cauza Hirst contra Marii Britanii, Curtea Europeana a apreciat că orice restricție a drepturilor electorale trebuie sa fie justificată și să urmarească un scop legitim, în special prevenția infracțiunilor și apărarea ordinii publice. Curtea a concluzionat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegerile legislative, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând în aceste condiții o încălcare a art. 3 Protocol 1 din Convenție. În consecință, față de natura și gradul de pericol social al faptei, instanța a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a și lit. b din Codul penal din 1969, apreciind că interzicerea exercițiului dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe întreaga durată a executării pedepsei închisorii sunt proporționale cu scopul urmărit și raportat la gravitatea infracțiunii.
De asemenea, instanța a constatat că prin Hotărârea S. și P. contra României, Curtea Europeană a statuat că la aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 Cod penal din 1969 trebuie analizat tipul infracțiunii.
Prin urmare, cu titlu de pedeapsă accesorie, în temeiul art. 71 C.p. instanța a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a, lit. b din Codul penal din 1969 pe întreaga durată a executării pedepsei principale.
În temeiul art. 88 din Codul penal din 1969 rap. la art.36 alin.3 din Codul penal din 1969 instanța a dedus din durata pedepsei rezultante aplicate perioada deja executată de la 10.10.2012 la zi.
A anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 3303/2012 emis de Judecătoria C. și mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 427/2013 emis de Judecătoria A. și a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei de 4 ani închisoare din care s-a scăzut perioada deja executată de la 10.10.2012 la zi.
În baza art. 112 lit.f) din Codul penal din 1969 rap. la art. 118 lit.e din Codul penal din 1969 instanța a confiscat de la inculpat suma de 300 lei obținută prin săvârșirea infracțiunii. Opinia instanței a avut în vedere probatoriul administrat care atestă că inculpatul a sustras din contul martorei M. L. suma de 300 lei, aceasta neconstituindu-se parte civilă în procesul penal.
Instanța a luat act că persoana vătămată . nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art. 274 alin.1 C.p.p. inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 1100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel persoana vătămată A. B. ROMÂNIA, solicitând, admiterea apelului, desființarea sentinței penale sub aspectul laturii civile și obligarea inculpatului la plata prejudiciului în cuantum de 245 lei, compusă din suma de 160 lei cu TVA reprezentând costul intervenției firmei de mentenanță Printec și suma de 85 lei reprezentând costul intervenției firmei G4SC.
Examinând sentința atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate, precum și conform art. 417 și urm. Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Pentru ca persoana prejudiciată să devină parte civilă este necesară manifestarea sa de voință de a exercita acțiunea civilă.
Persoana vătămată își manifestă voința de a exercita acțiunea civilă prin declarație orală, consemnată într-un document procedural sau prin cerere scrisă de constituire de parte civilă. Declarația nu are caracter formal, astfel încât este considerată valabilă constituirea de parte civilă dacă din actele dosarului reiese neechivoc că persoana prejudiciată și-a exprimat voința de a obține repararea pagubei produse prin infracțiune.
Persoana vătămată se poate constitui parte civilă în tot cursul urmăririi penale, iar în fața primei instanțe până la începerea cercetării judecătorești.
Pentru a înlesni exercitarea acestui drept, instanța de fond are obligația de a cita pentru primul termen de judecată, persoana vătămată cu mențiunea că se poate constitui parte civilă până la începerea cercetării judecătorești (art. 353 Cod procedură penală).
În condițiile în care din adresa nr. 222 din 08.11.2012 emisă de persoana vătămată A. B. ROMÂNIA în cursul urmăririi penale nu reiese cu claritate manifestarea sa de voință de a se constitui parte civilă, și cu toate că Judecătoria Sectorului 3 București – Secția penală a respectat prevederea legală menționată, astfel cum reiese din încheierea de ședință din 03.04.2014, persoana vătămată nu și-a manifestat voința de a se constitui parte civilă în termenul legal, în mod corect, instanța de fond a luat act că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În aceste condiții, persoana vătămată care nu s-a constituit parte civilă până la începerea cercetării judecătorești are la dispoziție calea acțiunii civile separate pentru obținerea despăgubirilor decurgând din fapta inculpatului.
Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea în baza art. 421 pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge ca nefondat apelul declarat de partea civilă A. B. România S.A, împotriva sentinței penale nr. 659/08.08.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București – Secția penală în dosarul penal nr._ .
În baza art. 275 alin.2 Cod procedură penală va obliga apelanta parte civilă la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 200 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat apelul declarat de partea civilă A. B. România S.A, împotriva sentinței penale nr. 659/08.08.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București – Secția penală în dosarul penal nr._ .
În baza art. 275 alin.2 Cod procedură penală obligă apelanta parte civilă la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 200 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 1 octombrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
R. A.-B. D. D.
GREFIER,
C. G.
Red. / Tehnored. jud. R.
Ex. 4/15.12.2014
J. Sector 3 București S. P..– jud. C.A.E.
| ← Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 1100/2014.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 762/2014.... → |
|---|
