Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 1100/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Martorul C. A. zis „M.” (care apare într-una dintre fotografiile recuperate din sistemul de stocare al laptopului marca Acer Traveler M. seria_, B, în sufrageria apartamentului unde domiciliază învinuitul D. A. zis „R.”, așezat în fața unei măsuțe pe care sunt așezate două grămăjoare de fragmente vegetale ambalate în folie de aluminiu) a declarat că își amintește că după luna februarie 2013 a fost invitat de învinuitul D. A. zis „R.” la domiciliu acestuia pentru a „fuma o țigară”, ocazie cu care a găsit pe masa din sufragerie două grămăjoare de cannabis din care a consumat, fără a plăti vreo sumă de bani în schimbul drogurilor.

Cu toate acestea, având în vedere lipsa unor mijloace de probă directe (declarațiile unor potențiali clienți, confiscarea unor cantități de droguri pe care învinuitul D. A. zis „R.” să le fi traficat, respectiv analizarea fizico – chimică a fragmentelor vegetale la care a făcut referire martorul C. A. zis „M.”, eventuale interceptări ale unor comunicări telefonice sau a unor discuții purtate în mediul ambiental) care să ateste în mod indubitabil reluarea de către învinuitul D. A. zis „R.” a activității de distribuție a cannabisului, după prinderea sa în flagrant, în dosarul nr. 361/D/P/2012, în care a fost inculpat, orice dubiu privind existența faptelor profită acestui învinuit.

În ceea ce privește cultura de cannabis descoperită de organele de urmărire penală în domiciliul comun al învinuitului D. A. zis „R.” și al inculpatului D. C. I., probele administrate, nu au relevat implicarea celui dintâi în realizarea operațiunilor specifice înființării și cultivării plantelor de cannabis sau în acordarea unui sprijin material sau moral tatălui său și care ar avea semnificația unor acte de complicitate la infracțiunea de trafic ilicit de droguri de risc.

Date fiind informațiile furnizate investigatorului sub acoperire „R. A.” de colaboratorul autorizat „M. F.” - nume de cod, potrivit cărora numitul C. A. zis „M.”, un apropiat al învinuitului D. A. zis „R.”, ar distribui pentru acesta droguri de risc, la datele de 12 și 13.09.2013, au fost efectuate activități de supraveghere operativă a numitului C. A. zis „M.”.

La data de 13.09.2013, numitul C. A. zis „M.” a fost observat în timp ce s-a întâlnit, la intersecția străzilor Apusului și Ghirlandei din sectorul 6 București, cu numitul B. A.. Întrucât cei doi păreau că au realizat un schimb, existând suspiciunea că ar fi realizat o tranzacție ilicită cu droguri, susnumiții au fost supravegheați până pe ., unde, în fața imobilului situat la nr. 8, s-au întâlnit cu numitul N. R. F..

Cei trei au fost percheziționați corporal de către lucrătorii de poliție delegați în cauză, ocazie cu care, în borseta numitului N. R. F., a fost găsită o bucată de hârtie pe care se observau urme vegetale de cannabis. Proba a fost ridicată și a fost analizată de către specialiști din cadrul Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor care au concluzionat că urmele vegetale conțineau THC (raport de constatare tehnico-științifică nr. 710.338/25.09.2013).

Cu ocazia audierii, numitul N. R. F. a declarat că resturile de cannabis proveneau dintr-o cantitate mică de droguri pe care i-ar fi oferit-o, cu titlu gratuit, în vederea consumului propriu, în urmă cu câteva luni, numitul C. M. (persoană față de care s-a dispus trimiterea în judecată prin rechizitoriul nr. 186/D/P/2013 din data de 13.08.2013 pentru trafic ilicit de droguri de risc și de mare risc)

Asupra martorilor C. A. zis „M.” și B. A. nu au fost găsite droguri sau alte substanțe interzise la deținere.

Instanța de fond a constatat că, în drept, fapta inculpatului D. C. I., constând în aceea că, în perioada aprilie 2013 – septembrie 2013, a efectuat operațiuni privind circulația drogurilor de risc, respectiv a înființat și a întreținut o cultură ilicită de cannabis, la adresa din București, .. 54, ., împrejurări în care, la data de 05.09.2013, cu ocazia percheziției domiciliare au fost găsite și ridicate din locuința acestui inculpat, situată la adresa mai sus menționată, 6 plante de cannabis, proba 1, cu masa netă de 436,5 g, 6 plante de cannabis, proba 2a, cu masa netă de 117,6 g, 7 plante de cannabis, proba 3, cu masa netă de 129,2 g, o plantă de cannabis, proba 4, cu masa netă de 42,5 g, 2 plante de cannabis, proba 5a, cu masa netă de 7,7 g, fragmente vegetale de cannabis, proba 5b, cu masa netă de 9,75 g (raport de constatare tehnico-științifică nr. 710.237/13.09.2013), droguri de risc destinate traficării, precum și instalații de iluminare și aerisire/răcire, semințe, fertilizanți, ghivece, pământ, turbă, toate folosite pentru cultivarea cannabisului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii unice de trafic ilicit de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000.

In faza de cercetare judecătorească a fost audiat inculpatul D. C. I., care a arătat faptul că respectiva plantație de cannabis găsită de organele de urmărire penală la domiciliul său era destinată asigurării consumului necesar fiului său, D. A., care era dependent de droguri și care fusese condamnat pentru infracțiunea de trafic de droguri la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere, aflându-se în termenul de încercare.

Inculpatul a arătat că nu avea intenția să vândă cannabis, ci doar să aibă la dispoziție în cazul în care fiul său nu s-ar fi putut abține de la consumul de droguri, pentru a preveni tranzacțiile făcute pe stradă de către acesta, în vederea procurării drogurilor, fapt ce i-ar fi adus din nou o condamnare la pedeapsa închisorii în regim de detenție (ședința publică din 26.11.2013 ).

Au mai fost audiați martorii I. O., D. D., M. C. V. și C. A. L., precum și martorii cu identitate protejată R. A., P. E. si D. I..

S-au depus, totodată, acte în circumstanțiere de către inculpatul D. C. I. vizând oferirea unor explicații legate de cultura plantei de cannabis, precum și acte în legătură cu activitatea sa profesională.

Examinând ansamblul materialului probator administrat, instanța de fond a reținut, în fapt, că inculpatul D. C. I. a înființat și a întreținut o cultură ilicită de cannabis, la adresa din București, .. 54, ., ., împrejurări în care, la data de 05.09.2013, cu ocazia percheziției domiciliare au fost găsite și ridicate din locuința acestui inculpat, situată la adresa mai sus menționată, 6 plante de cannabis, cu masa netă de 436,5 g, 6 plante de cannabis, cu masa netă de 117,6 g, 7 plante de cannabis, cu masa netă de 129,2 g, o plantă de cannabis, cu masa netă de 42,5 g, 2 plante de cannabis, cu masa netă de 7,7 g, fragmente vegetale de cannabis, cu masa netă de 9,75 g, destinate traficării, precum și instalații de iluminare și aerisire/răcire, semințe, fertilizanți, ghivece, pământ, turbă, toate folosite pentru cultivarea cannabisului.

Situația de fapt a fost dovedită cu mijloacele de probă administrate atât pe parcursul urmăririi penale, cât și în faza de cercetare judecătorească.

În ședința publică din 21.09.2014 a fost audiată fiica inculpatului D. D., mărturie din care instanța a reținut faptul că martora a văzut plantele de cannabis din apartamentul tatălui ei unde locuia împreună cu fratele ei și întrebând despre rostul acelor plante, tatăl ei a repezit-o, fără a-i da explicații.

Martora a mai declarat că își vizita frecvent tatăl, deși locuiește cu mama sa, părinții fiind despărțiți, iar cu ocazia vizitelor făcute la domiciliul tatălui său a simțit mirosul specific de cannabis din apartamentul unde locuia acesta.

Martora I. O., în ședința publică din 21.09.2014, în calitate de vecină a inculpatului și administrator al blocului, a declarat că a fost surprinsă când a auzit de la organele de poliție despre cultivarea plantelor de cannabis în apartamentul vecinului său, D. I., pe care îl cunoștea ca un om cumsecade și ca pe un părinte exemplar.

Martorul M. C. V., audiat în ședința publică din 18.03.2014, a arătat că îl cunoștea pe D. A., fiul inculpatului D. C. I., despre care a afirmat că după ce s-a liberat din închisoare s-a apucat din nou, cu tatăl lui, de cultivat droguri, lucru pe care îl știe de la niște prieteni apropiați acestuia. Martorul a mai declarat că a fost la locuința din Drumul Taberei a inculpatului și a fiului său și a văzut o pungă ce conținea 150 gr cannabis, fără a remarca plantațiile de cannabis. De asemenea, martorul a mai arătat că scopul vizitei sale era acela de a cumpăra cannabis, inculpatul oferind 10 gr de cannabis contra sumei de 450 Ron. A mai susținut că se cunoștea cu fiul inculpatului și a mai cumpărat cannabis de la acesta fie direct de la el de acasă, fie din apropierea blocului de domiciliu pe o durata de aproximativ 6 luni de zile.

Cu ocazia vizitelor făcute fiului inculpatului, martorul a declarat că a mai văzut diverși prieteni venind pe la locuința inculpatului, însă nu cunoaște scopul vizitei lor, însă știe că D. I. i-a dat fiului său 10.000 lei pentru a subvenționa afacerea cu cannabis.

Martorul C. A. L. a declarat că s-a dus acasă la inculpat unde locuia împreună cu fiul său și și-a făcut o țigară dintr-o folie, cu cannabis, pe care a fumat-o acolo, servindu-se pur și simplu din fragmentele vegetale pe care cei doi le aveau în apartament, pe o masă.

A mai arătat că inculpatul D. C. I. l-a fotografiat în timp ce fuma cannabis și l-a amenințat că arată fotografia părinților săi.

Din declarația investigatorului sub acoperire, R. A. a rezultat că a aflat de la colaboratorul său M. F. că acasă la D. I. există o plantație de cannabis, însă nu cunoaște detalii legate de comercializarea acestui drog.

Declarația martorului P. E. este nerelevantă, acesta arătând că urma să probeze activitatea infracțională a altei persoane, nu a lui D. I., dar acest lucru nu s-a realizat.

Din declarația martorului D. I. a rezultat că a efectuat acte de supraveghere a inculpatului în perioada lunii septembrie 2013 și a depistat prin intermediul colaboratorului M. F. că în locuința inculpatului D. C. se află o plantație de cannabis.

Martorul a mai arătat că avea cunoștință doar de existenta respectivei plantații, urmând ca inculpatul să comercializeze cannabisul după ce va obține recolta.

Referitor la colaboratorul M. F., acesta nu a mai putut fi găsit, astfel încât s-a renunțat la audierea lui.

Coroborând ansamblul materialului probator administrat în cauză atât la urmărirea penală, cât și la cercetarea judecătorească, instanța a reținut întocmai situația de fapt din rechizitoriu, expusă pe larg mai sus.

Instanța de fond a constatat că, în drept, fapta inculpatului D. C. I. care, în perioada aprilie 2013 – septembrie 2013, a efectuat operațiuni privind circulația drogurilor de risc, respectiv a înființat și a întreținut o cultură ilicită de cannabis, la adresa din București, .. 54, ., ., împrejurări în care, la data de 05.09.2013, cu ocazia percheziției domiciliare au fost găsite și ridicate din locuința acestui inculpat, situată la adresa mai sus menționată, 6 plante de cannabis, cu masa netă de 436,5 g, 6 plante de cannabis, cu masa netă de 117,6 g, 7 plante de cannabis, cu masa netă de 129,2 g, o plantă de cannabis, cu masa netă de 42,5 g, 2 plante de cannabis, cu masa netă de 7,7 g, fragmente vegetale de cannabis, cu masa netă de 9,75 g (raport de constatare tehnico-științifică nr. 710.237/13.09.2013), droguri de risc destinate traficării, precum și instalații de iluminare și aerisire/răcire, semințe, fertilizanți, ghivece, pământ, turbă, toate folosite pentru cultivarea cannabisului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii unice de trafic ilicit de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000.

Instanța de fond nu a reținut în sarcina inculpatului infracțiunea prev. de art. 4 alin.1 din Legea nr.143/2000, așa cum a solicitat inculpatul, deoarece din propria sa declarație a rezultat că inculpatul cultiva drogurile respective pentru consumul fiului său, despre care a arătat că devenise dependent de droguri și din aceasta cauza fusese condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu suspendare sub supraveghere.

De asemenea, instanța a respins apărarea inculpatului referitoare la împrejurarea că drogurile nu le cultiva pentru vânzare, deoarece, din cuprinsul elementului material al infracțiunii prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr.143/2000, a rezultat că simpla cultivare a drogurilor de risc, în speță cannabis constituie infracțiunea prevăzută de lege, legiuitorul prevăzând modalități alternative ale elementului material al acestei infracțiuni.

Astfel, acest text prevede că „cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori orice operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi”.

Instanța de fond a constatat că legiuitorul a prevăzut o multitudine de modalități ale elementului material al infracțiunii de trafic de droguri de risc, neavând importanță dacă inculpatul D. C. I. urma să pună în vânzare cannabisul cultivat în apartamentul său, atâta timp cât el se ocupa de cultivarea acestei plante indiferent in ce scop.

Pe de altă parte, din declarațiile martorilor audiați a rezultat că inculpatul ocazional oferea spre consum unora dintre prietenii fiului său, precum și fiului său, cannabis, aspect care a fost relatat de martorul C. A. L., astfel că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc și în modalitatea oferirii unor astfel de droguri, faptă de asemenea incriminată de legiuitor prin disp. art 2 alin.1 din Legea nr.143/2000.

Față de cele reținute, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului D. C. I. la pedeapsa cu închisoarea, în limitele prevăzute de legea penală, respectiv art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, modificată prin Legea nr.187/2002.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art.74 C. pen., și anume gravitatea infracțiunii și modalitatea de comitere a acesteia, starea de pericol creată pentru ordinea publică, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, consecințele săvârșirii acestei fapte.

Instanța de fond a avut în vedere la condamnarea inculpatului D. C. I. circumstanțele personale, și anume că nu are antecedente penale, a avut o atitudine parțial sinceră, a făcut dovada mijloacelor de existență.

A fost respinsă, ca nefondată, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului, din infracțiunea prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000.

Constatând dovedită vinovăția inculpatului pe baza întregului material administrat, instanța de fond, în baza art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.6 C.p., a dispus ca inculpatul D. C.-I., la o pedeapsă de 3 ani închisoare, considerând ca acest cuantum al pedepsei corespunde scopului sancționator și preventiv educativ al pedepsei.

Întrucât aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi este obligatorie, în speță fiind prevăzută expres de textul incriminator, instanța, în baza art. 67 alin. 2 C.p. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit a,b și h Cod penal, în condițiile art. 68 Cod penal și cu aplicarea art.65 C. pen., privind pedeapsa accesorie.

A fost dedusă prevenția inculpatului de la 06.09.2013 la 04.10.2013 și a fost menținută măsura controlului judiciar luată prin încheierea de ședință din data de 18. 02. 2014, constatându-se că se mențin în continuare temeiurile avute în vedere la momentul dispunerii ei.

Inculpatul și-a exprimat acordul de prestare a unei munci în folosul comunității în cazul aplicării unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere a executării ei și ținând cont de împrejurarea că în raport de circumstanțele reale și personale ale săvârșirii faptei instituția suspendării sub supraveghere a executării pedepsei corespunde cel mai bine nevoilor de reeducare ale inculpatului s-a dispus în acest sens.

Instanța de fond a impus ca inculpatul să urmeze programe de reintegrare socială derulate de serviciul de probațiune, considerând că din comportamentul inculpatului rezultă nevoia parcurgerii unor astfel de programe educaționale.

In baza art. 93 alin. 3 C.p. a fost obligat inculpatul să presteze 100 de ore de muncă neremunerată în folosul comunității, în condițiile art. 52 din Legea nr.253/2013.

La alegerea instituției suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în condițiile noului Cod penal, instanța a avut în vedere că aceasta corespunde mai bine nevoilor de reeducare ale inculpatului în raport de instituția similară din Codul penal din 1969.

Chiar dacă din analiza obligațiilor prevăzute de cele două instituții în cele două coduri penale supuse analizării în vederea alegerii legii penale mai favorabile, legea penală veche nu prevede muncă în folosul comunității în mod obligatoriu, instanța a considerat că inculpatul nu a făcut dovada că are deprinderea de a munci, a apreciat ca fiind necesară obligarea la prestarea unei munci în folosul comunității, ca alternativă a executării pedepsei într-un loc de detenție.

Se arată că, în lipsa acestei componente a prestării unei munci în folosul comunității, instanța s-ar fi orientat către aplicarea unei pedepse cu executarea în regim de detenție, văzând grava devianță socială a inculpatului, care nici până la vârsta de 56 de ani nu a reușit să se încadreze în muncă și să facă dovada obținerii unor venituri în mod licit din prestarea unei oarecare activități remunerate.

Adeverința depusă la dosar din care a rezultat că inculpatul este șofer, instanța, deși nu o poate ignora, o consideră eliberata pro causa și constată că oricum nu face nicio mențiune referitoare la încasarea unui anume salariu lunar.

Cu ocazia perchezițiilor domiciliare efectuate la locuința inculpatului au fost găsite și ridicate mai multe obiecte folosite pentru producerea de cannabis, precum și plante de cannabis, situație în care în baza art. 17 alin. 1 și art. 18 din Legea nr. 143/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 255/2013 instanța a dispus confiscarea și distrugerea, cu păstrarea de contraprobe, a cantității de 739, 96 grame cannabis, rămase în urma analizelor de laborator, iar în baza art. 112 alin. 1 lit b C.p. a dispus confiscarea specială a bunurilor găsite la locuința inculpatului.

Instanța de fond a menținut și măsura sechestrului asigurator instituită prin ordonanța nr.259/D/P/2013 din data de 09.09.2013 asupra bunurilor menționate.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel P. de pe lângă Tribunalul București și inculpatul D. C. I..

P., în motivele de apel depuse în scris la dosar, a criticat hotărârea instanței de fond pentru:

- greșita individualizare a modului de executare a pedepselor;

- greșita menținere a măsurii preventive, care a încetat prin efectul suspendării executării pedepsei sub supraveghere;

- greșita aplicare a legii penale mai favorabile în ceea ce privește suspendarea executării pedepsei sub supraveghere;

- nemotivarea aplicării pedepselor complementare.

Cu ocazia dezbaterilor, reprezentantul Ministerului Public a invocat: greșita raportare la art.6 Cod penal; omisiunea reținerii formei în vigoare a infracțiunii ca urmare a modificărilor aduse prin Legea nr.187/2012; netemeinicia aplicării pedepsei complementare prev. de art.66 lit.h C. pen.; aplicarea nediferențiată a dispozițiilor art.65 C. pen.; nelegala menținere a controlului judiciar.

Inculpatul D. C. I., în cererea de apel înregistrată la Tribunalul București la data de 16.05.2014 a invocat, în esență, că: nu există probe certe de vinovăție; i s-a încălcat dreptul la apărare; „80-90% din probatoriu este nelegal, ticluit, fals, nul, subiectiv sau total nerelevant”; există ilegalități vădite în procedura de obținere a autorizației de percheziției, a instrumentării percheziției, a evaluării rezultatelor de laborator și a obținerii mărturiilor; s-a renunțat la un martor cheie; măsurile asigurătorii sunt nelegale; nu s-a aplicat principiul in dubio pro reo și legea penală mai favorabilă; pedeapsa a fost greșit individualizată; au fost admise procese-verbale incomplete.

Ulterior, la data de 16.09.2014 inculpatul a solicitat respingerea ca inadmisibil a apelului Parchetului, invocând din nou nelegalitatea unor probe administrate în cauză, aducând, în același timp, o . critici rechizitoriului și sentinței apelate. Cu această ocazie inculpatul a solicitat: restituirea laptopului marca Acer Travel M. și a informațiilor conținute; anularea cheltuielilor judiciare ca inadmisibile; încetarea urmăririi penale ca urmare a admiterii excepției de admisibilitate a probelor; retragerea învinuirii pentru trafic (vânzare) de droguri de risc; schimbarea încadrării juridice; aplicarea legii mai favorabile și a unei pedepse sub limita specială, cu suspendarea executării acesteia.

La dezbaterea apelului inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art.4 din Legea nr.143/2000, eliminarea probelor ilegale, reținerea de circumstanțe atenuante și aplicarea unei amenzi, iar în subsidiar, suspendarea condiționată a executării pedepsei. Personal, inculpatul a susținut, în esență, că probele dosarului sunt nule, false, ilegale și ascund mai multe infracțiuni decât cele reținute în sarcina sa, iar traficul de droguri nu este dovedit.

Examinând actele dosarului și sentința penală apelată atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art.417 alin.2 C. pr. pen., Curtea apreciază că sunt fondate cele două apeluri declarate în cauză, în sensul și pentru considerentele arătate în cele ce urmează:

Instanța de fond a fost învestită cu judecarea cauzei la data de 04.11.2013, în baza rechizitoriului nr.259/D/P/2013 emis de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT, fixându-se primul termen de judecată la data de 26.11.2013, dată la care instanța s-a pronunțat asupra măsurii preventive, după ascultarea inculpatului.

La termenul din 21.01.2014 instanța a procedat la audierea martorilor D. D. și I. O., acordând termen la data de 18.02.2014 în vederea audierii celorlalți martori.

Între aceste două termene de judecată – respectiv la data de 01.02.2014 – a intrat în vigoare noul Cod de procedură penală (Legea nr.135/2010), situație în care au devenit incidente dispozițiile art.7 din Legea nr.255/2013, potrivit cărora: „Cauzele aflate în curs de judecată în primă instanță în care s-a început cercetarea judecătorească anterior intrării în vigoare a legii noi rămân în competența aceleiași instanțe, judecata urmând a se desfășura potrivit legii noi”.

Cât privește situația actelor procedurale efectuate anterior, art.4 alin.1 și 2 din Legea nr.255/2013 prevăd următoarele: „(1) Actele de procedură îndeplinite înainte de . Codului de procedură penală, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data îndeplinirii lor, rămân valabile, cu excepțiile prevăzute de prezenta lege. (2) Nulitatea oricărui act sau oricărei lucrări efectuate înainte de . legii noi poate fi invocată numai în condițiile Codului de procedură penală”.

Procedând la verificarea susținerilor inculpatului privitoare la probele administrate în faza de urmărire penală, măsurile adoptate și legalitatea sesizării instanței, Curtea apreciază că acestea sunt nefondate.

Astfel, se constată că probele au fost administrate în conformitate cu dispozițiile procedurale în vigoare la data respectivă (art.69-73 C. pr. pen. de la 1968 în privința audierii inculpatului; art.78 și urm. din același cod în ceea ce privește audierea martorilor; art.112-115 din același cod referitor la constatarea tehnico-științifică fizico-clinică; art.94 din același cod referitor la mijloacele materiale de probă; art.101 și urm. referitoare la efectuarea percheziției).

De asemenea, urmărirea penală s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor art.221 și urm. C. pr. pen. de la 1968, iar rechizitoriu cuprinde mențiunile prevăzute de art.263 din același cod.

Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, la data de 28.10.2013, inculpatul a arătat că nu are cereri de formulat și nu solicită „administrarea de probe în această fază a procesului penal”.

Pe tot parcursul urmăririi penale inculpatului i s-au asigurat condițiile necesare pentru exercitarea dreptului la apărare, fiind asistat din oficiu de avocat V. V. cu ocazia audierii.

Aspectele relevate de către inculpat privitoare la lipsa dovezilor care să susțină acuzația ori interpretarea pretins eronată a semnificației unor probe sunt chestiuni care țin de fondul procesului și nu afectează validitatea urmăririi penale.

Cu ocazia cercetării judecătorești instanța de fond a procedat la audierea inculpatului și a martorilor D. D., I. O., M. C. V., C. A. L., R. A., P. E. și D. I., fiind administrată și proba cu înscrisuri.

Cererea inculpatului de efectuare a unei expertize la un botanist sau expert în cultivarea canabisului, în mod justificat a fost respinsă de către instanța de fond, întrucât aceasta nu era utilă cauzei.

În ceea ce privește audierea martorului „M. F.”, față de împrejurarea că acesta nu a putut fi găsit de către poliție, instanța de fond, la termenul din 15.04.2014 a luat act că apărătorul din oficiu al inculpatului și reprezentantul Ministerului Public au arătat că „nu insistă în audierea colaboratorului cu nume de cod „M. F.”.

Și în fața instanței de fond inculpatului i s-a asigurat exercitarea dreptului la apărare, precum și a celorlalte drepturi procesuale.

La instanța de apel inculpatul nu a dorit să fie reaudiat și nu a propus probe noi în apărarea sa.

Analizând ansamblul probator administrat în cauză (respectiv: procesele-verbale întocmite de către investigatorii sub acoperire; rapoartele de constatare tehnico-științifică fizico-chimică întocmite de specialiști din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române – Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor; procesele-verbale de investigare a persoanelor implicate în activitățile care fac obiectul prezentei cauze; procesele-verbale de verificare a unor persoane, domicilii și reședințe; procesele-verbal de efectuare a unei percheziții domiciliare; procesul-verbal de efectuare a unei percheziție în sistem informatic; procesul-verbal de supraveghere operativă; declarațiile martorilor „M. F.” - nume de cod, N. R. F., M. C. V., C. A. zis „M.” și C. M.; dovezi de depunere la camera de corpuri delicte a cantităților de droguri rămase în urma efectuării analizelor de laborator și a obiectelor care au fost folosite la cultivarea cannabisului; fișe de cazier judiciar; declarațiile inculpatului D. C. I. și ale învinuitului D. A. zis „R.”) Curtea reține următoarea situație de fapt:

La data de 05.09.2013, în intervalul orar 17:20 – 23:30, în baza autorizației nr.958/05.09.2013m, emisă de Tribunalul București, organele de poliție, în prezența martorilor asistenți F. G. I. și Lemerea E. O., au efectuat o percheziție la adresa din ..54, ., ., sector 6, adresă la care erau prezenți inculpatul D. C. I. și fiica sa, D. D..

Cu ocazia respectivă inculpatul a declarat că deține în locuință plante de canabis în diferite stadii de creștere, într-un dulap în sufragerie, într-un dulap pe balcon și în debara, precizând că el le-a plantat și le-a îngrijit pentru a fi consumate de fiul său D. A..

Procedând la efectuarea percheziției organele de poliție au constatat următoarele:

În dulapul situat în sufrageria apartamentului au fost găsite și ridicate șase ghivece cu plante presupuse a fi canabis cu înălțimea cuprinse între 90 și 120 cm, plante mature, aflate în stadiu de inflorescență. Dulapul în care se aflau plantele era prevăzut cu instalație de iluminare și aerisire/răcire, aflate în stare de funcționare, precum și cu un termometru de încăpere.

În debaraua apartamentului au fost găsite și ridicate patru ghivece cu plante presupuse a fi cannabis cu înălțimi cuprinse între 50 și 110 cm (trei dintre plante), ambalaje tip pet în care se aflau două plante cu înălțimea de 50 cm și alte 17 ghivece din carton în care se aflau 10 plante cu înălțimea de 10 cm, iar debaraua în care se aflau aceste plante era prevăzută cu instalație de iluminare și aerisire/răcire, aflate în stare de funcționare.

Pe balconul apartamentului a mai fost găsit un alt dulap confecționat în mod artizanal, în interiorul căruia se aflau alte șapte ambalaje tip pet, tăiate, folosite ca ghivece pentru șapte plante presupuse a fi cannabis cu înălțimea de 80 cm. Dulapul era prevăzut cu instalație de iluminare și aerisire/răcire, aflate în stare de funcționare, precum și cu un termometru de încăpere.

În dormitorul apartamentului, pe pervaz, au fost găsite și ridicate două ambalaje tip pet tăiate, folosite ca ghivece pentru două plante presupuse a fi cannabis cu înălțimea de 50 cm. În același dormitor au mai fost găsite nouă punguțe din material plastic transparent ce conțineau fragmente vegetale de culoare verde, o cutie inscripționată „Sensi Seeds" în care se aflau cinci semințe.

În șifonierul din sufrageria apartamentului a mai fost găsită o plantă moartă cu înălțimea de aproximativ 50 cm ce prezenta inflorescențe, atârnată pe o țeava metalică pentru umerașe, în vederea uscării.

Pe podeaua din sufragerie a mai fost găsit un ghiveci în care se observau urmele tulpinii unei plante tăiate.

Totodată, în locuință au mai fost găsite alte 93 de ghivece nefolosite din carton și material plastic, fertilizanți, saci cu pământ, 41 de pastile de turbă, având ca destinație cultivarea plantelor de cannabis.

Plantele (39 bucăți), fragmentele vegetale (ambalate în nouă punguțe din material plastic transparent) și semințele (cinci) ridicate din apartamentul situat la adresa din București, .. 54, . au fost trimise Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor în vederea efectuării unei constatări tehnici-științifice fizico-chimice. Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr._/13.09.2013, din cele 39 plante ridicate, doar în cazul unui număr de 22 s-a stabilit că aparțin speciei cannabis, iar, după uscarea lor, a fost măsurată și masa netă, după cum urmează:

- 6 plante, proba 1, au masa netă de 436,5 g;

- 6 plante, proba 2a, au masa netă de 117,6 g;

- 7 plante, proba 3, au masa netă de 129,2 g;

- o plantă, proba 4, are masa netă de 42,5 g;

- 2 plante, proba 5a, au masa netă de 7,7 g.

Totodată, s-a stabilit că fragmentele vegetale de cannabis de culoare verde, ambalate în nouă punguțe din material plastic transparent, proba 5b, aveau o masă netă de 9,75 g.

Cu privire la restul de 17 plante analizate s-a stabilit că acestea nu ajunseseră la stadiul de dezvoltare pentru a sintetiza THC, astfel încât nu conțin substanțe dintre cele prevăzute de Legea nr. 143/2000, după cum astfel de substanțe ilicite nu au fost identificate nici în cele cinci semințe găsite și ridicate la percheziția domiciliară.

In vederea identificării persoanelor care au înființat și au întreținut cultura ilicită de cannabis, specialiștii criminaliști au prelevat de pe ghivecele plantelor și de pe instalația artizanală urme papilară care au fost comparate cu amprentele inculpatului D. C. I.. Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică dactiloscopică nr. 262.182/08.10.2013, întocmit de specialiști din cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București - Serviciul Criminalistic, urma palmară ridicată de pe suprafața foliei din aluminiu aplicată pe partea interioară a ușii șifonierului din sufragerie și urma digitală ridicată de pe suprafața unei sticle din plastic aflate pe pervazul celui de-al doilea dormitor au fost create de inculpatul D. C. I., celelalte urme neconținând suficiente elemente pentru identificarea persoanei care le-a creat.

La data de 26.09.2013, în baza autorizației nr. 790 din data de 26.09.2013, emisă de Tribunalul București - Secția a II-a penală, în dosarul nr._/3/2013, a fost efectuată o percheziție în sistem informatic asupra laptopului marca HP Probook 6550B, ., laptopului marca ACER TRAVER M. 5514WLMI seria_, camerei video marca SONY, model DCR - SR 35E cu seria_, prevăzută cu hard disk, bunuri ridicate cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la data de 05.09.2013, la adresa din București, .. 54, ., ., sector 6, respectiv la domiciliul inculpatului D. C. I..

Potrivit raportului Encase, ce constituie anexă la procesul verbal de percheziție în sistem informatic din data de 26.09.2013, în memoria hard-disk-ului marca HITACHI SRHDYX7E 160G aparținând laptopului marca Acer Traveler M. seria_, B, erau memorate mai multe date cu interes operativ, dintre care:

- pe calea de acces „DXDocuments and SettingsC. D.DesktopA.JURNALThumbs.dbThumbnailCacheVolume (V7 Root Entry/”, a fost identificat un document intitulat „fotografii recuperate", ce conține imagini cu ghivece și plante de cannabis în diferite stadii de evoluție, create între data de 26.04.2013, ora 23:28:10 și 21.05.2013;

- pe calea de acces D/Documents and Settings/C. D.DesktopA.JURNAL", a fost identificat un document ce conține descriere detaliată (între data de 24.04.2013, ora 23:15 și 18 mai 2013), pe zile și ore, cu imagini, a evoluției plantelor de cannabis, încă din momentul plantării lor:

- „24.04.2013, ora 23:15 - am finalizat însămânțarea și marcarea soiurilor. Mediu: pastile de turbă în casetă de plastic de 24 de poziții ținută la întuneric.

(…)

- „10 mai: plantele continuă să crească bine. Totuși, cu cât sunt transplantate mai târziu, cu atât rămân mai mici. Am pierdut cam 6 zile de creștere...trebuie un plan pe termen mediu și aplicat...mai trebuie să decid dacă fac rost de bani sau merg pe sărăcie!

(...)

- „18 mai: Dimineața, dezastru!!! Am pus aseară 1 litru de oțet la plantele mari cu experiența faptului că oțetul nu coboară ph-ul și una din plante aproape că a murit...B., bou, bou...nu cred că este posibilă o minune (să se mai refacă grăsana - era cea mai viguroasă din debara) dar speranța moare ultima (după plantă). Da, pot spune că am învățat ceva, dar cu ce preț!";

- pe calea de acces „DDocuments and Settings/C. D.DesktopA.", a fost identificat un document text, intitulat STRATEGII POSIBILE", în cuprinsul căruia sunt expuse patru planuri potențiale pentru dezvoltarea plantației de cannabis (cheltuieli, materiale necesare, spațiu de dezvoltare), respectiv:

- „fără bani" (o plantație de apartament);

- „cu bani puțini - 50.000.000 lei";

- „cu bani medii - aproximativ_ (două plantații, una de apartament, una în aer liber, la munte)";

- „cu bani mulți:_ (o plantație în aer liber, la munte și alte 2-3 în apartamente închiriate".

De asemenea, au mai fost găsite și alte documente ce conțin schițe ale unor dulapuri de formă paralelipipedică, liste cu materiale necesare în vederea construcției artizanale a instalațiilor necesare cultivării cannabisului (cantități, prețuri, magazine de unde pot fi procurate) și ghiduri în limba engleză pentru înființarea culturilor de cannabis.

S-a mai reținut că aceste documente, identificate în sistemul de stocare al laptopului marca Acer Traveler M. seria_, au fost create de inculpatul D. C. I. (aspect relevat de folosirea în texte a unor sintagme de timp „camera lui A.”, cu referire la persoana a III-a pe care, în mod logic, nu ar putea-o face decât o altă persoană decât posesorul acestui nume), în calitate de proprietar al plantației ilicite.

Din probele administrate rezultă că inculpatul s-a ocupat de cultivarea plantelor de canabis menționate mai sus în perioada aprilie – septembrie 2013.

În dezacord cu instanța de fond, Curtea apreciază că nu există suficiente elemente probatorii care să susțină teza potrivit căreia cultura de canabis era destinată vânzării de către inculpat. Cum există dubii cu privire la acest aspect, ele trebuie să profite inculpatului.

Afirmațiile inițiale ale inculpatului (consemnate atât în procesul-verbal de percheziție, cât și în primele declarații) în sensul că a plantat și îngrijit cultura respectivă pentru consumul fiului său sunt susținute și de declarațiile celor doi copii ai inculpatului (martorii D. D. și D. A.).

Aceasta nu schimbă însă cu nimic încadrarea juridică în condițiile în care infracțiunea prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 are mai multe modalități normative și distinct de „oferirea, punerea în vânzare, vânzarea ș.a.” incriminează „cultivarea” drogurilor de risc, fără drept.

Revenirea inculpatului asupra declarațiilor sale în ceea ce privește destinația canabisului – în sensul că era pentru consum propriu – nu are nici un suport probator în cauză, astfel că nu poate întemeia nici solicitarea de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prev. de art.4 alin.1 din același act normativ.

Cum vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită în sensul precizat mai sus, în mod justificat s-a dispus condamnarea acestuia.

Cât privește încadrarea juridică a faptei, Curtea constată că sunt întemeiate criticile Parchetului în sensul că, pe de o parte, intervenirea unei legi penale noi până la judecarea definitivă a cauzei atrage aplicarea art.5 alin.1 C. pen. și nu a art.6 C. pen., iar pe de altă parte, infracțiunea prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 trebuie avută în vedere ca urmare a modificării aduse prin Legea nr.187/2012 (fiind pedepsită în prezent cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi, spre deosebire de legea veche, care prevedea închisoarea de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi).

Sunt întemeiate și criticile Parchetului privitoare la aplicarea art.66 lit.h C. pen. (în condițiile în care infracțiunea comisă nu are nicio legătură cu interdicția deținerii de arme) și aplicarea nediferențiată a dispozițiilor art.65 C. pen. privitoare la pedeapsa accesorie.

Se mai constată că nu s-a stabilit durata aplicării pedepsei complementare.

Procedând la îndreptarea acestor erori cu ocazia rejudecării, ca efect al admiterii apelurilor, Curtea va proceda la condamnarea inculpatului, menținând pedeapsa aplicată, care a fost individualizată corespunzător și are aptitudinea de a realiza scopurile prevenției generale și ale celei speciale.

De asemenea, în raport de dispozițiile art.241 alin.1 lit.b teza finală C. pr. pen., se constată că instanța de fond a greșit menținând măsura preventivă a controlului judiciar, soluție atrasă de suspendarea executării pedepsei sub supraveghere fiind încetarea de drept a măsurii preventive.

Cât privește modalitatea de executare, în acord cu instanța de fond, Curtea, având în vedere circumstanțele reale și datele ce caracterizează persoana inculpatului, apreciază că acesta poate fi reeducat în modalitatea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, urmând a menține această măsură.

Referitor la obligarea inculpatului de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, Curtea constată că instanța de fond nu a indicat unitățile în care ar putea fi prestată această activitate, urmând a se proceda în consecință.

Solicitarea inculpatului de încetare a urmăririi penale este inadmisibilă, față de dispozițiile art.396 C. pr. pen. care stabilesc soluțiile pe care le poate pronunța instanța cu ocazia soluționării acțiunii penale. Tot astfel, nu poate fi primită cererea de achitare în condițiile în care fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită cu vinovăție de către inculpat.

Nu se poate da curs favorabil nici solicitării de reținere de circumstanțe atenuante, Curtea neidentificând vreo împrejurare dintre cele menționate la art.75 C. pen. care să aibă astfel de relevanță în cauză.

Referitor la cererea de restituire a laptopului marca Acer și a informațiilor stocate de acesta, Curtea reține că, potrivit art.112 lit.b C. pen. „sunt supuse confiscării bunurile care au fost folosite, în orice mod, sau destinate a fi folosite la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă sunt ale făptuitorului sau dacă, aparținând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor”.

Curtea consideră că această solicitare este întemeiată în parte, în sensul că se impune restituirea fișierelor care nu au legătură cu infracțiunea, nu și a laptopului, în condițiile în care acesta a folosit în activitatea de documentare a inculpatului pentru cultivarea canabisului.

Celelalte cereri ale inculpatului sunt nefondate, neputând fi admise de instanța de control judiciar.

Privitor la celelalte aspecte ale cauzei se constată că acestea au primit o rezolvare legală și temeinică, nefiind identificate alte motive de desființare ale hotărârii.

Așa fiind, Curtea în temeiul dispozițiilor art.421 pct.2 lit.a C. pr. pen. va admite apelurile declarate de P. și de inculpatul D. C. I., va desființa, în parte, sentința penală și rejudecând, în baza art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.5 alin.1 Cod penal va condamna pe inculpatul D. C. I. la 3 ani închisoare.

În baza art.67 alin.2 Cod penal va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit. a și b Cod penal pe o durată de 2 ani, aceleași drepturi fiind interzise cu titlu de pedeapsă accesorie.

Se vor înlătura dispozițiile privitoare la menținerea controlului judiciar.

Se va menține suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe un termen de încercare de 4 ani.

În baza art.93 alin.3 Cod penal va obliga condamnatul să presteze 100 de ore de muncă neremunerată în folosul comunității la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecție a Copilului-sector 6 București sau la Administrația Domeniului Public-sector 6 București, conform celor stabilite de consilierul de probațiune.

Se va dispune restituirea către condamnat a fișierelor care nu au legătură cu infracțiunea de mai sus, existente în laptopul marca ACER, ridicat cu ocazia percheziției din 05.09.2013, din locuința sa.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

Onorariul pentru avocat din oficiu, în cuantum de 200 lei, va rămâne în sarcina statului și se va avansa din bugetul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul București și de inculpatul D. C. I..

Desființează, în parte, sentința penală nr.1303/29.04.2014 a Tribunalului București-secția I-a penală și rejudecând în fond:

În baza art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.5 alin.1 Cod penal condamnă pe inculpatul D. C. I. la 3 ani închisoare.

În baza art.67 alin.2 Cod penal interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit. a și b Cod penal pe o durată de 2 ani.

Înlătură dispozițiile privitoare la menținerea controlului judiciar.

Menține suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe un termen de încercare de 4 ani.

În baza art.93 alin.3 Cod penal obligă condamnatul să presteze 100 de ore de muncă neremunerată în folosul comunității la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecție a Copilului-sector 6 București sau la Administrația Domeniului Public-sector 6 București, conform celor stabilite de consilierul de probațiune.

Dispune restituirea către condamnat a fișierelor care nu au legătură cu infracțiunea de mai sus, existente în laptopul marca ACER, ridicat cu ocazia percheziției din 05.09.2013, din locuința sa.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Onorariul pentru avocat din oficiu, în cuantum de 200 lei, rămâne în sarcina statului și se avansează din bugetul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 01.10.2014.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

D. LupașcuIsabelle T.

GREFIER,

S. N.

Red. D.L.

Dact. A.L: 2 ex.

T. București – S.I. – jud.: Vasilățeanu F.