Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 57/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 57/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-02-2014 în dosarul nr. 57/2014
Dosar nr._
4205/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Decizia penală nr.57/A
Ședința publică din data de 10.II.2014
Curtea compusă din:
Președinte: C.-V. G.
Judecător: D. P.
Grefier: I. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat prin procuror M. M..
Pe rol, se află pronunțarea asupra apelului declarat de apelantul-inculpat N. S. împotriva Sentinței penale nr.1.018/18.XI.2013 a Judecătoriei Sectorului I, București, din Dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 3.II.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la data respectivă, care face parte integrantă din această decizie penală, când Curtea, în temeiul art.391, alin.1 din noul Cod de procedură penală, a stabilit pronunțarea pentru data de astăzi, când, în aceeași compunere,
CURTEA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.1.018/18.XI.2013, din Dosarul nr._, Judecătoria Sectorului I, București:
în temeiul art.20 din vechiul Cod penal, raportat la art.208, alin.1 – art.209, alin.1, lit. a, e și i din vechiul Cod penal, cu aplicarea art.37, alin.1, lit.b din vechiul Cod penal și art.320/1, alin.7 din vechiul Cod procedură penală, l-a condamnat pe inculpatul N. S. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat, în stare de recidivă postexecutorie,
a făcut aplicarea art.71, alin.1-art.64, alin.1, lit.a, teza a II-a și lit.b din vechiul Cod penal,
în temeiul art.350, alin.1 din vechiul Cod de procedură penală, a menținut măsura arestării preventive a inculpatului,
în temeiul art.88, alin.1 din vechiul Cod penal, a dedus perioada reținerii și arestării preventive de la data de 15.IX.2013 la zi,
în temeiul art.118, alin.1, lit.b din vechiul Cod penal, a luat măsura de siguranță a confiscării speciale de la inculpat a obiectelor utilizate la săvârșirea infracțiunii, respectiv ranga metalică de aproximativ 50 cm, ascuțită la ambele capete, tip daltă, șurubelnița de aproximativ 30 cm, cu mâner cauciucat de culoare negru cu galben, cu inscripția 8x150, înaintate către D.G.P.M.B., prin Rezoluția din data de 17.IX.2013 a Secției 4 Poliție – Biroul de Investigații Criminale, din Dosarul nr._/17.IX.2013 (fila 77, dosar de urmărire penală),
în temeiul art.14 din vechiul Cod de procedură penală și art.346 din vechiul Cod de procedură penală, cu aplicarea art.1.357 și urm. din Codul civil, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea civilă formulată de partea civilă Elgar A.,
în temeiul art.191, alin.1 din vechiul Cod de procedură penală, l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 1.200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Instanța de fond a reținut că, prin Rechizitoriul din data de 4.X.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector I, București, din Dosarul nr._/P/2013, s-a reținut, pe situația de fapt, că pe data de 15.IX.2013, în jurul orei 15,00, împreună cu alte două persoane rămase neidentificate, inculpatul a forțat, cu un levier aflat asupra sa, sistemul de închidere al ușii de acces în apartamentul nr.2, situat în blocul de pe ., Sector I, București, unde își are sediul Cabinetul stomatologic „Dental France” S.R.L., pentru a sustrage bunuri din interior.
De asemenea, a reținut că, prin Sentința penală nr.1.256/5.VIII.2009 a Judecătoriei Sectorului V, Bucuresti, din Dosarul nr._, definitivă prin Decizia penală nr.1.376/16.X.2009 a Tribunalului București, s-a stabilit pedeapsa de 6 ani si 6 luni închisoare, executată în perioada 7.XI.2006-21.XII.2010, când a fost liberat condiționat, cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 866 zile închisoare, care constituie primul termen al recidivei postexecutorii.
A reținut că la termenul de judecată din data de 18.XI.2013, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul a solicitat aplicarea dispozițiilor art.320/1, alin.1 și alin.7 din vechiul Cod de procedură penală, cerere încuviințată de instanța de fond.
În motivare, instanța de fond a arătat că, în cursul urmăririi penale, au fost administrate probe clare de vinovăție, și anume:
- procesul-verbal din data de 15.IX.2013, întocmit de Secția 4 Poliție – Biroul Ordine Publică, cu planșe fotografice, conform cărora, în timp ce se deplasau la fața locului, organele de poliție l-au găsit pe inculpat deplasându-se pe Calea V. și ținând în mână o husă de culoare negru, în care se afla o rangă metalică, cu lungimea de aproximativ 50 cm, ascuțită la ambele capete, tip daltă, în timp ce asupra sa au mai fost găsite o șurubelniță de aproximativ 30 cm și o pereche de mănuși,
- procesul-verbal din data de 15.IX.2013, de cercetare la fața locului, cu planșe fotografice, conform cărora au fost constatate urme de efracție la ușa de intrare în apartamentul nr.2, situat în blocul de pe ., Sector I, București,
- declarațiile martorului direct F. C., potrivit cărora, aflându-se în scara blocului, a observat trei bărbați necunoscuți, având un comportament suspect, cu atât mai mult cu cât au spus că merg la un anume M., deși în . o persoană cu acest prenume, dintre care un bărbat, având o constituție slabă, o șapcă de culoare alb și un obiect de aproximativ 50-60 cm lungime, aflat într-o husă neagră, a rămas în hol, în timp ce ceilalți doi bărbați au urcat cu liftul, astfel că, ieșind din scara blocului, a apelat la numărul de urgență 112, apoi, după aproximativ 5 minute, i-a văzut pe cei doi ieșind din . 2-3 minute, a ieșit bărbatul care purta șapca albă și care avea în mână același obiect în husa neagră, pe care l-a urmărit cu privirea, fără a-l pierde din raza sa vizuală, până la sosirea organelor de politie, coroborate cu procesul-verbal din data de 15.IX.2013, însoțit de planșe fotografice, privind recunoașterea inculpatului din grup de către martorul F. C.,
- declarațiile martorului direct A. A., care a arătat că, pe data de 15.IX.2013, în jurul orei 13,30, aflându-se în holul blocului, într-o discuție cu martorul V. M., vecina sa, l-a observat pe inculpat, având un comportament suspect, iar, după aproximativ 30 de minute, martorul V. M. i-a telefonat, spunându-i că a fost ruptă o piesă de la sistemul de închidere tip interfon, montată pe partea de interior a ușii de acces în . orei 17,00, ieșind din . din nou pe inculpat discutând cu un alt bărbat, la o distanță de aproximativ 80-100 metri de ușa de acces în imobil, coroborate cu procesul-verbal din data de 15.IX.2013, cu planșe fotografice, privind recunoașterea din grup a inculpatului de către martorul A. A.,
- declarația martorului V. M.,
- procesul-verbal din data de 15.IX.2013, cu planșe fotografice, privind conducerea în teren a inculpatului,
- declarațiile părții vătămate, conform cărora, la plecarea din cabinetul stomatologic, a închis ușa de acces în apartament,
- declarațiile de recunoaștere ale inculpatului.
La individualizarea judiciară a pedepsei închisorii, a avut în vedere dispozițiile art.72, alin.1 din vechiul Cod penal, și anume limitele speciale ale pedepsei închisorii prevăzute de legea penală, reduse cu o treime, potrivit art.320/1, alin.7 din vechiul Cod de procedură penală, cuprinse între 1 an închisoare și 5 ani închisoare, gradul ridicat de pericol social al faptei penale, prin modalitatea de comitere, respectiv de mai multe persoane împreună, într-un loc public și prin efracție, persoana inculpatului, care este slab școlarizat, nu are ocupație, este recidivist, fiind condamnat anterior de patru ori, pentru săvârșirea unor infracțiuni de același gen, ceea ce dovedește perseverența sa infracțională și o specializare în comiterea de infracțiuni contra patrimoniului, dar care a avut o atitudine procesuală sinceră, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, așa încât i-a aplicat pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, situată la jumătatea dintre limitele speciale.
Pe latură civilă, partea vătămată Elgar A. s-a constitui parte civilă cu suma de 9.000 lei, daune materiale, constând în degradarea ușii de acces a apartamentului, însă nu a făcut dovada existenței și întinderii unui prejudiciu material cert, astfel că pretențiile sale civile sunt neîntemeiate.
În termen legal, inculpatul a declarat recurs, nemotivat în scris.
La termenul de judecată din data de 3.II.2014, Curtea, având în vedere dispozițiile art.10, alin.2 din Legea nr.255/2013, de punere în aplicare a noului Cod de procedură penală, a calificat calea de atac a recursului ca fiind apel.
La același termen de judecată, Curtea, din oficiu, a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei penale reținută în sarcina inculpatului din infracțiunea prevăzută de art.20 din vechiul Cod penal, raportat la art.208, alin.1 – art.209, alin.1, lit.a, e și i din vechiul Cod penal, cu aplicarea art.37, alin.1, lit.b din vechiul Cod penal și art.320/1, alin.7 din vechiul Cod de procedură penală, în infracțiunea prevăzută de art.32, alin.1 din noul Cod penal, raportat la art.228, alin.1 – art.229, alin.1, lit.d din noul Cod penal, cu aplicarea art.77, lit.a din noul Cod penal, art.43, alin.5 raportat la art.41, alin.1 din noul Cod penal și art.396, alin.10 din noul Cod de procedură penală.
În motivarea orală a apelului, apelantul-inculpat a susținut că pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată de instanța de fond este mult prea aspră, în raport cu vârsta sa tânără și cu atitudinea sa procesuală sinceră, apreciind că este suficientă o pedeapsă de 6 luni închisoare, maximum 1 an închisoare.
A solicitat admiterea apelului, desființarea, în parte, a sentinței penale și, rejudecând în fond, reindividualizarea pedepsei închisorii.
Analizând actele și lucrările dosarelor, precum și sentința penală apelată, atât din punct de vedere al motivului de netemeinicie invocat, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art.417, alin.2 din noul Cod de procedură penală, Curtea apreciază că apelul este fondat, din punctul de vedere al aplicării legii penale mai favorabile.
Astfel, în stabilirea legii penale mai favorabilă inculpatului, principiu reglementat de art.5 din noul Cod penal, intrat în vigoare pe data de 1.II.2014, Curtea constată că legea penală veche prevede pentru infracțiunea de furt calificat, fapt tentat, limite speciale, astfel cum au fost reduse cu o treime, cuprinse între 1 an închisoare și 5 ani închisoare, iar la acest maximum special de 5 ani închisoare se poate adăuga un spor facultativ de până la 10 ani, pentru sancționarea recidivei postexecutorii, potrivit art.39, alin.4 din vechiul Cod penal. Conform noului Cod penal, fapta penală reținută în sarcina inculpatului se încadrează juridic în aceeași infracțiune de furt calificat, fapt tentat, prevăzută de art.32, alin.1 din noul Cod penal, raportat la art.228, alin.1 – art.229, alin.1, lit.d din noul Cod penal, cu aplicarea art.77, lit.a din noul Cod penal, art.43, alin.5 raportat la art.41, alin.1 din noul Cod penal și art.396, alin.10 din noul Cod de procedură penală, astfel că, având în vedere dispozițiile art.79 din noul Cod penal, limitele speciale ale pedepsei pentru infracțiunea fapt consumat, cuprinse între 1 an închisoare și 5 ani închisoare, se reduc, mai întâi, la jumătate, prin aplicarea dispozițiilor privind tentativa, apoi se reduc cu o treime, potrivit art.396, alin.10 din noul Cod de procedură penală, corespunzător art.320/1, alin.7 din vechiul Cod de procedură penală, după care se aplică dispozițiile privitoare la circumstanța agravantă a comiterii faptei penale de către trei sau mai multe persoane împreună, prevăzută de art.77, alin.1, litera a din noul Cod penal, cu efectul ridicării facultative până la maximul special, astfel cum a fost stabilit în urma aplicării cauzelor de atenuare, la care se poate adăuga un spor facultativ de până la 2 ani închisoare, urmate de dispozițiile referitoare la recidiva postexecutorie, reglementată de art.41, alin.1, raportat la art.43, alin.5 din noul Cod penal, conform cărora limitele speciale se majorează, în mod obligatoriu, cu jumătate. În acest mod, limitele speciale prevăzute de noul Cod penal pentru infracțiunea comisă de inculpat sunt cuprinse între 6 luni închisoare și 2 ani și 6 luni închisoare, care, în mod evident, sunt mai favorabile acestuia.
În ceea ce privește reindividualizarea pedepsei închisorii, între noile limite speciale, Curtea are în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.74, alin.1 din noul Cod penal, și anume împrejurările, modul și mijloacele folosite la comiterea infracțiunii, și anume în mod premeditat, de către trei persoane împreună, prin folosirea unor instrumente de efracție, pregătite și aflate asupra inculpatului, cu ajutorul cărora a intenționat să pătrundă în cabinetul stomatologic, starea de pericol asupra patrimoniului părții vătămate, scopul de a sustrage bunurile altuia, persoana inculpatului, care, la vârsta sa de 37 de ani, are un nivel modest de instruire școlară, nu are ocupație sau vreun loc de muncă onest, ci este un infractor de carieră, cu debut în minorat, când a fost condamnat la pedeapsa închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate de furt calificat, apoi, în majorat, a fost condamnat, prin trei sentințe penale diferite, la pedepse cu închisoarea, pentru comiterea infracțiunilor de tâlhărie și de furt calificat, este recidivist postexecutoriu, în raport cu pedeapsa rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare, stabilită prin Sentința penală nr.1.256/5.VIII.2009 a Judecătoriei Sectorului V, Bucuresti, din Dosarul nr._, rămasă definitivă prin Decizia penală nr.1.376/16.X.2009 a Tribunalului București - Secția I-a penală, din Dosarul nr._, executată în perioada 6.XI.2006-21.XII.2010, când a fost liberat condiționat, a avut o atitudine procesuală nu tocmai sinceră, întrucât a negat împrejurarea că a fost însoțit de alte două persoane.
Așadar, având în vedere toate aceste elemente reale și personale, care fac dovada persistenței în infracțiune, ca sursă de venituri pentru inculpat, Curtea apreciază că pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare constituie o sancțiune justificată și proporțională cu gravitatea faptei penale.
Referitor la pedeapsa accesorie aplicată de instanța de fond, în baza dispozițiilor vechiului Cod penal, Curtea constată că, potrivit art.12 din Legea nr.187/2012, de punere în aplicare a noului Cod penal, pedeapsa accesorie se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege penală mai favorabilă, în raport cu infracțiunea comisă, care, în acest caz, este noul Cod penal. Ori, conform art.65, alin.1 din noul Cod penal, pedeapsa accesorie poate fi aplicată doar în situația în care drepturile au fost interzise ca pedeapsă accesorie. Cum nu se poate aplica o pedeapsă complementară în apelul declarat doar de inculpat, Curtea va înlătura pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64, alin.1, litera a, teza a II-a și litera b din vechiul Cod penal, aplicată de prima instanță.
În consecință, Curtea, în temeiul art.421, punctul 2, litera a din noul Cod de procedură penală, va admite apelul formulat de apelantul-inculpat N. S. împotriva Sentinței penale nr.1.018/18.XI.2013 a Judecătoriei Sectorului I, București, din Dosarul nr._, pe care o va desființa, în parte, și, rejudecând în fond,
în temeiul art.386, alin.1 din noul Cod de procedură penală, raportat la art.5, alin.1 din noul Cod penal, va schimba încadrarea juridică a faptei penale săvârșită de inculpat din infracțiunea prevăzută de art.20 din vechiul Cod penal, raportat la art.208, alin.1 – art.209, alin.1, lit.a, e și i din vechiul Cod penal, cu aplicarea art.37, alin.1, lit.b din vechiul Cod penal și art.320/1, alin.7 din vechiul Cod de procedură penală, în infracțiunea prevăzută de art.32, alin.1 din noul Cod penal, raportat la art.228, alin.1 – art.229, alin.1, lit.d din noul Cod penal, cu aplicarea art.77, lit.a din noul Cod penal, art.43, alin.5 raportat la art.41, alin.1 din noul Cod penal și art.396, alin.10 din noul Cod de procedură penală,
în temeiul art.32, alin.1 din noul Cod penal, raportat la art.228, alin.1 – art.229, alin.1, lit.d din noul Cod penal, cu aplicarea art.77, lit.a din noul Cod penal, art.43, alin.5 raportat la art.41, alin.1 din noul Cod penal și art.396, alin.10 din noul Cod de procedură penală, va condamna pe inculpatul N. S. la pedeapsa principală de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat, în stare de recidivă postexecutorie,
în temeiul art.12 din Legea nr.187/2012, de punere în aplicare a noului Cod penal, raportat la art.65, alin.1 din noul Cod penal, va înlătura pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64, alin.1, litera a, teza a II-a și litera b din vechiul Cod penal,
în temeiul art.72, alin.1 din noul Cod penal, va deduce durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 15.IX.2013 și până la zi,
va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale,
în temeiul art.275, alin.3 din noul Cod de procedură penală, va constata că rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta, iar,
în temeiul art.272, alin.1 și alin.2 din noul Cod de procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200 lei, se va acoperi din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.421, punctul 2, litera a din noul Cod de procedură penală, admite apelul declarat de apelantul-inculpat N. S. împotriva Sentinței penale nr.1.018/18.XI.2013 a Judecătoriei Sectorului I, București, din Dosarul nr._ .
Desființează, în parte, sentința penală și, în fond, rejudecând:
În temeiul art.386, alin.1 din noul Cod de procedură penală, raportat la art.5, alin.1 din noul Cod penal, schimbă încadrarea juridică a faptei penale săvârșită de inculpat din infracțiunea prevăzută de art.20 din vechiul Cod penal, raportat la art.208, alin.1 – art.209, alin.1, lit.a, e și i din vechiul Cod penal, cu aplicarea art.37, alin.1, lit.b din vechiul Cod penal și art.320/1, alin.7 din vechiul Cod de procedură penală, în infracțiunea prevăzută de art.32, alin.1 din noul Cod penal, raportat la art.228, alin.1 – art.229, alin.1, lit.d din noul Cod penal, cu aplicarea art.77, lit.a din noul Cod penal, art.43, alin.5 raportat la art.41, alin.1 din noul Cod penal și art.396, alin.10 din noul Cod de procedură penală.
În temeiul art.32, alin.1 din noul Cod penal, raportat la art.228, alin.1 – art.229, alin.1, lit.d din noul Cod penal, cu aplicarea art.77, lit.a din noul Cod penal, art.43, alin.5 raportat la art.41, alin.1 din noul Cod penal și art.396, alin.10 din noul Cod de procedură penală, condamnă pe inculpatul N. S. la pedeapsa principală de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat, în stare de recidivă postexecutorie.
În temeiul art.12 din Legea nr.187/2012, de punere în aplicare a noului Cod penal, raportat la art.65, alin.1 din noul Cod penal, înlătură pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64, alin.1, litera a, teza a II-a și litera b din vechiul Cod penal.
În temeiul art.72, alin.1 din noul Cod penal, deduce durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 15.IX.2013 și până la zi.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
În temeiul art.275, alin.3 din noul Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
În temeiul art.272, alin.1 și alin.2 din noul Cod de procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200 lei, se acoperă din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10.II.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C.-V. G. D. P.
GREFIER,
I. P.
Red. și dact.: jud.D.P.
Jud. Sectorului I, București: A. P..
2 ex.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 3/2014.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
