Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 219/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 219/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-02-2014 în dosarul nr. 219/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 219
Ședința publică de la 6 februarie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - M. C.
JUDECĂTOR - C. C.
JUDECĂTOR - D. G. M.
GREFIER - G. A. I.
* * * * * * * * *
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror M. C..
Pe rol, se află soluționarea recursurilor declarate de inculpații C. M., C. F. și C. M. M. împotriva încheierii de ședință din data de 29 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul G. - Secția penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat recurenții inculpați în stare de arest și asistați din oficiu de avocat Cherciulescu M. în baza împuternicirii avocațiale nr.5069 emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat sau probe de solicitat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri, recurenții inculpați fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul recurenților inculpați solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii recurate și în fond, rejudecând, a se dispune revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpaților în stare de libertate.
În susținerea apărării, urmează a se avea în vedere că nu mai subzistă temeiurile inițiale, ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive și nu au intervenit temeiuri noi, care să justifice privarea de libertate. De asemenea, în opinia apărării, lăsarea inculpaților în stare de libertate nu reprezintă un pericol concret pentru odinea publică, astfel că nu se impune menținerea stării de arest.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor ca fiind nefondate și menținerea încheierii pronunțată de Tribunalul G., pe care o consideră legală și temeinică.
În opinia sa temeiurile ce au determinat arestarea preventivă nu au încetat și nu s-au schimbat și impun in continuare privarea de libertate a inculpaților. Lăsarea in libertate a recurenților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezidă din gravitatea deosebită a faptelor, modul in care aceștia au acționat, scopul urmărit și vârsta părților vătămate
Recurenții inculpați, având pe rând ultimul cuvânt, arată că sunt de acord cu susținerile apărătorului din oficiu.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 29 ianuarie 2014, pronunțată de Tribunalul G. - Secția penală (dosar nr._ ), în baza art.3002 Cod procedură penală, raportat la art.160b alin. 3 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații C. M. M. [fiul lui F. și E., născut la data de 04.09.1990, în București, sector 3, cu domiciliul în ., . județul I., CNP_, (măsură luată în baza mandatului de arestare preventivă nr.14/UP din 02.04.2013], C. M. [fiul lui M. și I., născut la data de 20.06.1989 în Mun. București, sector 1, domiciliat în ., nr. 369, județul G., CNP_, (măsură luată în baza mandatului de arestare preventivă nr. 17/UP din data de 05.04.2013, emis de Tribunalul G.] și C. F. [fiul lui V. și M., născut la data de 07.02.1972, în ., domiciliat în ., .. 14, județul G., CNP_, (arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr.22/UP din 10.05.2013 emis de Tribunalul G.] și a fost menținută arestarea preventivă a inculpaților.
Pentru a dispune astfel, judecătorul fondului a reținut următoarele:
Prin rezoluția nr.7 din data de 21.03.2013, s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpații C. F., C. M. M. și C. M., precum și față de inculpații P. lonuț C., D. A. C., D. C., D. S. și D. M., pentru fapte constând în aceea că, în perioada 2010 - 2012, inc. C. F., C. M. M., C. M. și înv. P. lonuț C., D. A. C., D. C., D. S. și D. M., s-au constituit într-un grup infracțional organizat și au racolat, cazat și transportat pe raza . și a Mun. București, pe minorele P. D. E. zisă „L.", P. A., N. Rădița A. zisă „G.", N. M. G. zisă ,A.", Hărăscu C. zisă „C." sau „Corcodușa", N. N. și M. G. A. zisă „B.", pe care le-au exploatat sexual, prin obligarea la practicarea prostituției, în folosul lor, fapte prev. și ped. de art.7 din Legea nr.39/2003 și art.13 alin.1, 2 și 3 teza a ll-a din Legea nr.678/2001 mod. și comp., ambele cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal (7 acte materiale), art.37 lit.b Cod penal și art.33 lit.a Cod penal (C. F. și D. S.) și art.7 din Legea nr.39/2003 și art.13 alin.1, 2 și 3 teza a ll-a din Legea nr.678/2001 mod. și comp., ambele cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal (7 acte materiale) și art.33 lit.a Cod penal (C. M. M., C. M., P. lonuț C., D. A. C., D. C. și D. M.).
Prin ordonanța din data de 20.05.2013, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpați și învinuiți, în infracțiunile prev. și ped. de art.7 din Legea nr.39/2003 și art.13 alin.1, 2 și 3 teza a ll-a din Legea nr.678/2001 mod. și comp., ambele cu ..2 Cod penal (4 acte materiale), art.37 lit.b Cod penal și art.33 lit.a Cod penal (C. F. și D. S.) ș art.7 din Legea nr.39/2003 și art.13 alin.1, 2 și 3 teza a ll-a din Legea nr.678/2001 mod. și comp., ambele cu ..2 Cod penal (4 acte materiale) și art.33 lit.a Cod penal (C. M. M., C. M., P. lonuț C., D. A. C., D. C. și D. M.).
S-au extins cercetărilor penale și s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpatul C. F. și C. M. M., pentru săvârșirea infracțiunii prev și ped. de art.329 alin.1 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal (două acte materiale C. N. M. și N. Rădița A. )
S-a dispus extinderea cercetărilor penale și începerea urmăririi penale față de numitele C. N. M. și N. Rădița A., pentru săvârșirea infracțiunii de prostituție prev și ped. de art.328 Cod penal, extinderea cercetărilor penale și începerea urmăririi penale față de înv. S. V. M., pentru săvârșirea infracțiunii prev și ped. de art.26 Cod penal rap. la art.13 alin.1, 2 și 3 teza a ll-a din Legea nr.678/2001 mod. și comp. cu ..2 Cod penal (4 acte materiale).
Cu privire la inculpatul C. M. M., s-a reținut că a fost luată măsura preventivă a reținerii pentru 24 de ore, începând cu data de 01.04.2013 ora 16:30 până la data de 02.04.2013 ora 16:30, iar în data de 02.04.2013 s-a dispus arestarea preventivă pe o perioadă de 29 de zile începând cu data de 02.04.2013 până la data de 30.04.2013. inclusiv.
Cu privire la inculpatul C. M., s-a reținut că a fost luată măsura preventivă a reținerii pentru 24 de ore, începând cu data de 04.04.2013 ora 17:00 până la data de 05.04.2013 ora 17:00, iar în data de 05.04.2013 s-a dispus arestarea preventivă pe o perioadă de 29 de zile începând cu data de 05.04.2013 până la data de 03.05.2013. inclusiv.
În data de 25.04.2013, Tribunalul G. a dispus prelungirea arestării preventive a inc. C. M. M. pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 01.05.2013 până în data de 30.05.2013 inclusiv, precum și a inculpatului C. M., pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 04.05.2013 până în data de 02.06.2013 inclusiv, soluție menținută de Curtea de Apel București - Secția a l Penală care a respins recursul inculpaților.
La data de 01.04 2013, cu ocazia efectuării percheziției domiciliare la locuința inculpatului C. F., acesta nu a fost găsit, fiind plecat în străinătate, iar ulterior acestui moment, acesta s-a sustras urmăririi penale, având cunoștință că este căutat de organele de poliție, nefiind posibilă prezentarea materialului de urmărire penală.
În cauză, s-au efectuat acte procedurale de căutare a inculpatul C. F., constatându-se că acesta nu este încarcerat în România, nu se află internat în spital, nu este decedat precum și faptul că nu se află în țară, sustrăgându-se urmăririi penale.
În data de 10.05.2013, Tribunalul G. a dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpatului C. F. pe o perioadă de 30 de zile de la data încarcerării.
S-a arătat cu prilejul luării măsurii arestării preventive că inculpatul C. F. este recidivist, fiind condamnat la o pedeapsă rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de furt calificat, prin sentința penală nr.1247/31.05.2004 a Judecătoriei G., definitivă prin decizia penală nr.248/26.07.2004 a Tribunalului G..
La data de 27 mai 2013, pe rolul Tribunalului G. s-a înregistrat rechizitoriul DIICOT - Biroul Teritorial G., sub nr._ .
La primirea dosarului, Tribunalul G., prin încheierea din 28.05.2013, în baza art.3001 Cod procedură penală a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații C. M. M. și C. M. și a menținut arestarea preventivă a acestora.
În data de 14.08.2013, Tribunalul G. a dispus executarea mandatului de arestare preventivă nr.22/UP din 10.05.2013 emis împotriva inculpatului C. F., începând cu data de 14.08.2013.
Potrivit art.3002 Cod procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării, procedând potrivit art.160b Cod procedură penală.
Potrivit art.160b alin.3 Cod procedură penală, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul a reținut că la luarea măsurii arestării preventive față de inculpați, s-a avut în vedere că aceștia se aflau în situația prevăzută la art.148 lit.f Cod procedură penală respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile comise de inculpați este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în cazul inculpatului C. F. reținându-se și situația prevăzută de art.148 lit.a și d Cod procedură penală.
Totodată, s-a apreciat că, în cauză, temeiurile ce au determinat arestarea inculpaților subzistă și în prezent și impun în continuare privarea acestora de libertate, din cuprinsul materialului probator rezultând presupunerea rezonabilă că inculpații C. M. M., C. M. și C. F. au săvârșit infracțiunile pentru care sunt trimiși în judecată (așa cum rezultă din declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor și procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice înregistrate) fiind astfel întrunite condițiile prev. de art.681 și art.143 Cod procedură penală, dar și cele prevăzute de art.5 paragraful 1 lit. c din C.E.D.O. în sensul că există motive verosimile de a bănui că aceștia au săvârșit infracțiunile pentru care sunt trimiși în judecată, impunându-se pentru buna desfășurarea a procesului penal menținerea măsurii arestării preventive.
De asemenea, s-a constatat că în continuare sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților este închisoarea mai mare de 4 ani închisoare și există probe că lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În acest sens, Tribunalul a avut în vedere gravitatea deosebită a faptelor săvârșite de către aceștia, trafic de minori și proxenetism, constituind împreună cu alte persoane un grup infracțional organizat, modalitatea violentă în care au acționat membri grupului, consecințele profund negative avute asupra dezvoltării psihice și fizice a victimelor minore, perioada îndelungată de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională, faptele fiind de natură să producă o intensă tulburare în rândul opiniei publice.
A fost reținută, pe mai departe și incidența dispozițiilor art.148 alin.1 lit.b Cod procedură penală, existând date că inculpatul C. M. M., a încercat să zădărnicească, în mod direct, aflarea adevărului, prin influențarea și exercitarea de presiuni asupra victimelor minore a traficului de persoane, dar și asupra celorlalte părți vătămate, aspect rezultat din procesele verbale de redare a notelor de interceptare a convorbirilor telefonice depuse de reprezentantul Ministerului Public.
Din mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, s-a reținut că rezultă că membrii acestei grupări specializate în traficarea minorelor pentru practicarea prostituției sunt cunoscuți în comunitate ca persoane violente, violențe manifestate în mod constant și asupra victimelor minore (,,…am încercat să fug de la acesta dar a venit si m-a luat de pe drum m-a bătut și m-a ținut o noapte întreagă în portbagaj.(…) C. M. m-a bătut atât de tare încât mi-a spart piramida nazală” - declarație P. D. E., filele 101-102. ,, …Nu am depus plângere împotriva lui C. F. de frică să nu mă omoare, să mă bată, pentru că este foarte violent și m-a amenințat că dacă vreodată voi face plângere împotriva lui o să-mi distrugă viața” - declarație Hărăscu C., filele 114-118. „ Eram la mine în curte, în . auzit o copilă țipând la mine la poartă, am ieșit repede și am văzut o mașină oprită în dreptul curții și un băiat pe care nu-l cunosc trăgea de păr o copilă, încercând să o bage în mașină" – declarație D. C. D., filele 161-162. ,,…Pe C. F., pe fiul acestuia și pe C. M. îi cunosc, întrucât sunt foarte periculoși, provocau scandaluri…" – declarație D. Z., filele 163-165), măsura arestării fiind necesară, pe de o parte, pentru protejarea victimelor traficului de minori, iar pe de altă parte, pentru înlăturarea posibilității influențării victimelor și a martorilor.
În accepțiunea judecătorului fondului, faptul că părțile vătămate și martorii audiați au revenit asupra declarațiilor date în cursul urmăririi penale, nu înlătură bănuielile plauzibile pe care s-a întemeiat arestarea, de natură să convingă un observator obiectiv că inculpații au putut comite infracțiunile pentru care sunt arestați.
A mai arătat Tribunalul că, potrivit art.5 din CEDO și art.23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a împiedica să se săvârșească o nouă infracțiune, fiind necesară, astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal, conform art.136 alin.1 Cod procedură penală, la momentul procesual analizat, nefiind oportună revocarea măsurii arestării preventive a inculpaților C. M. M., C. M. și C. F., și luarea unei alte măsuri neprivativă de libertate.
Tribunalul G. a avut în vedere la menținerea arestării preventive a inculpaților și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza E. contra României – decizia de inadmisibilitate din 18 ianuarie 2011 – referitoare la motivarea corespunzătoare a încheierii de menținere a arestării preventive.
Pentru aceste considerente, constatând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații C. M. M., C. M. și C. F. și totodată că măsura arestării preventive a inculpaților se impune in continuare pentru buna desfășurare a procesului penal, Tribunalul, în baza art.3002 Cod procedură penală rap. la art.160b alin.3 Cod procedură penală a menținut arestarea preventiva a inculpaților.
Împotriva acestei încheieri, în termenul legal (la data de 31 ianuarie 2014), au declarat recurs inculpații C. M., C. F. și C. M. M..
Recursurile inculpaților, nemotivate în scris, au fost înaintate de Tribunalul G. și înregistrate pe rolul acestei Curți la data de 05 februarie 2014.
Întrucât de la data declarării recursurilor formulate împotriva încheierii de ședință din data de 25 februarie 2014 a Tribunalului G. – Secția Penală și până la momentul judecării acestor căi de atac de către instanța ierarhic superioară, respectiv la data de 01 februarie 2014, a intrat în vigoare Legea nr.135/2010 privind Noul Cod de procedură penală, Curtea a constatat că în speță sunt incidente dispozițiile tranzitorii reglementate în cuprinsul art.18 din Legea nr.255/2013 de punere în aplicare a Legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală potrivit cărora „Recursurile aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva încheierilor prin care în cursul judecății s-a dispus luarea, menținerea, revocarea, înlocuirea sau încetarea măsurilor preventive, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit regulilor prevăzute de legea veche”.
Cu ocazia dezbaterilor desfășurate în ședința publică din data de 06 februarie 2014, recurenții inculpați, cărora, cu consimțământul lor, le-a fost asigurată asistența juridică de către un apărător desemnat din oficiu, au solicitat admiterea recursurilor deduse judecății, casarea încheierii recurate și în fond, rejudecând, a se dispune revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința judecării lor în stare de libertate, întrucât, în opinia lor, nu mai subzistă temeiurile inițiale, ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive și nu au intervenit temeiuri noi, care să justifice privarea de libertate.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856 alin.3 din Codul de procedură penală, sub toate aspectele cauzei, Curtea constată că recursurile inculpaților sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Examinând situația inculpaților recurenți, din perspectiva exigențelor art.3002 din Codul de procedură penală rap. la art.160b Cod de procedură penală, Curtea constată că Tribunalul a apreciat în mod just asupra menținerii temeiurilor de fapt și de drept care au determinat arestarea inițială a acestora, precum și asupra necesității menținerii lor în continuare, în stare privativă de libertate.
Astfel, fără a relua analiza elementelor probatorii pe baza cărora judecătorul de la instanța de fond a stabilit ca fiind satisfăcută cerința referitoare la existența de probe și indicii temeinice care să îndreptățească presupunerea rezonabilă a comiterii de către inculpați a faptelor pentru care sunt judecați și care a fost în mod judicios realizată de către judecătorul de la Tribunal, Curtea constată la rândul său, contrar susținerilor inculpaților recurenți, că probatoriul cauzei oferă suficiente motive verosimile de a crede că aceștia au săvârșit într-adevăr infracțiunile reținute în sarcina lor și pentru care se poate dispune în mod legal privarea provizorie de libertate, împrejurările de fapt pe care acestea se bazează fiind de natură a convinge un observator obiectiv de participarea lui directă, conștientă și deliberată la comiterea infracțiunilor respective.
Prin urmare Curtea constată pe deplin satisfăcută această condiție a regularității măsurii preventive privative de libertate, referitoare la persistența motivelor plauzibile de a bănui că persoana aflată în stare de arest preventiv ar fi comis faptele ce-i sunt imputate.
Totodată, Curtea găsește întemeiată și evaluarea judecătorului de la instanța de fond cu privire la pericolul concret (în accepțiunea art.148 lit.f din Codul de procedură penală) pe care l-ar determina, și în prezent, pentru ordinea publică, lăsarea în libertate a inculpaților recurenți. în acest sens având în vedere natura și gravitatea deosebită a infracțiunilor presupus a fi fost comise de aceștia (infracțiuni îndreptate contra libertății de voință și de acțiune a persoanei și în subsidiar contra demnității, integrității corporale și a sănătății victimelor minore supuse exploatării sexuale), împrejurările concrete, modalitatea și mijloacele de săvârșire a acestora (care au presupus pe de o parte racolarea mai multor victime minore prin răpire și întrebuințarea de violențe și amenințări, de către mai multe persoane care au acționat în mod organizat și coordonat, iar apoi obligarea acestora prin folosirea de constrângeri fizice și morale la întreținerea de relații sexuale contra-cost cu diverși indivizi, profitând de vulnerabilitatea fizică și emoțională a părților vătămate minore care în acest context au fost lipsite de libertate pe mai mult timp, iar pe de altă parte în racolarea de către inculpații C. F. și C. M. M. a unor tinere predispuse către promiscuitate morală pe care le-au transportat în Marea Britanie unde le-au înlesnit practicarea prostituției), scopul ilicit urmărit (constând în obținerea ilegală de beneficii financiare considerabile printr-o formă de exploatare umană), consecințele faptelor asupra stării fizice și psihice a părților vătămate minore (care în urma săvârșirii faptelor, potrivit propriilor susțineri, au suferit leziuni traumatice, dar și consecințe de ordin psihic), amploarea serioasă pe care astfel de activități infracționale au căpătat-o în ultima perioadă cu consecința diversificării traficului de persoane și în special de minori, precum si circumstanțele personale ale inculpaților.
Sub acest din urmă aspect, al referințelor persoanele ale inculpaților, Curtea observă că inculpatul Colomfir F. nu se află la primul conflict cu legea penală, ci are o condamnare anterioară de 5 ani și 6 luni închisoare, stabilită pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de furt calificat, față de care, în ceea ce privește faptele deduse judecății în prezenta cauză, s-a reținut starea de recidivă postcondamnatorie, împrejurare care coroborată cu faptul că inculpații sunt cunoscuți în comunitate drept persoane cu un comportament agresiv și niciunul dintre aceștia nu a făcut dovada că ar avea un loc de muncă stabil sau o altă sursă licită și constantă de venituri, constituie argumente pertinente de natură a justifica în mod rezonabil temerea că aflați în libertate aceștia ar putea persevera oricând în comiterea de fapte antisociale, și poate chiar în sfera aceluiași ilicit penal.
D. urmare, Curtea consideră că toate aspectele anterior menționate denotă o periculozitate deosebită a inculpaților și justifică o reacție fermă din partea autorităților statului, în contextul dat lăsarea în libertate a acestora prezentând în mod cert un pericol concret pentru ordinea publică.
Nu în ultimul rând, luând în considerare atât conduita procesuală a inculpatului C. F. care deși avea cunoștință despre activitățile procesuale și procedurale desfășurate împotriva sa în legătură cu faptele penale de care era suspectat, acesta s-a sustras cercetărilor timp de mai multe luni în încercarea de a obstrucționa demersul organelor judiciare de înfăptuire a actului de justiție și de restabilire a echilibrului social firesc, precum și comportamentul concret al inculpaților care profitând de autoritatea pe care și-au impus-o în relația cu victimele minore pe fondul vulnerabilității fizice și emoționale a acestora, au exercitat presiuni asupra lor în scopul de a zădărnici aflarea adevărului, Curtea apreciază că menținerea inculpaților în detenție provizorie este în mod necesar reclamată și de atingerea scopului reglementat prin dispozițiile art.136 alin.1 din Codul de procedură penală care vizează finalizarea în bune condiții a cercetării judecătorești.
În consecință, constatând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpații C. M., C. F. și C. M. M. subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acestora, Curtea concluzionează că, în mod legal și temeinic, instanța de fond a dispus menținerea arestării preventive a acestora
Față de aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive de casare a încheierii atacate, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C. M., C. F. și C. M. M. împotriva încheierii de ședință din data de 29 ianuarie 2014, pronunțată de Tribunalul G. – Secția Penală în dosarul nr._ .
În temeiul art.192 alin.2 din Codul de procedură penală, recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul cuvenit apărătorului din oficiu care a asigurat asistența juridică a acestora, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.38515 pct.1 lit.b Cod de procedură penală, respinge, ca nefondate, recursurile formulate de inculpații C. M., C. F. și C. M. M. împotriva încheierii de ședință din data de 29 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul G. - Secția Penală în dosarul nr._ .
Obligă pe recurenții inculpați la câte 200 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat, urmând ca onorariul cuvenit apărătorului din oficiu în sumă de câte 100 lei pentru fiecare inculpat să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 06 februarie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. C. C. C. D. G. M.
GREFIER,
G. A. I.
red.jud.C.C.
ex.2
red.jud.A.B.R.-Trib.G.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 57/2014. Curtea de... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
