Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 4/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-02-2014 în dosarul nr. 4/2014
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-a PENALĂ
Decizia penală nr.4C
Ședința publică din data de 10 februarie 2014
Curtea compusă din:
Președinte: D. P.
Grefier: L.-A. P.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat prin procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea contestației formulată de contestatorul-inculpat S. A.-C. împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 31.I.2014 a Tribunalului București – Secția I-a penală, din Dosarul nr._ 14.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns contestatorul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător ales D. E., în baza delegației avocațiale depusă la dosarul de fond.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de ridicat, Curtea procedează la audierea contestatorului-inculpat, a cărui declarație a fost consemnată și atașată la dosar.
Nefiind probe de propus, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea contestației.
Contestatorul-inculpat, prin apărătorul ales, susține că temeiurile inițiale ale arestării preventive nu mai există și învederează faptul că starea sa de sănătate este gravă, suferind un infarct, are doi minori în întreținere și nu este cunoscut cu antecedente penal, în plus este doar administratorul de fapt, în timp ce administratorul de drept se află în stare de libertate, astfel că solicită admiterea contestației, desființarea încheierii de ședință și, rejudecând în fond, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, iar, în subsidiar, luarea măsurii controlului judiciar sau a măsurii arestului la domiciliu.
Reprezentantul Ministerului Public arată că soluția instanței de fond de menținere a stării de arest preventiv este legală și temeinică, față de natura și gravitatea faptei penale, prin perioada mare de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională, precum și prin numărul mare de părți vătămate, față de perseverența infracțională a inculpatului, care mai este cercetat penal într-un dosar pentru fapte penale similare, așa încât pune concluzii de respingere, ca nefondată, a contestației.
Contestatorul-inculpat, personal, arată că nu mai are nimic de adăugat.
CURTEA
Deliberând asupra contestației, constată următoarele:
Prin Încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 31.I.2014, din Dosarul nr._ 14, Tribunalului București – Secția I-a penală, în temeiul art.300/1, alin.1 din vechiul Cod de procedură penală, a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului S. A.-C., față de care, în temeiul art.300/1, alin.3 din vechiul Cod de procedură penală, a menținut starea de arest preventiv, apoi a respins cererea de înlocuire a măsurii de arest preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, formulată de inculpat.
În motivare, instanța de fond a arătat că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea tuturor dispozițiilor procedurale, iar temeiurile inițiale ale arestului preventiv continuă să existe și nu s-au modificat, respectiv sunt îndeplinite atât cerința prevăzută de art.143, alin.1 din vechiul Cod de procedură penală, în sensul că există indicii temeinice că inculpatul a comis fapta penală reținută în sarcina sa, printre care plângerile penale și declarațiile părților vătămate, procesele-verbale de percheziție domiciliară, actele constitutive și extrasele de cont ale S.C. „Pink Flamingo Management” S.R.L., contractele de comercializare pachete servicii turistice, facturile fiscale și chitanțele emise de S.C. „Pink Flamingo Management” S.R.L., declarațiile martorilor Ș. A.-M., S. R.-O., I. A.-M., Bufneru A. și Madin C.-M., procesele-verbale de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice, declarațiile inculpatului S. C., cât și condițiile cumulative prevăzute de art.148, alin.1, litera f din vechiul Cod de procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de legea penală este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, care rezultă din gravitatea infracțiunii de înșelăciune în contracte, cu consecințe deosebit de grave, prin modalitatea concretă de comitere, mai precis împreună cu o altă persoană, fiecare având roluri bine determinate, numărul mare de acte materiale, pe o perioadă de aproximativ 9 luni, cu un prejudiciu material deosebit de ridicat, în sume de 352.142 lei și de 4.799 euro, recuperat doar de partea vătămată R. D.-M., la care se adaugă împrejurarea că inculpatul mai este urmărit penal în Dosarul nr./1796/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, pentru comiterea unor fapte penale similare.
Pe data de 1.II.2014 inculpatul a formulat contestație, potrivit dispozițiilor noului Cod de procedură penală, intrat în vigoare pe data de 1.II.2014.
În motivarea orală a contestației, a arătat că nu mai sunt îndeplinite temeiurile inițiale ale arestului preventiv, cu atât mai mult cu cât, fiind administratorul de fapt, a fost încălcat principiul egalității de tratament juridic, atâta timp cât coinculpatul S. C., administratorul de drept, a fost pus în liberate, prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, în plus a suferit un infarct, are doi minori în întreținere și nu este cunoscut cu antecedente penale.
A solicitat admiterea contestației, desființarea încheierii de ședință și, rejudecând pe fond, în principal, revocarea măsurii de arest preventiv, iar, în subsidiar, luarea măsurii controlului judiciar sau a măsurii arestului la domiciliu.
La termenul de judecată de astăzi, Curtea a procedat la audierea contestatorului, a cărui declarație a fost consemnată și atașată la dosar (fila 10, dosar contestație).
Analizând actele și lucrările dosarelor, Curtea reține că, prin Încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 12.IX.2013, din Dosarul nr._/3/2013, Tribunalul București – Secția a II-a penală a dispus, în temeiul art.143, alin.1, vechiul Cod de procedură penală, raportat la art.148, alin.1, litera f, vechiul Cod de procedură penală, arestarea preventivă a inculpatului S. A.-C., față de care a fost emis M.A.P. nr.254/U.P./12.IX.2013, iar, prin Rechizitoriul din data de 30.I.2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, din Dosarul nr.4160/P/2013, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții, cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prev. de art.215, alin.1, alin.3 și alin.5 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art.41, alin.2 din vechiul Cod penal, reținându-se în sarcina sa că, în calitate de administrator în fapt al S.C. „Pink Flamingo Management” S.R.L., al cărui administrator în drept este inculpatul S. C., în perioada 17.XII.2012-2.VIII.2013, în baza aceleiași rezoluții infracționale, au indus în eroare un număr de 105 părți vătămate, cu care au încheiat contracte de comercializare de pachete de servicii turistice, pentru care au primit prețul, fără a avea intenția de a le respecta, cauzând un prejudiciu material în sume de 352.142 lei și de 4.799 euro.
Mai întâi, Curtea, având în vedere fondul cauzei, unde acționează principiul legii penale mai favorabile, prevăzut de art.5 din noul Cod penal, care ar presupune ca fapta penală să se încadreze juridic în dispozițiile art.244, alin.1 din noul Cod penal, pentru care limitele speciale ale pedepsei închisorii sunt cuprinse între 6 luni închisoare și 3 ani închisoare, cu posibilitatea împăcării părților, constată că nu mai este îndeplinită prima cerință cumulativă prevăzută de art.223, alin.2 din noul Cod de procedură penală, privind limita de pedeapsă a închisorii prevăzută de legea penală pentru fapta penală comisă, de 5 ani sau mai mare, în vederea luării măsurii arestului preventiv.
Ca atare, nemaifiind îndeplinită una dintre cerințele procedurale esențiale care fundamentează măsura arestului preventiv, Curtea va admite contestația și va dispune revocarea acestei măsuri de prevenție.
În același timp, potrivit art.3 din Legea nr.255/19.VII.2013, de punere în aplicare a Legii nr.135/2010 privind noul Cod de procedură penală, legea procedurală nouă se aplică de la data intrării în vigoare a acesteia tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepțiile prevăzute în cuprinsul Legii nr.255/2013, iar, potrivit art.18, teza a II-a din Legea nr._, în situația admiterii recursului și casării încheierii de ședință, instanța de control judiciar procedează la rejudecarea cauzei conform noii legi procedurale, putând lua oricare dintre măsurile preventive prevăzute de aceasta. Deși aceste dispoziții tranzitorii se referă la situația recursului declarat înainte de . legii procedurale noi, care continuă să fie judecat după . noii legi procedurale, Curtea apreciază că pot fi aplicate în cazul în care calea de atac a fost declarată chiar la data intrării în vigoare a noilor norme procedurale, în sensul că nu se poate dispune înlocuirea, ci revocarea măsurii preventive, cu posibilitatea luării unei alte măsuri de prevenție.
Așadar, Curtea, având în vedere disp. 202, alin.1 din noul Cod de procedură penală, apreciază, pe de o parte, că există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a comis fapta penală reținută în sarcina sa, pe care instanța de fond le-a enumerat în ansamblul lor și pe care inculpatul nu le-a contestat, iar pe de altă parte, că este necesară luarea unei alte măsuri de prevenție, atât pentru a-l împiedica pe inculpat să comită alte fapte penale, cât și pentru buna desfășurare a procesului penal. Curtea reține că inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea unei infracțiuni grave, de înșelăciune, în formă continuată, pe o perioadă de aproximativ 8 luni, și că, deși este infractor primar, împotriva sa se mai desfășoară o procedură penală, pentru fapte penale similare, ceea ce înseamnă că preocuparea sa și sursa sa de venituri constau în activitatea infracțională. Totodată, Curtea are în vedere faptul că cercetarea judecătorească nu a debutat, astfel că readministrarea probatoriului de la urmărirea penală în fața judecătorului trebuie să aibă loc în condiții de siguranță.
Ca atare, Curtea apreciază că măsura preventivă a controlului judiciar este în măsură să asigure îndeplinirea acestor două scopuri, prin obligațiile impuse inculpatului, și, de asemenea, este proporțională cu gravitatea acuzației, potrivit art.202, alin.3 din noul Cod de procedură penală.
În consecință, Curtea, în temeiul art.425/1, alin.7, punctul 2, litera a din noul Cod de procedură penală, va admite contestația formulată de contestatorul-inculpat S. A.-C. împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 31.I.2014 a Tribunalului București - Secția I-a penală, din Dosarul nr._ 14, pe care o va desființa, în totalitate, și, rejudecând pe fond,
în temeiul art.18 din Legea nr.255/2013, art.362, alin.2 din noul Cod de procedură penală, cu aplicarea art.208, alin.3 din noul Cod de procedură penală, raportat la art.207, alin.5 din noul Cod de procedură penală, precum și a art.223, alin.2 din noul Cod de procedură penală, va revoca măsura arestării preventive a inculpatului S. A.-C. și va dispune punerea, de îndată, în libertate a acestuia, de sub puterea M.A.P. nr.254/U.P./12.IX.2012, emis de Tribunalul București – Secția a II-a penală, în Dosarul nr._/3/2013, dacă nu este arestat în altă cauză, apoi
în temeiul art.206, alin.7 din noul Cod de procedură penală, cu aplicarea art.214, alin.2 din noul Cod de procedură penală, va lua față de inculpat măsura controlului judiciar, pe durata căruia, în temeiul art.215, alin.1 și alin.2 din noul Cod de procedură penală, inculpatul trebuie să respecte obligațiile
a) de a se prezenta la instanța de judecată, ori de câte ori este chemat;
b) de a informa, de îndată, instanța de judecată cu privire la schimbarea locuinței;
c) de a se prezenta la organul de poliție în a cărui rază teritorială domiciliază, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
d) de a nu depăși limita teritorială a municipiului București, decât cu încuviințarea prealabilă a instanței de judecată;
e) de a nu se apropia și comunica, direct sau indirect, cu inculpatul S. C. și cu martorii de la urmărirea penală Ș. A.-M., S. R.-O., I. A.-M., Bufneru A. și Madin C.-M.,
în temeiul art.215, alin.4 din noul Cod de procedură penală, va încredința supravegherea respectării de către inculpat a obligațiilor impuse organului de poliție în a cărui rază teritorială domiciliază inculpatul,
va pune în vedere inculpatului disp. art.215, alin.7 din noul Cod de procedură penală, privind înlocuirea măsurii controlului judiciar cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura arestării preventive, în cazul încălcării, cu rea-credință, a obligațiilor, iar
în temeiul art.275, alin.3 din noul Cod de procedură penală, va constata că rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.425/1, alin.7, punctul 2, litera a din noul Cod de procedură penală, admite contestația formulată de contestatorul-inculpat S. A.-C. împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 31.I.2014 a Tribunalului București - Secția I-a penală, din Dosarul nr._ 14.
Desființează, în totalitate, încheierea de ședință și, pe fond, rejudecând:
În temeiul art.18 din Legea nr.255/2013, art.362, alin.2 din noul Cod de procedură penală, cu aplicarea art.208, alin.3 din noul Cod de procedură penală, raportat la art.207, alin.5 din noul Cod de procedură penală, precum și a art.223, alin.2 din noul Cod de procedură penală, revocă măsura arestării preventive a inculpatului S. A.-C. și dispune punerea, de îndată, în libertate a inculpatului, de sub puterea M.A.P. nr.254/U.P./12.IX.2012, emis de Tribunalul București – Secția a II-a penală, în Dosarul nr._/3/2013, dacă nu este arestat în altă cauză.
În temeiul art.206, alin.7 din noul Cod de procedură penală, cu aplicarea art.214, alin.2 din noul Cod de procedură penală, ia față de inculpat măsura controlului judiciar.
În temeiul art.215, alin.1 și alin.2 din noul Cod de procedură penală, pe durata controlului judiciar, inculpatul trebuie să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la instanța de judecată, ori de câte ori este chemat;
b) să informeze, de îndată, instanța de judecată cu privire la schimbarea locuinței;
c) să se prezinte la organul de poliție în a cărui rază teritorială domiciliază, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
d) să nu depășească limita teritorială a municipiului București, decât cu încuviințarea prealabilă a instanței de judecată;
e) să nu se apropie și să nu comunice, direct sau indirect, cu inculpatul S. C. și cu martorii de la urmărirea penală Ș. A.-M., S. R.-O., I. A.-M., Bufneru A. și Madin C.-M..
În temeiul art.215, alin.4 din noul Cod de procedură penală, încredințează supravegherea respectării de către inculpat a obligațiilor impuse organului de poliție în a cărui rază teritorială domiciliază inculpatul.
Pune în vedere inculpatului disp. art.215, alin.7 din noul Cod de procedură penală, privind înlocuirea măsurii controlului judiciar cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura arestării preventive, în cazul încălcării, cu rea-credință, a obligațiilor.
În temeiul art.275, alin.3 din noul Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10.II.2014.
PREȘEDINTE
D. P. GREFIER,
L.-A. P.
Red. și dact.: jud.D.P.
Trib. București – Secția I-a penală: C. L.-E..
2 ex.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Mărturia mincinoasă. Art. 260 C.p.. Decizia nr. 67/2014.... → |
|---|
