Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 196/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 196/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-02-2014 în dosarul nr. 196/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 196/R
Ședința publică din data de 10 februarie 2014
Curtea constituită din:
Președinte: A. A.
Judecător: C. S.
Președinte: O. B.
Grefier: E.–A. N.
* * * * * * * * *
Ministerul Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București a fost reprezentat de procuror M. M..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul G. A.-C. împotriva încheierii de ședință din data de 31 ianuarie 2014 a Tribunalului București - Secția I-a penală, pronunțată în dosarul nr._ 14.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspunsrecurentul-inculpat G. A.-C., aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales-avocat P. A., conform împuternicirii avocațiale nr._, emisă de Baroul București.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat G. A.-C., având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate, iar, pe fond, rejudecând, revocarea măsurii arestării preventive.
Deasemenea, solicită a se avea în vedere că inculpatul a recunoscut și a regretat săvârșirea faptelor, precum și faptul că a colaborat cu organele judiciare.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea încheierii recurate ca fiind legală și temeinică, apreciind că, în mod corect, instanța de fond a reținut că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu au încetat și nici nu au intervenit temeiuri noi care să justifice punerea în libertate a inculpatului.
Recurentul-inculpat G. A.-C. personal, în ultimul cuvânt, arată că este consumator de canabis dar nu comercializa acest drog.
Dezbaterile declarându-se închise, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA ,
Deliberând, asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 31.01.2014, pronunțată în dosarul nr._ 14, Tribunalul București – Secția I-a Penală, a respins cererea inculpatului G. A. C., prin apărător ales, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, ca neîntemeiată, în baza art. 300/1 alin. 1 Cod procedură penală, a constatat legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive față de inculpat și în baza art. 300/1 alin. 3 Cod procedură penală, a menținut măsura arestării preventive a acestuia, cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr.2350D din 29.01.2013 P. de pe lângă Înalta Curte de Casație – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial București a dispus trimitere în judecată a inculpatului G. A. C.- în stare de arest preventiv - pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000.
În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului G. A. C. că la data de 18.12.2013 a fost depistat în timp ce deținea cantitatea de 395,14 grame cannabis, droguri pe care le cumpărase anterior de la o persoană de sex feminin neidentificată.
Prin încheierea de ședință - din Camera de Consiliu - din data de 10.01.2014 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, dată în dosarul nr._, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului G. A. C., pe o durată de 29 de zile, cu începere de la data de 17.01.2014 până la data de 15.02.2014, inclusiv.
Pentru a dispune astfel, judecătorul a reținut că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 136, art. 143 și art. 148 lit. f C.p.p., în sensul că, în cauză, există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat, că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile săvârșite este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului G. A. C., conform art. 3001 C.p.p., instanța a constatat că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale și se mențin temeiurile care au determinat luarea acesteia.
Instanța de fond a apreciat că există în continuare indicii temeinice în sensul art. 143 alin. 1 C.p.p. cu privire la săvârșirea de către inculpatul G. A. C. a faptei care face obiectul dosarului, sens în care a avut în vedere procese-verbale de investigații, proces-verbal de constatare, raport preliminar de constatare tehnico-științifică nr._ din 19.12.2013, declarații de martor, procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice, mijloace de probă din care a rezultat că inculpatul, la data de 18.12.2013 a fost depistat în timp ce deținea cantitatea de 395,14 grame cannabis, droguri pe care le cumpărase anterior de la o persoană de sex feminin neidentificată.
În aprecierea menținerii pericolului concret pentru ordinea publică, instanța a avut în vedere, pe de o parte, modalitatea premeditată de săvârșire a faptei, ce implică achiziționarea unei cantități impresionate de cannabis, aproximativ 400 de grame, drog deținut cel mai probabil atât pentru consum propriu, cât și în vederea punerii în circulație, precum și atitudinea inculpatului de ignorare cu desăvârșire a normelor legale în ceea ce privește deținerea și vânzarea de substanțe interzise.
Instanța de fond a apreciat că toate aceste aspecte denotă un grad foarte mare de indiferență și o totală lipsă de respect față integritatea corporală și sănătatea persoanelor cărora urma a înstrăina respectivele substanțe, dar și față de repercusiunile legale ale faptei acestuia, manifestând o îndrăzneală absolut deosebită. Un astfel de comportament nu poate conduce decât la concluzia că acest inculpat este extrem de tenace și de îndrăzneț în urmărirea rezoluțiilor infracționale și prezintă și la acest moment procesual un grad de pericol social extrem de ridicat.
În opinia instanței, s-a apreciat că există un risc real ca activitatea infracțională să continue, iar inculpatul, o dată pus în libertate, să își reia îndeletnicirea de a comercializa astfel de produse.
Prezenta instanță a luat în considerare și frecvența infracțiunilor de trafic de droguri de risc și de mare risc comise în Municipiul București, numărul mare de astfel de infracțiuni aflat pe rolul instanțelor de judecată fiind grăitor în acest sens, ajungându-se în mod cert la concluzia că urmarea pe care o produc asupra fiecărui consumator, drogurile în discuție, reclamă un tratament juridic care să descurajeze potențialii traficanți.
Instanța a considerat că interesul societății de a se afla în siguranță și de a elimina, măcar temporar, elementele care prezintă un grad de pericol social crescut este primordial și trebuie să fie plasat înaintea unui posibil prejudiciu personal ce li s-ar cauza inculpatului prin privarea sa temporară de libertate.
Instanța a apreciat că în cauză nu se impune nici revocarea măsurii arestării preventive și nici înlocuirea aceste măsuri cu o altă măsură preventivă, având în vedere faptul că inculpatul a dat dovadă de o evidentă lipsă de respect pentru normele legale, iar prin lăsarea sa în libertate, acesta ar putea săvârși alte fapte antisociale, profitând de situații precum cea din prezenta cauză. Instanța a considerat că luarea uneia dintre măsurile neprivative de libertate prevăzute de art.145 sau art.1451 cod proc.pen. nu poate fi compatibilă cu gradul de pericol social al inculpatului și a faptei acestuia, obligațiile ce s-ar putea fixa în sarcina sa nefiind suficiente pentru garantarea siguranței societății, inculpatul prezentând un pericol concret pentru ceilalți membri ai societății, lăsarea lui în libertate nefiind bine venită la acest moment.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul G. A.-C. solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate, iar, pe fond, rejudecând, revocarea măsurii arestării preventive.
Recurentul inculpat a arătat că a recunoscut și a regretat săvârșirea faptelor, a colaborat cu organele judiciare, precum și faptul că este consumator de canabis, dar nu comercializează acest drog.
În subsidiar, a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.
La judecarea prezentului recurs, Curtea a avut în vedere dispozițiile art. 18 teza I-a din Legea nr. 255/2013, conform cărora, recursurile aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva încheierilor prin care, în cursul judecății, s-a dispus menținerea măsurilor preventive, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit regulilor prevăzute de legea veche.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii de ședință atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată recursul ca nefondat, în considerarea următoarelor argumente:
Astfel, Curtea constată că nu au intervenit temeiuri noi, iar cele ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin, în raport de natura infracțiunii grave, de trafic ilicit de droguri de risc, pentru care este cercetat inculpatul și de modalitatea de săvârșire a faptei.
În acest sens, Curtea constată că inculpatul este cercetat pentru comiterea unei infracțiuni grave, gravitate ce rezultă nu numai din limitele de pedeapsă, dar și din modul concret în care inculpatul a acționat, prin achiziționarea unei cantități impresionante de canabis (395,14 grame), reținând amploarea pe care a luat-o acest gen de infracțiuni și impactul negativ în rândul societății civile, impact ce creează o stare de nesiguranță și incertitudine.
Curtea apreciază că circumstanțele personale ale inculpatului trebuie evaluate în contextul mai larg al faptei pentru care este cercetat și, examinându-le distinct, constată că acestea nu evidențiază suficiente garanții că o altă măsură preventivă, mai puțin restrictivă, va permite atingerea scopului său.
Toate aceste elemente, alături de circumstanțele reale ale comiterii faptei, se constituie în motive pertinente și suficiente ce justifică necesitatea menținerii stării de arest preventiv pentru a se asigura, atât prezervarea ordinii publice, cât și buna desfășurare a procesului penal, context în care, aspecte precum lipsa antecedentelor penale și atitudinea inculpatului de colaborare cu organele de anchetă este nerelevantă, urmând a fi avute în vedere la stabilirea unui eventual tratament sancționator.
Având în vedere contextul comiterii infracțiunii, dar și persoana inculpatului, Curtea apreciază că nu se impune luarea unei alte măsuri preventive, menținerea, în continuare, în stare de arest preventiv, fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, în condițiile în care, nu s-a dispus începerea cercetării judecătorești.
În consecință, apreciind că încheierea de ședință atacată este legală și temeinică, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b din Codul de procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat G. A. C..
Având în vedere soluția pronunțată în cauză, în baza art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata contravalorii cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat G. A. C. împotriva încheierii de ședință din data de 31 ianuarie 2014 a Tribunalului București - Secția I-a penală, pronunțată în dosarul nr._ 14.
Obligă pe recurent la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.02.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. A. S. C. O. B.
GREFIER,
E. A. N.
Red. A.A.
Dact.V.D - 2ex./17.02.2014
T.B-S 1 – jud.R.N.O.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 4/2014.... → |
|---|
