Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 766/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 766/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-06-2014 în dosarul nr. 766/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ
Dosar nr._/299/2013
218/2014
DECIZIA PENALĂ NR.766/A
Ședința publică din data de 12.06.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: L. C. N.
JUDECĂTOR: C. C. D.
GREFIER: D. P.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de doamna procuror L. C..
Pe rol, judecarea apelului declarat de P. DE PE L. JUDECATORIA SECTOR 1 împotriva sentinței penale nr. 1014/18.11.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2013.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 06.06.2014 și au fost reținute în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 12.06.2014, când a decis;
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr.130 din 11.02.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în baza art. 386 alin.1 Cod pr. penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 208 alin.1-209 alin.1 lit.e Cod penal din 1968 cu aplicarea art. 37 lit.b Cod penal din 1968 și infracțiunea prevăzută de art. 208 alin.1-209 alin.1 lit. e și g Cod penal din 1968 cu aplicarea art. 37 lit.b Cod penal din 1968 în infracțiunea prevăzută de art. 228 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal și infracțiunea prevăzută de art. 228 alin.1-229 alin.1 lit.b Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal.
I. În baza art. 228 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal a fost condamnat inculpatul OȚETARU C., la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de furt.
În baza art. 67 alin.1 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 65 alin.1 lit.a, b, h Cod penal pe o durată de 2 ani.
II. În baza art. 228 alin.1-229 alin.1 lit.b Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal a fost condamnat inculpatul OȚETARU C. la pedeapsa închisorii de 1 an și 4 luni pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 67 alin.1 Cod penal i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 65 alin.1 lit.a, b, h Cod penal pe o durată de 2 ani.
În baza art. 33 lit-a-34 lit.b Cod penal din 1968 cu aplicarea art. 5 Cod penal s-a dispus contopirea pedepselor aplicate prin hotărâre în pedeapsa cea mai grea de 1 an și 4 luni închisoare sporită la 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 81 Cod penal din 1968 cu aplicarea art. 5 Cod penal s-a dispus condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni .
În baza art. 45 alin.3 lit.a Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 65 alin.1 lit.a, b, h Cod penal pe o durată de 2 ani.
În baza art. 72 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 de ore din data de 09.05.2013.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor care atrag revocarea suspendării condiționate a pedepsei prevăzute de art. 83 Cod penal din 1968.
În baza art. 397 Cod pr. penală s-a luat act că partea vătămată ., nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art. 397 Cod pr. penală raportat la art. 25 Cod pr. penală și art. 1357 cod civil a fost respinsă acțiunea civilă exercitată de partea civilă ., sector. 6, . Plaza nr. 26 Z, ..
În baza art. 272 Cod pr. penală onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200 lei s-au avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul București.
În baza art. 274 alin.1 Cod pr. penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de către stat,
Instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 509/P/2013 din data de 07.06.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului Oțetaru C. sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni de furt calificat prevăzute de art. 208 alin.1-209 alin.1 lit.e Cod penal și art. 208 alin.1-209 alin.1 lit. e și g Cod penal ambele cu aplicarea art. 37 alin.1 lit.b Cod penal și art. 33 lit.a Cod penal.
În cuprinsul actului de sesizare s-a reținut în esență că la data de 01.11.2012 inculpatul a sustras din magazinul . multe produse în valoare totală de 118,62 lei.
Totodată, s-a reținut în actul de sesizare că la data de 05.01.2013, în jurul orei 18,00 inculpatul Oțetaru C. a sustras din magazinul . produse în valoare de 177,20 lei în scopul însușirii pe nedrept.
În cursul urmăririi penale s-au efectuat acte de cercetare specifice concretizate în următoarele mijloace de probă: procese-verbale de depistare, declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor I. L., M. C. M. și P. V., proces verbal de redare a imaginilor surprinse de camerele de luat vederi însoțit de planșe fotografice, bonuri nefiscale.
Deși legal citat prin toate mijloacele procedurale inculpatul nu s-a prezentat în fața instanței de judecată pentru a fi audiat sau pentru a propune probe în apărarea sa.
Instanța a procedat la audierea martorilor I. L. și M. C. M., declarațiile fiind atașate la dosarul cauzei.
Cu privire la martorului P. V., având în vedere mențiunile cuprinse în procesul verbal de efectuare a mandatului de aducere din care rezultă că este decedat, instanța a dat eficientă dispozițiilor art. 381 alin.7 Cod pr. penală dând citire declarației date în cursul urmăririi penale.
Analizând și coroborând materialul probator administrat atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 01.11.2012, organele de poliție din cadrul Secției 5 Poliție au fost sesizați cu privire la faptul că agenții de pază din cadrul magazinului M. I. au depistat o persoană care a sustras mai multe produse din acest magazin.
Din declarația martorului P. V. instanța a reținut că la data de 01.11.2012, ora 1700, se afla de serviciu la magazinul M. I. din ., fiind agent de securitate în cadrul .. La un moment dat, martorul a fost anunțat de către șeful magazinului, S. C., cu privire la lipsa de pe un raft a unor cutii de lapte praf. Ca urmare a sesizării, martorul a procedat la supravegherea persoanelor care se aflau în magazin și a observat un bărbat în vârstă de aproximativ 35-40 de ani care i s-a părut suspect, datorită faptului că în urmă cu două zile mai venise în magazin, iar la ieșire alarma se declanșase, însă nu l-a putut prinde întrucât o luase la fugă.
În continuare, martorul a supravegheat inculpatul, observând că acesta are în coș trei cutii de lapte praf Nestle N.. Ulterior inculpatul s-a mai plimbat printre rafturi, martorul observând însă că cele trei cutii de lapte dispăruseră din coș.
După ce a trecut de casele de marcat, martorul i-a solicitat inculpatului să arate bagajul. Întrucât inculpatul a refuzat a se supune controlului, martorul a anunțat firma de intervenții BGS care la efectuarea controlului corporal asupra inculpatului, au fost găsite în borseta acestuia trei cutii de lapte praf Nestle N..
Potrivit bonului fiscal emis de către . la data de 01.11.2012, ora 1826, anexat procesului-verbal întocmit la 01.11.2012, valoarea produselor sustrase de inculpat este de 118,62 lei.
Fiind audiat în cursul urmăririi penale, atât cu ocazia constatării infracțiunii flagrante, cât și ulterior, în prezența apărătorului din oficiu, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei ce i se impută, arătând că avea în întreținere copii mici, nu avea serviciu și nu avea bani pentru a cumpăra respectivele cutii de lapte.
II. La data de 05.01.2013 organele de poliție din cadrul Secției 5 au fost sesizate de către reprezentanții părții vătămate . cu privire la faptul că agenții de pază au depistat o persoană care a sustras mai multe produse din acest magazin.
Din procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, întocmit de către lucrătorii de poliție din cadrul Secției 5, în data de 05.01.2013, ale cărui date se coroborează cu procesul-verbal de vizionare a imaginilor din data de 24.01.2013, prin care s-a reținut că în data de 05.01.2013, ora 1741, instanța reține că inculpatul Oțetaru C. se afla în incinta magazinului C., la raionul de îmbrăcăminte, având în coșul de cumpărături o pereche de pantofi sport de culoare închisă și trei tablete de ciocolată. La ora 1742, într-un loc mai retras inculpatul a introdus tabletele de ciocolată în pantaloni, pe care le-a prins de piciorul stâng cu scotch. Ulterior, la momentul conducerii sale în camera de interpelare de către lucrătorii comercial, inculpatul avea asupra sa, ascunsă la brâu, o pereche de pantofi din piele de culoare gri închis.
În cauză s-a procedat la audierea martorei I. L. care a arătat că, în data de 05.01.2013, fiind de serviciu la . – magazin Colloseum, situat în București, .-286, în jurul orelor 1740, a observat pe camerele de supraveghere o persoană de sex masculin, la raionul de dulciuri care introducea trei bucăți de ciocolată sub bluza de trening. Ulterior, inculpatul s-a deplasat la raionul de încălțăminte, unde într-un loc mai retras a schimbat locul ciocolatelor, introducându-le în pantaloni. Cu aceeași ocazie, inculpatul a luat o pereche de pantofi sport pe care i-a probat, apoi i-a introdus sub bluza de trening.
Din declarația martorului M. C. M., instanța reține că la data de 05.01.2013, fiind de serviciu la . – magazin Colloseum, situat în București, .-286, în jurul orelor 1815, a fost anunțat prin stație de către martora I. L. despre faptul că inculpatul Oțetaru C. a introdus sub îmbrăcăminte trei bucăți de ciocolată și o pereche de pantofi bărbătești. După ce inculpatul a trecut de linia caselor de marcat, a fost oprit de către martor și condus la camera de interpelare. În urma efectuării controlului, martorul a găsit asupra inculpatului bunurile sustrase din magazin.
Fiind audiat în cursul urmăririi penale, atât cu ocazia constatării infracțiunii flagrante, cât și ulterior, în prezența apărătorului din oficiu, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei ce i se impută.
În drept, instanța a reținut că potrivit Codului Penal din 1968, incident la data comiterii infracțiunii din 01.11.2012, fapta inculpatului Oțetaru C., care în data de 01.11.2012, în jurul orelor 1800, profitând de neatenția angajaților, a sustras din magazinul ., situat în București, ., sector 1, mai multe produse aflate la vânzare, în valoare de 118,62 lei, fiind depistat după ce a trecut de casele de marcat, întrunește elementele consititutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzute de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit e) Cod penal 1968 și pedepsită cu închisoarea de la 3 la 15 ani.
Având în vedere că de la momentul săvârșirii faptei, până la judecarea definitivă a cauzei, a intervenit o lege penală nouă, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 5 Cod penal, privitoare la incidența legii penale mai favorabile.
Comparând noua reglementare a infracțiunii de furt calificat, prin prisma dispozițiilor art. 228 – 229 Cod penal, instanța a constatat că legea nouă nu mai prevede între elementele circumstanțiale ale infracțiunii de furt calificat săvârșirea faptei într-un loc public. Având în vedere situația de fapt reținută în cauză, instanța constată că fapta inculpatului Oțetaru C. care, profitând de neatenția angajaților, a sustras din magazinul părții vătămate mai multe produse aflate la vânzare, în valoare de 118,62 lei, va constitui potrivit noilor dispoziții penale infracțiunea de furt, prevăzută de art. 228 Cod penal, pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă.
În consecință, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută la art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e) Cod penal din 1968, în infracțiunea prevăzută la art. 228 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.
Cu privire la fapta inculpatului Oțetaru C., care la data de 05.01.2013, în jurul orelor 1800, profitând de neatenția angajaților, a sustras din magazinul ., situat în București, ., sector 1, mai multe produse aflate la vânzare, în valoare de 117,20 lei, fiind depistat după ce a trecut de casele de marcat, întrunește potrivit Codului Penal din 1968 elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit e) și g) Cod penal 1968 și pedepsită cu închisoarea de la 3 la 15 ani.
Având în vedere că de la momentul săvârșirii faptei, până la judecarea definitivă a cauzei, a intervenit o lege penală nouă, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 5 Cod penal, privitoare la incidența legii penale mai favorabile.
Comparând noua reglementare a infracțiunii de furt calificat, prin prisma dispozițiilor art. 228 – 229 Cod penal, instanța constată că legea nouă nu mai prevede între elementele circumstanțiale ale infracțiunii de furt calificat săvârșirea faptei într-un loc public, însă menține elementul circumstanțial privind săvârșirea faptei în timpul nopții. Având în vedere situația de fapt reținută în cauză, instanța constată că fapta inculpatului Oțetaru C. care, profitând de neatenția angajaților, a sustras din magazinul părții vătămate, în timpul nopții, mai multe produse aflate la vânzare, în valoare de 117,20 lei, va constitui potrivit noilor dispoziții penale infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b) Cod penal, pedepsită cu închisoare de la 1 la 5 ani.
În consecință, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută la art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e) Cod penal din 1968, în infracțiunea prevăzută la art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b). C.pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.
Analizând antecedența infracțională a inculpatului, potrivit fișei de cazier anexată la fila nr. 10 dosar, instanța a reținut că ultima condamnare a acestuia a fost dispusă prin sentința penală nr. 2113/21.10.2003, a Judecătoriei Solobozia, definitivă prin nerecurare, la pedeapsa de 3 ani închisoare. Executarea pedepsei a început la 06.01.2004, fiind considerată ca executată la 05.01.2007. Termenul de reabilitare, calculat conform dispozițiilor art. 135 alin. 1 lit. a) Cod penal 1968, s-a împlinit la 05.06.2012.
Față de conținutul dispozițiilor art. 38 alin. 2 Cod penal 1968, potrivit cărora la stabilirea stării de recidivă postexecutorie nu se va ține cont de pedepsele în privința cărora s-a împlinit termenul de reabilitare, instanța a schimbat încadrarea juridică a infracțiunilor săvârșite de inculpat, în sensul înlăturării dispozițiilor art. 37 lit. b) Cod penal 1968, privind starea de recidivă postexecutorie.
Reținând vinovăția inculpatului în contextul stării de fapt relevată mai sus și procedând în baza art.74 Cod penal la individualizarea pedepsei, în raport de criteriile acolo arătate instanța a aplicat câte o pedeapsă orientată spre limita minimă prevăzută de norma de incriminare.
Instanța a avut în vedere împrejurările în care a fost comisă fapta, atingerea relativ minimă adusă valorilor sociale ocrotite de lege, prejudiciul redus creat părții vătămate, prejudiciu recuperat în totalitate, precum și persoana inculpatului, care nu se află la primul impact cu legea penală dar, pe parcursul urmăririi penale a avut un comportament sincer în fața organelor judiciare, recunoscând săvârșirea faptelor.
Constatând săvârșirea celor două infracțiuni deduse judecății în stare de concurs, în baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. 1 lit. b) Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 5 C.pen., a dispus contopirea pedepselor aplicate prin prezenta hotărâre în pedeapsa cea mai grea de 1 an și 4 luni închisoare, sporită la 1 an și 6 luni închisoare având în vedere întreaga activitate infracțională a inculpatului.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a avut în vedere faptul că pentru condamnările anterioare s-a împlinit termenul de reabilitare ceea ce a făcut să înceteze orice interdicții sau decăderi.
Apreciind că, față de persoana inculpatului, scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție și văzând îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de art.81 Cod penal 1968, raportat la art. 5 Cod penal, potrivit cărora existenta unei condamnări în privința căreia s-a împlinit termenul de reabilitare nu constituie un impediment a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni.
Având în vedere luarea față de inculpat a măsurii preventive a reținerii, prin ordonanța nr. 09.05.2013, instanța a constatat din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 ore, potrivit dispozițiilor art. 72 Cod penal.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal 1968, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 45 alin. 3 lit. a) Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 65 alin. 1 lit. a), b) și h) C.pen., pe o durată de 2 ani, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
Examinând latura civilă a cauzei, instanța a luat act că, prin cererea formulată la 09.05.2013, partea vătămată . și-a manifestat expres voința de a nu se constitui parte civilă în cauză, prejudiciul de 118,62 lei fiind recuperat în integralitate prin restituirea produselor sustrase de către inculpat.
În cursul urmăririi penale partea civilă . s-a constituit parte civilă cu suma de 177,20 lei reprezentând despăgubiri materiale.
Analizând acțiunea civilă, instanța a respins-o ca neîntemeiată, în conformitate cu dispozițiile art. 1357 C.civ., având în vedere că toate produsele sustrase de către inculpat au fost restituite părții civile prejudiciul fiind așadar integral recuperat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București, criticând sentința pronunțată pentru următoarele considerente:
1) În mod greșit instanța a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, prevăzută de art. 66 alin. 1 litera h C.p.p. pe o durată de 2 ani.
2) În mod greșit instanța nu a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor care au fost interzise ca pedeapsă complemenatră.
Potrivit dispozițiilor art. 67 alin. 1 C.p. pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda și instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.
Rezultă așadar, că, nu pot fi interzise toate drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 C.p. sau cele în raport de care nu există o legătură cu împrejurările săvârșirii faptei și persoana inculpatului.
Instanța nu a motivat care au fost împrejurările comiterii faptelor care au determinat-o să aplice interzicerea dreptului de a deține, purta și folosi orice categorie de arme.
Restrîngerea exercițiului unor drepturi trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, putând fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică, existând motive pertinente și suficiente pentru a o justifica.
În mod greșit instanța de fond a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 66 alin. 1 litera h), raportat la natura, gravitatea faptei, împrejurările cauzei și persoana infractorului.
Inculpatul a sustras din magazinul C. România 3 ciocolate, o pereche de pantofi, 3 cutii de lapte, dar asupra sa nu au fost găsite înscrisuri, bunuri sau valori de interes. Nu rezultă că inculpatul ar fi folosit sau deținut vreo armă, neexistând temeiuri pentru aplicarea automată a pedepsei complementare.
-În mod greșit instanța de fond nu a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor care au fost interzise ca pedeapsă complementară.
Potrivit dispozițiilor art. 65 alin. 1 Cod penal, pedeapsa accesorie constă în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 literele a), b), d)-0), a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară.
Instanța a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 literele a, b și h C.pen., dispunând totodată și suspendarea condiționată a exectării pedepsei, în baza art. 81 C.p. de la 1968, identificată ca fiind legea penală mai favorabilă. Chiar dacă instanța de fond a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, trebuia să aplice și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor care au fost interzise ca pedeapsă complementară.
Se impunea aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor care au fost interzise ca pedeapsă complementară, întrucât în ipoteza revocării suspendării condiționate ca urmare a comiterii unei infracțiuni, în măsura în care pentru infracțiunea care a fost comisă în termenul de încercare, instanța ar aprecia că nu se impune aplicarea vreunei pedepse complementare și pe cale de consecință, nici a unei pedepse accesorii, s-ar ajunge la ipoteza în care inculpatul pe parcursul executării pedepsei în detenție, ca urmare a revocării să poată să exercite drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 literele a și b C.p.
Ca urmare, s-a solicitat admiterea apelului și pronunțarea unei noi hotărâri, conform celor arătate.
Examinând apelul declarat în cauză, sub aspectul motivelor invocate, Curtea apreciază că este întemeiat.
Potrivit art. 66 alin. 1) C.p.p., pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi constă în interzicerea exercitării, pe o perioadă de la unu la 5 ani, a unuia sau mai multora dintre următoarele drepturi:
a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;
b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;
c) dreptul străinului de a se afla pe teritoriul României;
d) dreptul de a alege;
e) drepturile părintești;
f) dreptul de a fi tutore sau curator;
g) dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii;
h) dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme;
i) dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanță;
j) dreptul de a părăsi teritoriul României;
k) dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public;
l) dreptul de a se afla în anumite localități stabilite de instanță;
m) dreptul de a se afla în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la alte adunări publice, stabilite de instanță;
n) dreptul de a comunica cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a comis infracțiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanță, ori de a se apropia de acestea;
o) dreptul de a se apropia de locuința, locul de muncă, școala sau alte locuri unde victima desfășoară activități sociale, în condițiile stabilite de instanța de judecată.
(2) Când legea prevede interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică, instanța dispune interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în alin. (1) lit. a) și lit. b).
(3) Interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în alin. (1) lit. a) și lit. b) se dispune cumulativ.
(4) Pedeapsa prevăzută în alin. (1) lit. c) nu se va dispune atunci când există motive întemeiate de a crede că viața persoanei expulzate este pusă în pericol ori că persoana va fi supusă la tortură sau alte tratamente inumane ori degradante în statul în care urmează a fi expulzată.
(5) Când dispune interzicerea unuia dintre drepturile prevăzute în alin. (1) lit. n) și lit. o), instanța individualizează în concret conținutul acestei pedepse, ținând seama de împrejurările cauzei.
Potrivit art. 67 alin. 1 C.p.p., pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda și instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.
Potrivit alin. (2) aplicarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită.
Așadar, instanța de fond avea obligația să motiveze în concret necesitatea pedepsei complementare aplicate și să o justifice prin legătura acesteia cu împrejurările cauzei și persoana inculpatului.
Din probele administrate în cauză, nu rezultă că inculpatul a folosit la comiterea faptei vreo armă anume sau că există vreo legătură între comiterea faptei și vreo anume categorie de arme. Nu rezultă de asemenea, că inculpatul ar avea obiceiul să poarte una sau anumite arme și că acestea i-ar spori îndrăzneala infracțională.
Ca urmare, în mod greșit inculpatului i-a fost interzisă ca pedeapsă complementară, dreptul de a purta, deține și folosi orice categorie de arme, prevăzută de art. 66 alin. 1 litera h) C.p.p.
În ceea ce privește a doua critică și aceasta este apreciată ca fiind întemeiată.
Instanța de fond, în aplicarea art. 5 Noul cod penal, a apreciat că legea penală mai favorabilă inculpatului este Codul penal de la 1968 și prin urmare l-a condamnat pe inculpat în baza acestei legi.
Pe lângă pedeapsa principală a închisorii, de 1 an și 6 luni, instanța i-a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi- art. 65 alin. 1 literele a,b și h C.p. pe o durată de 2 ani.
Instanța de fond, deși i-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, nu i—a aplicat acestuia și pedeapsa accesorie, deși era obligatorie, potrivit art. 65 C.p.
Potrivit art. 65 alin. 1) pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d)-o), a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară.
Prin urmare, interzicând inculpatului drepturile respective cu titlu de pedeapsă complementară, instanța de fond avea obligația să interzică aceleași drepturi și ca pedeapsă accesorie.
Față de cele mai sus menționate, potrivit art. 421 pct. 2 litera b) C.p.p., Curtea va admite apelul Parchetului, va desființa sentința apelată și rejudecând, va înlătura dispoziția privind interzicerea dreptului prevăzut de art. 66 alin. 1 litera h ) pe o durată de 2 ani iar în baza art. 65 C.p., va interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 literele a și b C.p., începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la executarea pedepsei sau considerarea acesteia ca fiind executată.
Potrivit art. 275 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București împotriva sentinței penale nr 130/2014 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București.
Desființează sentința apelată în sensul că:
Înlătură dispoziția privind interzicerea în ceea ce-l privește pe inculpatul Oțelaru C., a dreptului prevăzut de art. 66 alin. 1 litera h C.p., pe o durată de 2 ani.
În baza art. 65 C.p. interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 literele a și b, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea pedepsei sau considerarea acesteia ca fiind executată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 iunie 2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
L. C. N. C. C. D.
GREFIER,
D. P.
Red./dact. L.N.C. 2 ex./14.07.2014
Jud. Sect. 1 București – jud.: V. E.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
