Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 740/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 740/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-06-2014 în dosarul nr. 740/2014

Dosar nr._

(Număr în format vechi_ )

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 740/A

Ședința publică din data de 6 iunie 2014

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: R. M.

JUDECĂTOR: A. A. R.

GREFIER: L. B.

MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror M. N..

Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect apelurile declarate de inculpații B. Nicușor și N. D. R. împotriva sentinței penale nr. 169 din data de 09.04.2014, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul-inculpat N. D. R. zis T. personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat S. C. A., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._, emisă de Baroul București la data de 27.05.2014 și atașată la fila 14 din dosar, precum și apelantul-inculpat B. Nicușor zis Ș. personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat L. R., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._, emisă de Baroul București la data de 27.05.2014 și atașată la fila 15 din dosar, lipsă fiind intimata-parte civilă T. A. E..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței împrejurarea că la data de 06.06.2014, prin C. Registratură Penitenciarul București Rahova a înaintat o adresă în vederea verificării legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv dispuse față de inculpatul N. D. R..

Apărătorul din oficiu al apelantului-inculpat N. D. R. precizează că inculpatul înțelege să-și retragă apelul declarat în cauză.

La întrebarea Curții, apelantul-inculpat N. D. R., personal, arată că își retrage apelul declarat în prezenta cauză.

În temeiul dispozițiilor art. 420 alin. 4 Cod procedură penală, întrebat fiind, apelantul-inculpat B. Nicușor, personal, precizează că nu dorește să dea o declarație în fața instanței de apel, menținându-și declarațiile date anterior în cauză.

Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea apelului declarat de apelantul-inculpat B. Nicușor.

Apărătorul din oficiu al apelantului-inculpat B. Nicușor, având cuvântul, invocând dispozițiile art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, pune concluzii de admitere a apelului astfel declarat, casarea sentinței penale apelate și pe fond, rejudecând, reducerea pedepsei aplicate inculpatului, având în vedere atitudinea de recunoaștere a inculpatului. De asemenea, solicită să se rețină faptele pentru care inculpatul a fost condamnat și contopirea pedepselor aplicate, urmând a se deduce perioada executată din anul 2006 până în prezent. În acest sens, depune la dosarul cauzei un memoriu formulat de către inculpat.

Apărătorul din oficiu al apelantului-inculpat N. D. R., având cuvântul, solicită să se ia act de manifestarea de voință a inculpatului, în sensul retragerii apelului declarat.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită să se ia act de manifestarea de voință a inculpatului N. D. R., în sensul retragerii apelului declarat în cauză, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Referitor la apelul declarat de apelantul-inculpat B. Nicușor, pune concluzii de admitere a acestuia, însă pentru alte considerente decât cele formulate. Cu privire la cererea de contopire a pedepsei aplicate în prezenta cauză cu alte pedepse, menționate în fișa de cazier judiciar, pune concluzii de respingere a acesteia, având în vedere decizia nr. 70/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial nr. 539/17.07.2008, prin care s-a statuat că instanțele de control judiciar nu pot dispune, direct, în căile de atac contopirea pedepselor aplicate pentru infracțiunea care a făcut obiectul judecății, cu pedepse aplicate infracțiunilor concurente, pentru care există o condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de prima instanță.

Totodată, precizează că inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 305 din data de 1.06.2011, în dosarul nr._ al Judecătoriei B., definitivă prin decizia penală nr. 372/20.02.2011 a Curții de Apel București, la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, la care s-a aplicat un spor de 1 an închisoare aplicat prin sentința penală nr. 52/2009, menționând că toate condamnările anterioare ale inculpatului privind fapte comise în timpul minorității.

Constată că prima instanță a reținut starea de recidivă prev. de art. 41 Noul Cod penal și, în raport de dispozițiile art. 9 alin. 1 din Legea 187/2012, arată că pedeapsa cu închisoare aplicată în baza dispozițiilor Codului penal din 1969 pentru infracțiuni comise în timpul minorității nu se iau în considerare la stabilirea stării de recidivă potrivit Codului penal. Față de aceste considerente, pune concluzii de admitere a apelului formulat de inculpat și înlăturarea dispozițiilor art. 41 alin. 1 Cod penal, referitor la reținerea stării de recidivă.

Totodată, solicită menținerea dispozițiilor referitoare la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, având în vedere că inculpatul a fost condamnat pentru comiterea unei infracțiuni de furt calificat în timpul nopții, fapta fiind comisă prin efracție, cu atât mai mult cu cât, constată și o omisiune a instanței de fond de a nu reține și elementul circumstanțial agravant prev. de art. 229 alin. 2 lit. b Cod penal, referitor la furtul comis prin violare de domiciliu.

Apreciază că pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare nu se impune a fi redusă, raportat și la circumstanțele personale ale inculpatului, care a mai suferit și alte condamnări pentru infracțiuni de furt calificat, dar și patru amenzi administrative.

Apelantul-inculpat B. Nicușor, având ultimul cuvânt, arată că lasă soluția cu privire la apelul declarat la aprecierea instanței de judecată.

CURTEA,

Prin sentința penală nr. 169/09.04.2014 pronunțată de Judecătoria B. s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 228 alin 1- art. 229 alin.1 lit. b și d N.C.p. cu aplic art. 41 alin 1 N.C.p., cu aplicarea art. 396 alin. 10 N.C.p.p. raportat la art. 375 alin. 1 N.C.p.p., condamna pe inculpatul N. D.-R., la pedeapsa inchisorii de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. va deduce din pedeapsa aplicată durata în care inculpatul a fost reținut și arestat preventiv, respectiv de la data de 22.01.2014 la zi.

În temeiul art. 399 alin. 1 N.C.p.p. menține starea de arest a inculpatului N. D.-R..

În temeiul art. 228 alin 1- art. 229 alin.1 lit. b și d N.C.p. cu aplic art. 41 alin 1 N.C.p., cu aplicarea art. 396 alin. 10 N.C.p.p. raportat la art. 375 alin. 1 N.C.p.p., la pedeapsa inchisorii de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. va deduce din pedeapsa aplicată durata în care inculpatul a fost reținut și arestat preventiv, respectiv de la data de 22.01.2014 la zi.

În temeiul art.399 alin. 1 N.C.p.p. menține starea de arest a inculpatului B. Nicușor.

În temeiul 48 alin. 1 N.C.p. raportat la art. 228 alin 1- art. 229 alin.1 lit. b și d N.C.p., cu aplicarea art. 396 alin. 10 N.C.p.p. raportat la art. 375 alin. 1 N.C.p.p., condamna pe inculpatul S. C., la pedeapsa inchisorii de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat.

În baza art. 83 alin. (1) C. pen. amână aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 82 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

Constată că inculpatul S. C. a fost reținut și arestat preventiv în prezenta cauză penală din data de 22.01.2014 până la data de 27.01.2014.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 1357 și urm C. civ. admite acțiunea civilă formulată de partea civilă T. A. E. și obligă în solidar pe inculpații S. C., B. Nicușor și N. D. R. la plata către partea civilă a sumei de 20.000 de lei reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat prin săvârșirea infracțiunii.

În baza art. 274 alin. (2) C. proc. pen. obligă pe fiecare dintre inculpații S. C., B. Nicușor și N. D. R. la plata sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că, prin rechizitoriul emis la data de 13.02.2014 în dosarul de urmărire penală nr. 374/P/2014 de către P. de pe lângă Judecătoria B., înregistrat pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ la data de 14.02.2014, au fost trimiși în judecată inculpații N. D. R. și B. Nicușor, în stare de arest pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art.228 alin. 1 – art.229 alin.1 lit. b și d C.pen., cu aplicarea art.41 alin.1 C.pen. și inculpații N. Noru și S. C. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat, prev. de art.48 alin.1 C.pen. raportat la art.228 alin.1 – art.209 alin.1 lit. b și d C.pen.

În fapt, s-a reținut că s-a reținut că că în cursul zilei de 21.01.2014, organele de cercetare penală din cadrul I.P.J. I. au surprins în flagrant pe inculpații B. Nicușor și N. D.-R., după ce, cu complicitatea numiților S. C. și N. Noru, au pătruns prin efracție în locuința numiților A. C. O. și T. A. E., de unde au sustras mai multe bijuterii din aur, patru ceasuri de diferite mărci, suma de 770 euro, mai multe parfumuri de diferite mărci și două telefoane mobile, creând un prejudiciu de aproximativ 60.000 lei.

Astfel, la data de 21.01.2014, inculpații B. Nicușor zis Ș., N. D.-R. zis T., S. C. zis Bală și N. Noru zis Noris, în baza unei înțelegeri prealabile, s-au întâlnit în zona „Budapesta", din București, de unde au plecat spre localitatea Otopeni, jud. I.. Aceștia s-au deplasat cu autoturismul marca Opel Astra, cu numărul de înmatriculare_, aparținând numitului S. C..

Ajunși în localitatea Otopeni, numiții B. Nicușor și N. D.-R. au coborât din autoturism în zona Cartierului Fermei și s-au deplasat pe o stradă lăturalnică, trecând apoi prin curtea unei case nelocuite. Apoi, cei doi au observat locuința situată pe .. 2 și profitând de faptul că locatarii nu se aflau la domiciliu (inculpații au observat că lumina nu era aprinsă), au pătruns în interior prin forțarea ferestrei confecționată din material PVC și geam termopan, de unde au sustras suma de 770 euro, mai multe parfumuri de diferite mărci și două telefoane mobile, creând un prejudiciu de aproximativ 60.000 lei.

În acest timp, inculpații S. C. și N. Noru, s-au deplasat cu autoturismul mai sus amintit, în municipiul București, pentru a induce în eroare organele de poliție care s-ar fi putut afla în urmărirea lor. Apoi, fiind anunțați de către B. Nicușor, despre faptul că au reușit să sustragă bunuri dintr-o locuință și în baza aceleiași înțelegeri prealabile, S. C. și N. Noru, s-au întors în orașul Otopeni, în proximitatea magazinului Mini Prix, de unde i-a recuperat pe cei doi, împreună cu bunurile pe care le aveau asupra lor.

Ulterior inculpații au fost blocați în trafic de către organele de poliție, asupra acestora fiind găsită suma de 300 euro.

Prin încheierea de ședință pronunțată în dosarul nr._ la data de 10.03.2014, s-a constatat în temeiul art. 346 alin. (2) C. proc. pen. legalitatea rechizitoriului cu nr. 374/P/2014 emis de P. de pe lângă Judecătoria B., fiind respectate dispozițiile art. 328 C. proc. pen., a administrării probelor, cu respectarea dispozițiilor art. 114-123 din același cod, precum și actelor de urmărire penală, respectiv: proces-verbal de cercetare la fața locului, proces-verbal de prindere în flagrant, declarații inculpați, proces-verbal de conducere în teren și indicarea modului de pătrundere, proces-verbal de recunoaștere a bunurilor sustrase de către părțile vătămate, proces-verbal de transcriere a convorbirilor telefonice și localizarea inculpatului B. Nicușor în zona faptei.

La termenul din 09.04.2014, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpații S. C., N. D. R. și B. Nicușor au declarat că recunosc în totalitate faptele reținute în actul de sesizare și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, fără administrarea altor probe, conform procedurii prevăzute de art.375 raportat la art 396 alin 10 C.pr.pen.

Instanța, față de faptul că inculpații S. Caludiu, B. Nicușor și N. D. R. au solicitat ca judecata să se facă potrivit procedurii simplificate, a dispus disjungerea cauzei cu privire la inculpatul N. Noru și formarea unui dosar separat.

Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța a reținut situația de fapt, așa cum a fost prezentată în rechizitoriul parchetului.

Această situație de fapt rezultă din declarațiile inculpaților S. Caludiu, B. Nicușor și N. D. R. de recunoaștere a săvârșirii faptelor, coroborate cu materialul probator administrat în faza de urmărire penală (proces-verbal de cercetare la fața locului, proces-verbal de prindere în flagrant, declarații inculpați, proces-verbal de conducere în teren și indicarea modului de pătrundere, proces-verbal de recunoaștere a bunurilor sustrase de către părțile vătămate, proces-verbal de transcriere a convorbirilor telefonice și localizarea inculpatului B. Nicușor în zona faptei).

În drept, fapta inculpatului N. D. R. care împreună cu inculpatul B. Nicușor, fiind ajutați de inculpatul S. C., în data de 21.01.2014, au pătruns prin forțarea geamului în locuința părții vătămate T. A. E. situată în localitatea Otopeni, de unde au sustras mai multe bunuri și sume de bani cauzând astfel un prejudiciu de 20.000 lei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat faptă prev. și ped. art. 228 alin 1- art. 229 alin.1 lit. b și d N.C.p.

În drept, fapta inculpatului B. Nicușor care împreună cu inculpatul N. D. R., fiind ajutați de inculpatul S. C., în data de 21.01.2014, au pătruns prin forțarea geamului în locuința părții vătămate T. A. E. situată în localitatea Otopeni, de unde au sustras mai multe bunuri și sume de bani cauzând astfel un prejudiciu de 20.000 lei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat faptă prev. și ped. art. 228 alin 1- art. 229 alin.1 lit. b și d N.C.p.

La aplicarea pedepselor, instanța a avut in vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de Noul Cod penal, dispozițiile părții generale a Codului Penal (condițiile răspunderii penale, formele de vinovăție), limitele de pedeapsa stabilite in partea speciala a Codului Penal, gradul de pericol social, modul de săvârșire, circumstanțele personale ale inculpaților, reducerea cu o treime a limitelor minime și maxime prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite de fiecare dintre cei trei inculpați ce trebuie aplicată ca urmare a reținerii art. 396 al.10 N. C.pr.pen.

Față de cele reținute, instanța a considerat că aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, pentru infracțiunea săvârșită este suficientă pentru reeducarea inculpaților N. D. R. și B. Nicușor și pentru atingerea scopului pedepsei. De asemenea, instanța a considerat că pericolul social pe care îl prezintă persoana inculpaților N. D. R. și B. Nicușor necesită privarea de liberate a acestora, aceasta fiind cea mai adecvată modalitate de reintegrare socială a inculpaților.

Astfel, în temeiul art. 228 alin 1- art. 229 alin.1 lit. b și d N.C.p. cu aplic art. 41 alin 1 N.C.p., cu aplicarea art. 396 alin. 10 N.C.p.p. raportat la art. 375 alin. 1 N.C.p.p., a condamnat pe inculpatul N. D.-R., la pedeapsa inchisorii de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 228 alin 1- art. 229 alin.1 lit. b și d N.C.p. cu aplic art. 41 alin 1 N.C.p., cu aplicarea art. 396 alin. 10 N.C.p.p. raportat la art. 375 alin. 1 N.C.p.p., a condamnat pe inculpatul B. Nicușor, la pedeapsa inchisorii de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

Instanța a constatat că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale: fapta ilicită - infracțiunea săvârșita, prejudiciul suferit de natură materială și morală, acesta este cert și nerecuperat încă, legătura de cauzalitate directa dintre fapta ilicita si prejudiciul produs, vinovăția sub forma intenției.

Împotriva sentinței penale au formulat apeluri inculpații N. D. R. și B. Nicușor.

La termenul de astăzi inculpatul N. D. R., prezent personal în stare de deținere, în prezența apărătorului din oficiu, a precizat că își retrage calea de atac.

Întrucât la termenul de azi 06.06.2014, în ședință publică și asistat de apărător din oficiu, inculpatul a arătat că înțelege să-și retragă apelul declarat împotriva sentinței penale, în temeiul art. 415 C.p.p. Curtea urmează a lua act de manifestarea de voință a acestuia.

În baza art.275 al.2 Cod procedură penală, Curtea va obliga pe apelant la plata cheltuielilor judiciare către stat, acesta fiind în culpă procesuală prin promovarea unei căi de atac pe care ulterior a retras-o.

Referitor la apelantul B. Nicușor, în motivarea apelului declarat de acesta se solicită în esență reducerea pedepsei, având în vedere atitudinea de recunoaștere a inculpatului, să se dispună contopirea pedepselor aplicate anterior cu aceea aplicată prin sentința apelată, urmând a se deduce perioada executată din anul 2006 până în prezent.

Examinând sentința penală în raport de motivele de apel invocate și din oficiu sub toate aspectele conform art. 417 C.p.p., însă în limitele procedurii prev. de art. 375 C.p.p., Curtea constată că apelul declarat de inculpat este fondat, dar pentru alte considerente decât cele învederate de acesta.

Se constată că inculpatul s-a prevalat în fața primei instanțe de dispozițiile art. 375 C.p.p. raportat la art. 396 al.10 C.p.p., recunoscând în totalitate faptele comise și renunțând la administrarea probelor. În consecință, temeiul pentru care poate exercita calea de atac a apelului este individualizarea pedepsei aplicate, iar nu existența vinovăției.

De altfel, inculpatul nu contestă situația de fapt stabilită de prima instanță și existența vinovăției, ci apreciază că modalitatea de individualizare a pedepsei aplicate de prima instanță este prea severă față de atitudinea sa de recunoaștere.

Curtea constată că situația de fapt a fost corect stabilită de prima instanță, raportat la probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, coroborat cu declarația de recunoaștere a inculpatului.

Se constată că apelul este nefondat sub aspectul sancțiunii aplicate, a cuantumului pedepsei cât și din perspectiva cererii de contopire.

Astfel, inculpatul recunoaște comiterea infracțiunii, recunoaștere ce se coroborează cu declarațiile persoanelor vătămate, ale coinculpaților, ale martorilor audiați în cauză, cu procesele verbale întocmite de organele de poliție, aspecte necontestate de inculpat în calea de atac.

În ce privește încadrarea juridică a faptei, instanța de fond a omis să rețină dispozițiile art. 229 alin. 2 lit. b C.p.p., relative la furtul săvârșit prin violare de domiciliu, și pentru care limitele de pedeapsă sunt mai ridicate, respectiv închisoarea de la 2 la 7 ani, însă această nelegalitate nu poate fi îndreptată în apelul declarat de inculpat, întrucât s-ar încălca principiul neagravării situației în propria cale de atac.

Potrivit art. 396 al. 10 C.p.p, în cazul procedurii recunoașterii vinovăției, inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.

Din punct de vedere al legalității, Curtea constată că pedeapsa stabilită de prima instanță respectă limitele prevăzute de art. 396 al.10 C.p.p.

Astfel, pentru infracțiunea de prev. de art.228, 229 al. 1 lit. b și d Cod penal, reținută de prima instanță, minimul special al pedepsei închisorii este de 1 an, iar maximul de 5 ani închisoare.

Reiese din coroborarea dispozițiilor legale că, în aplicarea art. 396 al. 10 C.p.p., instanța nu putea stabili pedepse mai mici de 8 luni închisoare și mai mari de 3 ani și 4 luni închisoare.

În consecință, pedeapsa aplicată inculpatului, de 2 ani și 6 luni închisoare, respectă limitele prevăzute de lege.

Curtea constată totodată că reducerea pedepsei sub cuantumul stabilit de prima instanță, așa cum solicită inculpatul, nu este justificată, față de numeroasele sale condamnări la pedepse cu închisoarea, cu executare în regim de detenție, aplicate pentru infracțiuni de același tip, respectiv furt calificat.

De asemenea, instanța de fond a reținut în mod legal că infracțiunea săvârșită de inculpat – furt din locuință - prezintă un grad de pericol social ridicat. Curtea constată că inculpatul are antecedente penale, fiind condamnat în timpul minorității prin patru sentințe penale pentru multiple infracțiuni de furt calificat și la regimul circulației pe drumurile publice, cea mai ridicată pedeapsă fiind de 2 ani și 6 luni închisoare cu executare în regim de detenție.

În aceste condiții, nu există temeiuri pentru a se dispune reducerea pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului de prima instanță, în mod evident pedepsele aplicate anterior nefiind suficiente pentru a se atinge scopul preventiv și educativ al pedepsei.

Cu privire la cererea de contopire a pedepsei aplicate în prezenta cauză cu alte pedepse, menționate în fișa de cazier judiciar, Curtea nu o va analiza în fond, având în vedere decizia nr. 70/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial nr. 539/17.07.2008, prin care s-a statuat că instanțele de control judiciar nu pot dispune, direct, în căile de atac contopirea pedepselor aplicate pentru infracțiunea care a făcut obiectul judecății, cu pedepse aplicate infracțiunilor concurente, pentru care există o condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de prima instanță, inculpatul neformulând o asemenea cerere în fața primei instanțe de judecată.

Apelul declarat de inculpat este însă fondat sub aspectul greșitei rețineri a stării de recidivă, în condițiile în care toate condamnările anterioare, menționate în fișa de cazier judiciar, sunt pronunțate pentru fapte săvârșite în timpul minorității.

Se constată că prima instanță a reținut starea de recidivă prev. de art. 41 din Cod penal, însă în raport de dispozițiile art. 9 alin. 1 din Legea 187/2012, pedeapsa cu închisoare aplicată în baza dispozițiilor Codului penal din 1968 pentru infracțiuni comise în timpul minorității nu se iau în considerare la stabilirea stării de recidivă potrivit Codului penal. În consecință, apelul declarat de inculpat este fondat, urmând a se dispune desființarea în parte a sentinței penale și înlăturarea dispozițiilor art. 41 alin. 1 Cod penal, referitoare la reținerea stării de recidivă.

De asemenea, sentința este nelegală sub aspectul aplicării numai a pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi, cu încălcarea dispozițiilor art. 65 al. 1 Cod penal, care stabilește că pedeapsa accesorie constă în interzicerea drepturilor care au fost interzise ca pedeapsă complementară. Or, prima instanță nu a aplicat pedeapsa complementară, astfel că greșita aplicare a pedepsei accesorii urmează a fi înlăturată de instanța de apel; efectele apelului nu pot fi extinse din această perspectivă și în privința inculpatului N. D. R., deoarece acesta și-a retras calea de atac, astfel că nu sunt întrunite condițiile art. 419 C.p.p.

Pentru considerentele expuse, Curtea în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. va admite apelul declarat de inculpatul B. Nicușor împotriva sentinței penale nr. 169/09.04.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .

Va desființa în parte sentința penală apelată și rejudecând în fond va înlătura dispozițiile art. 41 alin.1 Cp privind pe inculpatul B. Nicușor, cu menținerea pedepsei aplicate de prima instanță.

Va înlătura pedeapsa accesorie aplicată inculpatului B. Nicușor în baza art. 65 Cp rap. la art. 66 alin.1 lit. a și b Cp.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul declarat de inculpatul B. Nicușor rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. admite apelul declarat de inculpatul B. Nicușor împotriva sentinței penale nr. 169/09.04.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .

Desființează în parte sentința penală apelată și rejudecând în fond:

Înlătură dispozițiile art. 41 alin.1 Cp privind pe inculpatul B. Nicușor, cu menținerea pedepsei aplicate de prima instanță.

Înlătură pedeapsa accesorie aplicată inculpatului B. Nicușor în baza art. 65 Cp rap. la art. 66 alin.1 lit. a și b Cp

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art. 415 alin.1 C.p.p. ia act de retragerea apelului declarat de inculpatul N. D. R. împotriva aceleiași sentințe penale.

În baza art. 424 alin.3 Cpp deduce din pedeapsa aplicată apelantului-inculpat B. Nicușor reținerea și arestarea preventivă din data de 22.01.2014 la zi.

În baza art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul declarat de inculpatul B. Nicușor rămân în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă inculpatul N. D. R. la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare avansate de stat .

Onorariile avocaților din oficiu desemnați pentru apelanții-inculpați în cuantum de câte 300 lei se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 06.06.2014.

Președinte Judecător

R. M. A. A. R.

GREFIER

L. B.

Red. RM

2 ex/28.07.2014

← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 744/2014. Curtea de...		Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... →

Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 740/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 740/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI