Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 366/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 366/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-06-2014 în dosarul nr. 366/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A PENALĂ

Dosar nr._

(_ )

Decizia penală nr.366/CO

Ședința publică din data de 11 iunie 2014

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: T. G.

GREFIER: S. VICTORIȚA

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție a fost reprezentat de doamna procuror V. M..

Pe rol se află soluționarea contestației declarată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție împotriva încheierii de ședință din 03.06.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală, în dosarul nr._ 14.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul–inculpat N. F., personal, aflat în stare de arest și asistat de apărători aleși T. F. și F. G., în baza împuternicirii avocațiale nr._/10.06.2014 emisă de Baroul București – Cabinet Avocat, pe care o depune la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că, s-au depus prin serviciul registratură, de către P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, la data de 10.06.2014, motivele contestației.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea contestației.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea contestației formulată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție și rejudecând, să se dispună respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpatului N. F. cu măsura controlului judiciar pe cauțiune, ca neîntemeiată.

Arată că, potrivit actelor dosarului, ultima încheiere prin care s-a menținut starea de arest a inculpatului a fost dată la 20.05.2014, iar până la data pronunțării încheierii atacate – 03.06.2014 – nu s-a modificat nimic astfel încât să fie justificată înlocuirea măsurii arestării preventive, în condițiile în care inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată și cercetarea judecătorească este abia la început, apreciind că argumentele prezentate de instanța de fond nu sunt valide.

Astfel, cu privire la momentul procesual, în sensul că acesta ar fi propice pentru a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive, apreciază că nu se poate considera că s-au schimbat temeiurile arestării preventive, iar în ceea ce privește motivarea instanței de fond, în sensul că 6 luni de arest preventiv reprezintă o durată rezonabilă, consideră că aceasta durată nu reprezintă depășirea unei durate rezonabile, raportat la gravitatea faptei și modalitatea de comitere a acesteia.

Referitor la motivarea încheierii instanței de fond cu privire la lipsa antecedentelor penale și a poziției sociale a inculpatului, arată că lipsa antecedentelor penale prezintă o condiție pentru a fi numit în funcția de primar, astfel că acest argument nu poate invocat în sprijinul unei persoane acuzate de fapte de corupție, iar faptul că inculpatul este bine integrat social consideră că aceasta a reprezentat o premisă a săvârșirii infracțiunii.

Mai mult, învederează că în situația în care inculpatul nu s-ar afla în stare de arest preventiv, având în vedere că mandatul acestuia, de primar, nu este suspendat, își poate exercita în continuare funcția, existând riscul ca acesta să influențeze martorii aflați în subordinea sa.

În concluzie, solicită admiterea contestației și respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar.

Apărătorul ales al intimatului – inculpat N. F., avocat T. F., având cuvântul, solicită respingerea contestației formulată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, arătând că prin încheierea contestată s-a admis, în principiu, solicitarea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar pe cauțiune.

Arată că în contestația formulată de parchet se fac referiri strict la aspectele de fond, solicitând să se observe că sunt îndeplinite toate condițiile admiterii cererii, respectiv art.216 Cod procedură penală și art.217 Cod procedură penală, și că în mod corect instanța de fond a admis, în principiu, cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv că măsura controlului judiciar pe cauțiune.

Consideră că prezenta contestație este prematură, invocând dispozițiile art.206 alin.6 Cod procedură penală, învederând că instanța de fond a admis cererea de înlocuire și a stabilit o cauțiune. Or, nu se poate vorbi în acest în moment de admisibilitatea prezentei contestații, făcând referire la dispozițiile art.242 Cod procedură penală și art.245¹ Cod procedură penală.

Pe fond, consideră că cererea formulată de inculpat este temeinică, instanța de fond în mod corect apreciind că durata arestului preventiv reprezintă o durată rezonabilă, învederând că la dosar nu există probe, afirmațiile făcute în declarația denunțătorului nefiind probate. Mai mult, arată că flagrantul care i s-a organizat este un flagrant eșuat.

Arată că punerea în libertate a inculpatului nu ar impieta cu nimic buna desfășurare a procesului penal, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.202 Cod procedură penală. Totodată, precizează că inculpatul nu are cum influența vreun martor, învederând că la judecarea cauzei pe fond, nici nu s-a solicitat, nici nu s-a dispus reaudierea unor martori care sunt angajați ai primăriei sau au calitatea de subalterni ai inculpatului.

Referitor la susținerea reprezentantului parchetului, în sensul că trebuie menținută măsura arestului preventiv întrucât punerea sa în libertate ar putea genera întoarcerea sa la locul de muncă, învederează că potrivit art.215 Cod procedură penală, instanța poate impune anumite condiții.

Arată că inculpatul nu prezintă un pericol social, apreciind că instanța de fond a avut în vedere cele 700 caracterizări depuse la dosar, făcând referire totodată la prezumția de nevinovăție a inculpatului.

În consecință, solicită respingerea contestației și menținerea încheierii instanței de fond și depune la dosar concluzii scrise.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul în replică, în ceea ce privește invocarea de către apărătorul intimatului inculpat a prematurității contestației, apreciază că aceasta a dorit să invoce inadmisibilitatea căii de atac, lucru care ar fi trebuit solicitat înainte de a se acorda cuvântul în dezbaterea contestației.

Arată că prezenta contestație este admisibilă în temeiul art.206 alin.1 Cod procedură penală.

Intimatul – inculpat N. F., având ultimul cuvânt, arată că are cunoștință de condițiile liberării sub control judiciar pe cauțiune și că nu va împiedica bunul mers al procesului penal. Mai arată că nu are antecedente penale, că este o persoană apreciată în localitate, că are o familie organizată și un copil minor în întreținere.

CURTEA,

Prin încheierea din data de 3.06.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._ 14, în baza art.242 alin.10 C.p.p., a fost admisă în principiu cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar pe cauțiune, stabilindu-se valoarea cauțiunii la suma de 30.000 lei și acordându-se inculpatului un termen de 2 zile, pentru plata cauțiunii.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul de drepturi și libertăți de la Tribunal a reținut, în esență, că:

Prin propunerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.05.2014, inculpatul N. F. a solicitat să se dispună luarea măsurii controlului judiciar pe cauțiune.

Prin rechizitoriul nr. 486/P/2013, emis la data de 12.03.2014 de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului N. F., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. 1 din C.pen. rap. la art. 7 lit. a din Legea nr. 78/2000 (așa cum a fost modificată prin Legea 255/2013) cu aplicarea art. 35 alin. 1 C pen. și art. 5 alin. 1 C.pen. (2 acte materiale).

În sarcina inculpatului s-a reținut faptul că, în calitate de primar al comunei Vidra, persoană cu funcție de demnitate publică care,

- potrivit dispozițiilor Legii 215/2001 este șeful administrației publice locale, răspunde în fața Consiliului Local de buna funcționare a acestuia, are atribuții de reprezentare a instituției în relațiile cu alte persoane juridice și atribuții de verificare și control a activității compartimentelor funcționale din cadrul unității administrative, exercită funcția de ordonator de credite,

- potrivit art. 23 din Regulamentul de organizare și funcționare al aparatului propriu de specialitate al Primăriei comunei Vidra organizează și conduce întreaga activitatea a primăriei, compartimentele, departamentele, serviciile și birourile fiindu-i subordonate în mod direct;

- potrivit dispozițiilor art. 39 din OUG nr. 34/2006, în calitatea de primar - conducător al autorității contracte, are atribuții de aprobare a raportului procedurii de atribuire întocmit de comisia de evaluare și de a dispune măsuri pentru informarea tuturor ofertanților în legătură cu rezultatul aplicării procedurii de atribuire

- potrivit Contractului de finanțare nr. C_ semnat cu Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit în calitate de primar - reprezentant al Comunei Vidra, având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile pentru proiectul „ Proiect integrat FEADR, măsura 322” (volumul 5, filele 231 – 288), avea obligația de a asigura respectarea criteriilor de eligibilitate și de selecție înscrise în cererea de finanțare, de a aplica legislația achizițiilor publice pentru realizarea investiției, de a asigura evitarea conflictului de interese, potrivit dispozițiilor din Anexa II la Contract IV– Capitolul IV fiind răspunzător pentru deciziile adoptate pe parcursul procesului de atribuire a contractelor de achiziție publică de servicii, furnizarea de produse și execuție de lucrări;

- potrivit atribuțiilor ce îi reveneau în calitate de primar în derularea Contractului de lucrări încheiat de Comuna Vidra cu . SRL ca lider al asocierii, avea obligația de a urmări respectarea clauzei 20 – „Subcontractanți”, din contract în ceea ce privește declararea de către executant a subcontractanților și prezentarea contractelor cu subcontractorii și era singurul în măsură să aprobe schimbarea subcontractanților declarați, a pretins de la martorul denunțător S. M. M. – reprezentant al ., suma de 570.000 de lei și 100.000 de euro, din care în intervalul 2010 – 2013, a primit în mai multe tranșe 250.000 de lei, 100.000 de euro și respectiv 22.000 de euro pentru a-și îndeplini corespunzător atribuțiile ce îi reveneau în legătură cu aprobarea procedurii de achiziție, încheierea contractului, aprobarea situațiilor de lucrări și aprobarea efectuării plăților aferente a două contracte derulate de Primărie și pentru îndeplinirea în mod contrar prevederilor legale și contractuale a atribuțiilor privind sesizarea conflictului de interese între ofertanți, urmărirea declarării de către executant a subcontractanților, aprobarea schimbării subcontractanților declarați, astfel:

-un comision de 10% din valoarea Contractului pentru Servicii de proiectare tehnică și execuție lucrări pentru alimentare cu apă în satele Vidra, Crețești și Sintești din ., în cuantum de circa de 570.000 lei, pentru a asigura Asocierii dintre . și . SRL adjudecarea licitației, semnarea contractului, derularea acestuia în bune condiții și pentru ca în calitate de ordonator de credite să aprobe efectuarea plăților aferente lucrărilor prestate, sumă din care în perioada noiembrie 2011 – octombrie 2012 a încasat 250.000 lei. Valoarea contractului a fost de 4.571.588,76 lei la care se adaugă TVA în valoare de 1.097.181,29 lei, iar procentul de 10% pretins de inculpatul N. F. reprezenta circa 570.000 lei. Din suma pretinsă, inculpatul N. F. a primit în perioada 2011 - 2012 suma de 250.000 de lei, iar în data de 16.12.2013 suma de 22.000 de euro.

-suma de 100.000 de euro pentru a facilita societății . aprobarea ca subcontractor al Asocierii . SRL – . SRL – . pentru lucrările de drumuri și construcții civile, pentru a nu sesiza conflictul de interese dintre ofertanți, pentru a accepta executarea lucrărilor contractate de Asocierea . SRL – . SRL – . de către . în calitate de subcontractant fără a mai declara subcontractarea, și pentru ca în calitate de ordonator de credite să aprobe efectuarea plăților aferente lucrărilor executate. Inculpatul a încasat suma de 20.000 de euro la momentul inițierii procedurii de achiziție, suma de 30.000 de euro la încheierea contractului și diferența de 50.000 de euro la efectuarea plăților aferente primelor situații de lucrări.

Prin încheierea din data de 18.12.2013, pronunțată în dosarul nr._/3/2013, TRIBUNALULUI BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ a admis propunerea de arestare preventivă formulată de D.N.A. și a dispus arestarea preventivă a inculpatului N. F. pe o perioada de 29 de zile, de la 18.12.2013 și până la data de la 15.01.2014 inclusiv.

Potrivit art.242 alin.2 C.p.p., măsura preventivă se înlocuiește din oficiu sau la cerere cu o măsura preventivă mai ușoară dacă sunt îndeplinite condițiile prev. de lege, pentru luarea acesteia și în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduite procesuale a inculpatului se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prev. la art.202 alin.1 C.p.p.

De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 214 C. proc. pen., art. 216 C. proc. pen., în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii controlului judiciar pe cauțiune față de inculpat.

Astfel, potrivit art. 216 C. proc. pen., „(1) În cursul urmăririi penale, procurorul poate dispune luarea măsurii controlului judiciar pe cauțiune față de inculpat, dacă sunt întrunite condițiile prevăzute la art. 223 alin. (1) și (2), luarea acestei măsuri este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1), iar inculpatul depune o cauțiune a cărei valoare este stabilită de către organul judiciar. (2) Judecătorul de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară, sau instanța de judecată, în cursul judecății, poate dispune luarea măsurii controlului judiciar pe cauțiune față de inculpat, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alin. (1).”

Cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura controlului judiciar pe cauțiune este întemeiată față de momentul procesual în care se află cauza în care este inculpatul cercetat, respectiv după ce inculpatul a fost audiat cu privire la acuzațiile ce i-se aduc și s-au propus probele ce urmează a fi administrate în cauză, condiții în care instanța de judecată a constatat necesitatea prelungirii în timp a prezentului proces penal. În condițiile în care în procedura camerei preliminare cauza a stat în nelucrare fără vreo culpă a inculpatului sau a instanței de judecată, o perioadă de circa 80 de zile, cu menținerea în stare de arest a inculpatului, instanța a apreciazat, în lumina disp.art.5 ind.3 din Convenție, că nu mai poate justifica respingerea solicitării de luare a unei măsuri alternative a stării de arest, fără a încălca aceste dispoziții, doar pe baza gravității acuzației aduse.

De asemenea, după o perioada de arest preventiv de circa 6 luni de zile, argumentată in principal pe baza gravității acuzației aduse, la acest moment procesual in lipsa oricăror date concrete privind încercarea inculpatului de prejudiciere a bunul mers al procesului penal, date fiind si circumstanțele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind apreciat de comunitatea din care face parte (caracterizările depuse la dosarul cauzei fiind relevante), având o familie organizată, se impune ca acesta să beneficieze de o măsura preventivă alternativă, pentru a evita riscul ca starea de detenție provizorie să se transforme într-o anticipare a unei pedepse privative de libertate.

Mai mult, depunerea unei cauțiuni într-un cuantum relativ ridicat (30.000 lei), este de natură să asigure respectarea de către inculpat a obligațiilor impuse și menținerea unei conduite procesuale corecte.

De asemenea, instanța a avut în vedere și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, care, în cauze similare în care sunt cercetați inculpați chiar pentru infracțiuni de corupție in care se vehiculează sume de bani mult mai mari, infracțiuni săvârșite în condiții mult mai dăunătoare societății ca cea din speță, a dispus în nenumărate cazuri măsuri alternative stării de arest.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație, în termen legal, P. de pe lângă Î.C.C.J. – D.N.A., solicitând, în esență, admiterea contestației, desființarea încheierii atacate și, în baza art. 242 C.p.p., respingerea cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive luată față de inculpatul N. F. cu măsura preventivă a controlului judiciar pe cauțiune.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept - Curtea consideră contestația ca fiind fondată, pentru următoarele considerente:

Cu privire la admisibilitatea prezentei contestații, Curtea reține că la art. 206 C. proc. pen. este reglementată calea de atac împotriva încheierilor prin care se dispune asupra măsurilor preventive în cursul judecății, încheierea atacată – de admitere în principiu a cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar pe cauțiune și de stabilire a valorii cauțiunii făcând parte din această categorie. Că împotriva acestor încheieri se poate formula contestație rezultă, implicit, și din dispozițiile art. 242 alin. (13) C. proc. pen., potrivit cărora termenul acordat inculpatului pentru depunerea cauțiunii curge de la data rămânerii definitive a încheierii prin care se stabilește valoarea cauțiunii.

Pe fondul contestației:

Măsura arestării preventive a inculpatului N. F. a fost luată cu respectarea prevederilor legale și nu se impune a fi înlocuită cu o măsură preventivă mai ușoară, întrucât aceasta nu ar fi suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1) C. proc. pen., pentru a fi îndeplinite condițiile de la art. 242 alin. (2) C. proc. pen.

Lăsarea în libertate a inculpatului ar putea crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția nu acționează destul de ferm împotriva unor manifestări infracționale de pericol accentuat, dată fiind complexitatea cauzei și infracțiunea pentru care inculpatul este judecat.

În acest context, se impune sublinierea că în jurisprudența CEDO, în special cu referire la unele cauze împotriva Franței (Letellier v. France) s-a admis că, prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o tulburare a societății de natură să justifice o detenție preventivă.

În cauză, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. 1 din C.pen. rap. la art. 7 lit. a din Legea nr. 78/2000 (așa cum a fost modificată prin Legea 255/2013) cu aplicarea art. 35 alin. 1 C pen. și art. 5 alin. 1 C.pen. (2 acte materiale), reținându-se, în fapt, în esență, că, în calitate de primar al comunei Vidra, persoană cu funcție de demnitate publică care,

Chiar dacă, în condițiile art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, astfel cum acest text este interpretat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, inculpatul arestat preventiv are dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil și de a fi eliberat în cursul procedurii, Curtea apreciază că, prin raportare la stadiul actual al procedurii – începutul cercetării judecătorești –, durata arestării preventive a inculpatului nu este disproporționată.

Timpul scurs de la momentul luării măsurii arestării preventive nu este de natură a atenua în mod semnificativ, impactul negativ pe care l-ar avea asupra opiniei publice judecarea inculpatului în stare de libertate pentru infracțiuni de corupție.

Pe de altă parte, acest interval de timp nu are nici caracter nerezonabil față de particularitățile cauzei și de diligențele sporite cu care au acționat organele judiciare.

La acest moment procesual, Curtea nu identifică vreun motiv întemeiat pentru punerea în libertate, ci apreciază că întregul material probator administrat în cauză, menționat în rechizitoriu, impune privarea de libertate, în continuare, iar nu vreo altă măsură preventivă, arestarea preventivă fiind singura aptă să atingă scopul preventiv reglementat de art. 202 C. proc. pen.

Măsura arestării preventive se impune a fi menținută și prin raportare la exigențele art. 5 paragraf 3 din CEDO care protejează dreptul la libertate al persoanei, câtă vreme se bazează pe motive pertinente și suficiente a o justifica.

Pertinența și suficiența acestor motive se apreciază de instanță în ansamblul circumstanțelor particulare ale cauzei prin raportare la prevederile art. 202 C. proc. pen., privarea de libertate a inculpatului fiind necesară și pentru buna desfășurare a procesului penal, în cauză fiind respectate toate garanțiile procesuale de care acesta se bucură confirm legislației în vigoare.

Menținerea măsurii arestării preventive nu alterează prezumția de nevinovăție și nici dreptul inculpatului de a fi judecat într-un termen rezonabil, limitarea libertății acestuia încadrându-se în dispozițiile și limitele legii.

În ceea ce privește circumstanțele legate de persoana inculpatului, câtă vreme acesta, potrivit actului de inculpare, ar fi săvârșit folosindu-se de și în exercitarea funcției publice deținute, acestea vor putea fi reținute de instanță la pronunțarea hotărârii pe fondul cauzei, în măsura în care va stabili vinovăția inculpatului, neputând justifica, la acest moment procesual, o măsură preventivă mai blândă.

În raport de cele ce preced, Curtea, în baza art.425/1 alin. (7) pct.2 lit.a) C.p.p. va admite contestația formulată de P. de pe lângă Î.C.C.J. – D.N.A., împotriva încheierii din data de 3.06.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._ 14, va desființa, în parte, încheierea din data de 3.06.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală (dosar nr._ 14) și, rejudecând:

În baza art. 242 C.p.p., va respinge cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive luată față de inculpatul N. F. cu măsura preventivă a controlului judiciar pe cauțiune.

Va menține celelalte dispoziții ale încheierii atacate.

Văzând și dispozițiile art.275 alin. (3) C.p.p.,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În baza art.425/1 alin. (7) pct.2 lit.a) C.p.p. admite contestația formulată de P. de pe lângă Î.C.C.J. – D.N.A., împotriva încheierii din data de 3.06.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._ 14.

Desființează, în parte, încheierea din data de 3.06.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală (dosar nr._ 14) și, rejudecând:

În baza art. 242 C.p.p., respinge cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive luată față de inculpatul N. F. cu măsura preventivă a controlului judiciar pe cauțiune.

Menține celelalte dispoziții ale încheierii atacate.

În baza art.275 alin. (2) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 11.06.2014.

PREȘEDINTE, GREFIER,

G. TUDORVICTORIȚA S.

Pentru grefier aflat în CO,

Semnează grefierul-șef

Red./Thred.G.T./2 ex./11.07.2014

T.B., jud. S.G.

← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 740/2014. Curtea de...		Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... →

Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 366/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 366/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI