Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Decizia nr. 743/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 743/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-06-2014 în dosarul nr. 743/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 743/A
Ședința publică din 10.06.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – B. F. V.
JUDECĂTOR – A. P. M.
GREFIER – T. S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror N. N..
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de petentul P. Ș. A. D. împotriva sentinței penale nr. 327/01.04.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul P. Ș. A. D., personal, lipsind intimatul S. V..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea pune în discuție admisibilitatea căii de atac.
Apelantul petent P. Ș. A. D., personal, arată că a depus, conform legii, recurs împotriva hotărârii instanței de fond, de care a luat cunoștință de la condică. Mai arată că nu a solicitat decât să se facă o cercetare corectă și apreciază admisibilă calea de atac.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază inadmisibil apelul conform dispozițiilor art. 2781 alin. 10 V.C.p.p.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, constată că:
Prin sentința penală nr. 327/01.04.2014 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 Bucvurești în dosarul nr._ s-a dispus, în baza art. 2781 alin 8 lit. a C.proc.pen din 1968 raportat la art.15 din legea nr.255/2013, respingerea ca nefondată a plângerii formulate de către petentul P. Ș. A. în contradictoriu cu intimatul S. V. împotriva rezoluției nr. 3883/II-2/2013 din 08.11.2013 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, prin care s-a respins plângerea petentului împotriva rezoluției nr._/P/2012 din 16.09.2013 a aceleiași unități de parchet. În baza art.275 alin 2 C.proc.pen. din 1968 a fost obligat petentul la 80 de lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat cale de atac petentul P. Ș. A., cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel București, Secția a II-a Penală la data de 13.05.2014 sub nr._ (_ ).
În motivarea căii de atac, intitulate de către petent ca fiind recurs, acesta a criticat sentința atacată sub aspectul temeiniciei.
Curtea, din oficiu, a pus în discuție aspectul admisibilității apelului exercitat în cauză de către petentul P. Ș. A..
Analizând admisibilitatea apelului declarat de către petentul P. Ș. A., Curtea reține în fapt și în drept următoarele:
La data de 01.04.2014 au intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în M. Of. nr. 486/15.07.2010, precum și Legea nr. 255/2013 penru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în M. Of. nr. 515/14.08.2013.
Potrivit art. 15 alin. 1 din Legea nr. 255/2013 plângerile împotriva soluțiilor procurorului de netrimitere în judecată, aflate pe rolul intanțelor la data intrării în vigoare a legii noi, continuă să se judece de către instanțele competente potrivit legii vechi, conform regulilor prevăzute de aceeași lege.
Conform art. 10 alin. 2 din Legea nr. 255/2013, recursurile aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală declarate împotriva hotărârilor pentru care legea nu prevede calea de atac a apelului, se soluționează de către aceeași instanță, conform dispozițiilor din legea nouă referitoare la apel.
În cauză, petentul P. Ș. A. a formulat la data de 27.11.2013 plângere la Judecătoria sectorului 2 București, în temeiul art. 2781 Cod procedură penală din 1968, împotriva rezoluției nr._/P/2012 din 16.09.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, menținută prin rezoluția nr. 3883/II-2/2013 din 08.11.2013 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București.
Pe cale de consecință, în mod corect prima instanță a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile legii vechi, respectiv ale art. 2781 Cod procedură penală din 1968, având în vedere că plângerea petentului era în curs de judecată la data de 01.02.2014 (data intrării în vigoare a legii procesuale penale noi).
Totodată, conform art. 2781 alin. 10 Cod procedură penală din 1968, astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alineatului 8 este definitivă.
În prezenta cauză, sentința penală atacată a fost pronunțată în temeiul art. 278 1 alin. 8 lit. a C.proc.pen., așa încât se constată că petentul a promovat o cale de atac neprevăzută de lege, ceea ce determină respingerea acesteia ca inadmisibilă.
Curtea mai are în vedere și faptul că art. 6 CEDO, în latura sa penală, nu garantează decât dreptul persoanei acuzate de a avea acces la o instanță care să se pronunțe cu privire la temeinicia acuzației, nu și dreptul corelativ al părții pretins vătămate.
Prin urmare, nefiind aplicabil art. 6 CEDO, nu se poate pune problema incidenței art. 13 CEDO, care poate fi aplicat numai în vederea protecției unui drept recunoscut de Convenție.
De altfel, petentul a avut acces la instanță (Judecătoria sectorului 2 București) în temeiul dispozițiilor interne mai favorabile care se aplică în temeiul art. 20 din Constituție.
De asemenea, se constată că în mod repetat Curtea Constituțională, fiind sesizată cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 287 1 alin. 10 C.proc.pen., a decis că textul menționat este constituțional, neaducând atingere accesului liber la justiție și dreptului la un proces echitabil, consacrate de art. 21 din Constituție, întrucât nu înlătură posibilitatea de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanță independentă, imparțială și stabilită prin lege, într-un termen rezonabil (Decizia nr. 571 din 29 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 25 iulie 2012, Decizia nr. 711 din 5 iulie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 16 august 2012, Decizia Nr. 82 din 28 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.212 din 15 aprilie 2013).
S-a arătat că nicio prevedere a Legii fundamentale și a actelor normative internaționale invocate nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză, iar având în vedere natura cauzelor reglementate prin dispozițiile art. 2781 din Codul de procedură penală, în care nu se judecă infracțiunea care a format obiectul cercetării sau urmăririi penale, ci rezoluția sau ordonanța de netrimitere în judecată emisă de procuror, prevederile art. 2 privind dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenție nu sunt aplicabile.
De asemenea, instanța de contencios constituțional a arătat că prevederile art. 13 din Convenția EDO nu au aplicabilitate, întrucât dreptul la un recurs efectiv nu se confundă cu dreptul la exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești.
Cu același prilej, s-a statuat că eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 2781 din Codul de procedură penală, legiuitorul urmărind să asigure celeritatea procedurii și obținerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluția procurorului.
Pe cale de consecință, având în vedere și faptul că denumirea corectă a căii de atac exercitate este apelul, iar nu recursul, așa cum a intitulat-o petentul, față de dispozițiile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 255/2013 raportate la art. 408 C.p.p., Curtea -în baza art.15 alin.1 și art.10 alin.2 din Legea nr.255/2013 rap.la art. 278 1 alin.10 Cod procedură penală din 1968 - va respinge ca inadmisibil apelul formulat de petentul P. Ș. A. D..
În baza art.275 alin.2 C.p.p. va obliga petentul la plata sumei de 100 lei cu titlu de chelt.judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.15 alin.1 și art.10 alin.2 din Legea nr.255/2013 rap.la art. 278 1 alin.10 Cod procedură penală din 1968 respinge ca inadmisibil apelul formulat de petentul P. Ș. A. D..
În baza art.275 alin.2 C.p.p.obligă petentul la plata sumei de 100 lei cu titlu de chelt.judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi,10.06.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
B. F. V. A. P. M.
GREFIER
T. S.
Red.A.P.M./
Dact.APM-/
J.S.2.B.- jud.BC
| ← Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 766/2014. Curtea de... → |
|---|
