Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1452/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1452/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-08-2013 în dosarul nr. 1452/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II -A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR.1452/R
Ședința publică de la 13.08.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - O. B.
JUDECĂTOR - D. M.
JUDECĂTOR – F. D.
GREFIER - VICTORIȚA S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror N. N..
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul V. A. I. împotriva sentinței penale nr.1924/03.07.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul- inculpat V. A. I., în stare de arest, asistat de apărător din oficiu, avocat Ț. G., în baza delegației avocațiale nr._/18.07.2013 emisă de Baroul București – Serviciul de Asistență Judiciară, depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului – inculpat V. A. I., avocat Ț. G.,având cuvântul, solicită admiterea recursului și reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului.
Arată că inculpatul a recunoscut și regretat săvârșirea faptei și a beneficiat de prevederile art. 3201 Cod procedură penală, considerând că pedeapsa aplicată acestuia, de 3 ani închisoare, este foarte mare .
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de inculpat ca nefondat, apreciind că pedeapsa aplicată de instanța de fond este una judicioasă, având în vedere modalitatea de comitere a faptei.
Recurentul – inculpat V. A. I., având ultimul cuvânt, arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1924 din data de 03.07.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, s-a dispus condamnarea inculpatului V. A. I. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 al. 1-209 al.1 lit. a,e,g Cod penal cu aplic. art. 320 1 Cod procedură penală.
În baza art. 71 C.p. s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei exercițiul drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.p.
În baza art. 88 C.p. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 22.05.2013 la zi .
S-a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 14 și 346 C.p.p. s-a admis cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă . SRL, inculpatul fiind obligat la plata sumei de 4500 lei, daune materiale către aceasta.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de 06.01.2013, în intervalul orar 02.00-03.00, inculpatul V. A. I. împreună cu inculpații M. D. A. și V. F., prin folosirea unei bare metalice, au desprins burlanul din sistemul de prindere și protecție de pe peretele restaurantului „Horoscop” situat în București, ..2, sector 4, pe care apoi l-au valorificat la centrul de colectare a fierului vechi aparținând S.C. Fiesta Concept S.R.L. din București, ., sector 5.
Prin sentința penală nr.698/28.02.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, rămasă definitivă, inculpații M. D. A. și V. F. au fost condamnați fiecare la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea acestei infracțiuni (inculpatul M. D. A. urmând să execute 5 ani închisoare în urma revocării suspendării condiționate potrivit art.83 C.p.).
Prin aceeași sentință inculpații au fost obligați în solidar la plata sumei de 4500 lei către partea civilă S.C. F. I. PROD S.R.L.
Inculpatul V. A. I. a recunoscut comiterea faptei, însușindu-și probele administrate în cursul urmăririi penale, sens în care a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320¹ Cod procedură penală.
Astfel, situația de fapt a fost reținută de instanță pe baza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale: declarațiile reprezentantului părții vătămate, proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto, declarațiile inculpaților, proces-verbal de prezentare pentru recunoaștere de pe fotografie, declarațiile martorilor A. A. și M. F..
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului V. A. I. care în noaptea de 06.01.2013, fără drept, împreună cu alte două persoane și în loc public, a luat bunul mobil aparținând părții vătămate cu scopul de a și-l însuși pe nedrept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 alin.1-art.209 alin.1 lit.a, e, g Cod penal.
Elementul material al laturii obiective a infracțiunii de furt calificat a fost realizat prin acțiunea de a sustrage un bun care aparținea părții vătămate, cu scopul de însușire pe nedrept, inculpatul acționând noaptea și într-un loc accesibil publicului. Urmarea imediată a acestei fapte a fost constituită de prejudiciul cauzat părții vătămate și de atingerea adusă raporturilor sociale care protejează patrimoniul unei persoane.
Sub aspectul laturii subiective, fapta este comisă cu vinovăție sub forma intenției directe.
În ceea ce privește starea de recidivă, instanța a pus în discuție la ultimul termen de judecată schimbarea încadrării juridice, întrucât așa cum rezultă din analiza fișei de cazier judiciar (fila 22) și din sentința penală nr.1149/20.12.2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București (filele 16-20), acesta a fost condamnat pentru infracțiuni săvârșite în timpul minorității, or aceste condamnări nu atrag starea de recidivă (art.38 alin.1 lit.a Cod penal).
La individualizarea pedepsei principale și a modului de executare a acesteia, instanța s-a raportat la criteriile generale de individualizare prev. de art.72 Cod penal: dispozițiile părții generale a codului, limitele de pedeapsă fixate în partea specială (cu incidența dispozițiilor art.3201 Cod procedură penală – de la 2 la 10 ani închisoare), gradul de pericol social al faptei, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Față de aspectele reținute, având în vedere gravitatea concretă a infracțiunii, împrejurările comiterii acesteia, modalitatea de operare, necesitatea responsabilizării inculpatului și îndreptării sale, în vederea atingerii scopului educativ și preventiv prevăzut de art.52 Cod penal, instanța a considerat că se impune aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenție, ținând seama și de circumstanțele personale ale inculpatului care nu are ocupație, loc de muncă și este cunoscut cu antecedente penale.
Inculpatul a fost sancționat administrativ, dar și condamnat în repetate rânduri pentru săvârșirea de infracțiuni, inclusiv infracțiuni contra patrimoniului.
A mai reținut prima instanță că lipsa totală de respect a inculpatului față de normele legale și proprietatea privată a altor persoane, perseverența infracțională a acestuia, comiterea de infracțiuni similare, faptul că deși a executat o pedeapsă privativă de libertate nu s-a îndreptat, constituie elemente care conturează parametrii în care trebuie realizată operațiunea de individualizare a pedepsei și care îndreptățesc aplicarea unei sancțiuni corespunzătoare, proporțională și necesară îndeplinirii scopurilor prevăzute de lege.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a avut în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în special cauzele S. și P. contra României și Hirst contra Marii Britanii, precum și decizia nr. 74/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, conform cărora restrângerea exercițiului drepturilor și libertăților poate fi dispusă numai dacă este necesară și proporțională cu situația care a determinat-o, astfel că o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepselor accesorii, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor ce ar determina luarea acestei măsuri, încalcă principiul proporționalității. În aceste condiții, conform art. 71 alin. 3 Cod penal, instanța a considerat că din ansamblul actelor cauzei rezultă nedemnitatea inculpatului referitor la exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Sub aspectul laturii civile, s-a constatat ca fiind îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul V. A. I. solicitând reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii acesteia.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, atât prin prisma motivelor invocate de recurentul - inculpat, cât și din oficiu, sub toate aspectele, potrivit disp. art.38515pct.1 lit.b C.p.p., Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Curtea constată că inculpatul V. A. I. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 1458/P/2013 din data de 10.06.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 alin.1-art.209 alin.1 lit.a, e, g Cod penal cu aplic. art.37 alin.1 lit.b Cod penal, constând în aceea că la data de 06.01.2013, în intervalul orar 02.00-03.00, împreună cu inculpații M. D. A. și V. F., prin folosirea unei bare metalice, au desprins burlanul din sistemul de prindere și protecție de pe peretele restaurantului „Horoscop” situat în București, ..2, sector 4, pe care apoi l-au valorificat la centrul de colectare a fierului vechi aparținând S.C. Fiesta Concept S.R.L.
Judecata a avut loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în condițiile art.3201 Cod procedură penală, inculpatul declarând personal că recunoaște în totalitate săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței, solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
În mod temeinic, instanța de fond a constatat că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta a fost săvârșită de inculpat și întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, declarațiile inculpatului de recunoaștere coroborându-se întru-totul cu procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto, declarațiile coinculpaților, procesul-verbal de prezentare pentru recunoaștere de pe fotografie, declarațiile martorilor A. A. și M. F..
De altfel, recurentul inculpat nu a contestat situația de fapt reținută de prima instanță, acesta solicitând exclusiv redozarea pedepsei.
În ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate de instanța de fond, Curtea constată că aceasta a fost în mod just individualizată prin raportare la limitele de pedeapsă reduse potrivit art. 320 indice 1 al. 7 Cod procedură penală având în vedere criteriile stabilite de art. 72 Cod penal, respectiv circumstanțele faptei, gradul de pericol social ridicat al infracțiunii, raportat la împrejurările concrete ale comiterii acesteia și la modul de operare și de circumstanțele personale ale inculpatului care, în mod repetat, a încălcat norme penale, acesta fiind condamnat în minorat pentru săvârșirea de infracțiuni de tâlhărie, cu executare în regim de detenție și ulterior sancționat în repetate rânduri cu amendă administrativă, inclusiv pentru fapte de furt.
De altfel, Curtea constată că pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea de furt reținută este îndreptată spre minimul special la care se poate ajunge urmare a aplicării art. 320 indice 1 al. 7 Cod procedură penală, iar în raport de antecedentele penale ale inculpatului și în contextul în care nu poate fi reținută nicio împrejurare care să fie de natură a impune reducerea pedepsei aplicate de prima instanță, critica recurentului apare ca nefondată.
Față de cele reținute, constatând că hotărârea recurată este legală și temeinică, în baza art.38515 pct.1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat V. A. I. împotriva sentinței penale nr.1924/03.07.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București.
Va deduce prevenția de la data de 22.05.2013 la zi.
Conform art. 192 alin. 2 codul de procedură penală va obliga pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat V. A. I. împotriva sentinței penale nr.1924/03.07.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București.
Deduce prevenția de la data de 22.05.2013 la zi.
Obligă pe inculpat la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei, onorariul avocatului din oficiu se va avansa din fondul Ministerul Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 august 2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
O. B. D. M. F. D.
GREFIER,
Victorița S.
Red. B.O.
Dact. E.A. 2 ex./09.2013
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... → |
|---|
