Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 240/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 240/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-02-2013 în dosarul nr. 240/2013
DOSAR NR._ (_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.240/R
Ședința publică de la 05.02.2013
Curtea constituită din:
P. - D. L.
JUDECĂTOR - I. T.
JUDECĂTOR - A. P. M.
GREFIER - VICTORIȚA S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror N. N..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de partea responsabilă civilmente F. de Protecție a Victimelor Străzii, împotriva sentinței penale nr.1044/10.10.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimatul-inculpat C. R. F., asistat deapărător din oficiu, av. G. M., cu delegație nr._/24.01.2013, aflată la fila16/dosar, recurentul-inculpat C. G., asistat de apărător din oficiu, av.B. L., cu delegație nr._/24.01.2013, fila 9/dosar, intimata-parte civilă P. S., asistată de apărător ales, av. S. E., cu împuternicire avocațială nr._-11.12.2012, aflată la fila 10/dosar al Tribunalului București – Secția I-a Penală, lipsind recurenta-parte responsabilă civilmente F. de Protecție a Victimelor Străzii și intimata-parte civilă S. C. de Urgență Sfântul P..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recursul formulat de parte responsabilă civilmente F. de Protecție a Victimelor Străzii.
Apărătorul din oficiu al intimatului-inculpat C. R. F., având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de partea responsabilă civilmente F. pentru Protecție a Victimelor Străzii, în baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală, ca nefondat, arătând că instanța de fond în mod corect a apreciat asupra calității procesuale a acesteia, întrucât conform Legii nr.32/2000, F. pentru Protecție a Victimelor Străzii acordă despăgubiri persoanelor păgubite prin accidente de vehicule, dacă vehiculul care a provocat accidentul a rămas neidentificat ori nu era asigurat pentru răspunderea civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule. Arată că, potrivit art.3 alin.3 din Legea nr.32/2000, în cazul în care pentru vehiculul care a provocat accidentul nu a fost îndeplinită obligația de a încheia asigurarea pentru răspundere civilă obligatorie, F. pentru Protecție a Victimelor Străzii acordă persoanelor prejudiciate despăgubiri atât pentru daune materiale, cât și pentru vătămări corporale sau decese. De asemenea, arată că, conform art.3 alin.4 teza I, F. pentru Protecție a Victimelor Străzii intervine ca garant pentru respectarea obligației de despăgubire, iar potrivit recursului în interesul legii nr.3/2010, în procesul penal, F. pentru Protecție a Victimelor Străzii are calitate de parte responsabilă civilmente și poate fi obligat singur, nu în solidar cu inculpatul. Solicită să se constate că la instanța de fond partea responsabilă civilmente a fost citată la fiecare termen de judecată, iar în cazul în care consideră că nu are calitate procesuală pasivă putea să învedereze acest aspect la instanța de fond.
Apărătorul ales al intimatei-parte civilă P. S., având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală. Arată că, prin sentința penală nr.571/22.06.2012, Judecătoria Sectorului 3 a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămate corporală, întrucât la data de 18.04.2009 inculpatul a condus un autoturism care nu era înscris în circulație și fără a poseda permis de conducere. Cu privire la acordarea daunelor morale, arată că obligația de despăgubire instituită de art.998 și 999 Cod civil, nu distinge asupra prejudiciului, astfel încât este supus reparării, atât prejudiciul material cât și prejudiciul moral, iar cuantumul despăgubirilor morale, trebuia să fie unul echitabil, astfel încât, pe de o parte, să dea satisfacție celui ce a suferit un prejudiciu, iar pe de altă parte, cel care a creat un astfel de prejudiciu să fie conștient de suferința morală creată. Față de acestea, consideră că instanța de fond a apreciat în mod corect că se impune acordarea de despăgubiri către partea civilă P. S., cu titlu de daune morale, ținând cont că aceasta a suferit o intervenție chirurgicală. În ceea ce privește solicitarea recurentei de desființare a sentinței penale nr.1044/10.10.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, numai în ce privește latura civilă, solicită să fie respinsă pentru următoarele motive: Asociația Fondului de Protecție a Victimelor Străzii este o asociație profesională, cu personalitate juridică și participă în procesul penal în calitate de parte responsabilă civilmente, și nu de asigurător, rolul ei fiind acela de garant. În cazul în care aceasta considera că nu are calitate procesuală pasivă, trebuia să ridice această excepție la instanța de fond, înainte de finalizarea procesului, cu atât mai mult cu cât a fost legal citată și a depus cereri. Instanța de fond, având în vedere că autovehiculul care a provocat accidentul nu avea asigurare obligatorie de răspundere civilă și, potrivit Normelor privind F. de Protecție a Victimelor Străzii, adoptate în temeiul Legii 32/2000, cu modificările ulterioare, și puse în aplicare prin Ordinul CSA nr.1/2008 cu modificările ulterioare, a considerat că F. pentru Protecție a Victimelor Străzii trebuie să acorde despăgubiri pentru accidentele produse de autovehiculul care a rămas neidentificat ori nu era asigurat pentru răspunderea civilă pentru prejudicii produse prin accidente. De asemenea, arată că recurenta încearcă să tergiverseze soluționarea procesului și să priveze partea civilă de drepturile ce i se cuvin în urma prejudiciului suferit prin fapta inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat, considerând că instanța de fond în mod corect a făcut aplicarea dispozițiilor Legii nr.32/2000 privind răspunderea Fondului pentru Protecție a Victimelor Străzii, autorul nefiind asigurat și a stabilit în mod corect prejudiciul în cauză.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 571 din 22.06.2012 a Judecătoriei sectorului 3 București s-a dispus, în baza art. 184 alin.1-3 C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. pr. pen., condamnarea inculpatului C. R. F. (fiul lui J. și R., născut la 15.08.1986 în București, CNP_) la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale rezultante aplicate în prezenta cauză.
În baza art. 86 al. 1 din OUG nr.195/2002 rap. la art. 3201 C. pr. pen., a fost condamnat inculpatul C. R. F. la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de o persoană fără a poseda permis de conducere.
În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a și b) C.p. pe durata executării pedepsei principale rezultante aplicate în prezenta cauză.
În baza art. 184 al. 1 și 3 C.p. rap. la art. 3201 C. pr. pen., a fost condamnat inculpatul C. R. F. la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a și b) C.p. pe durata executării pedepsei principale rezultante aplicate în prezenta cauză.
S-a constatat că faptele deduse judecății (săvârșite în data de 18.04.2009) sunt concurente cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 436/17.06.2011, definitivă prin nerecurare la 12.07.2011 (15.10.2006), prin sentința penală nr. 399/23.06.2010 a Judecătoriei Sectorului 3 București, definitivă prin decizia penală nr. 1881/24.11.2010 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală (08.06.2009 – 15.06.2009, iulie – august 2009, 23.09.2009) și prin sentința penală nr. 100/09.02.2011 a Judecătoriei Sectorului 3 București, completată prin încheierea din 23.02.2011 și definitivă prin nerecurare la data de 22.03.2011 (29.10.2008, 28.03.2009, 28.03.2009, 05.11.2009).
A fost descontopită pedeapsa rezultată de 4 ani și 8 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 436/17.06.2011, definitivă prin nerecurare la 12.07.2011, în pedepse componente pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează:
- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin.1 din OUG nr.195/2002, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 436/17.06.2011, definitivă prin nerecurare la 12.07.2011;
- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 89 alin.1 din OUG nr.195/2002 aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 436/17.06.2011, definitivă prin nerecurare la 12.07.2011;
- 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin.1 – art.209 alin.1 lit. a,g și i C.p. aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 399/23.06.2010 a Judecătoriei Sectorului 3 București,definitivă prin decizia penală nr. 1881/24.11.2010 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală;
- 4 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin.1 – art.209 alin.1 lit. a ,g și i C.p. cu aplicarea art. 41 alin.2 C.p, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 399/23.06.2010 a Judecătoriei Sectorului 3 București, definitivă prin decizia penală nr. 1881/24.11.2010 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală;
- 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin.1 – art.209 alin.1 lit. a ,g și i C. pen., aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 399/23.06.2010 a Judecătoriei Sectorului 3 București, definitivă prin decizia penală nr. 1881/24.11.2010 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală;
- 7 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 100/09.02.2011 a Judecătoriei Sectorului 3 București, completată prin încheierea din 23.02.2011 și definitivă prin nerecurare la data de 22.03.2011;
- 7 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 100/09.02.2011 a Judecătoriei Sectorului 3 București, completată prin încheierea din 23.02.2011 și definitivă prin nerecurare la data de 22.03.2011;
- 7 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 100/09.02.2011 a Judecătoriei Sectorului 3 București, completată prin încheierea din 23.02.2011 și definitivă prin nerecurare la data de 22.03.2011;
- 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 85 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 100/09.02.2011 a Judecătoriei Sectorului 3 București, completată prin încheierea din 23.02.2011 și definitivă prin nerecurare la data de 22.03.2011.
În baza art. 33 C. pen., art. 34 lit.b) și art. 36 alin.1 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în prezenta cauză cu pedepsele mai sus menționate, repuse în individualitatea lor, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 4 ani și 8 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a și b) C.p. pe durata executării pedepsei principale rezultante aplicate în prezenta cauză.
În baza art. 36 alin.3 C. pr. pen., s-a dedus din durata pedepsei rezultante perioada deja executată de la 19.11.2009 la zi.
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 921/2011, emis ca urmare a rămânerii definitive a sentinței penale nr. 436/17.06.2011 a Judecătoriei Sectorului 3 București, și, pe cale de consecință, emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
În baza art. 347 C. pr. pen., s-a dispus disjungerea acțiunii civile și s-a acordat termen pentru soluționarea laturii civile la data de 03.10.2012.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 850 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că la data de 18.04.2009, în jurul orei 20:45, inculpatul C. R. F. a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare FR-SO-821, nefiind înscris în circulație, pe . și fără a poseda permis de conducere. Când a ajuns în apropiere de intersecția cu . a efectuat fără să se asigure o manevră de schimbare a direcției de mers de pe banda 2 pe banda 1, întrucât urma să vireze la dreapta pe . acel moment, pe banda 1, rula în mod regulamentar autoturismul marca Opel cu numărul de înmatriculare_, condus de D. D., care, datorită manevrei de schimbare a direcției de mers de pe banda 2 pe banda 1 de către autoturismul BMW cu numărul de înmatriculare FR-SO-821, a fost lovit în partea din stânga față de acesta. În urma producerii coliziunii laterale dintre cele două autoturisme, autoturismul marca Opel cu numărul de înmatriculare_ condus de D. D. a fost deviat spre dreapta, accidentând-o pe partea civilă P. S., care se angajase în traversarea străzii de la stânga spre dreapta, printr-un loc nepermis și se afla, la momentul impactului, pe carosabil, la o distanță de 0,5 m de bordura din dreapta (privind în sensul de mers al autoturismelor) și cu cca 2,5 m de intersecția cu .>
Partea vătămată P. S. a necesitat un număr de 55 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Conform raportului de expertiză medico-legală nr. A_, s-a concluzionat că partea vătămată a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu și de corp/plan dur, posibil în contextul unui accident rutier, datând din 18.04.2009, leziunile nu i-au pus viata în primejdie, iar pentru vindecarea acestora a necesitat 55 zile de îngrijiri medicale.
Din procesul verbal încheiat la data de 22.04.2009 a rezultat că inculpatul nu poseda la data producerii accidentului permis de conducere, iar din înscrisul depus la dosar de P. de pe lângă Judecătoria sectorului 3 a reieșit că autoturismul condus de inculpat era radiat din circulație de la data de 17.07.2007.
În drept, faptele inculpatului, care în data de 18.04.2009, ora 20:45 a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare FR-SO-821, nefiind înscris în circulație, pe . și fără a poseda permis de conducere, producând un accident rutier la intersecția cu . cu vătămarea corporală a părții vătămate P. S., care a necesitat un număr de 55 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat prev. de art. 85 alin. 1, ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr.195/2002 rep. și, respectiv, ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 1-3 C. pen..
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului instanța a ținut cont de scopul pedepsei în conformitate cu art. 52 C. pen., precum și criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a Codului Penal și a OUG nr.195/2002 și aplicarea prevederilor art.3201 C. pr. pen., în condițiile în care inculpatul a recunoscut în totalitate faptele săvârșite.
Pe latură civilă, sentința a rămas definitivă prin nerecurare.
În urma disjungerii s-a format dosarul penal nr._, care are ca obiect latura civilă a cauzei penale ce l-a avut ca inculpat pe C. R. F. și părți civile pe P. S., S. C. de Urgență Sf. P. și pe partea responsabil civilmente F. de Protecție a Victimelor Străzii.
În cadrul cercetării judecătorești efectuate pe latură civilă, instanța a administrat proba cu înscrisuri. De asemenea, a fost audiat și inculpatul pe latură civilă (declarația de la fila 41 și 42 dosar_ ).
În cursul cercetării judecătorești, instanța văzând poziția procesuală manifestată de inculpat în ceea ce privește pretențiile solicitate de partea civilă, în baza art. 161 alin. 2 C. pr. pen. a dispus efectuarea unei adrese către F. de Protecție a Victimelor Străzii, urmând să comunice dacă își dă acordul cu privire la recunoașterea de către inculpat a pretențiilor civile formulate în cauză de părțile civile P. S. și S. C. de Urgență Sf. P..
Parte vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 lei daune morale și suma de 800 lei daune materiale, reprezentând onorariu avocațial.
În cauză s-a constituit parte civilă și S. C. de Urgență Sf. P. cu suma de 2714,22 lei, plus dobânda legală de la 24.04.2009 până la stingerea debitului.
Pentru termenul din 03.10.2012 partea responsabilă civilmente F. de Protecție a Victimelor Străzii a solicitat ca inculpatul să fie obligat în solidar cu F. de Protecție a Victimelor Străzii la despăgubiri civile, a solicitat ca la stabilirea despăgubirilor civile să se țină cont de disp. art. 49 pct. 1 din Normele puse în aplicare prin Ordinul Președintelui CSA nr. 5/2010 și să fie probate cu documente justificative, să nu fie obligat F. de Protecție a Victimelor Străzii la cheltuieli judiciare și nici la costurile de spitalizare.
Prin sentința penală nr.1044 din 10.10.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în baza art. 14 rap. la art. 346 C. pr. pen. cu referire la art. 251 din Legea nr. 32/2010, a fost admisă acțiunea părții civile S. C. de Urgență Sf. P. și a fost obligată partea responsabilă civilmente F. de Protecție a Victimelor Străzii, la plata către partea civilă a sumei de 2714,22 lei, la care se adaugă dobânda legală calculată de la 24.04.2009 la data plății.
În baza art. 14 rap. la art. 346 C. pr. pen. cu referire la art. 251 din Legea nr. 32/2000, a fost admisă în parte acțiunea părții civile P. S. și a fost obligată partea responsabilă civilmente F. de Protecție a Victimelor Străzii la plata către partea civilă a sumei de 10.000 lei reprezentând daune morale.
În baza art. 251 din Legea nr. 32/2000, a fost obligată partea responsabilă civilmente F. de Protecție a Victimelor Străzii la plata către partea civilă a cheltuielilor judiciare făcute de aceasta în cuantum de 800 lei.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a constatat, conform art. 22 C.p.p., că hotărârea instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia.
În ceea ce privește elementele răspunderii civile delictuale, instanța a constatat că fapta ilicită a inculpatului și vinovăția acestuia au fost constatate cu putere de lucru judecat de către instanța penală în sentința penală nr. 571 din 22.06.2012 a Judecătoriei sectorului 3 București.
În urma săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală, partea civilă a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 55 zile de îngrijiri medicale.
În ceea ce privește acordarea daunelor morale, obligația de despăgubire instituită de art.998 și art.999 C. civ. nu distinge asupra prejudiciului, astfel încât este supus reparării atât prejudiciul material produs prin încălcarea unui drept patrimonial, cât și prejudiciul moral produs prin vătămarea unor drepturi nepatrimoniale sau a unor interese legal ocrotite.
În ceea ce privește cuantumul daunelor morale, acesta trebuie să fie unul echitabil, adică, în opinia instanței să aibă un asemenea nivel încât, raportat la gradul de pericol social al faptei, la nivelul material al societății în ansamblu, dar și al persoanelor implicate, în individualitatea lor, să dea satisfacție celui ce a suferit un prejudiciu, iar cel care a creat acel prejudiciu să fie conștient de suferința morală creată, instanța reținând sub acest aspect culpa exclusivă a inculpatului.
Prin urmare, instanța a apreciat că se impune acordarea de despăgubiri către partea civilă cu titlu de daune morale, acestea urmărind compensarea echitabilă a prejudiciului moral provocat părții civile, ținând cont de faptul că partea civilă a suferit o intervenție chirurgicală pentru reducerea ortopedică și osteosindeză cu 2 șuruburi canelate și șaibe, membrul toracic stâng fiind imobilizat în atelă, cu recomandări privind menținerea imobilizării gipsate în atelă și mers în cadrul de mers fără sprijin pe membrul inferior și având în vedere activitățile de care a fost privată și modul în care a resimțit impactul accidentului în viața sa obișnuită.
Din actele medicale a rezultat că au fost alterate condițiile de viață ale părții civile într-o asemenea măsură încât să fie necesară acordarea sumei de 10.000 lei pentru alinarea acestora. Având în vedere numărul de zile de îngrijire medicale care au fost necesare pentru vindecarea leziunilor produse în urma accidentului de circulație, traumatismul psihic suferit de partea civilă și vârsta acesteia, instanța a apreciat că suma de 10.000 lei reprezintă o reparație echitabilă pentru prejudiciul moral suferit.
Cu privire la persoana care a fost obligată la plata acestor daune, având în vedere că autovehiculul care a cauzat accidentul nu avea asigurare de răspundere civilă obligatorie și potrivit normelor privind F. de protecție a victimelor străzii, adoptate în temeiul Legii nr. 32/2000, cu modificările și completările ulterioare, și puse în aplicare prin Ordinul președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 1/2008, cu modificările ulterioare, F. acordă despăgubiri persoanelor păgubite prin accidente de vehicule, dacă vehiculul care a provocat accidentul a rămas neidentificat ori nu era asigurat pentru răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, cu toate că legea prevedea obligativitatea asigurării; iar în art. 3 alin. (3), că în cazul în care pentru vehiculul care a provocat accidentul nu a fost îndeplinită obligația de a încheia asigurarea R.C.A., F. acordă persoanelor prejudiciate despăgubiri atât pentru daune materiale, cât și pentru vătămări corporale sau decese; iar în art. 3 alin. (4) teza I, se prevede că F. intervine ca garant pentru respectarea obligației de despăgubire fără însă a putea opune persoanelor păgubite beneficiul de discuțiune în raport cu persoanele vinovate de producerea accidentului, iar conform RIL nr.3/2010 - în procesul penal, F. de protecție a victimelor străzii are calitatea de parte responsabilă civilmente și poate fi obligat singur, iar nu în solidar cu inculpatul, la plata despăgubirilor civile către persoanele păgubite prin accidente de vehicule neasigurate, instanța a obligat partea responsabilă civilmente F. de Protecție a Victimelor Străzii, la plata acestora.
Instanța a reținut că partea vătămată P. S. a solicitat 800 lei, cu titlu de despăgubiri materiale. Față de faptul că această sumă reprezintă onorariu al avocatului ales, instanța a calificat cererea părții civile ca fiind cerere de obligare a inculpatului și a FPVS la plata cheltuielilor judiciare făcute de partea civilă și în baza art. 251 din Legea nr. 32/2000 și RIL 3/2010 a obligat partea responsabilă civilmente F. de Protecție a Victimelor Străzii la plata către partea civilă a cheltuielilor judiciare făcute de aceasta în cuantum de 800 lei.
S. C. de Urgență Sf. P. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2714,22 lei, despăgubiri materiale, reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părții civile.
În conformitate cu prevederile art. 313 din Legea nr. 95/2006, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.
Inculpatul ar trebui să suporte cheltuielile făcute cu asistența medicală, chiar dacă cheltuielile erau avansate inițial din fondul de sănătate plătit de angajator, iar în cazul în care acesta ar fi avut asigurare de răspundere civilă obligatorie, conform dispozițiilor Legea nr.32/2000, de asigurător.
În cauză, instanța a constatat că mașina condusă de inculpat nu avea asigurare de răspundere civilă obligatorie la data producerii accidentului.
În această situație, conform art. 251 din Legea nr.32/2010 - F. de protecție a victimelor străzii este destinat plăților de despăgubiri pentru vătămări corporale, dacă autovehiculul a fost neasigurat, iar conform RIL nr.3/2010 - în procesul penal, F. de protecție a victimelor străzii are calitatea de parte responsabilă civilmente și poate fi obligat singur, iar nu în solidar cu inculpatul, la plata despăgubirilor civile către persoanele păgubite prin accidente de vehicule neasigurate.
În baza art. 14 alin. 3 lit. b C. pr. pen. coroborat cu art. 346 alin. 1 C. pr. pen. rap.la art. 998-art. 999 Cod civil, instanța de fond a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. Universitar de Urgență Sf. P. și a obligat partea responsabilă civilmente F. de Protecție a Victimelor Străzii la plata către această parte civilă a sumei 2714,22 lei cu titlu de despăgubiri materiale, constând în contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părții civile P. S., la care se adaugă dobânda legală calculată de la 24.04.2009, dată la care partea civilă a fost externată și la care creanța devine certă, lichidă și exigibilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Asociația F. de Protecție a Victimelor Străzii, invocând, în principal, lipsa calității procesuale pasive, iar în subsidiar înlăturarea obligării sale de la plata cheltuielilor de spitalizare și a cheltuielilor judiciare, iar în cazul despăgubirilor, obligarea în solidar cu inculpatul. Recursul a fost înregistrat la Tribunalul București.
Prin decizia penală nr.1087/R din 11.12.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția I-a penală a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu cauza, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 3856 alin. 3 C. pr. pen., Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a constatat în mod corect că prin sentința penală nr.571/22.06.2012 a Judecătoriei sectorului 3 București, definitivă prin nerecurare,
s-a dispus condamnarea inculpatului C. R. F. pentru 3 infracțiuni, reținându-se, în esență, că la data de 18.04.2009 a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare FR-SO-821, care nu era înscris în circulație, pe șoseaua Industriilor, sector 3, fără a poseda permis de conducere, producând un accident rutier la intersecția cu . cu vătămarea corporală a părții vătămate P. S., care a necesitat pentru vindecare 55 zile de îngrijiri medicale. Cu aceeași ocazie au suferit vătămări și numiții P. M. M. și I. M., care nu au depus plângeri prealabile.
De asemenea, în mod justificat a constatat întrunite elementele răspunderii civile delictuale, respectiv existența faptei inculpatului care a prejudiciat partea vătămată, prejudiciul cauzat, legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, precum și vinovăția inculpatului.
Având în vedere probele administrate și luând act și de acordul inculpatului exprimat în ședința publică din data de 20.06.2012, instanța de fond a apreciat corect întinderea despăgubirilor cuvenite părții vătămate, respectiv 10.000 lei pentru prejudiciul moral cauzat în urma accidentului, constând în suferințe fizice și psihice.
De asemenea, corect a considerat că suma de 800 lei solicitată cu titlu de despăgubiri materiale constituie de fapt cheltuielile judiciare, respectiv onorariul plătit avocatului (dovedit cu chitanțele depuse la dosar).
Tot astfel, s-a stabilit pe bază de înscrisuri că suma de 2.714,22 lei plus dobânda legală reprezintă despăgubirile cuvenite Spitalului C. de Urgență Sfântul P. pentru îngrijirea medicală acordată părții civile P. S..
Cât privește calitatea procesuală a Fondului de Protecție a Victimelor Străzii, având în vedere faptul că autoturismul nu era înmatriculat și nici asigurat în România, în mod corect instanța de fond a reținut calitatea de parte responsabilă civilmente a Fondului, întemeindu-se pe dispozițiile art.14 și 16 C. pr. pen., precum și art.251 din Legea nr.32/2010, astfel cum a fost interpretat prin decizia nr.3/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite.
Sub acest aspect, critica principală a recurentei întemeiată pe dispozițiile art.54 alin.2 din Legea nr.136/1995 nu poate fi primită, în condițiile în care nu s-a dovedit că autoturismul a fost înmatriculat în alt stat, iar inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.85 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, republicată.
De asemenea, este neîntemeiată critica (formulată în subsidiar) referitoare la omisiunea obligării in solidum a inculpatului și părții responsabile civilmente la plata despăgubirilor către partea civilă P. S. în condițiile în care nu are acoperire legală. Dimpotrivă, așa cum rezultă și din decizia nr.3/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite, F. poate fi obligat singur, iar nu în solidar cu inculpatul (cu atât mai puțin in solidum) la plata despăgubirilor civile către persoana păgubită prin accident de vehicul neasigurat.
Curtea constată însă că instanța fondului a interpretat greșit dispozițiile art.313 din Legea nr.95/2006, coroborate cu cele ale art.251 din Legea nr.32/2000 atunci când a apreciat că recurenta F. de Protecție a Victimelor Străzii și nu inculpatul vinovat de producerea accidentului trebuie să plătească cheltuielile de spitalizare, fiind întemeiată, sub acest aspect, critica recurentei.
De asemenea, s-a procedat greșit în privința datei la care se acordă dobânda legală, aceasta fiind data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și nu data externării părții civile.
Pentru considerentele reținute, în baza art.38515 pct.2 lit.d C. pr. pen., Curtea va admite recursul declarat de recurentul F. de Protecție a Victimelor Străzii, va casa, în parte, sentința penală atacată și rejudecând:
Va fi înlăturată dispoziția de obligare a Fondului de Protecție a Victimelor Străzii la plata despăgubirilor către S. C. de Urgență Sf. P..
În baza art.14, art.346 alin.1 C. pr. pen. și art.313 din Legea nr.95/2006 va fi obligat inculpatul C. R. F. la plata către partea civilă S. C. de Urgență Sf. P. a sumei de 2714,22 lei cu titlu de despăgubiri civile, la care se va adăuga dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii la data plății.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
În baza art. 192 alin. 3 C. pr. pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Onorariul cuvenit avocatului din oficiu al intimatului inculpat în cuantum de 200 de lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției, conform art.82 alin.1 din Legea nr.51/1995, republicată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. pr. pen., admite recursul formulat de recurenta parte responsabilă civilmente F. de Protecție a Victimelor Străzii, împotriva sentinței penale nr. 1044/10.10.2012, pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București.
Casează, în parte, sentința penală recurată și rejudecând în fond:
Înlătură dispoziția de obligare a Fondului de Protecție a Victimelor Străzii la plata despăgubirilor către S. C. de Urgență Sf. P..
Obligă pe inculpatul C. R. F. la plata către partea civilă S. C. de Urgență Sf. P. a sumei de 2714,22 lei cu titlu de despăgubiri civile, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii la data plății.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
În baza art. 192 alin. 3 C. pr. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit avocatului din oficiu al intimatului inculpat în cuantum de 200 de lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.02.2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. LupașcuIsabelle T. A. P. M.
GREFIER,
Victorița S.
Red. D.L.
Dact. A.L. 2 ex./13.02.2013
Jud. Sect. 3 București – jud.: A. R.
| ← Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 28/2013. Curtea de... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1451/2013. Curtea... → |
|---|
