Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 28/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 28/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-02-2013 în dosarul nr. 28/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ

DOSAR NR._

(_ )

DECIZIA PENALĂ nr. 28/A

Ședința publică din: 05.02.2013

Curtea constituită din:

Președinte: A. A.

Judecător: S. C.

Grefier: C. I.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București

legal reprezentat de procuror L. I..

Pe rol pronunțarea asupra apelurilor promovate de P. de pe lângă Tribunalul Călărași, de apelanții-inculpați B. A. I., D. Ș. I., D. B. C., D. N., I. C., I. D., I. I., L. L. G., L. P., M. M., M. F. T., N. A., N. V. I., D. (fostă S.) V. M. și de apelanta-parte responsabilă civilmente N. M., împotriva Sentinței penale nr. 94/17.06.2011 pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția penală în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-parte responsabilă civilmente D. A. și D. C., intimații-parte civilă T. S., A. (N.) F. E., T. I., S. Județean Călărași, S. U. de Stomatologie, C. N., C. L., C. V. și C. D., intimatul-inculpat-parte civilă C. F. și intimatul S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul Călărași.

Dezbaterile și susținerile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 21.01.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea în data de 28.01.2013 și apoi în data de astăzi, 05.02.2013, când în aceeași compunere și pentru aceleași motive a hotărât următoarele:

CURTEA ,

Deliberând, asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 94/17.06.2011 a Tribunalului Călărași, s-a respins excepția nulității absolute a actelor procesuale și procedurale întocmite în cauză, în perioada 11.06.2006 – 20.06.2011 și cererea de excludere a depozițiilor martorilor audiați în faza de urmărire penală și care nu și-au menținut declarațiile în cadrul cercetării judecătorești, formulate de apărătorii inculpaților D. N., N. A., D. (fostă S.) V. M. și N. V. I..

În baza art. 334 Cod procedură penală a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 174 – 175 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a și c Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art. 322 alin. 3 teza a II-a Cod penal formulată de inculpatul D. N., precum și cererile de achitare formulate de același inculpat, în baza art. 10 lit. c Cod procedură penală, pentru infracțiunile prevăzute de art. 174 – 175 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a și c Cod penal, de art. 321 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a și c Cod penal, de art. 322 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal și ale art. 1 ind. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 modificată.

În baza art. 174 – 175 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a și c Cod penal, a fost condamnat inculpatul D. N., fiul lui V. și I., născut la data de 26.12.1971 în mun. Călărași, jud. Călărași, domiciliat în mun. Călărași, ..38, ., CNP_, la 16 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal.

În baza art. 321 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a și c Cod penal, a fost condamnat același inculpat la 5 ani închisoare.

În baza art. 322 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal a fost condamnat același inculpat, la 6 luni închisoare.

În baza art. 1 ind. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 modificată a fost condamnat același inculpat la 1 an închisoare.

În baza art. 33, 34 și 35 Cod penal, inculpatul D. N., urmează a executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 16 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal.

În baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa rezultantă durata arestării preventive de la 23.06.2006 la 01.08.2006.

În baza art. 71 Cod penal i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei.

În baza art. 334 Cod procedură penală a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei prevăzute de art. 26 Cod penal rap. la art. 174 – 175 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a și c Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art. 322 alin. 3 teza a II-a Cod penal formulată de inculpatul N. A., precum și cererile de achitare formulate în baza art. 10 lit. c Cod procedură penală pentru infracțiunile prevăzute de art. 26 Cod penal rap. la art. 174 – 175 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a și c Cod penal, de art. 321 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a și c Cod penal și de art. 1 ind. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 modificată, respectiv cererea de încetare a procesului penal pentru infracțiunea prevăzută de art. 322 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal, formulată în temeiul art. 10 lit. i ind. 1 Cod procedură penală.

În baza art. 26 Cod penal rap. la art. 174 – 175 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a și c Cod penal a fost condamnat inculpatul N. A., fiul lui N. și M., născut la data de 28.10.1971 în mun. Călărași, jud. Călărași, domiciliat în mun. Călărași, . Călărași), ..2, ..l. în mun. Călărași, . CNP_, la 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal.

În baza art. 321 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. a și c Cod penal, a fost condamnat același inculpat la 5 ani închisoare.

În baza art. 322 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal a fost condamnat același inculpat la 6 luni închisoare.

În baza art. 1 ind. 1 pct. 1 Legea nr. 61/1991 modificată a fost condamnat același inculpat la 1 an închisoare.

În baza art. 33 – 34 și 35 Cod penal, inculpatul N. A. urmează a executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal.

În baza art. 88 Cod penal s-a scăzut din pedeapsa rezultantă durata arestării preventive, de la 23.06.2006 la 01.08.2006.

În baza art. 71 Cod penal i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei.

În baza art. 334 Cod procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpata D. (fostă S.) V. M. a fost trimisă în judecată, îndepărtând aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a cu privire la infracțiunea prev. de art. 321 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a și c Cod penal.

S-a respins cererea de achitare formulată de inculpata D. (fostă S.) V. M., în baza art. 10 lit. c Cod procedură penală pentru infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a și c Cod penal.

În baza art. 321 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a și c Cod penal, a fost condamnată inculpata D. (fostă S.) V. M., fiica lui F. și M., născută la data de 20.03.1974 în mun. Călărași jud. Călărași, domiciliată în mun. Călărași, ., .. 2, ap. 10, CNP_, la 3 ani închisoare.

În baza art. 71 Cod penal i s-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și b Cod penal începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei.

În baza art. 81 – 82 Cod penal și 71 alin. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a celor accesorii pe o durată de 5 ani, termen de încercare curgând de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

I s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul N. V. I., din infracțiunea prevăzută de art. 174 – 175 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod penal și a art. 75 lit. a și c Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 322 alin. 3 teza a II-a Cod penal cu aplicarea art. 99 și următoarele și cererile de achitare întemeiate pe dispozițiile art. 10 lit. c Cod procedură penală pentru infracțiunea amintită anterior, pentru infracțiunea prev. de art. 321 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 99 Cp și urm. și a art. 75 lit. a Cod penal și pentru infracțiunea prevăzută de art. 322 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 99 Cod penal și următoarele.

În baza art. 174 – 175 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 99 Cod penal și următoarele și a art. 75 lit. a Cod penal a fost condamnat inculpatul N. V. I., fiul lui N. și M., născut la data de 02.05.1989 în mun. Călărași, jud. Călărași, domiciliat în mun. Călărași, . 49, ., ., CNP_, la 7 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 321 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 99 Cod penal și următoarele și a art. 75 lit. a Cod penal a fost condamnat același inculpat la 2 ani închisoare.

În baza art. 322 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 99 Cod penal și următoarele a fost condamnat același inculpat la 3 luni închisoare.

În baza art. 33 – 34 Cod penal, inculpatul N. V. I. urmează a executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 Cod penal i s-a interzis inculpatului N. V. I., exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare (inculpatul devenind major la 02.05.2007) și până la terminarea executării pedepsei.

S-a respins cererea de achitare formulată de inculpatul D. Ș. I., în temeiul art. 10 lit. c Cod procedură penală pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 – 175 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 99 Cod penal și urm și a art. 75 lit. a Cod penal.

În baza art. 174 – 175 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 99 Cod penal și următoarele și a art. 75 lit. a Cod penal a fost condamnat inculpatul D. Ș. I., fiul lui A. și C., născut la data de 29.09.1988 în mun. Călărași, județul Călărași, domiciliat în mun. Călărași, jud. Călărași, ., ., CNP_, la 7 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 321 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 99 Cod penal și următoarele și a art. 75 lit. a Cod penal a fost condamnat același inculpat la 2 ani închisoare.

În baza art. 392 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 99 Cod penal și următoarele a fost condamnat același inculpat la 3 luni închisoare.

În baza art. 1 ind. 1 Legea nr. 61/1991 modificată cu aplicarea art. 99 Cod penal și următoarele a fost condamnat același inculpat la 6 luni închisoare.

În baza art. 33 – 34 Cod penal inculpatul D. Ș. I. urmează a executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani și 6 luni închisoare.

S-a respins cererea de achitare formulată de inculpatul L. L. G., fiul lui I. și N., născut la data de 14.11.1981 în mun. Călărași, jud. Călărași, domiciliat în mun. Călărași, .. 19, ., ., CNP_ în baza art. 10 lit. c Cod procedură penală pentru infracțiunea prev. de art. 174 – 175 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a și c Cod penal.

În baza art. 174 – 175 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a și c Cod penal a fost condamnat inculpatul L. L. G., la 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal.

În baza art. 321 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a și c Cod penal a fost condamnat același inculpat la 5 ani închisoare.

În baza art. 322 alin. 1 cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal a fost condamnat același inculpat la 6 luni închisoare.

În baza art. 1 ind. 1 pct. 1 Legea nr. 61/1991 modificată a fost condamnat același inculpat la 1 an închisoare.

În baza art. 33, 34 și 35 Cod penal, inculpatul L. L. G. urmează a executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal.

În baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa rezultantă durata arestării preventive de la 23.06.2006 – 01.08.2006.

S-a respins cererea de achitare formulată de inculpatul B. A. I. în baza art. 10 lit. c Cod procedură penală pentru infracțiunea prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 174 – 175 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a și c Cod penal.

În baza art. 26 Cod penal rap. la art. 174 – 175 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a și c Cod penal a fost condamnat inculpatul B. A. I., fiul lui G. și G., născut la data de 14.04.1983 în mun. Călărași, jud. Călărași, domiciliat în Călărași, ..J.26, ., jud. Călărași, CNP_, la 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal.

În baza art. 321 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a și c Cod penal, a fost condamnat același inculpat la 5 ani închisoare.

În baza art. 322 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 1 ind. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 modificată a fost condamnat același inculpat la 1 an închisoare.

În baza art. 33, 34 și 35 Cod penal inculpatul B. A. I., urmează a executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal.

În baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa rezultantă durata arestării preventive de la 23.06.2006 la 01.08.2006.

În baza art. 71 Cod penal i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei.

S-au respins cererile de achitare formulate de inculpatul L. P., în baza art. 10 lit. c Cod procedură penală, pentru infracțiunea prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 174 – 175 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a și c Cod penal, pentru infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a și c Cod penal, pentru infracțiunea prevăzută de art. 322 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 75 lit. c Cod penal și pentru infracțiunea prev. de art. 1 ind. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 modificată.

În baza art. 26 Cod penal rap. la art. 174 – 175 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a și c Cod penal a fost condamnat inculpatul L. P.,fiul lui I. și M., născut la data de 02.01.1982 în mun. B., jud. B., domiciliat în municipiul Călărași, ., ., CNP_, la 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal.

În baza art. 321 alin. 1, 2 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a și c Cod penal a fost condamnat același inculpat la 5 ani închisoare.

În baza art. 322 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal a fost condamnat același inculpat la 6 luni închisoare.

În baza art. 1 ind. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 modif. a fost condamnat același inculpat la 1 an închisoare.

În baza art. 33, 34 și 35 Cod penal inculpatul L. P. urmează a executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal.

În baza art. 71 Cod penal i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și d Cod penal începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei principale.

S-au respins cererile de achitare formulate de inculpatul D. B. C., în temeiul art. 10 lit. c Cod procedură penală, pentru infracțiunile prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 174 – 175 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a și c Cod penal, pentru infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. 1, 2 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a și c Cod penal și pentru infracțiunea prevăzută de art. 322 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 75 lit. c Cod penal.

În baza art. 26 Cod penal rap. la art. 174-175 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a, c Cod penal a fost condamnat inculpatul D. B. C., fiul lui I. și V., născut la 14.04.1974 în București, sector 1, domiciliat în Călărași, ., ., ., CNP_, la 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal.

În baza art. 321 alin. 1, 2 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a,c Cod penal a fost condamnat același inculpat la 5 ani închisoare.

În baza art. 322 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal a fost condamnat același inculpat la 6 luni închisoare.

În baza art. 33, 34 și 35 Cod penal inculpatul urmează a executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal.

În baza art. 71 Cod penal i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei.

În baza art. 321 alin. 1 și 2 Cod penal a fost condamnat inculpatul I. I.,fiul lui C. și C., născut la data de 28.05.1963 în mun. Călărași, domiciliat în mun. Călărași, ., jud. Călărași, CNP_, la 3 ani închisoare.

În baza art. 322 alin. 1,2,3 teza I Cod penal a fost condamnat același inculpat la 4 ani închisoare.

În baza art. 33 – 34 Cod penal inculpatul I. I. urmează a executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare.

În baza art. 321 alin. 1,2 Cod penal a fost condamnat inculpatul I. C.,născut la data de 19.05.1955 în .. Călărași, domiciliat în mun. Călărași, ., jud. Călărași, CNP_, la 3 ani închisoare.

În baza art. 322 alin. 1,2,3 teza I Cod penal a fost condamnat același inculpat la 4 ani închisoare.

În baza art. 33 – 34 Cod penal inculpatul I. C. urmează a executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare.

În baza art. 321 alin. 1 și 2 Cod penal a fost condamnat inculpatul I. D.,fiul lui I. și E., născut la data de 18.07.1987 în mun. C., jud. C., domiciliat în mun. Călărași, ., jud. Călărași, CNP_ la 3 ani închisoare.

În baza art. 322 alin. 1,2,3 teza I Cod penal a fost condamnat același inculpat la 4 ani închisoare.

În baza art. 33 – 34 Cod penal inculpatul I. D. urmează a executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare.

În baza art. 321 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal a fost condamnat inculpatul M. F. T.,fiul lui C. și A., născut la data de 04.04.1986 în mun. Călărași, domiciliat în mun. Călărași, . bis, județul Călărași, CNP_ la 3 ani închisoare.

În baza art. 322 alin. 1,2,3 teza I Cod penal a fost condamnat același inculpat la 4 ani închisoare.

În baza art. 33-34 Cod penal a inculpatul M. F. T. urmează a executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare.

În baza art. 321 alin. 1 și 2 Cod penal a fost condamnat inculpatul M. M., fiul lui C. și M., născut la data de 21.10.1972 în mun. Călărași, jud. Călărași, domiciliat în mun. Călărași, ., jud. Călărași, CNP_, la 3 ani închisoare.

În baza art. 322 alin. 1,2,3 teza I Cod penal a fost condamnat același inculpat la 4 ani închisoare.

În baza art. 33-34 Cod penal inculpatul M. M. urmează a executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare.

În baza art. 71 Cod penal i s-a interzis inculpaților I. I., I. C., I. D., M. F. T. și M. M. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal, începând de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, pentru fiecare dintre aceștia.

S-a luat act că prin încheierea din 10.05.2011, dată în prezenta cauză, s-a dispus disjungerea cauzei privind pe inculpatul N. A. N., fiul lui N. și M., născut la 09.10.1981 în mun. Călărași, CNP_, trimis în judecată prin rechizitoriul din 28.09.2007, emis în dosarul 343/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174-175 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a,c Cod penal, de art. 26 Cod penal rap. la art. 174-175 lit. i Cod penal cu aplic. art. 75 lit. a,c Cod penal, de art. 181 al. 1 Cod penal cu aplic. art. 75 lit. a, c Cod penal, de art. 321 al. 1, 2 Cod penal cu aplic. art. 75 lit. a,c Cod penal, de art. 322 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal și de art. 1 ind. 1 pct. 1 din Lg. 61/1991 modificată și, pe cale de consecință, acțiunile civile alăturate celei penale, împotriva acestui inculpat de părțile civile N. F. E., T. I., T. S., C. N., C. L., C. F., C. V., C. D. și S. Județean de Urgență Călărași.

S-a luat act că S. de Chirurgie O. Maxilo Facială „Dr. D. T.” București nu se constituie parte civilă în cauză.

Au fost admise, în parte, cererile de despăgubiri civile formulate de părțile civile T. S., C. N., C. L., C. F., C. V. și C. D. și obligă în solidar pe inculpații D. N., L. L. G., N. A., N. V. I. (în solidar cu partea responsabilă civilmente N. M.), D. Ș. I. (acesta în solidar cu părțile responsabile civilmente D. A. și D. C.), B. A. I., L. P. și D. B. C. la plata următoarelor sume:

- către partea civilă T. S. – la 10.000 lei daune materiale și 5.000 lei daune morale;

- către părțile civile C. V. și C. D. la câte 5000 lei, daune morale;

- către părțile civile (copii minori ai defunctului C. P.) C. F., C. N. și C. L. la câte 8000 lei daune morale și la prestații periodice lunare de câte 100 lei pentru fiecare minor, începând cu data săvârșirii infracțiunii (11.06.2006) și până la majoratul fiecăruia dintre aceștia, și anume:

- pentru C. N. – până la 15.06.2012;

- pentru C. L. – până la 10.05.2010;

- pentru C. F. – până la 10.10.2007.

Au fost respinse celelalte capete de cerere formulate de părțile civile de mai sus.

S-a luat act că partea civilă T. S., în nume propriu și pentru minorii C. F., C. N. și C. L. a încasat un avans de_ lei din despăgubirile stabilite prin prezenta sentință, în baza sentinței civile 2749/2007 a Tribunalului Călărași, pronunțată în aplicarea Legii 211/2004, plata fiind făcută cu OP 86/14.05.2008 emis de Tribunalul Călărași, din fondurile alocate cu titlu de c/valoare compensație pentru victimele infracțiunilor (suma urmând a fi recuperată de la inculpații obligați la despăgubiri și care răspund, în solidar, față de stat, pentru această sumă).

S-a respins cererea de despăgubiri civile formulată de S. Județean de Urgență Călărași împotriva inculpaților pentru sumele reprezentând cheltuieli de spitalizare ale numiților N. A. N., I. L., D. Ș. I., I. F. și I. I..

În baza art. 118 lit. b Cod penal s-a dispus confiscarea specială a obiectelor – corpuri delicte ambalate în coletul înregistrat sub nr. c.d. 16/2007 în Registrul de Corpuri delicte al Tribunalului Călărași (lopată, cazma, una bucată de lemn, fragmente de lemn, 1 tub cartuș percutat).

În baza art. 191 Cod procedură penală au fost obligați inculpații la cheltuieli judiciare către stat, după cum urmează:

- pe inculpații D. N., D. V. M., L. L. G., N. A., B. A. I., N. V. I. (în solidar cu partea responsabilă civilmente N. M.), D. B. C., I. D., I. C., I. I. și M. F. T. la câte 900 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat (din care 100 lei pentru fiecare inculpat, reprezentând cota din onorariul apărătorilor desemnați din oficiu se avansează din fondurile MJLC);

- pe inculpatul D. Ș. I. (în solidar cu părțile responsabile civilmente D. A. și D. C.) la 1.000 lei, cheltuieli judiciare către stat (din care 200 lei, reprezentând cota din onorariul apărătorului de oficiu, se avansează din fondurile MJLC;

-pe inculpatul L. P. la 1100 lei, cheltuieli judiciare către stat (din care 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondurile MJLC;

- pe inculpatul M. M. la 12.000 lei, cheltuieli judiciare către stat (din care 400 lei, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondurile MJLC).

Celelalte cheltuieli respectiv cota din onorariul apărătorului oficiu al inculpatului N. A. – 100 lei se avansează din fondurile MJLC.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași din 28.09.2007, emis în dosarul nr. 343/P/2006, au fost trimiși în judecată inculpații:

- D. N., zis „ B.”, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 174-175 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a,c Cod penal; art. 321 al. 1,2 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a,c Cod penal; art. 322 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal; art. 1 ind. 1 pct. 1 din Lg. 61/1991 în condițiile art. 33 lit. a Cod penal;

- L. L. – G., zis „L. M.”, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 174 – 175 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a,c Cod penal; art. 321 al.1,2 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a,c Cod penal; art. 322 al.1 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal, art. 1 ind. 1 pct. 1 din Lg. 61/1991, în condițiile art. 33 lit. a Cod penal;

- N. A. zis „Z.”, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 174 – 175 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a,c Cod penal; art. 321 al. 1,2 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal; art. 322 al. 1 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal; art. 1 ind. 1 pct. 1 din legea 61/1991 în condițiile art. 33 lit. a Cod penal;

- B. A. – I., zis „I. Țiganul”, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 174-175 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a,c Cod penal; art. 321 al. 1,2 Cod penal cu aplic. art. 75 lit. a,c Cod penal, art. 322 al. 1 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal, art. 1 ind. 1 pct. 1 din Lg. 61/1991, în condițiile art. 33 lit. a Cod penal;

- N. V. I., zis „V. Zăbălaru”, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 174-175 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal și a art. 75 lit. a Cod penal; art. 321 al. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal și ale art. 75 lit. a Cod penal; art. 322 al. 1 Cod penal cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal, în condițiile art. 33 lit. a Cod penal;

- D. Ș. - I., zis „P.”, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 174-175 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal și a art. 75 lit. a Cod penal; art. 321 al. 1 și 2 cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal și ale art. 75 lit. i Cod penal; art. 322 al. 1 Cod penal cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal; art. 1 ind. 1 pct. 1 din Lg. 61/1991 cu aplicarea art. 99 și urm. în condițiile art. 33 lit. a Cod penal;

- N. A. – N. zis „P.”, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174-175 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a,c Cod penal; art. 26 Cod penal rap. la art. 174-175 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a,c Cod penal; art. 181 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a,c Cod penal; art. 321 alin. 1,2 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a,c Cod penal; art. 322 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal; art. 1 ind. 1 pct. 1 din Legea 61/1991, în condițiile art. 33 lit. a Cod penal;

- L. P. zis „P.”, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 Cod penal rap. la art. 174-175 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a,c Cod penal; art. 321 alin. 1,2 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a,c Cod penal; art. 322 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal; art. 1 ind. 1 pct. 1 din Legea 61/1991, în condițiile art. 33 lit. a Cod penal;

- D. B. C. zis „F.”, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 Cod penal rap. la art. 174-175 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a,c Cod penal; art. 321 alin. 1,2 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a,c Cod penal; art. 322 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal în condițiile art. 33 lit. a Cod penal;

S. V. M., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 321 alin. 1,2 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a,c Cod penal în condițiile art. 33 lit. a Cod penal;

- I. I., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 321 alin. 1 și 2 Cod penal; art. 322 alin. 1,2,3 teza I Cod penal;

- I. C. zis „M.”, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 321 alin. 1 și 2 Cod penal; art. 322 alin. 1,2,3 teza I Cod penal în condițiile art. 33 lit. a Cod penal;

- I. D. zis „Ț.”, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 321 alin. 1 și 2 Cod penal; art. 322 alin. 1,2,3 teza I Cod penal, în condițiile art. 33 lit. a Cod penal;

- M. F.-T., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 321 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal; art. 322 alin. 1,2,3 teza I Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal în condițiile art. 33 lit. a Cod penal;

- M. M. zis „C.”, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 321 alin. 1 și 2 Cod penal; art. 322 alin. 1,2,3 teza I Cod penal, în condițiile art. 33 lit. a Cod penal

A reținut procurorul că numiții D. N., L. L. G., N. V. I. și D. Ș. I., în seara zilei de 11.06.2006, cu intenție, l-au ucis în loc public pe numitul C. P. prin aplicarea peste corp cu diverse obiecte (arme albe, bâte, etc.).

Referitor la uciderea lui C. P., a mai reținut procurorul că numiții N. A., N. A. N., B. A. I., L. P. și D. B. C. prin prezența înarmată, participarea și susținerea morală acordată celorlalți, le-au oferit suportul moral să comită infracțiunea.

S-a mai reținut că N. A. N. l-a lovit pe N. F. E. cu o bâtă peste maxilar, producându-i leziuni ce au necesitat 45 zile îngrijiri medicale și că, același inculpat, pe parcursul altercației din livadă, l-a înjunghiat pe T. I. în abdomen cu o armă albă, cauzându-i leziuni care i-au pus viața în primejdie.

Deasemenea, s-a reținut că inculpații D. N., L. L. G., N. A., N. A. N., B. A. I., L. P., S. V. M., la data de 11.06.2006, înarmați cu arme albe, au participat la altercații fizice, încăierându-se cu mai mulți spoitori; s-au manifestat violent, tulburând grav ordinea și liniștea publică.

S-a mai reținut că inculpații I. I., I. C., I. D., M. F. T. și M. M. care s-au încăierat cu grupul celorlalți inculpați, altercații în urma cărora a rezultat vătămarea corporală gravă a inculpatului N. A. N. și vătămarea altor persoane, tulburându-se grav liniștea și ordinea publică.

Prin dovedirea acestei situații de fapt s-au administrat, la urmărirea penală, următoarele probe: acte privind constatările medico-legale, declarațiile inculpaților, părți vătămate, declarații de martori, expertiză medico-legală (ADN), procese-verbale de cercetare la fața locului și de conducere în teren (cu fotografiile aferente).

La termenul din data de 07.02.2008, apărătorii inculpaților au invocat excepția neregularității actului de sesizare a instanței față de faptul că rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași nu poartă viza primului procuror al acestei unități a Ministerului Public care să ateste că acesta a verificat actul, sub aspectul legalității și temeiniciei, conform art.264 alin. 3 Cod procedură penală, cererea fiind respinsă la 14.02 2008.

La termenul din 20.11.2008 au fost audiați inculpații L. L. G., B. A. I., N. A., L. P. iar inculpații minori D. Ș. I. și N. V. I. ca și inculpatul major I. D. au refuzat să dea declarații în fața instanței.

Din declarația dată de inculpatul L. L. G. rezultă că în ziua de 11.06.2006 era în oraș când a fost sunat pe telefonul mobil și o fată i-a spus că la „ROND” este bătut nepotul lui „I.”. Susține că a ajuns în zona sus-amintită, a parcat mașina lângă cea a lui I. (B. A. I.) și că l-a văzut pe nepot (D. Ș. I.), care era bătut dar și pe B. A. I., care trăgea de respectivii spoitori.

Inculpatul a precizat că s-a îndreptat spre locul unde erau cei doi, însă nu a ajuns, fiind apucat de brațe și trântit la pământ, necunoscând persoana care l-a imobilizat. Mai arată că peste el s-au așezat 5-6 persoane, că a reușit să se elibereze și a văzut că vin alți spoitori în frunte cu „Minerul” cel bătrân și fiul acestuia (ieșit recent din închisoare) și mai arată că pe agresori i-a recunoscut după fotografii la poliție.

A arătat că, după ce a scăpat, s-a îndreptat spre scara blocului lui Zăbălaru, a trecut prin scară și s-a îndreptat spre cimitirul vechi însă, după 5-6 minute, a auzit sirena ambulanței și s-a întors pe același drum până în fața scării. Susține că, de la colțul blocului, l-a văzut pe N. A. N. căzut cu o sticlă de apă alături, că acesta era înconjurat de mai multe persoane care strigau iar Zăbălaru le cerea să-l lase în pace pe fratele său.

A mai arătat că l-a văzut pe Zăbălaru luat la bătaie de spoitori și pe B., care l-a tras din respectivul grup, aducându-l către scara unde se afla și inculpat L. L. G..

A relatat că toată lumea striga că „vin spoitorii” și că, la un moment dat, a apărut și D. N. dar și că cei din neamul Zăbălaru locuiesc în blocuri apropiate și au venit, auzind gălăgia, la locul conflictului.

Inculpatul a arătat că grupul de patru persoane (inclusiv el) s-a hotărât să meargă să vorbească cu I. V. (liderul grupării) așa încât au plecat spre locuința acestuia, urmați fiind de copii și alți curioși, că au strigat din fața blocului dar nu le-a răspuns nimeni, după care au plecat pe un teren din incinta CONSID (teren de fotbal, aflat între două centrale).

A susținut că s-au refugiat pe terenul respectiv și că au auzit „lumea” spunând că „vin spoitorii”, că au rămas acolo aproximativ două ore, timp în care a venit la ei un anume „Ghiftru”, căruia D. N. i-a spus să le aducă țigări.

A mai arătat că, pe la miezul nopții au plecat spre locuința lui N. A., pe care nu l-au găsit acasă, fără a ști ce s-a întâmplat cu acesta.

Inculpatul a declarat că nu a fost în relații de dușmănie cu spoitorii, că a fost plecat din țară în 2004-2005 și la momentul conflictului, era în țară de o săptămână.

A susținut că a aflat despre decesul unei persoane și de faptul că ei sunt învinuiți de la prietena sa, Ghisanu L., care i-a telefonat și în noaptea respectivă și în dimineața următoare, datorită acestui fapt hotărându-se să sune la poliție, unde au fost audiați chiar în ziua respectivă, peste o săptămână fiind arestați.

În ceea ce privește persoanele care l-au lovit, acest inculpat a arătat că nu-i cunoaște pe I. D. și nici pe „Țiți” și că nu a fost lovit de I. C. și I. F., așa cum a declarat anterior, la urmărirea penală.

A susținut că nu are nicio legătură cu „Zăbălaru” și că a intervenit în conflict la cererea prietenului său B. A. I..

Inculpatul B. A. I. a arătat că, la data producerii incidentelor, era în relații de concubinaj cu sora inculpatului N. A., numita N. F., și că, în ziua respectivă era împreună cu aceasta și copilul lor în zona „Rond”, unde se desfășura o nuntă la care nu erau invitați ci doar asistau, ascultând muzică.

A arătat că a văzut mai multe persoane alergând și cumnata sa, inculpata S. V., l-a atenționat că se bate sau este bătut nepotul său, D. Ș. I., cerându-i să-l scoată din încăierare.

A susținut inculpatul că a văzut că nepotul său era bătut de 2-3 băieți pe care nu-i cunoaște, că l-a văzut pe inculpatul I. D. (Țiți) la 2-3 metri și că acesta nu-l agresa pe D. Ș. I..

Inculpatul a relatat că a intervenit pentru a-și salva nepotul (care era căzut și singur) că a primit și el o lovitură de pumn în față (fără a-și recunoaște agresorul) după care a încercat să scape, fugind, fiind urmărit de mai multe persoane, cu care a și vorbit la un moment dat (printre spoitori fiind și persoane cunoscute) dar aceștia păreau hotărâți să-l bată, așa încât s-a ascuns într-o scară de . ieșit peste 5 minute și s-a întâlnit cu N. A., care l-a întrebat ce s-a întâmplat și l-a sfătuit să fugă pentru a nu se întâlni cu agresorii.

A susținut că a mers în spatele unui . a văzut cum mai multe persoane continuau să alerge către zona unde era nunta, că a auzit o femeie strigând că este bătut Zăbălaru de către spoitori și a văzut cum trei persoane îl loveau, înconjurați fiind de mai mulți.

A indicat pe agresori ca fiind doi dintre „minerii” mai bătrâni, care nu s-au prezentat în dosar și pe partea vătămată N. F. E. (precizând că-i cunoaște pe aceștia, locuind în aceiași zonă).

A descris modul în care a scăpat si arată că a auzit strigăte că „este omorât P.”, că a văzut mulți spoitori și nu a reușit să distingă ce se întâmplă.

A mai arătat că, în 10 minute, au apărut jandarmii și poliția și chiar în prezența acestora, spoitorii voiau să îi bată.

A mai precizat că, după o jumătate de oră, N. A. a propus să meargă la fratele mai mare al lui „Mineru” și toate persoanele din grupul Zăbălaru (mai puțin S. V. M. și L. P.) au mers de la Rond la blocul unde locuia „V. Mineru” dar auzind mai multe persoane de la balcoane că vin spoitorii, s-au retras pe un teren de fotbal din zona CONSID.

A revenit și a arătat că minorii N. V. I. și D. Ș. I. nu erau cu ei, că au rămas pe terenul respectiv o oră-două, după care au mers la domiciliul lui N. A., unde au rămas peste noapte.

A negat prezența sa și a persoanelor indicate în cartierul „Livada” în noaptea incidentului.

Despre N. A. N. a arătat că l-a văzut după conflictul descris anterior, că era condus de niște femei în scara blocului unde locuiește și având sânge pe față și pe cap și afirmă că nu știe când a fost luat de salvare dar că nu l-a mai văzut în cursul nopții.

A susținut că, în deplasarea către locuința lui V. Mineru, a avut la el învelitoarea de plastic a unui cablu (1 m lungime) și apoi un băț rupt dintr-un pom, dar nu știe dacă ceilalți aveau arme albe sau alte obiecte contondente.

A declarat că D. B. C. nu a fost cu grupul celor patru, acest grup fiind compus din inculpat și inculpații L., D. și N. A., că nu aveau săbii sau bâte.

A susținut că venise în țară de o săptămână la momentul incidentului și că locuiește la aproximativ 200 m de locul unde s-au petrecu incidentele, că în noaptea respectivă au stat în locuința lui N. A., blocul aflându-se la aproximativ 50 m de terenul de fotbal amintit anterior.

Inculpatul N. A. și-a menținut declarațiile date la urmărire penală, făcând următoarele precizări:

A arătat că, în ziua evenimentelor, în jurul orelor 6-7, a primit un telefon de la soția sa, că este o bătaie cu spoitorii în zona lor, dar până să pornească motoscuterul (aflându-se inculpatul la barul „Siesta”) șoferul de pe mașina Poliției i-a spus același lucru.

A mai arătat că, ajuns în fața blocului, a văzut multă lume strânsă, inclusiv poliție și jandarmerie cum și o ambulanță în care se afla un vecin, că a încercat să vadă motivul scandalului și a mers în fața blocului unde locuiește, strigându-și soția deoarece mergeau la o nuntă. Arată că și-a auzit una dintre surori (S. V. sau N. D.) strigând că-l „omoară pe P.” și, la aproximativ 10 m, a văzut mai multe persoane care-l loveau pe fratele său, recunoscându-le pe „Mineru” cel mare, zis I., fratele acestuia, T. și pe unul zis „C.” pe copiii lui „Mineru”, Țiți și alte persoane.

A susținut că s-a apropiat de grup, întrebându-l pe „Mineru” de ce-l lovește pe fratele său, că acesta dar și ceilalți din grup au început să-l lovească și pe el și că aceste persoane aveau bețe, lopată și furci.

A arătat că nu a căzut la pământ ci doar s-a sprijinit în genunchi și a fost tras de cineva (probabil inculpatul B. A. I.) după care a fugit spre scara sa, țipând că-i omoară fratele.

A mai arătat că, la 5-10 minute a apărut și fratele lui, din care țâșnea sângele și mergea, clătinându-se pe picioare, iar în spatele lui se aflau surorile, care l-au și legat la cap.

Inculpatul a arătat că a ieșit din scară, lăsându-l pe N. A. acolo să-l ia Salvarea și, împreună cu D. N., B. I. și L. L. au hotărât să meargă acasă la „Mineru”, cu care era în relații foarte bune, cunoscându-l de la partid.

A mai arătat că au ajuns la locuința acestuia, au bătut în geam dar nu le-a răspuns nimeni, deși au văzut că se stinge lumina în apartament și relatează că nu au făcut scandal, nu au bătut pe nimeni și nu au spart geamurile locuinței, după care au plecat trecând prin terenul de fotbal de lângă cimitir și s-au întâlnit cu mama inculpatului L. P., care i-a întrebat de băiatul ei și le-a spus că vin spoitorii să-i omoare, motiv pentru care, auzind și gălăgie, au rămas pe respectivul teren (improvizat).

A arătat inculpatul că l-a văzut trecând pe D. G. (vărul soției sale) și i-a cerut acestuia să-i aducă țigări, la întoarcere acesta comunicându-i că e liniște pe străzi și în zona locuinței, doar că se aude larmă.

Nu a putut preciza cât au rămas pe terenul respectiv însă arată că s-au hotărât să meargă la locuința fratelui său, P., pentru că spoitorii știau unde locuiește inculpatul și că au rămas acolo până a doua zi de dimineață.

A arătat inculpatul că acolo a aflat cine a pornit conflictul de la faptul că piticul (D. Ș.) a fost bătut la nuntă de spoitori și că a doua zi a știut că fratele său este la spital și după aceea au mers la Poliție, unde li s-a spus că sunt criminali.

A afirmat că, pe drumul către locuința lui „Mineru”, el și ceilalți inculpați nu au avut obiecte contondente însă au fost urmați de mai multe persoane (români, țigani, spoitori) unele necunoscute.

A declarat că, în seara respectivă nu au ajuns în cartierul „Livada” și nici măcar la linia ferată și că știe zona, deoarece a avut un loc de casă pe care l-a vândut lui I. Mineru.

Nu a recunoscut infracțiunea de omor și nici pe cea de ultraj al bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice.

A arătat că, anterior conflictului, dintre mineri îi cunoștea după nume și figură, pe V., T. (în prezent decedat) și pe inc. I. iar persoanele nominalizate în declarații ca agresori, le-a recunoscut după fotografiile prezentate la poliție, la fel și numele agresorilor lui P..

Inculpatul L. P., menținând declarațiile date în cauză a declarat că nu a participat la conflictul dintre cele două grupuri din data de 11.06.2011.

A arătat că, în ziua respectivă, între orele 16-17, a stat cu niște prieteni într-un restaurant din zona Orizont, că nu știe numele complet al acestor persoane, numai porecla unuia „C.”. Arată că, după o oră a plecat înspre zona „2 Moldoveni” și a văzut ce se întâmplă în zona unde auzise că a fost scandal, după care a fost anunțat de vărul său, G. V., să meargă la ziua cumnatului acestuia, R..

A declarat inculpatul că a mers la petrecere, unde a rămas toată noaptea.

A arătat inculpatul că crede că a fost nominalizat ca participant la incident, în considerarea faptului că este în relații de amiciție cu cei din grupul „Zăbălaru”.

La întrebările procurorului și ale părților a precizat inculpatul că, la momentul în care a ajuns în zona „2 Moldoveni”, nu a văzut pe niciunul dintre inculpați și arată că nu a fost anunțat de nimeni de conflict, ci a mers acolo pentru că locuiește în zonă, că erau persoane adunate în zona magazinelor și nu era nicio nuntă la ROND și nici polițiști nu se aflau în zonă.

A precizat că cele două grupuri nu erau în relații de dușmănie anterior zilei de 11 iunie 2006.

În ședința din 18.12.2008 au fost audiați inculpații D. V. M., M. F. T. și I. I..

Inculpata D. V. M., și-a menținut declarația dată în fața procurorului, nu și pe cea dată în fața polițiștilor, aceasta fiind dată chiar în ziua incidentelor, după ce a fost agresată de spoitori.

A arătat că, în ziua respectivă, pe la orele 16,30 – 17,00, a mers cu o vecină să asiste la o nuntă de spoitori care se desfășura în apropierea locuinței sale și, după o jumătate de oră, o tânără a venit să-i spună că nepotul lui I. (B. A. I.); I. (D. Ș. I.). Mai arată că l-a văzut pe acesta, căzut pe . că-l loveau cinci tineri, Țiți, F. și încă doi din neamul Menaru, al căror nume nu-l știe și care nu au fost prezenți în sală la proces, că au venit mai multe persoane și din partea agresorilor și din partea lor, iar I. (D.) a reușit să iasă de sub ei și să meargă pe o platformă pentru tomberoanele de gunoi, de unde l-a luat unchiul lui, I., venit cu mașina.

A declarat că, după plecarea celor doi, s-a întors la „ROND” împreună cu alte femei (D. M., Frangulea F. și sora ei, N. D.) dar, mai mulți spoitori au venit la ele și le-au înjurat și reproșat că din cauza lor s-a stricat nunta. Precizează că a auzit sirena unei salvări și a mers la scara lui N. A., unde un tânăr plângea că a murit fratele lui și a văzut că este vorba despre un vecin, I. L..

Martora a arătat că, după plecarea salvării, a plecat către scara ei și atunci au anunțat-o niște copii că este bătut „P.” (N. A. N.).

A mai arătat că s-a dus să-i spună și soțului ei, inculpatul D. N., după care s-a dus să-și caute fratele, pe care l-a găsit căzut în fața barului de la „ROND” și pe el erau „C.”, B., băieții lui „Mineru” (I. D. și M. F. T.) dar și alte persoane al căror nume nu-l știe.

A susținut că numitul „C.” l-a lovit la picioare cu muchia unei toporiști, iar ceilalți aveau bâte și răngi (fără a putea preciza ce obiect avea fiecare).

A arătat că, deși se aflau la 10 m de fratele ei, nu a putut interveni și nu știe cum a scăpat acesta de acolo.

Nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimisă în judecată și arată că doar a țipat la agresori să-i lase fratele în pace, pentru acest lucru fiind reținută de polițiști până în dimineața următoare.

A mai arătat că, la un moment dat, a apărut și N. A. și pe N. A. l-au băgat în scara blocului unde locuiește, l-au spălat de sânge iar ea a sunat salvarea dar au așteptat 30 minute după care au revenit cu un telefon și operatorul i-a comunicat că mai este un caz în „L.” după care a fost și un al treilea apel, la care s-a răspuns că mașina este plecată la alt incident.

A arătat că „P.” a rămas cu femeile dar B., L. L. G. și D. N. l-au însoțit pe Zăbălaru (N. A.), acesta intenționând să meargă la V. „Mineru” pe care-l cunoștea, să-i ceară explicații.

Inculpata a declarat că, la un moment dat, N. A. N. a dispărut pentru o jumătate de oră, întorcându-se pe .> A susținut că acesta a căzut când a ajuns la colțul blocului, că nu era însoțit și că au chemat din nou Salvarea și au plecat cu el la Spital, fără să știe că acolo era un mort și spoitorii, care l-au agresat pe N. A. pe targă iar pe ea au tras-o de păr și i-au rupt tricoul, fără ca polițiștii să intervină.

A arătat că au ajuns la spital la 22-23 și că, de la începutul conflictului și până la sosirea la spital, nu a agresat pe nimeni, nu a lovit cu pietre, nu a mers în „livadă”.

A relatat apoi modul în care a fost adusă la Poliție pentru declarații și arată că a fost lăsată să aștepte până dimineața, că a fost drăcuită de I. I. care a vrut să o și lovească, lucru care l-a amuzat pe polițist, această persoană ducând-o pentru confruntări, într-o cameră unde se aflau 8-9 spoitori, care au înjurat-o pe inculpată.

La întrebările părților și procurorului, inculpata a răspuns că, după ce N. A. a fost bătut, au sosit două mașini de poliție care i-au ajutat să-l ducă pe rănit la spital, aceștia adunând mai multe obiecte contondente (furci, bețe) din zona „2 Moldoveni”, nu de la „ROND”.

A arătat că au mai sunat la Poliție, fiindu-le frică să nu fie bătuți de spoitori, polițiștii intervenind și trăgând un foc de armă ca să-i îndepărteze (ulterior fiind adunate obiectele sus amintite) pe la 21,30 – 22,00.

A mai arătat că, la sosirea poliției, la locul incidentelor se aflau jandarmi, care l-au văzut pe N. A. N. lovit.

Inculpatul M. F. T. a declarat că, în ziua evenimentelor, a venit cu căruța de la iarbă în jurul orelor 19,00, a deshămat calul și, fiind în curte a auzit că vin țiganii peste ei (pe stradă fiind multe persoane care vorbeau în acest sens).

A arătat că, din grupul venit, a recunoscut pe inculpații N. A. N., L. L. și B. A., aceștia fiind în față iar în spatele lor un grup mai nou.

A mai arătat că, ajuns la poartă, a fost lovit în față cu un pietroi și a căzut, revenindu-și după 20 minute, când l-a văzut pe unchiul său, I. I. jos, lovit de mai multe persoane care au plecat spre linia ferată, către combinat, martorul deplasându-se în urma lor, la fel ca tatăl său și unchiul.

A precizat că grupul de persoane a trecut linia ferată și, de acolo, lucrurile s-au potolit.

Inculpatul a declarat că nu a participat la conflictul de la ROND și că, în LIVADA, nu a lovit pe nimeni, neagă că ar fi existat un conflict mai vechi între neamul lui și cei ai lui „Zăbălaru”.

Despre grupul venit în L. a arătat că nu a văzut că ar fi avut arme, în afară de N. A., care era legat la cap cu un batic înflorat și avea la el un cuțit (sabie cu lamă de 50 cm, dar revine și arată că aveau obiectele pe care le-a nominalizat la poliție.

A declarat că-l cunoaște pe L. P. și că l-a văzut în grupul din „L.”.

Chiar a declarat că-și menține declarațiile anterioare și explică diferențele prin perioada de timp scursă de la evenimente și alte detalii nu-și mai amintește.

Inculpatul I. I. a declarat că, în ziua producerii evenimentelor, se afla împreună cu alți bărbați la barul lui B., în L., când a auzit de la copii, pe stradă, că la nuntă a fost un scandal cu cei ai lui Zăbălaru că aceștia bat ce spoitori prind pe stradă și s-au îngrijorat pentru că aveau copiii în oraș și la nunta respectivă.

Inculpatul a arătat că au plecat (un grup de 15 inși) și, la primul . ferată, au văzut venind din direcția opusă alți spoitori, care spuneau că ceilalți vin spre ei cu săbii și pistoale, așa încât s-au întors la colțul unde se află barul amintit anterior, unde au rămas aproape o oră.

Inculpatul a declarat că l-a sunat de acasă fiul său, I. D., spunându-i că au intrat cei din grupul Zăbălaru în cartier și vin peste ei să-i omoare, în special pe c ei din neamul „Minerilor”.

A mai arătat că a pornit spre casă (aflată la 200 m de bar) dar, ajuns la casa fratelui său, a văzut grupul celălalt, recunoscându-i pe N. A. și N. A. (pe aceștia cunoscându-i anterior) ultimul având în mână un pistol iar primul sabie sau cuțit.

Inculpatul a declarat că, în dreptul locuinței sale se aflau două grămezi de pietre și grupul Zăbălaru, dar și ei au început să arunce cu pietre unii în alții iar N. A. a tras cu pistolul, oamenii începând să fugă și au venit peste grupul spoitorilor. Arată că, de el s-au apropiat N. A. și N. A. și alți doi bărbați pe care nu-i cunoaște și că el a fost lovit în coaste cu o piatră, dar nu știe de către cine, că nu a văzut cine lovit cu bâta dar a ridicat mâna să se apere, că a strigat la copii și la frate și așa a fost salvat.

A mai arătat că un grup a plecat în urmărirea celor din grupul Zăbălaru dar că el nu i-a însoțit, datorită stării de sănătate după ce a fost lovit, cum și că a auzit că alt locuitor din cartier, l-a și văzut ținându-se de burtă.

A mai arătat că, la întoarcerea grupului care plecase spre calea ferată, cineva a strigat pe băiatul victimei C. P., spunându-i că tatăl său a fost omorât.

A susținut că nu a fost la nunta la ROND, că nu a agresat pe nimeni dar a auzit că s-au bătut de două ori.

Despre agresarea lui T. I. a declarat că, în apropierea acestuia i-a văzut pe N. A., N. A. fiind de cealaltă parte a străzii și că nu a văzut momentul și persoana care l-a lovit.

A precizat că grupurile care s-au înfruntat nu erau egale și arată că și unii și ceilalți avansau apoi se retrăgeau, fără a se întrepătrunde, dar că, înainte de a fi lovit cu piatra, a văzut că N. A. era lovit de spoitori.

Și-a menținut declarațiile date la urmărirea penală, cu precizarea că nu i-a văzut lângă blocuri pe D., N. A. și N. A..

Nu a putut afirma cu certitudine că l-a văzut pe D. în L., dar arată că a văzut o persoană „mai înaltă și grăsuță” și s-a gândit la acesta.

Inculpatul D. C. și-a menținut declarațiile date în cauză, arătând că inițial a fost audiat ca martor.

A arătat că, în ziua producerii evenimentelor a venit la nunta de la ROND, împreună cu soția sa și copiii, nu ca invitați ci ca să o ia pe fiica cea mare, care venise să asculte muzică.

A precizat că, la un moment dat, a avut loc o altercație, care nu l-a interesat, însă a auzit pe unul dintre spoitori vorbind cu lăutarii, muzica s-a oprit și lăutarii și-au încărcat instrumentele în dubița cu care era, iar inculpatul i-a ajutat.

A mai arătat că, după ce soția și copiii au plecat spre casă, a apărut N. A., care l-a întrebat ce se întâmplă, dar el nu i-a putut da prea multe detalii. Susține că, în acest timp, a trecut pe acolo N. A. spre magazin.

Inculpatul a arătat că, dinspre linia ferată, au venit mai multe persoane înarmate și l-au luat la bătaie pe N. A., că fratele lui a văzut, s-a dus să-l scape și a fost și el luat la bătaie (lucruri văzute de la o distanță de 30 m).

A precizat că pe frații N. i-au atacat un grup format din 7-10 persoane care, după ce l-au doborât și pe N. A. au plecat, la fel făcând și inculpatul D., care susține că a mers acasă, unde au venit niște prieteni care au stat până la ora 2 dimineața.

A susținut că, înainte de a pleca, Zăbălaru i-a spus că va merge la V. Mineru și ulterior a aflat că l-au însoțit L. L., B. și încă o persoană.

A mai arătat că, în timp ce vorbea cu Zăbălaru, N. A. era întins lângă o mașină, la fel și „C.”, că la blocul incidentului se mai aflau și surorile lui Zăbălaru, care au anunțat Salvarea (dar nu a auzit care dintre ele și când s-a întâmplat acest lucru).

A susținut că declarațiile inițiale au fost date sub influența anchetatorilor dar și că, după evenimente, „din gura lumii” a aflat că vor veni la . iar ei vor ajunge în închisoare.

La întrebări, a răspuns că „minerii” aveau bâte și s-au retras când cineva a anunțat Poliția.

A precizat că a ajuns la ROND la 18,30 – 19,00 iar nunta s-a spart într-o oră – două și că a ajuns acasă când se întunecase.

Inculpatul I. C., a precizat că este cel mai mare dintre frații în viață, el fiind „Minerul” nu V., care este mai mic decât el, acesta nefiind șeful, ci doar cu funcție la partid.

A mai precizat că în ziua incidentelor „Zăbălarii” s-au bătut la „Obor” cei din familia M. (incident știut și de organele de poliție), după care au venit în zona „2 Moldoveni” și au „stricat” nunta de spoitori care se desfășura la ROND.

A arătat că au aflat de incidentul de la nuntă de la copiii care au fost bătuți și au venit în L. țipând (inculpatul aflându-se cu alți bărbați la „Barul lui B.” (J. N., C. P., T. C., T. C. și G. P.), că spoitorii s-au dus să se răzbune, dar nu s-au bătut cu nimeni pentru că n-au întâlnit nicio persoană și s-au întors.

A relatat inculpatul că la 21,30 – 22,00 au venit peste ei în cartier persoanele respective având asupra lor săbii, cuțite și un pistol, a auzit focul de armă.

A precizat că, la acea dată nu funcționa iluminatul public în zonă și nu a văzut fețele persoanelor dar a auzit că sunt „cei ai lui Zăbălaru”, că aceștia au bătut persoanele pe care le-au prins pe stradă, pe alții i-au omorât (Tudise și C. P.), că nu a stat nimeni în calea lor dintre locuitorii cartierului (în care agresorii au pătruns prin partea cu fabrica de mobilă).

Contrar celor declarate la urmărirea penală, a declarat că nu a fost în zona ROND în ziua respectivă, că nu a fost lovit și arată că, din grupul Zăbălaru, nu-l cunoștea decât pe D. N. și că nu a făcut parte din grupul care a trecut linia ferată în seara respectivă.

A precizat că fratele său, I. I., a fost lovit chiar în fața casei sale (i-au fost rupte coastele).

A mai arătat că fratele său, I. I. și T., s-au aflat în fruntea grupului de spoitori, ei fiind loviți primii și că au auzit că pe N. E. l-a lovit o femeie.

Inculpatul D. N., menținând declarațiile date în cauză, arată că în dimineața zilei de 11,06.2006 a mers în „Obor” unde s-a certat cu frații M., după care s-a întors în cartierul „2 Moldoveni” și împreună cu un prieten, D. P., au băut bere, plecând acasă la 12,30.

A arătat că a dormit după-amiază și că, pe la șapte fără ceva, l-a trezit fiica sa, spunându-i că unchii ei sunt bătuți de spoitori (N. A. și N. A.).

A arătat că s-a întâlnit cu soția în fața blocului, aceasta spunându-i că l-au omorât pe „P.”, după care au mers la scara unde locuiește acesta și l-au văzut pe N. A., care le-a spus că în oraș, l-a anunțat un polițist că este o bătaie în zona unde locuiește.

A declarat inculpatul că N. A. avea urme de lovituri pe față iar N. A. era sprijinit de gard, rănit la cap.

A mai arătat că acolo se mai aflau soția sa, soția lui N. A., cumnatele Mița și M., inculpații B. și L., că nu erau spoitori însă erau polițiști și jandarmi.

A susținut că inculpatul N. A. le-a propus să meargă la locuința lui V. „Mineru” (acesta fiind frate mai mare și cu funcție în Partidul Romilor, pentru că văzuse cine l-a bătut – „minerii”.

A arătat că au plecat el și inculpații N. A., B. A. I. și L. L. spre locuința lui V. Mineru (acesta locuind într-un apartament la parter), că au strigat la acesta dar nu le-a răspuns și au plecat fără să agreseze pe nimeni, îndreptându-se spre terenul de fotbal (loc viran) din combinat (pe drum întâlnindu-se cu mama lui L. P., care i-a întrebat de fiul ei).

A arătat că, ajunși pe teren, cu rândul se uitau prin gard să vadă dacă vin spoitorii, că au rămas acolo o oră-două, că a venit la ei unchiul soției lui N. A. și le-a adus țigări, că, la plecare, inculpatul a plecat spre locuința lui iar ceilalți trei spre locuința lui Zăbălaru, dar constatând că ușa este puțin forțată, s-a dus și el spre casa lui Zăbălaru, la spusele soției acestuia, ducându-se ulterior după ceilalți, în apartamentul lui N. A. (aceiași femeie spunându-i că soția lui este plecată cu N. Adian la spital).

A precizat că, din locuința lui N. A., de pe balcon, se uitau ce se întâmplă cu celălalt grup și că în noaptea aceea, discutând cu B. și L. a aflat cum a început conflictul.

A mai arătat că soția lui a venit în dimineața următoare de la poliție și l-a spus că sunt căutați pentru omor dar inculpatul susține că nu a fost implicat în niciun conflict cu spoitori, că nici nu a văzut spoitori în ziua respectivă, că nu a lovit și nu a fost lovit de nimeni.

A mai arătat că, anterior acelei zile, nu a avut probleme cu cei din neamul „Minerilor”, că nu a anunțat poliția de agresarea Zăbălarilor pentru că erau deja polițiști la fața locului.

A precizat că L. avea urme de lovituri, că nu au avut bâte la plecarea spre V. Mineru, doar B. avea un cauciuc, că nu ei au făcut gălăgie în fața blocului, ci copiii care-i urmau.

A susținut că pe N. A. l-au lăsat cu soția și surorile acestuia, așteptând „Salvarea”.

La termenul din data de 14.02.2011, inculpatul D. Ș. I. a solicitat să dea declarație, precizând că nu-și mai menține declarațiile date la urmărire penală și că nu el l-a omorât pe T. P..

A arătat că era cu o prietenă (N. G.) la nunta de la ROND când, fără motiv, câțiva din neamul Minerilor l-au agresat, deși nu avusese anterior niciun conflict cu aceștia.

A precizat că nu a stat împreună cu N. V. I., că l-au lovit „Țiți” și F., după care a reușit să fugă fără să vadă dacă erau și cunoscuți de-ai lui în zonă.

A arătat că, după ce a fost agresat, a apărut unchiul său, inculpatul B. A. I. și apoi L. L., mai precis ca s-a retras la 300 m de ROND și de acolo i-a văzut pe cei doi venind și cum niște spoitori au încercat să-i agreseze, însă persoanele arătate au fugit.

A precizat că a rămas la locul arătat până s-a întunecat, apoi s-a întors la ROND, de unde lumea se împrăștiase și că, la scară la N. A., l-a văzut pe acesta cu surorile lui care-l bandajau la cap pentru că era plin de sânge.

A mai arătat că acolo era și S. I. dar și alți vecini din zona lor.

A arătat că inculpatul N. A. i-a cerut lui, inculpatului N. V. I. și martorului S., să-l însoțească în livadă, spunându-le că merg după N. A., că au plecat toți patru către „L.” și că pe drum s-au întâlnit cu C. G. V., căruia i-au spus unde merg și și-au continuat drumul, trecând linia ferată și ajunși în „L.” au văzut mai multe persoane care aruncau cu pietre în ei, lucru pe care l-au făcut și cei patru.

A mai arătat că el avea un băț rupt dintr-un pom, N. A. N. un cuțit, S. I. o bucată de cornier dar că nu au ajuns atât de aproape de spoitori încât să folosească aceste obiecte pentru că au văzut că aceștia sunt prea mulți și atunci au fugit către linia ferată.

A precizat că, la întoarcere, el a fost împreună cu N. V. I. și S. I., N. A. rămânând în urmă, că s-au întâlnit cu un cetățean pe calea ferată și crezând că este implicat în scandal l-au luat la bătaie toți trei, aplicându-i lovituri cu obiectele pe care le aveau în zona feței și în spate.

A mai arătat că a apărut și N. A. N., urmărit de spoitori dar că aceștia s-au retras, bărbatul bătut urmărindu-i înjurând, iar în spatele acestuia a venit N. A. N. care l-a lovit cu un cuțit în zona pieptului.

A declarat că, după ce bărbatul a căzut, au fugit în direcții diferite, la scara blocului întâlnindu-se cu S. I., i-a cerut acestuia să-i permită să doarmă la el, în noaptea respectivă rămânând în locuința respectivă.

A precizat că a dat declarații la urmărire penală că ar fi vinovat de omor, alături de N. V. I., pentru că așa le-a spus N. A. N., care i-a promis bani, apoi un apartament (al lui) dar care l-a și amenințat, terorizându-l prin țipete în fața blocului și promisiunea că-l va muta în cavou la cimitir.

A motivat faptul că l-au însoțit pe N. A. N. prin aceea că s-au temut de el, care era foarte nervos și arată că după incidente, inculpatul N. A. s-a comportat violent, că l-a bătut în ziua în care l-a chemat la el acasă și l-a pus să spele un cuțit și să-l șteargă, ca să-i rămână amprentele pe obiectul respectiv (de față fiind soția inculpatului, frați si surori ale acestuia).

A precizat că a fost bătut când i-a spus inculpatului N. A. că nu poate lua fapta asupra lui, că are certificat medico-legal și un martor (C. G. V.).

A arătat că nu a vorbit cu inculpatul B. A. I. despre cele întâmplate pe calea ferată până anul acesta și crede că martorul S. I. nu se prezintă la instanță la indicațiile inculpatului N. A., care le-a spus ce să declare la parchet.

A arătat că nu cunoaște pe nimeni din grupul de spoitori că, atunci când fugeau, a auzit o bubuitură dar nu știe dacă era foc de armă sau nu.

A precizat că se teme să iasă din casă, că se teme de neamul N..

În conformitate cu dispozițiile art. 65 Cod procedură penală s-a procedat la audierea nemijlocită a martorilor din acte (54 persoane), administrarea probei făcându-se cu extremă dificultate, chiar dacă s-au luat toate măsurile permise de procedura penală, organele de poliție comunicând la numeroase termene că martorii nu pot fi găsiți, fiind plecați din țară.

S-au admis probele solicitate de părți în ședința din 30.10.2007, respectiv probele cu acte și martori, respingându-se solicitarea de a se efectua o expertiză judiciară criminalistică (traseologică).

În faza de judecată s-a depus de către apărătorii inculpaților N. A. N., D. N., N. A. un raport de expertiză criminalistică – traseologică.

S-au solicitat relațiile indicate de apărătorii inculpaților de la IPJ Călărași, instituție care a răspuns cu adresa nr._/09.02.2010 și de la Poliția Mun. Călărași, instituție care a răspuns cu adresa nr._ din 15.03.2010.

În cauza s-a admis și dispus efectuarea unei expertize medico legale psihiatrice care să determine dacă inculpatul N. A. N. a avut discernământ la data săvârșirii faptelor, SML Călărași întocmind raportul de expertiză medico legală psihiatrică nr. 3440/A1/470/28.01.2011 din care rezultă că inculpatul a avut discernământul faptelor sale diminuat și capacitatea de apreciere critică a conținutului faptelor sale scăzută.

În raport de faptul că la 18 aprilie 2011 inculpatul a fost implicat într-o altercație, suferind leziuni noi, s-a dispus efectuarea unui supliment la expertiza psihiatrică, nefinalizată până la data judecării cauzei în fond, motiv pentru care, datorită duratei mari de soluționare a dosarului, s-a apreciat prin încheierea din 10.05.2011, că se impune disjungerea cauzei privind pe inculpatul N. A. N. trimis în judecată prin rechizitoriul din 28.09.2007, emis în dosarul 343/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174-175 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a, c Cod penal, de art. 26 Cod penal rap. la art. 174-175 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a, c Cod penal, de art. 181 al. 1 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a, c Cod penal, de art. 321 al. 1, 2 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a, c Cod penal, de art. 322 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal și de art. 1 ind. 1 pct. 1 din Lg. 61/1991 modificată și, pe cale de consecință, acțiunile civile alăturate celei penale, împotriva acestui inculpat de părțile civile N. F. E., T. I., T. S., C. N., C. L., C. F., C. V., C. D. și S. Județean de Urgență Călărași.

N. F. C. – soția inculpatului N. A. – și-a menținut declarațiile date anterior în cauză, precizând că nu a văzut niciunul dintre incidentele din ziua respectivă.

A relatat că a văzut participanții la o nuntă, dar nimic special, că soțul ei a venit de la serviciu la 20,30 și i-a spus că i-a invitat la o nuntă nașul lor „Bididiu” și s-au hotărât să meargă.

A mai arătat că soțul ei, inculpatul N. A. N., a ieșit să-și cumpere un aparat de ras și șosete, martora rămânând acasă cu copilul și că pe la orele 21,00 a auzit țipete pe scară, ea fiind chemată pentru că spoitorii l-au omorât cu bătaia pe soțul ei.

Martora a declarat că a coborât și l-a văzut pe soțul ei pe trepte, la parter, acesta fiind inconștient, cu sânge în zona capului și pielea desprinsă, fiind tăiat în mai multe locuri dar și lovit în zona spatelui.

A arătat că, lângă el erau cumnatele (inc. S. V. M., N. D.) și nepotul N. V. și descrie cum s-a dezbrăcat de capot să-l lege la cap.

Martora a arătat că au trimis-o cumnatele în casă, la copil, ele urmând să sune la salvare și să meargă la spital cu N. A., că a mers în locuință și că, la miezul nopții au venit cumnatul ei N. A., D. N., L. L. și B., primul dintre ei spunându-i să meargă cu copilul la soția lui acasă, lucru pe care martora l-a făcut și a rămas acolo toată noaptea, că în ziua următoare a plecat la Spital să-și vadă soțul, în noaptea respectivă nereușind să afle ce s-a întâmplat cu acesta.

A relatat că în fața procurorului, a recunoscut, pe fotografie capotul cu care l-a legat pe soțul ei la cap și arată că nu știe cine l-a agresat pe soțul ei, rudele spunându-i că l-au bătut 20-30 spoitori.

Martorul P. V. – și-a menținut declarațiile anterioare, arătând că este vecin cu N. A. și a lucrat cu acesta.

A precizat că își aduce aminte evenimentele (plasându-se în luna august), că era o nuntă în zonă și lume multă și începuse un scandal între persoane pe care nu le cunoștea.

A arătat că, a coborât și N. A. care a traversat la magazinul de vis-a-vis de blocul lor și că, înainte de a ajunge, au apărut niște persoane, care aveau bâte și fiare și, fără să-i spună ceva, l-au lovit pe acesta în zona capului, N. A., căzând.

A susținut că, între timp, au venit la poliție și persoanele respective au plecat, iar pe N. A. N. l-au luat niște persoane tinere și N. A., martorul declarând că a văzut când a venit Salvarea și l-a luat pe N. A. (nu știe cât timp a trecut).

A mai arătat că spoitorii l-au lovit și pe N. A. și că, la sosirea poliției, pe șosea au rămas bâte de lemn și bucăți de fier.

Martora M. M. – mama inculpatului L. P. - a declarat că locuiește în zonă și că, în ziua evenimentelor, pe înserat, a auzit gălăgie, țipete de copii și, de la geamul bucătăriei, a văzut un grup de persoane în care a recunoscut pe N. A., D. N., L. L. și B. A., mulți copii alergând pe lângă ei și s-a gândit că este și fiul ei acolo.

A arătat că atunci când a coborât, nu mai era nimeni la blocul „Primarului”, copiii alergând prin spatele altui . un teren de fotbal și martora arată că i-a urmărit, i-a văzut și pe adulți îndreptându-se spre terenul de fotbal și a strigat după ei, întrebându-i de fiul ei, N. A. răspunzând că nu este și să meargă acasă.

Martora a declarat că s-a întors să plece spre casă, dar a văzut spoitori cu obiecte în mâini și a luat-o pe lângă . avertizat pe cei de pe teren, după care s-a întors, a trecut pe lângă spoitori și a mers acasă, martora plasând evenimentele între 21,30-22,00.

A arătat că fiul ei locuiește cu ea și că, în seara respectivă, la 22,30 – 23,00 a sunat-o să-i spună că rămâne la un „majorat” și a venit în dimineața următoare.

La întrebări, a precizat că, în fața blocului vecin, a văzut ce cei patru erau agitați și Zăbălaru era cel care bătea în geam și spunea „Primare, ieși afară”.

Despre grupul de spoitori întâlnit pe drum a arătat că erau agitați,aveau sape, bâte, răngi, pe unul dintre aceștia știindu-l ca vecin.

Martora Frangulea F., a arătat că-și menține declarațiile date în cauză. Că locuiește pe . „Rond” și, fără a preciza data, că a fost să asiste la o nuntă care se desfășura în zonă.

A precizat că din apartament a auzit gălăgie, a văzut multă lume fugind și a coborât și ea, văzând multe persoane.

A arătat că vecinii i-au spus că este o bătaie cu spoitori și martora a ieșit pe șosea, în spatele ei fiind N. A., cu care susține că a vorbit și i-a spus că venea de la mama lui și se ducea să-și cumpere ceva de la magazin.

Martora a arătat că a văzut mulți spoitori, care au vorbit între ei și s-au îndreptat spre N. A. (aceștia având bâte,furci și săbii), unul dintre ei ridicând sabia.

A mai arătat că mai mulți l-au lovit pe N. A. dar s-au lovit și între ei, că N. A. a întrerupt ., strigându-le să nu-l mai lovească și atunci cei care-l băteau pe N. A., l-au lăsat și l-au bătut pe N. A. cu bâtele până l-au doborât și pe el.

A arătat că spoitorii s-au împrăștiat, că nimeni nu a venit în ajutorul fraților N. și nu-și dă seama de ce au fugit agresorii.

Recitindu-i-se declarația anterioară, a revenit și a arătat că N. A. s-a ridicat singur și s-a îndreptat spre blocul său, unde au coborât sora și soția.

A mai arătat că până să fie bătuți, cei ai lui Zăbălaru a mai fost bătut un vecin, I. L. aceasta neavând nicio legătură cu scandalul de la „ROND”, fiind în trecere prin zonă.

A arătat că nu se înserase când au fost bătuți cei doi.

Martorul G. M. a declarat că știe de scandalul din „L.”, fără a participa la el.

A susținut că a asistat la nunta de spoitori, dar că a plecat înainte de incidente, împreună cu un prieten (I.) la care a și dormit în noaptea respectivă.

A precizat că a fost să vadă nunta ziua în jurul orelor 14,00, că a stat o oră și a plecat, revenind în zonă după scandal, seara deci nu a apucat să vadă nimic din cele întâmplate.

A arătat că-i cunoaște din vedere pe inculpații prezenți la proces dar nu le știe numele și arată că nu i-a văzut în ziua respectivă în timpul după-amiezii și nici seara.

Nu și-a menținut declarațiile anterioare pe motiv că nu i s-au citit și le-a semnat așa, fiind neștiutor de carte.

A arătat că, la revenirea în zona „ROND” a auzit de la o persoană, I., că țiganii vor merge în L. să se bată în continuarea scandalului produs la nuntă și că l-a somat pe tatăl său, care era acasă (în cartierul „Livada”) spunându-i să se ferească.

A afirmat că nu a declarat că, din garsoniera prietenului său, ar fi recunoscut persoanele nominalizate în declarațiile date la poliție.

A arătat că nu a venit acasă, în noaptea respectivă, la îndemnul tatălui său, că a avut cu acesta o singură convorbire telefonică, când scandalul încă nu începuse în „L.”.

A arătat că știe că tatăl său, împreună cu mama și copiii au plecat în cartierul „M. V.”, la bunici.

A precizat că nu știe să fi existat vreun conflict între cele două grupuri anterior incidentului.

Martorul T. V. L. și-a menținut declarația dată la urmărirea penală (fila 318 dosar urmărire penală) și arată că a relatat ce a auzit în seara respectivă.

Martora B. M. (soția inculpatului D. B. C.) și-a menținut declarațiile date în cauză și a arătat că, în ziua incidentelor din L., împreună cu soțul a fost în vizită la cumnatul său, întorcându-se pe înserat.

A mai arătat că au mers în zona ROND, după fata ce mare care privea la o nuntă și, la cinci minute după ce au ajuns, au văzut o salvare, cei din jur spunându-i că un spoitor l-a lovit pe I. L. cu ceva in cap.

A precizat martora că începuse zarva între spoitori, că și-a luat copiii de mână iar pe soțul ei l-au rugat sa-i ajute să încarce instrumentele.

A arătat că martora că s-a întors la ROND unde nu a văzut să se bată cineva, apoi l-a văzut pe N. A. ieșind din scară și pe mama acestuia întrebându-l unde merge, N. A. răspunzând că la magazin (aflat la 1 m de unde era zona).

A mai arătat că, după ce N. A. a ajuns în fața blocului au venit niște spoitori înarmați, dinspre linia de cale ferată, că veneau nuntași și l-au lovit pe N. A., fără ca nimeni să intervină.

Martora a declarat că la văzut venind de la serviciu pe N. A. și i-a spus acestuia că fratele lui este bătut și că, la un moment dat l-a văzut și pe acesta la pământ, lovit de aceleași persoane.

A arătat că l-a văzut pe N. A. că se ridică și atunci martora și-a luat copiii și a plecat acasă.

Martorul T. P. a declarat că-și amintește scandalul de la ei din cartier, că-și amintește că era noapte când a auzit strigându-se că „a venit Zăbălaru”.

A declarat că nu a recunoscut pe niciunul dintre inculpați, nici măcar după vorbe și că, în declarațiile anterioare, a scris ce a auzit de la alții.

A arătat că a auzit focuri de armă, că nu a fost în locul respectiv, că nu a fost agresat și nu a agresat pe nimeni, anterior în ziua aceea.

A precizat că poliția era deja în cartier când a ieșit din casă, că funcționa iluminatul public și în 2006 ca și acum, că locuiește pe altă stradă decât cea unde a avut loc scandalul și că nu a fost prins niciun moment în conflict.

A susținut încă o dată că în declarații a relatat ce a auzit de la persoanele cu care a stat la poliție în seara respectivă (20-25 de persoane), inclusiv numele Zăbălaru și Budrigan.

Martorul D. R. a declarat că locuiește în L. și, în seara incidentelor era în curte cu frații din București când a auzit țipete.

A susținut că a ieșit din curte târziu, când victima fusese deja tăiată (precizând că erau vecini).

A arătat că a ajuns când era lume strânsă și vorbeau despre omor (fără să fie și străini de cartier) și că oamenii nu aveau asupra lor obiecte contondente.

A mai arătat că de la cei strânși a aflat că Zăbălarii ar fi intrat în cartier, dar martorul susține că nu-i cunoaște, cum îi știe doar după figură pe cei arestați.

Prezentându-i-se o declarație, nu a recunoscut semnătura de pe declarația dată la parchet, numai pe cea dată la poliție dar arată că nu a fost la nuntă la ROND.

Martorul I. G. (fratele inculpaților I. I. și I. C. și vărul victimei C. P.) a arătat că știe ce s-a întâmplat seara, în cartierul L., că-i cunoaște pe câțiva inculpați însă în seara respectivă nu i-a văzut la față pe frații Zăbălaru.

A arătat că erau de față mai multe persoane la magazinul din cartier și cineva le-a spus că a fost sunat că vor veni peste ei „ai lui Zăbălaru” și s-au strâns mai mulți, având bețe, scânduri.

A mai arătat că au mers toți spre casele lor, la capătul străzii.

Martorul a declarat că nu a văzut fața vreunei persoane, însă apreciază că erau mulți, dar arată că nu s-a aflat mai aproape de 25 m de respectivul grup.

A precizat că cei veniți s-au oprit lângă casa lui în construcție și au lovit și unii și alții cu pietre (aduse de martor de la demolări).

A mai arătat că s-au dus către ei dar nu a lovit pe nimeni și nu poate spune dacă ceilalți au lovit.

A arătat că i s-a spus despre N. A. și așa a declarat și el, dar nu a văzut ca acesta să lovească, cum nu i-a recunoscut nici pe „Budrigan” sau „Zăbălaru”, dar a auzit că au fost pe acolo.

A mai arătat că T. I. a fost cu el în timpul incidentului, dar l-a văzut că era tăiat și l-a luat Salvarea deși arată că o persoană a intrat cu sabia în grupul lor dar acesta nu era „pisoiul”.

A recunoscut că a văzut căzând un om și era cu fiul victimei, între cel căzut și ei aflându-se mai multe persoane, pentru că au urmărit celălalt grup până dincolo de calea ferată.

A precizat că la persoanele venite în „L.” a văzut sabie și bâte, a auzit un foc de pistol (care i-a făcut pe ai lui să se retragă 40-50 m, pe următoarea stradă).

A arătat că I. C. este cunoscut drept „Minerul” la fel ca el și ceilalți frați, că toți au fost seara în L., la fel și „Țiți” și „F.”.

Martorul M. G., a declarat că nu a dat declarații în cauză, având 80 de ani.

Martora Viscu A. (mama părții vătămate N. F. E.) a arătat că a mers în ziua incidentelor, la nuntă pentru a vedea dacă o găsește acolo pe nora sa, tinerii fiind despărțiți.

Martora a arătat că era cu soțul și fiul, că era seara, ora 19-20 și că nu au ajuns la nuntă când au venit spre ei oameni cu cauciucuri și cuțite, dintre care a recunoscut pe inculpata D. V., pe „P.” și un băiat al cărui nume l-a uitat.

A arătat că au sărit pe soțul său care a căzut, apoi pe băiat, pe care l-a lovit întâi N. A. cu picioarele în zona șoldului, sărind pe el, după care cei trei au început să-l lovească, la strigătele martorei dându-se la o parte M. și fiul ei, continuând să-l lovească.

Martora a arătat că s-a așezat peste fiul său, dar ei au tras-o de păr, dând-o la o parte, lăsându-l pe N. E. când au văzut că nu mai mișcă.

A arătat că a ieșit în fața taxiurilor însă nimeni nu oprea să-l ia pe fiul ei, că ulterior a venit un bărbat poreclit „Tândală” și el l-a ridicat și l-a dus la spital, unde a constatat martora că era grav rănit și a fost trimis cu Salvarea la București.

A precizat că nici ea, nici fiul nu-i cunoșteau pe agresori, pentru că ei locuiesc în oraș.

Martora a arătat că . s-a desfășurat la ROND în intersecția cu . văzut la cei trei bâte și cuțit și că, la sosirea polițiștilor, inculpatul D. a spus că ea l-a lovit pe fiul martorei.

A precizat că declarațiile le-a dat la poliție, ca și soțul și nora și menține declarațiile cu privire la faptul că cei trei au lovit autoturismul lui I. G. și că vorbeau urât la adresa lor și a martorei.

Martorul T. C. și-a recunoscut semnătura de pe declarația de la urmărire penală dar pretinde că nu știe ce a semnat, că o persoană a venit la el cu un dosar cu mai mulți și a semnat-o, fiind liderul romilor din cartierul FNC, crezând că e vorba de apă și canalizare (martorul declarând că nu știe carte).

A arătat că, în seara incidentelor, a intrat în casă de la ora 19,00.

Martorul C. N., a arătat că în seara incidentelor se afla la bar, în cartier, când a auzit țipete de femei și copii, că vin oamenii care au provocat scandal la nuntă.

Reluând declarația a arătat că a mers cu defunctul la nuntă ca să se uite după copiii lui, dar nu i-a găsit și s-a întors la barul din cartier, unde au auzit că vin ai lui Zăbălaru și Budrigan, care făcuseră scandal la nuntă cu spoitorii.

Martorul a arătat că „au dat buzna” în cartier și erau 20-30 dar nu a putut preciza dacă erau și inculpații, dar a arătat că, atunci când i-a ajuns la calea ferată, i-a auzit pe Zăbălaru și Budrigan strigând „trageți-l încoace” fără să știe că e vorba de victimă și arată că Zăbălaru l-a lovit pe acesta, nu Budrigan, cum a declarat la poliție (declară că acesta era legat la cap și mai declară că îl cunoaște și pe fratele lui Zăbălaru, Pisoiul.

A recunoscut că a făcut parte din grupul care i-a dat afară din cartier, că erau mai mulți decât ceilalți, că toți au aruncat cu pietre când s-au întâlnit în dreptul casei lui I. C..

A precizat că i-au dus spre calea ferată, până la lovirea victimei C. P. durând cam 5 minute, că și P. era printre atacatori și el fiind legat la cap.

A arătat că a văzut de la 3 metri cum a fost lovită victima, că Zăbălaru și victima erau pe calea ferată, că nu era lumină decât de la blocuri.

A declarat că victima a fost lovită „drept” cu sabia, că acolo se afla și Budrigan (cu sabia) și că, în fața martorului se aflau D. și F., fii victimei.

A arătat că l-a văzut în seara respectivă și pe inculpatul B., dar nu l-a văzut lovind victima, nu și pe L. L..

A revenit și a arătat că pe P. l-a văzut la casa lui I. C. și nu știe dacă avea sabie.

A pretins că el a strigat la Zăbălaru să nu-l taie pe C. P. dar era prea târziu.

La întrebări, a răspuns că grupul lor s-a despărțit, unii mergând spre calea ferată (printre ei fiind și victima C. P.) alții pe stradă, cu ei mergând și martorul.

A recunoscut semnăturile de pe declarații dar a arătat că nu știe carte și că nu a declarat de Budrigan, ci pe Zăbălaru.

A arătat că nu a avut nimic în mâini, dar ceilalți din grupul lui aveau ce apucaseră: scânduri, furci, topoare.

A mai arătat că victima avea cămașă când s-au despărțit, dar când l-au găsit nu mai avea și presupune că cei trei i-au scos-o și mai declară că, după ce și-au tras sabia, cei trei au fugit spre blocuri (precizează că a văzut când Zăbălaru și-a tras sabia din pieptul lui C. P.).

Martora M. P., nu și-a recunoscut semnătura de pe declarația prezentată și a arătat că nu a semnat nicio declarație pentru că nu știe carte.

A declarat că a auzit oamenii din cartier că se ascund și și-a luat copiii și a plecat în localitatea Modelu, la orele 22,00.

Martora C. M. nu și-a recunoscut semnăturile prezentate și a arătat că nu a dat nicio declarație despre ce s-a întâmplat cu fratele ei, C. P.. A arătat că a stat cu copiii în casă și a auzit că a fost scandal în „L.”, despre fratele ei auzind că a plecat la nunta de la ROND să-și ia copiii, iar când s-a întors a fost omorât.

A precizat că nu a fost chemată la Poliție/P. să dea declarație.

Martorul I. I. (tatăl părții vătămate N. E.) a declarat că, în ziua incidentului, au mers cu soția și fiul la nuntă să o caute pe noră, care se despărțise de băiat.

A arătat că până să ajungă la ROND, i-a văzut pe inculpați (a indicat pe N. A. N., L. L. G., B. A. I., S. V. M.) martorul apreciind că inculpata S. V. M. este autoarea scandalului.

A relatat că bărbații erau cu bustul gol și strigau că nu se mai face nicio nuntă de spoitori, că l-au oprit pe I. G., lovind cu bâtele în mașina acestuia.

A precizat că I. G. s-a suit în mașină și a fugit dar ei nu au avut timp, martorul arătând că a fost lovit în ceafă cu un ciomag și a căzut, că după ce s-a trezit a fugit; auzind că băiatul lui a fost bătut și este la S. Călărași.

A precizat că, la spital a auzit de la polițiști că ai lui Zăbălaru s-au dus în livadă peste I. C., un comisar întrebând de adresa acestuia.

A arătat că, după o jumătate de oră, a fost adus la spital C. P., martorul declarând că a văzut că avea o înțepătură în inimă.

A precizat că a stat la Spital 2-3 zile și nu a avut cum să se intereseze cine l-a lovit și a auzit că aceeași persoană a mai lovit pe cineva, că nepotul lui Zăbălaru ar fi fost acela, care s-a luat la ceartă că I. M. iar M. și-a chemat frații (lucru aflat de martor de la soție).

A declarat martorul că în afară de inculpații prezenți în sală au mai fost și alții și a declarat că nu-i cunoștea înainte și crede că n-au avut nimic cu el, ci doar voiau să gonească toți spoitorii de la nuntă.

Martorul I. V. a declarat că, în ziua incidentelor, era în cartierul „L.” la restaurantul magazin mixt, cu alte persoane, că au auzit strigăte și mergând la locul respectiv, a văzut o persoană căzută (T.) și au auzit strigăte din zona blocurilor, așa că au traversat calea ferată, spre magazinul lui „P.”.

A arătat că au venit mascații și l-au pus pe burtă și i-au luat la poliție să dea declarații.

A mai arătat că nu i-a văzut pe inculpații prezenți, în seara respectivă fiind noapte. Nu știe cine era în grupul lui și declară că nu a văzut victima.

Martorul S. G. C., și-a menținut declarațiile date în cauză și a arătat că în seara incidentelor era de serviciu la J 27 în zona „2 Moldoveni” și a văzut o mulțime de persoane venind dinspre cimitir și îndreptându-se spre linia ferată, dintre ei recunoscând pe Zăbălaru.

A arătat că nu erau gălăgioși, că aveau bețe și niște obiecte purtate în jos, despre care crede că ar fi fost săbii și a declarat că l-a auzit pe Zăbălaru că nu „se ia” de mineri, după care s-au dus spre calea ferată, spre „L.”.

Martorii Adâr V. și M. D., a declarat că nu au dat nicio declarație în cauză, nu au semnat nicio declarație, pentru că nu știu carte și că nu știu nimic despre incidentele din Livada.

Martora M. M., fosta soție a lui N. F. E., și-a menținut declarațiile date în cauză și a arătat că datorită timpului nu-și amintește tot conținutul declarațiilor dar că a indicat nume după ce a recunoscut la poliție agresorii, după fotografii.

Dintre inculpații prezenți a declarat că l-au lovit pe N. F. E., inculpații S. V. M. și N. A. N. (cu care martora a fost colegă).

Martorul I. G. a arătat că a menționat în declarațiile anterioare nume ale persoanelor care i-au lovit mașina pentru că așa a auzit de la alți băieți.

Nu l-a văzut pe Zăbălaru, pe fratele lui (N. A.) sau sora lor (S. V. M., persoane care i-au lovit mașina și nu sunt prezente în sală și nici nu l-au lovit pe N. F. E..

A revenit și a arătat că nu-l cunoaște pe N. A..

Martora I. I. (mătușa defunctului C. P.) și-a amintit declarațiile date în cauză dar a arătat că în seara incidentelor, era în casă cu familia, că au auzit țipete și au ieșit pe stradă, dar până au ajuns la magazinul din colț nu mai erau persoane străine, ci numai „de-ai lor”, tot cartierul fiind în picioare.

Nu a putut da nume de participanți, nu-i cunoaște pe inculpați și în seara respectivă nu a văzut nimic.

Martorul I. A. a declarat că locuiește la câteva case distanță de locul unde s-a întâmplat „necazul” (unde a locuit victima) și că, în seara respectivă, era acasă cu soția și copiii, a auzit scandal și a ieșit din casă până la colțul străzii și a auzit că l-au omorât pe C. P., care era nepotul lui.

A precizat că era multă lume din cartier pe stradă (spoitori), că a dorit să ajungă la spital cu un taxi însă a auzit pe stație că polițiștii spuneau ca niciun taxi să nu mai ajungă la spital, așa că s-a întors acasă.

A arătat că a auzit că a mai fost înjunghiat un băiat, că nu a indicat vreun nume de agresor în declarațiile date la urmărirea penală, în declarație consemnată de polițist și semnată de acest martor.

Martorul Z. N. a arătat că nu a dat nicio declarație în cauză dar știe că a fost un scandal în „L.” în 2006, el aflându-se în cartier și ieșind la poartă dar susține că nu a văzut bătaia ci doar a auzit scandal, de care nu s-a apropiat, fiind în vârstă.

Martorul I. M. M., și-a menținut declarațiile date la urmărirea penală și a declarat că, în seara incidentelor, pe la 9,30, a auzit gălăgie și s-a dus să vadă ce se întâmplă. A arătat că a văzut mulți oameni pe . capătul dinspre calea ferată.

A precizat că nu a văzut cine se lovea,că nu a văzut figuri străine și nu-i cunoaște pe inculpați.

A arătat că numele precizate în declarație le-a auzit de la alți martori, nu cunoaște persoanele respective și nici acum nu știe cine sunt.

A mai arătat că grupul celorlalți a venit o singură dată în L., că nu a văzut la ei bâte sau cuțite, ci a auzit acest lucru și că nu a auzit foc de pistol.

Martorul I. C. a declarat că nu a asistat la scandalul din „L.”, fiind plecat din țară și revenind în ziua următoare, la 2-3 noaptea, cu autocarul.

A arătat că, în cartier au apărut doi civili care n-au spus cum se numesc și l-au întrebat ce știe despre cele întâmplate, martorul spunându-le că nu știe nimic și că este beat, bucuros fiind că a ajuns acasă.

Nu a recunoscut semnătura de la fila 331 și a arătat că a dat o declarație, însă nu-și mai amintește dacă a pus degetul sau a mâzgălit.

Martorul G. V., a declarat că, în seara evenimentelor a auzit gălăgie și și-a suit familia în pod, auzind pe stradă că vin țiganii să-i bată.

A precizat că nu-i cunoaște pe inculpații din grupul Zăbălaru.

A arătat că el a mers la magazin, unde se adunaseră spoitorii, că a văzut lume fugind pe stradă și, până să ajungă la colțul respectiv, nu a mai văzut nimic.

Și-a recunoscut semnătura de pe declarația de la fila 327-328 și a arătat că a vorbit cu persoanele respective, ele au scris și el a semnat, fără să citească cele consemnate.

A arătat că numele lui Zăbălaru l-a auzit în cartier, fără să cunoască persoana care se numește așa.

Martorul H. Redivan (propus de inculpatul L. P.) a arătat că în ziua incidentelor sărbătoreau ziua fratelui său, M. L. A. și se aflau acasă, în curte, unde făceau un grătar.

A arătat martorul că în jurul orei 6 au pus să facă grătarul iar cumnatul lui, G. V. l-a sunat pe inculpatul L. P., vărul său, să vină să mănânce cu ei, lucru pe care acesta l-a făcut, ajungând la domiciliul martorului la orele 18,30 – 19,00 și rămânând să mănânce și să bea până la 4 dimineața.

Martorul a declarat că inculpatul nu a plecat nicăieri în intervalul de timp arătat, că în seara respectivă nu au auzit nimic despre scandal, nici în ziua următoare, pentru că a dormit.

Despre inculpat a arătat că nu-l cunoaște așa de bine, dar că, de la cumnatul lui știe că este un băiat de treabă.

Martorul M. L. A. – a declarat că este cumnat cu vărul inculpatului L. P. și știe că este chemat în fața instanței pentru că inculpatul L. P. a fost martor în ziua incidentelor, fiindcă era ziua de naștere a acestuia.

A arătat că inculpatul a venit la orele 18-19 si a rămas până dimineața, la 4-5.

A precizat martorul că inculpatul este băiat cuminte și nu știe să fi fost implicat în scandaluri.

A arătat că, în noaptea respectivă nu a auzit de scandal în noaptea respectivă, nici în ziua următoare și că abia a treia zi a aflat de la L. P. despre cele întâmplate.

Martorul B. I. E. (propus de inculpatul B. A. I.) a precizat că nu a asistat la incidentele de la „ROND” si din „L.” dar a aflat de ele pentru că, în jurul orelor 22 se aflau în zona „Tranzit”, în apropierea liniei ferate, spre blocurile unde aranjaseră să ia niște fier.

A precizat că, la momentul respectiv erau construcții și a văzut mai multe persoane ascunse după construcție, printre care i-a recunoscut pe L. L. și pe B. A., cu aceștia fiind alți trei bărbați pe care nu-i cunoaște și nu-i vede nici în sală.

A arătat că l-a întrebat pe B. A. ce se întâmplă si el i-a spus că e scandal la L. și că se ascunde să nu-l bată spoitorii.

A mai arătat că a stat cu ei 20-30 minute, după care a plecat să-și aranjeze fierul, dar nu l-a luat, fiind poliție multă, că s-a întors după 45 minute sau o oră si cei de pe teren au plecat spre casele lor.

La întrebarea procurorului a arătat că, în perioada în care a tăiat fier, s-a aflat la 50-60 m de inculpați și aceștia nu au părăsit terenul.

A mai arătat că nu știe când a plecat de pe teren dar că a ajuns acasă la miezul nopții (0,15 – 0,20) precizând că stă la 150-200 m de zona „Tranzit”.

Nu și-a mai amintit ce zi a săptămânii era sau cum era îmbrăcat inculpatul B..

A răspuns că, față de locul unde se aflau, a văzut mașinile de poliție la 150-200 m dincolo de linia ferată, spre „L.”.

A mai arătat că nu a auzit împușcături, ci numai gălăgie din acea zonă.

A declarat că inculpatul B. i-a propus să fie martor la o săptămână – două după evenimente dar i-a fost teamă și a plecat în Spania.

A mai declarat că inculpații nu aveau asupra lor arme și nici nu a văzut ca aceștia să fie bătuți sau să aibă haine rupte.

Martorul M. Ș. (propus de inculpatul L. L.) a declarat că este prieten din copilărie cu inculpatul L. și că a aflat în ziua următoare de evenimentele din „L.”.

A arătat martorul că în seara producerii evenimentelor, prietena lui L. (L.) l-a trimis să-l caute, deoarece îl auzise că se ceartă cu cineva (acestea întâmplându-se între 21 si 22). Declară că l-a găsit la blocuri, strigând la cineva și fiind însoțit de inculpatul B., D. N. și N. A., că i-a spus inculpatului lefter de ce a venit și acesta i-a spus să-l lase în pace și că, la un moment dat s-a auzit strigăte „vin țiganii” și cei trei au fugit, la fel și martorul, dar în direcții diferite.

A precizat că L. striga „P.” dar nu știe despre cine era vorba și a arătat că cei patru nu aveau obiecte contondente în mâini.

La întrebările părților, martorul a declarat că a mers la numita L., să-i spună că l-a întâlnit pe L. L. iar aceasta i-a spus să meargă după el la ROND dar pe . aglomerație și l-a auzit pe inculpat strigând.

A precizat că a fost însoțit de martorul P. I. și s-au deplasat cu mașina.

Martorul P. A. I. a declarat că îl cunoaște pe inculpatul L. L. deoarece sunt vecini și își amintește că era împreună cu M. Ș. când soția lui L. i-a rugat să se ducă după el deoarece vorbise cu el la telefon și i s-a părut că este gălăgie și el se ceartă. Le-a spus că se duce la ROND dar până să ajungă acolo, în fața unor blocuri de garsoniere au văzut mulți oameni. Precizează că au mers cu mașina lui M. Ș. și, când au ajuns la mulțime, la recunoscut pe L. după voce și au văzut lângă el pe I. (B.), D. N. și N. A., grupul fiind separat de ceilalți, care erau probabil locatari ai blocurilor, printre ei fiind și copii.

Martorul a declarat că L. striga la „Minerul ” și a arătat că nu știe cine era acea persoană, că grupul celor patru nu avea obiecte contondente în mâini (acestea întâmplându-se în jurul orelor 21,00).

A mai arătat că M. Ș. a fost cel care a vorbit cu L., care i-a gonit, comunicându-le că este supărat.

A arătat că martorul că a plecat împreună cu martorul M. Ș., cu mașina, dar că, până să plece, auzea lumea vorbind că vin spoitorii și că, ajunși la scara unde locuiește L. i-a spus soției acestuia cele întâmplate.

A precizat că numai L. vocifera când l-a întâlnit și că niciunul dintre persoanele care-l însoțeau nu erau lovite.

Martorul T. I. (propus de inculpatul D. N.) a arătat că, în anul 2006 a lucrat ca paznic la „Consid”, postul său fiind la un . vis de cimitirul din M. V.. Nu știe data exactă dar își amintește că a fost un eveniment în apropiere de zona unde lucra, pentru că a auzit gălăgie dinspre fabrica de confecții.

A arătat că nu s-a dus să vadă ce se întâmplă dar patru bărbați veneau dintre cimitir, dintre aceștia recunoscându-l doar pe D. N., martorul declarând că a dat noroc cu aceștia și că cei patru i-au cerut să-i lase să stea pe piatră (cam la 30 m de . în jurul orei 21,30.

A mai arătat martorul că i-a lăsat, a plecat să-și facă serviciul, a mâncat și când s-a întors după o jumătate de oră, toți plecaseră. Precizează că toți cei patru bărbați nu aveau în mâini arme sau bâte.

Martora E. M. (propusă de D. N.) a arătat că locuiește într-un . „Mineru” și, în ziua incidentelor, pe la 20,30 – 21,00 (doar se înserase) a văzut un grup de 3-4 băieți, unui dintre ei strigând la V. Mineru.

Martora a arătat că nu a răspuns nimeni, iar băieții s-au întors și au mers spre combinat.

A precizat că își amintește ziua incidentului din L., deoarece a auzit de la copii ei că a fost scandal la o nuntă.

Martorul G. C. (propus de inculpatul D. C.) a arătat că este nașul inculpatului și în ziua respectivă a fost la el în vizită, inculpatul spunându-i ce s-a întâmplat.

A arătat că a ajuns la locuința inculpatului în jurul orelor 22 – 22,30, că inculpatul era acasă, la fel ca și soția și cele două fiice ale acestuia.

A precizat că i-a povestit despre incidentul de la nuntă, fără a intra în detalii și arată că, în cursul zilei îi ceruse inculpatului să vină la el atât în jurul orelor 15 cât și pe la 20,30, însă inculpatul nu a vrut și atunci martorul l-a vizitat.

A mai arătat că inculpatul s-a ferit o perioadă să îi spună despre implicarea sa în proces, că îl cunoaște ca pe o persoană respectuoasă, liniștită, având grijă de familie și că nu știe ca acesta să fi fost anterior condamnat.

Martorul T. S. (propus de inculpatul N. A.) a arătat că nu știe nimic despre incidentul din L. dar că își amintește că, în ziua aceea se afla la Barul Sieata și când a vrut să plece spre casă, să se pregătească pentru o nuntă, nu a putut porni mașina deoarece, în fața ei se afla parcat scuterul lui N. A., pe care îl cunoștea (acestea întâmplându-se după amiaza, înainte de a se întuneca). A precizat că a vorbit cu N. A., care se afla în bar, că acesta și-a mutat scuterul, martorul a plecat și inculpatul N. A. a rămas, îndepărtându-se spre .>

Martorul D. N. (propus de inculpatul N. A.) a declarat că evenimentul „L.” este de notorietate în oraș și a coincis cu o nuntă la care trebuia să participe. A arătat că, în jurul orelor 19, a vorbit cu inculpatul N. A., care i-a cerut niște bani pentru nunta la care ambii erau invitați.

Martorul susține că, după 20 minute a plecat să-i aducă banii, iar la întoarcere, nu l-a mai găsit pe N. A., care nu a mai apărut în barul martorului.

Martorul P. I. I., propus de inculpatul B. A. I. a declarat că, despre incidentul din 2006 nu cunoaște amănunte, însă în ziua în care s-au întâmplat evenimentele, a fost în zona „Tranzit” cu un prieten, E., să ia niște fier (voiau să spargă niște stâlpi din care să ia fierul).

A susținut că s-au întâlnit acolo cu inculpații B. și L. care erau însoțiți de două persoane necunoscute și fiind întrebați de prietenul martorului ce fac, au răspuns că a fost un scandal cu spoitorii și stau ascunși.

Martorul a precizat că nu le-au dat alte detalii și a arătat că nu au mai luat fierul în sera respectivă deoarece au apărut mașini de poliție care patrulau în zonă.

A arătat că primii au plecat cei patru bărbați, că, la un moment dat au auzit țipete.

A mai arătat că el și prietenul E. au ajuns la locul respectiv la 2-2,30 și au plecat pe la miezul nopții.

Martora C. L. C. (propusă de inculpata D. V. M.) a declarat că-și amintește că a asistat la o nuntă, împreună cu inculpata, lângă Rond și că, în timp ce vorbeau și cu Mița - sora inculpatei) și altă tânără, s-a auzit un scandal, după colț.

A arătat că a venit altă soră a inculpatei (M.) care le-a spus că este bătut ”P.” (N. A.), că au plecat spre locul respectiv dar martora s-a speriat de spoitori, aceștia având pari și lopeți.

A arătat martora că, după ce au plecat l-a văzut pe P. jos, lovit de mai multe persoane (acest lucru întâmplându-se după ce s-a întunecat).

A mai arătat că, inculpata D. V. nu era lângă fratele ei, ci mai departe și striga să o ajute cineva, că nu avea obiecte contondente în mâini.

Despre grupul celor care l-a agresat pe inculpatul N. A. a arătat că era compus 7-10 persoane.

A declarat că nu a văzut pe niciunul dintre inculpați în zonă, că în seara respectivă urma să meargă la o nuntă dar nu s-a mai dus pentru că nici inculpatul nu a mers.

Martorul S. I. C. a declarat că evenimentele pentru care este prezent în instanță l-a memorat, deoarece a asistat la o crimă.

A arătat că declarația olografă a dat-o în prezența unui avocat recomandat de apărătorul inculpaților, d-na S. A. și revine asupra acestor declarații.

A arătat că era acasă, când a fost trezit de fratele său, care i-a spus că „se bat la ROND ai lui Zăbălaru” (martorul declarând că-i cunoaște pe N. A. și N. V.).

A arătat că era pe înnoptat și s-a dus să vadă ce se întâmplă și, ca să ajungă în zona „ROND”, a trecut pe la blocul unde locuiește N. A.. Că l-a văzut pe acesta legat la cap și plin de sânge și că i-a spus că a fost bătut de spoitori („mineri”).

A arătat că inculpatul N. A. i-a cerut să meargă după frați și neamuri și că au plecat, împreună cu N. V. și D. Ș., luând-o pe . ferată, pe care au traversat-o, pentru că N. A. i-a spus că minerii locuiesc în cartier „Livada”.

A mai arătat că au mers pe lângă calea ferată (în zonă fiind grădini) în direcția „Avicola”, până la un rând de case cu un gang între ele, unde s-au oprit pentru că au auzit vorbindu-se de Zăbălaru.

A declarat că au mers pe gang cam 50 m, apoi la dreapta și au văzut grupul de spoitori, care și ei i-au văzut și s-au îndreptat către martor și inculpați, înarmați fiind cu răngi, bâte și furci.

A mai declarat că s-au întors pe același drum și că s-a întâmplat să fie un bărbat pe calea ferată (ei neștiind dacă avea legături cu grupul care-i urmărea), că acesta avea o bâtă în mână și „s-a dat” la ei, martorul ți inculpații au ripostat.

A arătat că el, inculpații N. V. și D. Ș. l-au lovit cu bețele, dar persoana respectivă a rămas în picioare și că, din spate a venit N. A., care l-a apucat de după gât și l-a lovit cu cuțitul (fără a putea preciza în ce zonă a lovit).

A arătat că el și inculpații N. V. și D. Ș. au luat-o înainte și când i-a ajuns N. A., ar fi spus „am făcut-o”.

A susținut că au mers împreună 200 m, după care au luat-o în direcții diferite, pentru că veneau spoitorii.

A arătat că, la scara unde locuiește, s-a întâlnit cu D. Ș., care i-a spus că vrea să stea peste noapte la el, fiindu-i frică să meargă acasă.

A declarat că au stat la scară 10-15 minute, timp în care au văzut trecând mașini de poliție.

Și-a motivat declarația diferită prin aceea că N. A. i-ar fi promis o garsonieră, dacă nu-l pomenește la locul faptei și a arătat că inculpatul s-a gândit la asta, cei doi inculpați N. V. și D. Ș. fiind minori.

A arătat că a doua - a treia zi după incidente N. A. i-a chemat la Spital ca să-i învețe ce să declare, că numai el a vorbit cu ei și se plângea că-l dor oasele și capul.

A declarat că nu i-a văzut pe ceilalți inculpați în livadă, deși fusese vorba că merg după Zăbălaru acolo.

A mai arătat că, după externarea din spital, a fost chemat acasă la N. A., împreună cu D. Ș., fiind pus să spele un cuțit de sânge, inculpatul N. A. amenințându-i că este cuțitul cu care a omorât, după care a rupt lama cuțitului și l-a aruncat.

A susținut că și-a angajat avocat când a fost chemat de tribunal la sfatul lui N. A..

La întrebările procurorului și părții a declarat că a văzut momentul loviturii de la aproximativ 10 m, că zona nu era luminată decât de reflectoarele situate la 300 m.

A arătat că s-a hotărât să spună adevărul deoarece, de la evenimente este stresat și el și familia.

A precizat că, pe drumul spre ”L.”, N. A. era legat la cap și nu știe dacă mai avea acea legătură la întoarcere, când s-au despărțit.

Despre amenințările primite, a detaliat spunând că, în urmă cu doi ani, inculpatul N. A. a amenințat repetat și o dată l-a băgat într-o gură de canalizare, punând și o piatră pe gura canalizării.

A precizat că nu vorbea decât cu N. A. că nici un alt inculpat nu l-a amenințat și, după termenul anterior, mama sa i-a spus că soția inculpatului N. A. i-a blestemat copilul, după ce inculpatul a tras de martor.

A mai arătat că înainte de fiecare termen era contactat să-și mențină declarațiile, în sensul că trebuie să spună că inculpatul N. A. a fost cu ei.

Martora C. C. a arătat că este vecină cu partea civilă T. S. și a ajutat la prepararea mâncării pentru parastasul de înmormântare.

A mai arătat martora că a aflat că, pentru înmormântare și pomenirile de până la 9 zile s-a îndatorat partea civilă cu 20.000 lei ”că știe că s-a tăiat un porc și s-a cumpărat baxuri de pulpe de pui”.

A arătat că, pentru înmormântare s-a cumpărat sicriu, îmbrăcăminte, prosoape și basmale negre (conform obiceiurilor).

A precizat că la pomenirea de la înmormântare au participat 80 persoane, că sau împărțit 18 seturi vase, batiste.

A susținut că s-a ridicat cruce de marmură pentru defunct însă nu știe prețul, că parastasul de 3 săptămâni nu a fost în post și partea civilă a cheltuit 1.500 lei.

A arătat că s-au ținut toate pomenirile și la cel de 1 an, s-au dat de pomană obiecte de mobilier, plapumă, pătură, covor perete „până la făraș”, cheltuindu-se cu totul 10.000 lei.

A mai arătat că, pe locul de veci partea civilă a dat 2000-2500 lei și că a plătit și femeia „de tămâiat” 6 săptămâni.

Având în vedere actele și lucrările dosarului și văzând toate probele administrate, atât la urmărirea penală cât și în faza de judecată, tribunalul a reținut următoarea situație:

La data de 11.06.2006 organele de poliție din cadrul IPJ Călărași s-au sesizat din oficiu pentru cercetări cu privire la infracțiunea de omor deoarece C. P. a fost dus decedat la camera Primiri Urgențe din S. județean Călărași, prezentând pe corp leziuni de violență produse probabil cu corp tăietor înțepător.

Dosarul a fost înregistrat la P. de pe lângă Tribunalul Călărași sub nr.343/P/2006 din 12.06.2006, data la care s-a dispus începerea urmăririi penale IN REM pentru infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174 – 175 Cod penal.

Prin rezoluția din 22.06.2006 emisă în dosarul 343/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași s-a dispus începerea urmăririi penale față de numiții D. N., L. L. G., N. A., N. A. N., pentru infracțiuni legate de uciderea lui C. P..

La data de 03.09.2011 în dosarul 343/P/2006 s-a dispus începerea urmăririi penale față de numiții N. V. I. pentru infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174-175 lit. i Cod penal si de ultraj contra bunelor moravuri prev. de art. 321 al. 1 si 2 Cod penal si încăierare prev. de art. 322 al. 1 Cod penal, față de D. Ș. I. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 – 175 lit. i Cod penal, încăierare prev. de art. 322 al. 1 Cod penal si ultraj contra bunelor moravuri prev. de art. 321 al. 1 si 2 Cod penal si port ilicit de armă albă prev. de art. 1 indice 1 pct. 1 din lg. 61/1991; I. I. - pentru infracțiunea prev. de art. 322 al. 1,2 si 3 teza I Cod penal și ultraj contra bunelor moravuri prev. de art. 321 al. 1 si 2 Cod penal; I. C., pentru săvârșirea infracțiunilor de încăierare, prev. de art. 322 alin. 1,2 și 3 teza I Cod penal și ultraj contra bunelor moravuri (prev. de art. 321 alin. 1 și 2 Cod penal; I. D., pentru săvârșirea infracțiunilor de încăierare (prev. de art. 322 alin. 1,2 și 3 Teza I Cod penal și ultraj contra bunelor moravuri, prev. de art. 321 alin. 1 și 2 Cod penal; M. (fost I.) F. T., pentru săvârșirea infracțiunilor de încăierare, prev. de art. 322 alin. 1,2 și 3 teza I Cod penal și ultraj contra bunelor moravuri, prev. de art. 321 alin. 1 și 2 Cod penal; M. M., pentru săvârșirea infracțiunilor de încăierare prev. de art. 322 alin. 1,2 și 3 teza I Cod penal și ultraj contra bunelor moravuri, prev. de art. 321 alin. 1 și 2 Cod penal.

În concluziile scrise depuse de apărătorii inculpaților D. N., N. A., S. V. M. și N. V. I. se reiterează, sub altă formă, cererea acelorași inculpați, la data de 15.08.2008, prin care s-a invocat nulitatea absolută a actelor procesuale și procedurale întocmite de organele de poliție în perioada 11-20 iunie 2006, ca fiind întocmite de un organ necompetent, deoarece urmărirea penală se realizează numai de către procuror, fiind vorba și de o infracțiune de omor calificat.

S-a invocat imposibilitatea efectuării de acte premergătoare după începerea urmăririi penale „in rem”, deci după data de 12.06.2006.

Deși expusă în concluzii scrise, după încheierea dezbaterilor, a apreciat tribunalul că soluționarea acestei cereri nu impune reluarea cercetării judecătorești sau a dezbaterilor, conform art. 344 alin. 1 Cod procedură penală, deoarece instanța s-a pronunțat cu privire la această excepție și părțile și-au expus părerea la termenul 15.08.2008 iar o altă analiză, chiar dacă nu este expres prohibită de procedură, este inutilă câtă vreme se invocă aceleași critici, motiv pentru care excepția invocată va fi respinsă.

Faptele pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale s-au desfășurat în mai multe etape, în ziua și noaptea de 11.06.2006, conflictul inițial, avându-i ca protagoniști pe D. Ș. I. pe de o parte și inculpații I. D. si M. F. T., care l-au agresat pe primul, în contul unor neînțelegeri mai vechi.

Inculpatul D. Ș. i-a telefonat unchiului său, inculpatul B. A. I., iar acesta a alertat pe prietenii lui, majoritatea din rândul familiei N. și astfel, la nunta care se desfășura în zona „ROND” (nuntă de spoitori) au apărut evident ca să răzbuna ofensa, cei astfel mobilizați: N. A., N. A., N. V. I., S. V. M..

Cei amintiți mai sus au apărut înainte cu diverse obiecte si arme albe, lovind mașinile si participanții la nuntă sau simplii trecători, cum s-a întâmplat si cu N. F. E., care a fost lovit de N. A. N., dar si de către inculpații S. V. M., L. L. și B. A. I. si cu părinții părții vătămate, martorii I. I. si I. A..

Tribunalul a considerat că participarea la acest episod el evenimentelor rezultă din probele dosarului pentru fiecare dintre inculpații N. A., N. A. N., L. P., B. A. I. și S. V. M. și chiar dacă martorii nu au mai putu să-i recunoască după câțiva ani sau au refuzat practic să dea declarații, cum s-a întâmplat în cazul numitului I. G. (al cărui autoturism a fost avariat) sau al martorului D. R., deoarece există declarațiile inițiale date în date foarte apropiate evenimentelor, prin care au fost recunoscuți și indicați după fotografiile inculpaților sus amintiți și acestea nu pot fi înlăturate plauzibil și nu au fost îndepărtate de alte probe.

Ulterior acestui moment si după ce nunta a fost stricată și nuntașii s-au împrăștiat, spoitorii s-au adunat în cartierul „Livada” hotărându-se să riposteze, au pornit spre cartierul „2 Moldoveni”, unde s-au încăierat cu grupul „Zabelaru” în cursul încăierării fiind loviți inculpații N. A. N. și N. A. și I. L..

Conform C.M.L. 486/24.07.2006 emis de SML Călărași N. A. N. a prezentat leziuni produse prin lovire cu corp dur, putând data din 11.06.2006, pentru a căror vindecare s-a estimat că sunt necesare 90-100 de zile îngrijiri medicale, aceste vătămări punându-i viața în primejdie.

Inculpatul N. A. (conform RCML 586/13.06.2006 al SML Călărași) a prezentat leziuni de violență, produse prin lovire cu corp dur, putând data din 11.06.2006 și necesitând 2-3 zile îngrijiri medicale.

Inculpatul L. G. (conform RCML nr. 596/13.06.2006 SML Călărași) a prezentat leziuni produse prin zgâriere cu si de corpuri dure putând necesita 1-2 zile îngrijiri medicale.

Inculpatul B. A. (conform Raportului CML nr. 567/13.06.2006) a prezentat leziuni produse prin lovire și zgârieri cu corp dur, fără a necesita îngrijiri medicale.

Inculpatul D. Ș. I. a prezentat, conform CML 354/2006 leziuni ce au putut fi produse cu corp dur, fără a necesita îngrijiri medicale.

Numitul I. L. a prezentat leziuni de violență produse prin lovire cu corp dur, necesitând 10-11 zile îngrijiri medicale (RCNL 606/20.06.2006.

Cu privire la cealaltă tabără, există la dosar acte medicale care atestă că inculpatul M. F. T. (RCML nr. 581/2006) a prezentat leziuni produse prin lovire cu corp dur, ce pot data din 01.06.2006, pentru vindecarea cărora au fost necesare 3-17 zile îngrijiri medicale.

- inculpatul I. I. a prezentat leziuni produse prin lovire cu corp dur, putând data din 11.06.2011 și necesitând pentru vindecare 30-35 zile îngrijiri medicale.

A rezultat din acte că au intervenit organele de ordine (poliție, jandarmi) și conflictul s-a încheiat, spoitorii întorcându-se în cartierul „L.”.

Deși declarațiile de martori din faza de judecată relevă o amnezie inexplicabilă, cel puțin, a rezultat din declarațiile de la urmărirea penală, că la încăierare au participat inferior numeric, cei din grupul Zăbălaru, pentru care s-a relevat existența de leziuni de violență (B. A. I., L. L., N. A. N., N. A., D. Ș. I.) și inculpații I. C., I. I., M. M., I. D., M. F. T. și alți spoitori printre care și C. P..

Referitor la acești martori, apărarea inculpaților din grupul „Zăbălaru” a solicitat excluderea depozițiilor martorilor care nu-și recunosc semnătura în temeiul art. 68 indice 4 Cod procedură penală, însă această cerere nu poate fi primită, deoarece simpla afirmație a martorilor, fără o motivație convingătoare nu este de natură a crea convingerea că situația reală este cea expusă în fața instanței.

A apreciat că durata de timp scursă de la evenimente dar și influențarea reciprocă a martorilor îi determină să fie reticenți și să refuze lămurirea aspectelor pe care le-au văzut, după ce, inițial, au relatat cu lux de amănunte derularea faptelor, dar toți martorii relatează același mod de consemnare a declarațiilor lor, arătând că li s-au pus întrebări apoi s-au scris răspunsurile.

De altfel, declarațiile invocate de apărare, aparținând martorilor Z. N., M. D. și M. P. nu au relevat aspecte esențiale de lămurirea cărora ar depinde stabilirea vinovăției unuia sau a altuia dintre inculpați, însă tribunalul a apreciat că nu poate exclude aceste declarații din ansamblul probatoriului, ci urmează a le folosi în măsura în care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Prin sosirea poliției și despărțirea celor două tabere nu s-a încheiat conflictul, fiind rândul celor din familia Zabalaru să ia atitudine față de atacul spoitorilor condusă de frații „Mineri”.

Cum au declarat chiar inculpații, inițiatorul formării grupului care să lămurească problemele a fost N. A. chiar și acesta a recunoscut că a vrut să se lămurească cu liderul spoitorilor „V. Mineru”.

Cert este că au plecat împreună N. A., B. A. I., L. L., D. N., au mers la blocul unde locuia „V. Mineru” si au strigat la geam, însă nu li s-a răspuns. Din probe a rezultat că grupul era mai mare, posibil prin alăturarea curioșilor din zonă, cert este că, plecând de la blocul respectiv au fost văzuți de martorul S. G. C. că s-au îndreptat spre calea ferată, spre „L.”, martorul declarând că aveau bâte și niște obiecte despre care a presupus că sunt săbii.

Deși în faza de judecată s-au propus și audiat martori, că inculpații N. A., D. N., B. A. I. și L. L. au stat pe un teren de fotbal împrejmuit în apropierea liniei de cale ferată, alți martori, cel puțin la urmărirea penală, îi nominalizează pe inculpați ca participanți la „asaltul”din cartier, după cum urmează:

D. R. a declarat că i-a văzut în „L.” pe D. N., N. A., D. B. C., N. A. N., L. L., L. P., B. A. I., înarmați cu bâte și săbii, că inculpatul N. A. a tras cu pistolul.

T. M. i-a indicat tot pe aceeași inculpați dar și pe D. Ș. I. si pe N. I. V..

N. G. i-a nominalizat pe L. L., L. P., D. N., B. A. I., N. V. I., N. A., „F.” (D. C.).

Alți martori care îi plasează pe inculpați la locul atacului sunt: I. G., G. N., C. C. (doar pe Zăbălaru), G. M., C. I..

Martorii au arătat că inculpații nominalizați erau în fruntea unui grup de aproximativ 30 de persoane, că s-au întâlnit cele două grupuri pe . G. si s-au lovit cu pietre, singurul rănit grav fiind T. I. care afirmă că a fost lovit cu sabia de N. A. N. (cu privire la care cauza s-a disjuns).

A fost momentul în care locuitorii cartierului au respins atacul grupului „Zăbălaru”, primii urmărindu-i către linia de cale ferată.

Aici, dintre spoitori s-a desprins C. P. aflat și sub influența băuturilor alcoolice, care s-a apropiat de celălalt grup, chir pe calea ferată si a fost atacat de o parte din membrii grupului, înjunghiat în piept și în spate, lovit în cap si peste corp cu arme albe și obiecte contondente, victima decedând la locul unde a căzut.

Din concluziile raportului medico legal de necropsie 564/12.06.2006 a rezultat că defunctul C. P. prezenta leziuni traumatice, după cum urmează:

- fronto parietal stâng – 3 plăgi, cu margini netede infiltrate hemoragic, dispuse aproape paralel, ușor oblic dinapoi – înainte și de la stânga la dreapta, de 2/03 cm, 5/03 cm si 2,5/0,3 cm.

- echimoze violacee în regiunea arbitrală dreaptă cu tumefacția țesuturilor adiacente

- mandibular dreapta excoriație 2,5/2 cm acoperită cu depozit hematic

- parasternal drept corespunzător sp. IV inter costal – plagă cu margini netede, dispuse oblig, de sus în jos si de la stânga la dreapta lungă de 2,8 cm, având dehiscenta maxim 1 cm, cu polul superior la 1,5 cm de linia medio sternal si cel inferior la 6 cm de mamelon si 11 cm de rebordul costal

- subclavicular stâng – excoriații 1,5/0,5 cm acoperită cu depozit humatic,

- pe fața ventrală a brațului stâng (1/3 aproximală ) 2 plăgi superficiale rectilinii, acoperite cu cruste hematice, dispuse aproximativ orizontal de 2/0,1 si 4/01 cm

- pe șoldul drept – excoriații

- pe genunchiul stâng – 2 excoriații de 2,5/2 si 2/1 cm

- scapular drept – plagă rectilinie 3/0,3 cm orientată orizontal cu polul intern la 7 cm de linia medio vertebrală și cel exterior la 12 cm de axilă

- pe umăr drept și subcapilar, 2 plecarde violacee de 8/3 și 6/2 cm centrate cu excoriații punctiforme;

- pe dorsul braț și antebraț stâng (excoriații având dimensiuni între 1/6,2 și 4/0,2 cm;

- pe fața latero-externă hemitorace drept – dungă echimotică violacee de 15/2 cm;

- scapular drept – placcard echimotic violaceee 3/1,5 cm.

Medicul legist a concluzionat că moartea violentă a victimei C. P. s-a datorat hemoragiei interne și externe și plăgi cardiace consecutive a două plăgi înjunghiate toracale, cu interesarea plămânilor și cordului.

Leziunile au fost produse cu corp dur, tăietor înțepător, celelalte fiind produse prin lovire și zgâriere cu și de corp dur, tăietor-înțepător.

S-a mai arătat că, între plăgile înjunghiate și deces este legătură directă de cauzalitate.

Descrierea leziunilor coroborate cu declarațiile martorilor au justificat aprecierea că victima a fost lovită de mai multe persoane, cu obiect tăietor-înțepător sau alte corpuri.

Martorul T. N. a indicat la urmărirea penală că „Budriganu” a înjunghiat victima cu o sabie și după ce a scos-o, C. P. a căzut, alți 7-8 țigani au sărit pe el, unii având în mână săbii.

Și martorul G. F. l-a indicat pe D. N. ca fiind cel care „i-a băgat sabia în piept”, după care, mai multe persoane au sărit pe victimă și l-au lovit, acest martor indicându-l și pe L. P. în zonă cu un cuțit asupra lui.

N. V. a declarat la urmărirea penală că i-a văzut pe N. A. N., L. L., N. aurel, B. A. I., D. N., înarmați cu arme albe, cu excepția lui P. care era legat la cap cu o cârpă.

T. M. l-a indicat și pe D. B. C. prezent la calea ferată când a fost lovit C. P..

În timpul anchetei, inculpații minori D. Ș. I. și N. V. I. s-au prezentat din proprie inițiativă la P. de pe lângă Tribunalul Călărași să declare că ei sunt autorii omorului și că ceilalți inculpați nu au fost în „LIVADA”.

Până aproape de finalul procesului (sprijiniți de martorul S. I.) cei doi nu au dorit să dea declarație apoi inculpatul D. Ș. I. a dat o declarație concordantă cu a aceluiași martor, S., potrivit căreia N. A. N. este autorul omorului iar el și celălalt inculpat au fost convinși să recunoască faptele pentru că erau minori și ar fi fost condamnați la pedepse mai mici.

Inculpatul a arătat că i-a fost promisă recompensă materială, apoi a fost amenințat și determinat să-și lase amprentele pe lama unui cuțit dat de N. A. N., despre care i-a spus că este arma crimei.

Și martorul S. a arătat că a fost determinat de același N. A. N. să declare lucruri neadevărate, că, la sfatul avocatei S. A., s-a prezentat cu avocat și la parchet și la instanță, cu câteva termene în urmă.

Ca și la urmărire penală, și în faza de judecată se vor îndepărta aceste declarații, fiindcă leziunile constate pe cadavrul victimei exclud din start cele relatate de cei doi, la fel ca și varianta inițială, când minorii erau cei care l-ar fi ucis.

Expertiza extrajudiciară traseologică administrată în cauză (probă administrată în apărare pentru inculpații N. A. N., N. A. cel puțin, deoarece nu se precizează nici în raport cine a formulat cererea) lucrare întocmită pe baza raportului medico-legal 564/12.06.2006 al S.M.L. Călărași și a planșei fotografice întocmite la 12.06.2006, concluzionează că leziunile constatate pe corpul victimei C. P. cu prilejul autopsiei acestuia au fost produse cu o armă albă de forma unui cuțit a cărei lamă are lățimea de 2-3 cm și lungimea cuprinsă între 7-15 cm, aceste concluzii fiind invocate pe situația de fapt, referitor la natura armei care a produs leziunile letale.

Cu privire la acest moment a rezultat că, după lovirea lui C. P. cei din grupul Zăbălaru au fugit către blocuri iar spoitorii au rămas pe loc, fiind găsiți de organele de poliție și jandarmi într-o stare de maximă agitație cum declară martorii „ne-au pus pe burtă”, „ne-au dus la poliție”.

Momentul intervenției forțelor de ordine este momentul descris de martorii propuși în apărare de grupul N. A., B. A. I., L. L. G. și D. N., aceștia motivând că sirenele mașinilor de poliție, i-au împiedicat să fure fierul dezmembrat, în această situație nefiind dovedit că în perioada anterioară, de la plecarea de la blocul „Minerului” inculpații au stat pe terenul respectiv.

Nici măcar depozițiile mamei inculpatului L. P. (pentru momentele inițiale) și unchiului soției lui D. N. nu pot constitui alibiuri pentru cei patru inculpați, apreciind tribunalul că celelalte probe sunt de natură a duce la concluzia că cei patru inculpați au participat la „asaltul” din cartier și la uciderea victimei C. P..

Față de cele de mai sus, Tribunalul a constatat că, pornind de la un incident minor între D. Ș. I. și doi tineri spoitori (I. D. și M. F. T.), inculpații N. A., N. A. N., N. V. I. și S. V. M., L. L. și B. A. I., au atacat persoanele care participau la nuntă sau pe simpli privitori, lovind autoturisme și tulburând grav liniștea publică (în cursul altercației fiind lovit grav peste maxilar N. F. E. de către inculpatul N. A. și de către inculpații S. V. M., L. L., B. A. I. dar și I. I. și I. A.).

Partea a doua a altercației a fost inițiată de spoitori, care s-au repliat în cartierul „Livada” și au plecat în grup de 15-20 persoane (în fruntea lor aflându-se I. C., I. I., I. F., I. D. și M. M.) să se răzbune pe grupul Zăbălaru, în încăierare fiind loviți N. A. N., N. A. și I. I..

O nouă încăierare a avut loc în jurul orelor 22,00 în cartierul „Livada”, unde conduși de N. A., cei din grupul „Zăbălaru” (nominalizați de martori a fi N. A. N., B. A. I., N. V. I., D. Ș. I., L. P., L. L. G., D. B. C.) s-au înfruntat cu grupul „Minerilor”, în cursul acesteia N. A. N. înjunghiindu-l în abdomen pe I. I..

Față de faptul că scandalul provocat de „beligeranți” a fost de natură a tulbura grav ordinea publică, fiind necesară intervenția forțelor de ordine (poliție și jandarmerie) pentru restabilirea ordinii (la „Rond”, în zona „2 Moldoveni” și în „L.” a apreciat Tribunalul că se poate reține în sarcina inculpaților D. N., L. L. G., N. A., B. A. I., N. V. I., D. Ș. I., L. P., D. B. C., S. V. M., I. C., I. I., I. D., M. F. T., M. M., săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice” în forma prevăzută de art. 321 al. 1 și 2 Cod penal, forma agravantă putându-se reține datorită amplorii și duratei în timp a scandalului, a numărului de persoane participante dar și efectele, fiind conturată astfel atmosfera de temere, de teroare colectivă ce i-a determinat pe nuntași să întrerupă petrecerea iar pe locuitorii cartierului „LIVADA” să se refugieze în podurile caselor sau să-și părăsească domiciliul.

Pentru toți cei 14 inculpați, componenți ai celor două tabere, s-a putut reține și existența laturii subiective, toți având reprezentarea consecințelor faptelor lor a căror producere au urmărit-o sau măcar au acceptat-o.

Pentru considerentele de mai sus, s-au respins, ca nefondate, cererile de achitare formulate de apărători:

- pentru inculpata D. (S.) V. M., în baza art. 10 lit. c Cod procedură penală;

- pentru inculpatul D. N., în baza art. 10 lit. c Cod procedură penală;

- pentru inculpatul N. A., în baza art. 10 lit. c Cod procedură penală;

- pentru inculpatul N. V. I., în baza art. 10 lit. c Cod procedură penală;

- pentru inculpatul L. P., în baza art. 10 lit. c Cod procedură penală;

Astfel, inculpata D. (S.) V. M. este indicată de martorii I. I. și I. A., dar și de N. M. ca fiind în grupul care l-a atacat pe N. F. E., ca fiind cea mai agitată și lovindu-l și ea, după ce a fost lovit cu bâta de N. A. N., alături de ea fiind și inculpatul N. V. I..

Pentru inculpatul N. A. (Zăbălaru) îl indică drept participant la ultimele două momente ale scandalului N. R., G. M., cristea I., T. F., T. N., N. V., aproximativ aceeași martori confirmând prezența lui D. N. în locurile unde s-a desfășurat scandalul.

În ceea ce-l privește pe L. P., care nu a recunoscut săvârșirea niciunei infracțiuni, martorii G. F., T. M., I. D., D. R., situație în care nu poate fi valorificat alibiul oferit de martorul în apărare.

În ceea ce privește infracțiunea de încăierare, pentru care au fost trimiși în judecată inculpații D. N., L. L. G., N. A., B. A. I., L. P., D. B. C., S. V. M. – în forma prevăzută de art. 322 alin. 1 Cod penal și inculpații I. I., I. C., I. D., M. F. T. și M. M. în forma prevăzută de art. 322 alin. 1,2 și 3 teza I Cod penal, a apreciat tribunalul că se referă la actele comise în zona ROND, 2 MOLDOVENI și LIVADA.

Astfel, pornită inițial ca un diferend între tineri, situația a degenerat, grupul format din N. A., D. N., L. P., B. A. I., L. L. G., a descins la nunta care se desfășura în zona ROND și au adresat cuvinte jignitoare, au amenințat și lovit nuntași și alte persoane din zonă, fiindcă este cunoscut autorul infracțiunii de vătămare corporală gravă toți ceilalți răspunzând pentru forma simplificată a infracțiunii și anume cea prevăzută de art. 322 alin. 1 Cod procedură penală

S-au întors și spoitorii și al doilea moment al încăierării s-a consumat în zona „2 Moldoveni”, unde grupul condus de I. C., I. I., I. (M.) F., I. D. și M. M. (superior numeric) au lovit pe N. A. N., N. A. și I. L..

Cum leziunile inculpatului N. A. N. i-au pus viața în primejdie și nu s-a putut stabili cu certitudine cine a aplicat aceste leziuni, în sarcina inculpaților I. C., I. I., M. F. T., I. D. și M. M. s-a reținut forma agravantă a infracțiunii de încăierare, prev. de art. 322 alin. 1, 2, 3 teza I Cod penal.

Cu privire la acest moment, Tribunalul a constatat că inculpații audiați (respectiv I. I., I. C. și M. F. T.) nu au recunoscut săvârșirea infracțiunii și nu au propus probe în combaterea probatoriului Parchetului, iar pentru ceilalți inculpați nici apărătorul ales nu a putut da informații despre locul unde se află sau despre poziția față de săvârșirea faptelor.

Ultimul moment al conflictului s-a derulat în „L.” unde părțile și martorii din cartier au declarat că a avut loc iar o încăierare, însă singura persoană agresată a fost T. I. care, spun martorii, a fost înjunghiat de N. A. N., celelalte loviri datorându-se faptului că s-a aruncat cu pietre de către ambele grupuri până când unul dintre inculpați (N. A., declară martorii) a tras focuri de pistol cu gaze iritante, grupul Zăbălaru retrăgându-se către calea ferată.

În ceea ce privește pe inculpata D. (S.) V. M., Tribunalul a constatat că față de aceasta s-a pus în mișcare acțiunea penală (prin rechizitoriu) numai pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art. 321 al. 1, 2 cu aplicarea art. 75 lit. a și c Cod penal nu și pentru infracțiunea de încăierare, prev. de art. 322 al. 1 Cod penal

Cum reprezentantul Ministerului Public, de-a lungul procesului și cu ocazia judecării cauzei în fond, nu a solicitat extinderea procesului penal și pentru alte fapte, conform art. 336 Cod procedură penală, Tribunalul a apreciat că este investit în limitele rechizitoriului, cu judecarea inculpatei pentru săvârșirea unei singure infracțiuni (pentru celelalte fapte – art. 180, 181 Cod penal, procurorul dispunând neînceperea urmăririi penale – rechizitoriu).

Tribunalul a apreciat că situația de fapt dovedește existența elementelor constitutive ale infracțiunii de încăierare în sensul că a existat, pentru inculpați, acțiunea de participare la încăierare între mai multe persoane, fiecare astfel de acțiune fiind asociată cu săvârșirea sau încercarea de săvârșire a unor acte de violență (loviri, îmbrâncire).

Este îndeplinită și condiția existenței a două grupuri adverse (pe de o parte N. A., N. A. N., S. V. M., N. V. I., B. A. I., L. L. G., D. Ș. I. și L. P., iar de cealaltă parte, I. C., I. I., M. F. T., M. M.), cei enumerați anterior având calitatea de subiecți activi ai infracțiunii, în momentele delimitate mai sus.

A considerat că probele administrate în cauză dovedesc că toți cei 14 inculpați au participat activ la violențele colective, motiv pentru care au fost respinse, ca nefondate, cererile de achitare, formulate în temeiul art. 10 lit.c Cod procedură penală de inculpații D. B. C., D. N., N. A., N. V. I., L. P., prezența lor în altercații fiind confirmată de martorii T. M., D. R., I. D., I. G., G. N., N. V. și N. G., I. G., T. F., G. M., C. I. dar și de martorii Frangulea F., P. M., I. L..

În ceea ce privește uciderea victimei C. P., Tribunalul a constatat că momentul este descris cu destulă claritate de martorii oculari T. N., G. F., T. M..

Acești martori au arătat că, după ce grupul Zăbălaru s-a retras din L., câțiva dintre spoitori, printre care și victima, au plecat după ei, victima fiind cea mai apropiată de grup și insistând să le vorbească.

Martorul T. N. a declarat că l-a văzut pe inculpatul D. N. foarte aproape de victimă, cu o sabie în mână, pregătindu-se să-l lovească, dar martorul arată că s-a împiedicat, iar când s-a ridicat, l-a văzut pe D. N. scoțând sabia din pieptul victimei.

Martorul N. V. a indicat drept persoana care l-a înjunghiat pe victimă pe inculpatul L. L. G. („un bărbat blond, înalt), după spusele martorei I. E..

Martorul G. F. a susținut că D. N. a fost cel care l-a înjunghiat pe C. P. și că l-a cunoscut după fotografii (același martor arătând că l-a văzut și pe L. P. cu un cuțit).

Martorul G. N., a arătat că a văzut că pe C. P., căzut între liniile ferate, îl loveau mai multe persoane (nu le-a putut identifica).

Dintre inculpații grupului Zăbălaru niciunul nu a recunoscut că a agresat victima deși, inițial, inculpații minori N. V. I. și D. Ș. I. au declarat că l-ar fi înjunghiat (inculpatul D. Ș. I. arătând în fața instanței, de ce a procedat astfel).

În raport de această situație, de faptul că în cauză există o victimă decedată în urma multor leziuni de violență, Tribunalul a apreciat că probatoriul conturează faptul că C. P. a fost agresat de mai multe persoane.

Martorii au indicat un grup de 7-8 persoane având ca lideri pe N. A. și D. N., grup compus din L. L. G., B. A. I., N. V. I., D. Ș. I., L. P. și D. B. C. dar și N. A. N. (față de care cauza s-a disjuns), persoanele fiind înarmate cu cuțite, dintre aceștia unul (D. N. sau N. A.) înfigând o sabie în pieptul victimei.

Tribunalul a constatat că, din declarațiile minorilor – inculpați D. Ș. I. și N. V. (aceștia dând declarații în faza de urmărire penală) rezultă că aceștia știu detalii despre loviturile aplicate victimei (în zona picioarelor, a spatelui și în zona capului) și descriu mult mai precis obiectul vulnerat generator al leziunilor care au dus la deces (minorii indică un cuțit care ar fi fost mânuit de D. Ș. I. apoi de N. A. N.), fiind mai puțin sinceri în privința persoanelor care au aplicat lovituri victimei.

Deși, în final, toți inculpații din cauză, din grupul Zăbălaru au negat săvârșirea omorului sau a oricăror acte de violență asupra victimei, Tribunalul a constatat că nu s-a putut explica de ce în declarațiile luate în momentele imediat următoare săvârșirii faptei, martorii i-au indicat pe ei în preajma victimei (toți declarând că nu au existat relații de dușmănie între ei) iar, pe de altă parte, niciunul dintre inculpați nu a putut demonstra plauzibil, că nu s-au aflat la locul săvârșirii faptei, în perioada de timp 22,00- 0,30.

Deși, pentru inculpații N. A., D. N., L. L. G. și B. A. I., au depus mărturie 2 persoane, că ar fi stat ascunși pe un teren de fotbal improvizat din incinta CONSID, tribunalul i-a considerat pe martori puțin credibili, față de faptul că și-au justificat prezența în zona respectivă prin încercarea de a săvârși, la rândul lor, infracțiuni de furt calificat și distrugere.

Nici martorii propuși de inculpații L. P. și D. B. C. nu pot demonstra că inculpații nu au fost prezenți la locul săvârșirii infracțiunilor, legăturile de rudenie sau prietenie determinând, în opinia tribunalului oferirea acestor alibiuri.

În raport de cele de mai sus, coroborând concluziile raportului de necropsie și declarațiile martorilor, Tribunalul a apreciat că se poate reține că cei patru inculpați, D. N., L. L. G., N. V. I. și D. Ș. I. au aplicat victimei mai multe lovituri cu obiecte tăietor-înțepătoare, bâte, provocându-i victimei C. P. leziuni care au dus la decesul imediat.

Leziunile indică și faptul că victima a fost lovită cu cuțitul sau alt obiect tăietor-înțepător și în zona capului (fronto-parietal – 3 plăgi neletale, infiltrate hemoragice, dispuse aproximativ paralel, că a încercat să se apere (2 plăgi superficiale rectilinii acoperite de cruste traumatice (dispuse orizontale, pe fața ventrală a brațului stâng) dar că nu a reușit acest lucru, fiind lovit peste picioare, peste spate și în zona capului.

Chiar dacă a fost stabilit că cele două plăgi înjunghiate toracale, care au atins inima victimei, au provocat decesul, Tribunalul a apreciat că toate celelalte lovituri, aplicate victimei anterior și ulterior înjunghierii (producând și întârzierea intervenției persoanelor de aceeași etnie cu victima) justifică reținerea îndeplinirii laturii obiective a săvârșirii infracțiunii prev. de art. 174-175 lit. a și i Cod penal pentru fiecare dintre cei patru inculpați D. N., L. L. G., N. V. I. și D. Ș. I., toți fiind coautori, fiindcă au lovit victima cu obiecte cu potențial tanetogen, chiar dacă numai lovitura aplicată de unul dintre participanți a fost mortală – pentru că au acționat cu intenția de a ucide și s-au completat unul pe celălalt.

Astfel, s-a mai putut susține că, acționând cu intenția de a omorî și în legătură nemijlocită cu acțiunile celorlalți coautori, coinculpați, chiar acei care n-au aplicat o lovitură mortală victimei, au contribuit la reducerea posibilității victimei de a se apăra, la stabilirea forțelor ei fizice și psihice, loviturile neletale neputând fi desprinse din ansamblul acțiunilor agresive neputându-se delimita măsura în care fiecare lovitură în parte a împiedicat victima să se apere (Practică judiciară penală – vol. I – 1988, Editura Academiei, pag. 85 și 90).

În raport de cele de mai sus, au fost respinse cererile de achitare formulate în baza art. 10 lit. a Cod procedură penală și de schimbare a încadrării juridice formulată pentru inculpatul D. Ș. I..

Inculpații N. A., L. P., B. A. I., DC au fost și ei indicați ca persoane aflate în grupul celor care au săvârșit . chiar pe calea ferată, aceiași martori declarând că N. A. avea sabie și pistol, iar ceilalți bâte și cuțite, ori prezența lor când inculpații D. N., L. L. G., D. Ș. I. și N. V. I. aplicau victimei lovituri cu cuțite, bâte, a fost de natură a întări hotărârea acestora de a comite infracțiunea, constituind complicitate la omor calificat, prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 174-175 lit. i Cod penal, text de lege în baza căruia s-a pronunțat condamnarea.

Pentru inculpații D. N., N. A., D. Ș. I., L. L. G., B. A. I., L. P., tribunalul a reținut întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de port fără drept de arme, prev. de art. 1 ind. 1 pct. 1 din Lg. 61/1991 art. 2 pct. 1 în noua numerotare) față de faptul că, pe parcursul incidentelor din ziua de 11.06.2006, au avut asupra lor și folosit obiecte de natura celor enumerate de textul de lege amintit anterior.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților s-a avut în vedere că, exceptându-l parțial pe D. Ș. I., niciunul dintre inculpați nu a recunoscut săvârșirea faptelor, recunoscând pe cele pedepsite mai ușor, au încercat să-și diminueze sau excludă responsabilitatea, fapt care, alături de numărul de persoane implicate, a dus la prelungirea excesivă a duratei procesului de față;

În raport de criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 Cod penal, Tribunalul a avut în vedere:

- gradul de pericol social concret al faptelor;

- circumstanțele reale în care s-au săvârșit faptele, pe parcursul a mai puțin de 4 ore, antrenând un număr mare de persoane și trezind curiozitatea a sute de curioși; cu efecte considerabile asupra ordinii și liniștii publice;

- circumstanțele personale ale inculpaților D. N., N. A., N. V. I., D. B. C., L. P., D. Ș. I., I. C. și M. F. T. sunt fie recidiviști postcondamnatorii, fie au antecedente penale ce nu atrag starea de recidivă sau pentru care a intervenit reabilitarea, ceilalți fiind infractori primari, vârstă tânără pentru majoritatea și legăturile de rudenie care au determinat „coagularea” taberelor adverse dar și lipsa de considerație pentru valorile sociale ocrotite de legea penală (nejustificate nici măcar prin lipsa de educație sau apartenență la o etnie).

În raport de cele de mai sus dar și de cuantumul pedepselor pentru toți inculpații (bărbați) singura modalitate de executare a pedepsei este cea a detenției, motiv pentru care s-au aplicat și pedepsele accesorii prevăzute de art. 71 cu ref. la art. 64 lit. a teza I-a și b Cod penal

În ceea ce privește pe inculpata S. V. M., în raport de lipsa antecedentelor, de conduita ulterioară săvârșirii faptelor, a apreciat aplicabile dispozițiile art. 81-82 Cod penal și 71 al. 5 Cod penal.

Pentru că inculpații D. N., L. L. G., N. A. și B. A. I. au fost arestați preventiv, în timpul urmăririi penale, s-a dedus, conform art. 88 Cp, durata arestării preventive de la 23.06.2006 la 31.07.2006 din pedepsele rezultante aplicate fiecărui inculpat.

Pe latură civilă, în urma disjungerii, instanța penală rămâne investită cu soluționarea acțiunii civile formulate de părțile civile T. S., N. F. E., C. N., C. L., C. F., C. D. și C. V. (soția și copiii minori și majori ai victimei C. P..

Cum niciunul dintre inculpații D. N., L. L. G., D. Ș. I., N. V. I., N. A., B. A. I., L. P., D. B. C., nu au recunoscut săvârșirea infracțiunilor, s-a procedat la administrarea de probe, respectiv s-au depus actele de stare civilă din care rezultă calitatea procesuală de părți civile.

S-au audiat martori pentru stabilirea întinderii prejudiciului produs acestor părți civile, că victima realiza venituri din activități ocazionale, nefiind angajat cu titlu permanent.

În raport de caracterul aleatoriu al veniturilor defunctului, pentru copiii minori ai victimei, prejudiciați evident prin decesul tatălui lor, tribunalul a stabilit, în temeiul art. 14 Cod procedură penală dar și a dispozițiilor art. 998 C.civ. și urm., în sarcina inculpaților D. N., L. L. G., D. Ș. I., N. V. I., N. A., B. A. I., L. P., D. B. C., obligația (inculpații minori în solidar cu părțile responsabile civilmente) de plată a unor prestații periodice pentru fiecare dintre părțile civile, respectiv: către partea civilă T. S. – la 10.000 lei daune materiale și 5.000 lei daune morale; către părțile civile C. V. și C. D. la câte_ lei, daune morale; către părțile civile (copii minori ai defunctului C. P.) C. F., C. N. și C. L. la câte 8000 lei daune morale și la prestații periodice lunare de câte 100 lei pentru fiecare minor, începând cu data săvârșirii infracțiunii (11.06.2006) și până la majoratul fiecăruia dintre aceștia, și anume: pentru C. N. – până la 15.06.2012; pentru C. L. – până la 10.05.2010; pentru C. F. – până la 10.10.2007.

În ceea ce o privește pe partea civilă T. S., deși la data decesului divorțase de victimă, cei doi locuiau împreună, crescându-și și întreținându-și împreună copiii, conviețuind ca soț și soție.

Martora audiată în cauză - C. C. - a arătat că partea civilă T. S. a suportat integral cheltuielile ocazionate de înmormântare și de pomenirile ulterioare, enumerând participanții, obiectele împărțite în amintirea defunctului și cheltuielile specifice ritualurilor respective pentru etnia defunctului.

Față de cele de mai sus, a apreciat că prejudiciul material produs părții civile T. S. poate fi acoperit cu suma de 10.000 lei daune materiale și a obligat în solidar pe inculpații D. N., L. L. G., N. A., N. V. I. (în solidar cu partea responsabilă civilmente N. M.), D. Ș. I. (acesta în solidar cu părțile responsabile civilmente D. A. și D. C.), B. A. I., L. P. și D. B. C. la plata acestor sume.

Cu privire la despăgubirile morale solicitate de părțile civile, Tribunalul a apreciat că, în urma decesului concubinului, respectiv tatălui lor, în vârstă de numai 39 ani, părțile civile au cunoscut suferințe de natură afectivă, inclusiv teamă și insecuritate, iar viața lor de familie a fost clar deteriorată, motiv pentru care se poate aprecia că au suferit o pagubă de natură nepatrimonială pe care inculpații D. N., L. L. G., D. Ș. I., N. V. I., N. A., B. A. I., L. P., D. B. C., sunt ținuți să o repare, în temeiul art. 998 și urm. Cod civil.

La stabilirea cuantumului acestor despăgubiri, Tribunalul a apreciat în vedere ca echivalentul bănesc să fie de natură a repara paguba suferită, fără a se transforma într-un supliment de pedeapsă de natură nepatrimonială pentru inculpații pentru care s-a stabilit că au săvârșit infracțiunea.

Pentru că părțile civile T. S., C. L., C. F., C. N. și C. L. au beneficiat de avans dat de stat din despăgubiri, în cuantum de 11.700 lei, în baza sentinței civile 861/2007 a Tribunalului Călărași, suma va fi recuperată de la inculpați și dedusă din valoarea despăgubirilor stabilite prin prezenta sentință.

În cauză, S. de Urgență Călărași s-a constituit parte civilă cu sumele reprezentând cheltuieli de spitalizare al numiților N. A. N., I. L., D. Ș. I., I. F. și Ibrain I. însă s-a constatat că niciunul dintre ei nu au calități de părți civile/vătămate în cauză, unii fiind inculpați iar alții persoane vătămate care nu au formulat plângeri penale în această cauză, motiv pentru care va respinge cererea.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 118 lit. b Cod penal cu privire la confiscarea specială a obiectelor – corpuri delicte ambalate în coletul înregistrat sub nr. c.d. 16/2007 în Registrul de Corpuri delicte al Tribunalului Călărași (lopată, cazma, una bucată de lemn, fragmente de lemn, 1 tub cartuș percutat).

În baza art. 191 Cod procedură penală, au fost obligați inculpații la plata de cheltuieli judiciare către stat, după cum urmează:

- pe inculpatul L. P. la 1100 lei, cheltuieli judiciare către stat (din care 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondurile MJLC;

- pe inculpatul M. M. la 12.000 lei, cheltuieli judiciare către stat (din care 400 lei, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondurile MJLC).

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen, P. de pe lângă Tribunalul Călărași, apelanții-inculpați B. A. I., D. Ș. I., D. B. C., D. N., I. C., I. D., I. I., L. L. G., L. P., M. M., M. F. T., N. A., N. V. I. și D. (fostă S.) V. M. și apelanta-parte responsabilă civilmente N. M..

La termenul de judecată din data de 12.11.2012, Curtea, din oficiu, în temeiul art. 334 din Codul de procedură penală, a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpaților N. V. I. și D. Ș. I., din infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de complicitate la omor calificat.

Deasemenea, s-a pus în discuția părților, la termenele din 07.05.2012, din 12.11.2012 și din 21.01.2013, intervenirea prescripției speciale a răspunderii penale pentru unele dintre infracțiunile deduse judecății.

P. de pe lângă Tribunalul Călărași a criticat hotărârea sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, solicitând desființarea sentinței penale apelate și, pe fond, pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice, în sensul criticilor formulate.

Astfel, primul motiv de apel a vizat greșita individualizare a pedepselor, pentru inculpații D. N., D. (fostă S.) V. M.,N. A., N. V. I., D. Ș. I., L. L. G., B. A. I., L. P. și D. B. C., context în care, raportat la circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor și la circumstanțele personale ale fiecăruia, la natura faptei comise, la amploarea activității infracționale și la atitudinea procesuală a acestora, de încercare a diminuării răspunderii penale, a solicitat majorarea cuantumului pedepselor, în sensul orientării către maximul special prevăzut de lege.

Deasemenea, cel de-al doilea motiv de apel a vizat schimbarea de încadrare juridică a faptelor, în sensul reținerii stării de recidivă, pentru inculpații D. N. și L. P. și revocării suspendării pentru inculpatul N. V. I..

Astfel, referitor la inculpatul D. N., a solicitat reținerea dispozițiilor art. 37 lit. b din Codul penal, în raport de sentința penală nr. 620/23.09.1993, pronunțată de Judecătoria Călărași, având în vedere că, la data săvârșirii faptelor din prezenta cauză, nu s-a împlinit termenul de reabilitare, acesta fiind condamnat la o pedeapsă de 6 ani închisoare, fiind arestat la data de 04.03.1993 și eliberat la data de 04.04.1996, cu un rest de 1062 de zile.

Cât privește pe inculpatul L. P., a solicitat reținerea dispozițiilor art. 37 lit. a din Codul penal, în raport de pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 310/27.06.2002, pronunțată de Judecătoria Călărași, definitivă la data de 08.07.2002 și de cele 6 infracțiuni săvârșite și, în consecință, revocarea suspendării anterioare, din pedeapsa de 2 ani închisoare.

Referitor la inculpatul N. V. I., minor la data săvârșirii faptei, a arătat că cele 3 infracțiuni reținute în sarcina sa, în prezenta cauză, au fost săvârșite în interiorul termenului de încercare, stabilit pentru pedeapsa de 6 luni cu suspendare, aplicată prin sentința penală nr. 135/20.10.2005, pronunțată de Tribunalul Călărași, sens în care, conform dispozițiilor 83 din Codul penal raportat la art. 110¹ alin. 3 din Codul penal, a solicitat revocarea suspendării condiționate, anterior dispusă, cu consecința executării, în întregime, a pedepsei de 6 luni închisoare, alături de pedepsele ce vor fi aplicate în prezenta cauză.

Nu în ultimul rând, a precizat că, urmare a modificării Legii nr. 61/1991, se impunea condamnarea inculpaților în baza dispozițiilor art. 2 alin. 2 pct. 1 din această lege și nu în baza art. 1¹.

Totodată, s-a solicitat condamnarea inculpaților minori D. Șefan I. și N. V. I., pentru infracțiunea de complicitate la omor calificat, iar, pe de altă parte, având în vedere că pentru faptele prevăzute de art. 321 alin. (1) și (2) și de art. 322 C.pen., a intervenit prescripția, a solicitat înlăturarea tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni, cu reținerea doar a infracțiunii de complicitate la omor calificat.

Apelanta-inculpată D. (fostă S.) V. M. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și, pe fond, în temeiul dispozițiilor art. 11 alin. 2 lit. a Cpp rap. la art. 10 lit. d Cpp, achitarea sa, invocând atât declarațiile contradictorii ale martorilor, cu privire la presupusa activitate infracțională a inculpatei, cât și soluția pronunțată de procuror, referitor la infracțiunea prev. de art. 180-181 Cp, respectiv, de scoatere de sub urmărire penală.

În subsidiar, s-a solicitat achitarea inculpatei, în baza disp. art. 11 alin. 2 lit. a Cpp rap. la art. 10 lit. b¹ Cpp cu referire la art. 18¹ alin. 1 Cp, cu consecința aplicării unei amenzi administrative.

Apelantul-inculpat D. N. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și, pe fond, apreciind că există dubii cu privire la săvârșirea, de către acesta, a infracțiunii de omor, achitarea sa, în temeiul disp. art. 11 alin. 2 lit. a Cpp rap. la art. 10 lit. c Cpp. Mai mult, raportat la modul de desfășurare a incidentelor, a apreciat că s-ar putea reține, eventual, infracțiunea de încăierare cu consecința decesului unei persoane.

Astfel, în susținerea apărării, s-a arătat că probele administrate în cauză nu dovedesc, cu certitudine, că inculpatul a participat la incidentele de la evenimentul „nuntă de spoitori” și de la „rond”. În acest context, a solicitat instanței ca, dând eficiență disp. art. 68 Cpp, să înlăture declarațiile de martori, date în faza de urmărire penală, greșit reținute de instanța de fond în argumentarea condamnării inculpatului, având în vedere că, pe de o parte, sunt contradictorii, referitor la participarea acestuia la săvârșirea faptei, iar pe de altă parte, că majoritatea nefiind școlarizați, nu au scris personal declarațiile, situație în care, în opinia sa, nu au fost respectate dispozițiile legale.

Deasemenea, s-a arătat că singura declarație care îl incriminează pe inculpat este cea a martorului C. N., care a declarat că a văzut o persoană lovind victima cu o sabie, însă și aceasta este contradictorie, având în vedere că, în faza de urmărire penală, îl indică pe inculpatul D. N., pentru ca, ulterior, în faza de cercetare judecătorească să revină și să-l indice pe inculpatul N. A..

Referitor la depoziția aceluiași martor, s-a arătat că este contrazisă de declarația inculpatului, dată în fața instanței de control judiciar, de martorii T. M. și I. D., fiul victimei, dar și de concluziile raportului de expertiză, efectuată la instanța de fond, din care rezultă că obiectul tăietor-înțepător folosit este, de fapt, un cuțit.

Nu în ultimul rând, s-a criticat modalitatea de audiere a acestui martor, sens în care, inculpatul a precizat că nu au fost respectate dispozițiile legale, având în vedere că, fiind ascultat în lipsa inculpaților, aceștia nu au avut posibilitatea să-i adreseze întrebări, fiind înlăturați din sala de ședință, iar la reintroducerea în sală, nu s-a dat citire depoziției martorului.

Cât privește latura civilă a cauzei, s-a precizat că, în mod nelegal, instanța de fond nu a precizat cuantumul despăgubirilor morale și în considerente, ci doar în dispozitiv, nefiind astfel, respectate dispozițiile legale privind cuprinsul unei hotărâri.

În acest context, s-a apreciat că există contradicție între considerente și dispozitiv, sens în care, se impune desființarea sentinței penale apelate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la instanța de fond.

Apelantul-inculpat N. V. I. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și, în principal, achitarea sa, în temeiul disp. art. 11 alin. 2 lit. a Cpp rap. la art. 10 lit. c Cpp, întrucât nu a săvârșit infracțiunea pentru care a fost condamnat, sens în care, a apreciat că sunt relevante declarațiile inculpaților, date în fața instanței de control judiciar și declarațiile martorilor date în faza de urmărire penală.

Cât privește infracțiunea de încăierare, a solicitat a se constata că a intervenit prescripția răspunderii penale, sens în care apreciază că se impune încetarea procesului penal, în temeiul disp. art. 10 lit. g Cpp.

În subsidiar, a solicitat desființarea sentinței penale apelate și, invocând disp. art. 197 Cpp, a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, la instanța de fond, motivat de faptul că, inculpatul fiind minor, potrivit dispozițiilor legale, era obligatoriu a se efectua un referat de evaluare psihosocială, cu referire la infracțiunea de omor calificat, reținută în sarcina sa. Deasemenea, invocând și practica judiciară, a apreciat că, potrivit disp. art. 117 alin. 1 Cpp rap. la art. 127¹ Cpp, se impunea efectuarea unei expertize psihiatrice, chiar și în situația în care nu se reține infracțiunea de omor deosebit de grav, ci de omor calificat.

Totodată, în susținerea cererii de trimitere a cauzei spre rejudecare, a invocat nelegalitatea efectuării actelor de cercetare penală, cât timp acestea au fost îndeplinite de organele de urmărire penală, în lipsa unei delegații emise de procuror, deși, raportat la natura infracțiunii presupus a fi fost săvârșită, era obligatoriu ca procurorul să efectueze aceste acte.

Nu în ultimul rând, a apreciat că activitatea de urmărire penală a fost defectuos efectuată, având în vedere și împrejurarea că, deși la incidente au participat mai multe persoane, în fapt, nu toate acestea figurează ca inculpați ori ca martori.

Apelantul-inculpat L. L. G. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și, pe fond, în temeiul disp. art. 11 alin. 2 lit. a Cpp rap. la art. 10 lit. c Cpp, achitarea sa, motivat de faptul că, așa cum rezultă și din declarația sa, a fost prezent la desfășurarea incidentelor, însă nu a participat la lovirea victimei.

Apelantul-inculpat N. A. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, motivat de faptul că, în argumentarea hotărârii de condamnare, instanța de fond nu a analizat situația fiecărui inculpat în parte, sub aspectul implicării, ci a reținut vinovăția tuturor, în ansamblu.

În subsidiar, a solicitat achitarea sa, în temeiul disp. art. 11 alin. 2 lit. a Cpp rap. la art. 10 lit. c Cpp, motivat de faptul că probele administrate în cauză nu dovedesc, cu certitudine, că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost condamnat, cu atât mai mult cu cât locul în care a fost ucisă victima era slab iluminat.

Apelanții-inculpați B. A. I., D. Ș. I. și L. P. au solicitat desființarea sentinței penale apelate și, pe fond, în temeiul disp. art. 11 alin. 2 lit. a Cpp rap. la art. 10 lit. c Cpp, achitarea acestora, sens în care, au invocat declarațiile celor doi inculpați, din care rezultă că au participat la incidente, însă nu au lovit victima.

Apelantul-inculpat D. B. C. a solicitat desființarea sentinței penale apelate și, pe fond, rejudecând, în temeiul disp. art. 11 alin. 2 lit. a Cpp rap. la art. 10 lit. c Cpp, achitarea acestuia, pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina sa.

Astfel, în susținerea apărării, a criticat modalitatea defectuoasă de efectuare a cercetărilor, apreciind că, în mod eronat, a fost condamnat, în contextul în care nu a fost prezent la fața locului. Mai mult, a arătat că probele administrate în cauză nu dovedesc, în mod indubitabil, că a participat la desfășurarea incidentului de la nunta de spoitori, ci doar că a fost prezent împreună cu familia, aflându-se în preajma muzicanților, context în care, dubiul trebuie să-i profite.

Deasemenea, a arătat că, referitor la cel de-al doilea incident, inculpatul nu a fost prezent, acest lucru fiind confirmat și prin faptul că martorii și coinculpații nu l-au indicat ca fiind prezent. În același sens, a arătat că un singur martor, care inițial a declarat că nu l-a văzut la incident, ulterior a arătat că l-a observat la fața locului, însă nu și că a lovit victima.

Nu în ultimul rând, a criticat modalitatea de desfășurare a cercetărilor, în faza de urmărire penală, motivat de faptul că au fost efectuate de organele de cercetare penală, fără o delegare din partea procurorului, deși, potrivit legii și naturii infracțiunii reținute în sarcina inculpaților, competența aparținea acestuia din urmă.

Apelanții-inculpați I. I. și I. C. au apreciat că încadrarea juridică corectă este cea prev. de art. 322 alin. 4 Cpp, motivat de faptul că au fost implicați în încăierare, fără voința lor, sens în care, au arătat că I. C. a fost invitat la nuntă și a intervenit doar pentru a-și apăra fii, iar I. I. a fost agresat acasă, neexistând dovezi că a fost prezent la incident, context în care solicită achitarea acestuia din urmă.

Cât privește incidentul din L., neexistând dovezi ale prezenței inculpatului I. I., s-a solicitat achitarea acestuia.

Apelanții-inculpați I. D. și M. F. au apreciat că se impune condamnarea acestora doar pentru incidentul de la nuntă și, în consecință, au solicitat redozarea pedepselor ce vor fi aplicate, având în vedere că implicarea acestora este relevată doar la acest eveniment.

În subsidiar, pentru inculpații I. I., necunoscut cu antecedente penale și I. C., vicepreședinte al partidului romilor, s-a solicitat redozarea pedepselor aplicate, urmând ca, modalitatea de executare să fie stabilită conform disp. art. 81 Cp sau 86¹ Cp.

Apelanta-parte responsabilă civilmente N. M. nu s-a prezentat la niciun termen de judecată și nici nu a învederat Curții motivele de apel.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate, prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conformart. 371 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:

Analizând întregul material probatoriu administrat în cauză, Curtea reține următoarea situație de fapt:

Apelanții inculpați D. N. și L. L. G., în seara zilei de 11.06.2006, cu intenție, l-au ucis, în loc public, pe numitul C. P. prin aplicarea peste corp cu diverse obiecte (arme albe, bâte, etc.).

Referitor la uciderea lui C. P., Curtea reține că numiții N. A., N. A., B. A. I., L. P., D. B. C. și inculpații minori N. V. I. și D. Ș. I., prin prezența înarmată, participarea și susținerea morală acordată celorlalți, le-au oferit suportul moral să comită infracțiunea.

Totodată, în acord cu instanța de fond, Curtea reține că inculpații D. N., L. L. G., N. A., B. A. I., L. P. și S. V. M., la data de 11.06.2006, înarmați cu arme albe, au participat la altercații fizice, încăierându-se cu mai mulți spoitori; s-au manifestat violent, tulburând grav ordinea și liniștea publică.

Deasemenea, inculpații I. I., I. C., I. D., M. F. T. și M. M. s-au încăierat cu grupul celorlalți inculpați, altercații în urma cărora a rezultat vătămarea corporală gravă a inculpatului N. A. N. și vătămarea altor persoane, tulburându-se, grav, liniștea și ordinea publică.

Situația de fapt a fost stabilită de instanța de apel în urma coroborării întregului probatoriu administrat în cauză, respectiv, actele privind constatările medico-legale, declarațiile inculpaților, ale părților vătămate și ale martorilor audiați în cauză, expertiza medico-legală (ADN), procesele-verbale de cercetare la fața locului și de conducere în teren și planșele foto aferente.

Astfel, probele administrate în cauză justifică aprecierea instanței de apel că nu există niciun dubiu cu privire la săvârșirea de către inculpați a infracțiunilor deduse judecății, astfel că, soluția de condamnare a acestora este corectă.

Evaluând declarațiile martorilor, administrate în cauză, în principal, cele inițiale, mai apropiate de momentul perceperii directe a faptelor, astfel cum au fost derulate, Curtea constată că valoarea probatorie conținută de aceste probe, formează convingerea, certă și de netăgăduit, că faptele s-au petrecut în materialitatea lor și în derularea menționată, iar împrejurarea că, în fața instanței, unii dintre martori nu au mai putut să-și amintească amănunte ale episodului infracțional, nu le poate micșora verosimilitatea, deoarece, dată fiind trecerea timpului, este posibil ca aceștia să nu mai rețină, în amănunt, succesiunea faptelor.

1. În ceea ce privește apelul declarat de inculpata D. (fostă S.) V. M., Curtea îl apreciază ca nefondat, în considerarea următoarelor argumente:

Astfel, faptele deduse judecății s-au desfășurat în mai multe etape, în ziua și noaptea de 11.06.2006, conflictul inițial avându-i ca protagoniști pe inculpatul D. Ș. I., pe de o parte și pe inculpații I. D. si M. F. T., pe de altă parte, care l-au agresat pe primul, pe fondul unui conflict preexistent.

În acest context, inculpatul D. Ș. i-a telefonat unchiului său, inculpatul B. A. I., iar acesta din urmă și-a anunțat prietenii, majoritatea făcând parte din familia N. și, astfel, la nunta de spoitori care se desfășura în zona „ROND” au apărut, evident, ca să răzbune ofensa, cei astfel mobilizați: inculpații N. A., N. A., N. V. I. și S. V. M..

Aceștia din urmă s-au prezentat înarmați cu diverse obiecte și arme albe, lovind mașinile și participanții la nuntă, dar și trecătorii, lovind autoturisme și tulburând, grav, liniștea publică.

Astfel, în cursul altercației, a fost lovită grav, peste maxilar, partea civilă N. F. E. de către inculpatul N. A. și de către inculpații S. V. M., L. L. și B. A. I., dar și I. I. și I. A..

Participarea la acest episod a rezultat, pentru fiecare dintre inculpații N. A., N. A. N., L. P., B. A. I. și S. V. M., chiar dacă, așa cum s-a arătat mai sus, martorii nu au mai putut să-i recunoască după câțiva ani sau au refuzat, practic, să dea declarații, cum s-a întâmplat în cazul numitului I. G. (al cărui autoturism a fost avariat) sau al martorului D. R., deoarece există declarațiile inițiale date în apropierea evenimentelor, prin care au fost recunoscuți și indicați după fotografiile inculpaților sus amintiți.

Astfel, inculpata D. (S.) V. M. a fost indicată de martorii I. I. și I. A., dar și de martora N. M. ca făcând parte din grupul celor care l-au atacat pe partea civilă N. F. E., ca fiind cea mai agitată și lovindu-l și ea, după ce a fost lovit cu bâta de N. A. N., alături de inculpată aflându-se și inculpatul N. V. I..

În aceste condiții, Curtea constată că, în mod temeinic, instanța de fond nu a înlăturat depozițiile martorilor date în faza de urmărire penală.

Având în vedere că scandalul provocat a fost de natură a tulbura, în mod grav, liniștea și ordinea publică, fiind necesară intervenția forțelor de ordine (poliție și jandarmerie) pentru restabilirea ordinii (la „Rond”, în zona „2 Moldoveni” și în „L.”), în mod temeinic și legal, instanța de fond a reținut în sarcina inculpaților D. N., L. L. G., N. A., B. A. I., N. V. I., D. Ș. I., L. P., D. B. C., D. (fostă S.) V. M., I. C., I. I., I. D., M. F. T. și M. M., săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice în forma prevăzută de art. 321 alin. 1 și 2 din Codul penal.

Reținerea formei agravante a infracțiunii este justificată de amploarea și durata în timp a scandalului, de numărul persoanelor participante, dar și de efectele produse, de teroare, scandalul determinându-i pe nuntași să întrerupă petrecerea, iar pe locuitorii cartierului „LIVADA” să se refugieze în podurile caselor sau să-și părăsească domiciliul.

Deasemenea, Curtea constată că inculpata D. (fostă S.) V. M. – ca, de altfel și ceilalți inculpați nominalizați mai sus – a acționat cu intenție la săvârșirea faptei, în sensul că, prevăzând scandalul public, ca rezultat al acțiunii sale, a urmărit sau a acceptat producerea acestui rezultat.

Din această perspectivă, Curtea reține că solicitarea inculpatei de a se dispune achitarea sa, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a din Codul de procedură penală raportat la art. 10 alin. 1 lit. d din Codul de procedură penală este nefondată.

Cu referire la solicitarea inculpatei de a se dispune achitarea sa, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a din Codul de procedură penală raportat la art. 10 alin. 1 lit. b¹ din Codul de procedură penală, Curtea o apreciază, deasemenea, nefondată.

Astfel, la stabilirea, în concret, a gradului de pericol social – potrivit dispozițiilor art. 18¹ alin. 2 din Codul penal – se ține seama de: modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit de făptuitor, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, de persoana și conduita făptuitorului.

Or, în speță, apelanta-inculpată a săvârșit o infracțiune, esențialmente, de pericol, prin natura ei, respectiv, a provocat un scandal, tulburând, în mod grav, liniștea și ordinea publică, fiind necesară intervenția poliției și jandarmeriei pentru restabilirea ordinii.

Fapta inculpatei prezintă un grad ridicat de pericol social, specific infracțiunii reținute în sarcina sa, în condițiile în care aceasta a comis fapta, în împrejurările descrise mai sus.

Deasemenea, Curtea constată că, în mod temeinic, instanța de fond a aplicat criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 din Codul penal, având în vedere împrejurările infracțiunii, pericolul social concret al faptei, modalitatea de comitere – săvârșirea faptei de mai multe persoane împreună și cu un minor; persoana și conduita inculpatei, reținându-se lipsa antecedentelor penale și conduita ulterioară săvârșirii faptei.

În lumina acestor elemente de individualizare, Curtea constată că instanța de fond a aplicat inculpatei o pedeapsă cu închisoarea just individualizată, orientată spre minimul special prevăzut de lege, cu suspendarea condiționată a executării, pedeapsă conformă scopului acesteia prevăzut de art. 52 din Codul penal, așa încât, reducerea ori majorarea – astfel cum a solicitat P. – cuantumului acesteia sau schimbarea modalității de executare a pedepsei nu se impune, având în vedere natura și gravitatea infracțiunii, modalitatea și împrejurările concrete de comitere a faptei, dar și gradul de pericol social al infracțiunii și de periculozitate a inculpatei.

2. În ceea ce privește apelurile declarate de inculpații D. N., L. L. G., N. A., B. A. I., N. V. I., D. Ș. I., L. P. și D. B. C., Curtea le apreciază ca fondate, însă, în considerarea următoarelor argumente:

În primul rând, cu referire la inculpații D. N., N. A., D. Ș. - I. (minor), L. L. G., B. A. - I. și L. P., Curtea constată că primul motiv de apel invocat în scris de P. de pe lângă Tribunalul Călărași este fondat, în considerarea următoarelor argumente:

Astfel, instanța de fond a omis să constate că Legea nr. 61/1991 a fost republicată, procedându-se la renumerotarea articolelor, în luna ianuarie 2011 în Monitorul Oficial nr. 77 din 31.01.2011, astfel încât, la data pronunțării sentinței – 17.06.2011 –, art. 1¹ din această lege a devenit art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată, conținutul constitutiv al infracțiunii rămânând același, după cum și cuantumul pedepsei faptei incriminate a rămas identic, respectiv, de la 3 luni la 2 ani închisoare sau amendă.

Ca atare, în privința inculpaților D. N., N. A., D. Ș. - I. (minor), L. L. G., B. A. - I. și L. P., instanța de fond trebuia să dispună condamnarea pentru infracțiunea de port în locuri publice de arme albe și alte arme folosite anume pentru lovire, prevăzută de art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată.

În consecință, cu privire la inculpații sus-menționați, în baza art. 334 din Codul de procedură penală, va schimba încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 1 ind. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 modificată în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată.

Pe de altă parte, în ceea ce privește probatoriul administrat în cauză, argumentele prezentate în cazul apelantei inculpate D. (fostă S.) V. M. rămân valabile și pentru ceilalți inculpați sub aspectul reținerii infracțiunii prevăzute de art. 321 alin. 1 și 2 din Codul penal.

Curtea apreciază nefondată cererea formulată de inculpatul D. N. în sensul excluderii depozițiilor martorilor care nu-și recunosc semnătura, în temeiul art. 68 din Codul de procedură penală, având perioada îndelungată scursă de la evenimente, dar și lipsa unei motivații convingătoare din partea acestor martori oculari care, după ce, inițial, au relatat, cu lux de amănunte, derularea faptelor, ulterior, în fața instanței de fond, au relatat același mod consemnare a declarațiilor, arătând că li s-au pus întrebări, apoi s-au scris răspunsurile.

Așadar, coroborând întregul material probatoriu administrat în cauză, Curtea reține că inculpații N. A., B. A. I., L. L. și D. N., însoțiți fiind și de alte persoane, au mers la blocul unde locuia „V. Mineru” și au strigat la geam, însă nu li s-a răspuns.

Plecând de la blocul respectiv au fost văzuți de martorul S. G. C. când se îndreptau spre calea ferată, spre „L.”, martorul declarând că cei patru inculpați aveau bâte și niște obiecte despre care a presupus că sunt săbii.

Deasemenea, martorul D. R. a relatat că i-a văzut în „L.” pe inculpații D. N., N. A., D. B. C., N. A. N., L. L., L. Petrișorși B. A. I., înarmați cu bâte și săbii și că inculpatul N. A. a tras cu pistolul.

Martorul T. M. i-a indicat tot pe aceeași inculpați dar și pe minorii D. Ș. I. și pe N. I. V..

Martorul N. G. i-a nominalizat pe inculpații L. L., L. P., D. N., B. A. I., N. V. I., N. A. și „F.” (inculpatul D. B. C.).

Totodată, martorii I. G., G. N., C. C. (care a relatat că l-a văzut doar pe „Zăbălaru”), G. M. și C. I. i-au plasat pe inculpații sus menționați la locul atacului.

Martorii au arătat că inculpații nominalizați erau în fruntea unui grup de aproximativ 30 de persoane, că s-au întâlnit cele două grupuri pe . G. și s-au lovit cu pietre, singurul rănit grav fiind T. I. care afirmă că a fost lovit cu sabia de inculpatul N. A. N. (cu privire la care cauza s-a disjuns).

A fost momentul în care locuitorii cartierului au respins atacul grupului „Zăbălaru”, primii urmărindu-i către linia de cale ferată. Aici, dintre spoitori s-a desprins victima C. P., aflată și sub influența băuturilor alcoolice, care s-a apropiat de celălalt grup, chiar pe calea ferată și a fost atacat de o parte din membrii grupului, înjunghiat în piept și în spate, lovit în cap și peste corp cu arme albe și obiecte contondente, victima decedând la locul unde a căzut.

Astfel, din concluziile raportului medico legal de necropsie nr. 564/12.06.2006 a rezultat că moartea violentă a victimei C. P. s-a datorat hemoragiei interne și externe și plăgi cardiace consecutive a două plăgi înjunghiate toracale, cu interesarea plămânilor și cordului. Leziunile au fost produse cu corp dur, tăietor înțepător, celelalte fiind produse prin lovire și zgâriere cu și de corp dur, tăietor-înțepător, iar între plăgile înjunghiate și deces este legătură directă de cauzalitate.

Descrierea leziunilor coroborate cu declarațiile martorilor audiați în cauză justifică aprecierea că victima a fost lovită de mai multe persoane, cu obiect tăietor-înțepător sau cu alte corpuri.

Martorul T. N. a indicat la urmărirea penală că „Budriganu” a înjunghiat victima cu o sabie și după ce a scos-o, C. P. a căzut, alți 7-8 romi au sărit pe el, unii având în mână săbii.

Deasemenea, martorul G. F. l-a indicat pe inculpatul D. N. ca fiind cel care „i-a băgat sabia în piept”, după care, mai multe persoane au sărit pe victimă și l-au lovit, acest martor indicându-l și pe inculpatul L. P. în zonă cu un cuțit asupra lui.

Martorul N. V. a declarat, în faza de urmărire penală, că i-a văzut pe inculpații N. A. N., L. L., N. A., B. A. I. și D. N. înarmați cu arme albe, cu excepția lui „P.” care era legat la cap cu o cârpă.

Martorul T. M. l-a indicat și pe inculpatul D. B. C. prezent la calea ferată când a fost lovită victima.

Expertiza extrajudiciară traseologică administrată în cauză a concluzionat că leziunile constatate pe corpul victimei C. P. au fost produse cu o armă albă de forma unui cuțit a cărei lamă are lățimea de 2-3 cm și lungimea cuprinsă între 7-15 cm.

În continuare, Curtea reține că, după lovirea lui C. P., cei din grupul „Zăbălaru” au fugit către blocuri iar spoitorii au rămas pe loc, fiind găsiți de către organele de poliție și jandarmi într-o stare de maximă agitație, astfel cum au declarat.

Momentul intervenției forțelor de ordine a fost descris și de martorii propuși în apărare de inculpații N. A., B. A. I., L. L. G. și D. N., martorii arătând că sirenele mașinilor de poliție i-au împiedicat să sustragă fierul dezmembrat, nefiind, așadar, probat că în perioada anterioară, de la plecarea de la blocul „Minerului”, inculpații au stat pe terenul respectiv.

Concluzionând, Curtea constată că, în cauză, s-a probat, fără urmă de îndoială, faptul că cei patru inculpați menționați mai sus au participat la incidentul din cartier și la uciderea victimei C. P..

Cu referire la inculpații minori D. Ș. I. și N. V. I., Curtea reține că aceștia s-au prezentat, din proprie inițiativă, la P. de pe lângă Tribunalul Călărași, declarând că ei sunt autorii omorului și că ceilalți inculpați nu au fost în „L.”. Până aproape de finalul cercetării judecătorești (sprijiniți de martorul S. I.) cei doi inculpați nu au dorit să dea declarații, prevalându-se de dreptul instituit prin dispozițiile art. 70 din Codul de procedură penală, apoi inculpatul D. Ș. I. a dat o declarație concordantă cu a martorului S. I., potrivit căreia N. A. N. este autorul omorului, iar el și celălalt inculpat, N. V. I., au fost convinși să recunoască faptele pentru că erau minori și ar fi fost condamnați la pedepse mai mici.

Inculpatul D. Ș. I. a arătat că i-a fost promisă recompensă materială, apoi a fost amenințat și determinat să-și lase amprentele pe lama unui cuțit dat de N. A. N., despre care i-a spus că este arma crimei.

Și martorul S. I. a arătat că a fost determinat de același N. A. N. să declare lucruri neadevărate.

Instanța de fond a înlăturat, motivat, aceste declarații, având în vedere că leziunile constatate pe cadavrul victimei au exclus relatările celor doi, la fel ca și varianta inițială, din faza de urmărire penală, când minorii declarau că ei sunt cei care l-au ucis pe C. P..

În fața Curții, inculpatul D. Ș. I. și-a menținut declarația dată la instanța de fond, iar inculpatul N. V. I. a negat chiar participarea sa la incident, precizând că se afla în altă parte, respectiv, în .>

În fine, partea a doua a altercației a fost inițiată de „spoitori”, care s-au repliat în cartierul „Livada” și au plecat în grup de 15-20 persoane (în fruntea lor aflându-se apelanții inculpați I. C., I. I., I. F., I. D. și M. M.) să se răzbune pe grupul „Zăbălaru”, în încăierare fiind loviți inculpații N. A. N., N. A. și I. I..

O nouă încăierare a avut loc în jurul orelor 22,00 în cartierul „Livada”, unde conduși de inculpatul N. A., cei din grupul „Zăbălaru” (nominalizați de martori a fi inculpații N. A. N., B. A. I., N. V. I., D. Ș. I., L. P., L. L. G. și D. B. C.) s-au înfruntat cu grupul „Minerilor”, în cursul încăierării N. A. N. înjunghiindu-l în abdomen pe I. I..

Curtea reține că inculpatul N. A. (zis „Z.”) este indicat ca și participant la ultimele două momente ale scandalului de martorii N. R., G. M., C. I., T. F., T. N. și N. V., acești martori confirmând și prezența inculpatului D. N. în locurile unde s-a desfășurat scandalul.

În ceea ce-l privește pe inculpatul L. P., care nu a recunoscut săvârșirea niciunei infracțiuni, martorii G. F., T. M., I. D., D. R. confirmă participarea acestuia.

Cu privire la infracțiunea de încăierare, pentru care au fost trimiși în judecată inculpații D. N., L. L. G., N. A., B. A. I., L. P., D. B. C., N. V. I. și D. Ș. I. – în forma prevăzută de art. 322 alin. 1 din Codul penal și, respectiv, inculpații I. I., I. C., I. D., M. F. T. și M. M. în forma prevăzută de art. 322 alin. 1, 2 și 3 teza I-a din Codul penal, cu privire la actele comise în zonele ROND, 2 MOLDOVENI și LIVADA, Curtea reține următoarele:

În urma unei altercații minore, situația a degenerat, așa încât, grupul format cu inculpații N. A., D. N., L. P., B. A. I., L. L. G., N. V. I. și D. Ș. I. a descins la nunta din zona ROND și au adresat cuvinte jignitoare, au amenințat și au lovit nuntașii și alte persoane din zonă, aceștia răspunzând pentru forma simplificată a infracțiunii și anume cea prevăzută de art. 322 alin. 1 Cod procedură penală

Al doilea moment al încăierării s-a consumat în zona „2 Moldoveni”, unde grupul condus de inculpații I. C., I. I., I. (M.) F., I. D. și M. M. (superior numeric) i-au lovit pe N. A. N., N. A. și I. L..

Cum leziunile produse inculpatului N. A. N. i-au pus acestuia viața în primejdie și nu s-a putut stabili, cu certitudine, cine a aplicat aceste leziuni, în sarcina inculpaților I. C., I. I., M. F. T., I. D. și M. M. s-a reținut, în mod corect, forma agravantă a infracțiunii de încăierare, prevăzută de art. 322 alin. 1, 2, 3 teza I-a din Codul penal.

Ultimul moment al conflictului s-a derulat în „L.” unde părțile și martorii din cartier au declarat că a avut loc iar o încăierare, însă singura persoană agresată a fost T. I. care, spun martorii, a fost înjunghiat de N. A. N., celelalte loviri datorându-se faptului că s-a aruncat cu pietre de către ambele grupuri până când unul dintre inculpați, N. A., a tras focuri de pistol cu gaze iritante, grupul „Zăbălaru” retrăgându-se către calea ferată.

Probele administrate în cauză au probat faptul că toți cei 13 inculpați au participat, activ, la violențele colective, prezența acestora la încăierare fiind confirmată de martorii T. M., D. R., I. D., I. G., G. N., N. V., N. G., I. G., T. F., G. M., C. I., Frangulea F., P. M. și I. L..

În ceea ce privește uciderea victimei C. P., Curtea constată că fapta de omor calificat a fost dovedită, în principal, prin depozițiile martorilor oculari T. N., G. F. și T. M., care au arătat că, după ce grupul „Zăbălaru” s-a retras din L., câțiva dintre spoitori, printre care și victima, au plecat după ei, victima fiind cea mai apropiată de grup și insistând să le vorbească.

Martorul T. N. a precizat că l-a văzut pe inculpatul D. N. foarte aproape de victimă, cu o sabie în mână, pregătindu-se să-l lovească. În continuare, martorul a arătat că s-a împiedicat, iar când s-a ridicat, l-a văzut pe D. N. scoțând sabia din pieptul victimei.

Martorii N. V. l-a indicat drept persoana care l-a înjunghiat pe victimă pe inculpatul L. L. G. („un bărbat blond, înalt”), conform celor declarate de martora I. E..

Martorul G. F. a susținut că inculpatul D. N. a fost cel care l-a înjunghiat pe C. P. și că l-a recunoscut după planșele foto. Același martor a arătat că l-a văzut și pe inculpatul L. P. având asupra sa un cuțit.

Martorul G. N. a arătat că l-a văzut pe C. P. căzut între liniile ferate, dar și faptul că acesta din urmă era lovit de mai multe persoane, pe care, însă, nu le-a putut identifica.

Având în vedere depozițiile martorilor audiați în cauză coroborate cu concluziile raportului de necropsie din care rezultă că victima a decedat în urma multor leziuni de violență, Curtea constată probată, neîndoielnic, împrejurarea că victima a fost agresată de mai multe persoane.

Astfel, martorii au indicat un grup compus din 7-8 persoane, având ca lideri pe inculpații N. A. și D. N., grup din care au făcut parte inculpații L. L. G., B. A. I., N. V. I., D. Ș. I., L. P. și D. B. C., dar și N. A. N. (față de care cauza s-a disjuns), persoanele fiind înarmate cu cuțite, dintre aceștia unul (D. N. sau N. A.) înfigând o sabie în pieptul victimei.

Pe de altă parte, deși niciunul dintre inculpații menționați anterior nu a recunoscut săvârșirea faptei, aceștia nu au putut demonstra, în mod plauzibil, că nu s-au aflat la locul săvârșirii omorului, între orele 22,00- 0,30.

Curtea constată că, în mod temeinic, instanța de fond a înlăturat, din ansamblul probator administrat în cauză, depozițiile martorilor propuși în apărare de inculpații N. A., D. N., L. L. G. și B. A. I., care au arătat că aceștia din urmă ar fi stat ascunși pe un teren de fotbal improvizat din incinta CONSID, având în vedere că martorii respectivi și-au justificat prezența în zona respectivă prin încercarea de a săvârși, la rândul lor, infracțiuni de furt calificat și distrugere.

În același mod, nici martorii propuși de inculpații L. P. și D. B. C. nu pot proba că inculpații nu au fost prezenți la locul săvârșirii infracțiunilor, având în vedere legăturile de rudenie și, respectiv, de prietenie dintre martori și inculpați.

Concluzionând, Curtea reține că inculpații D. N. și L. L. G. au aplicat victimei mai multe lovituri cu obiecte tăietor-înțepătoare, bâte, provocându-i leziuni care au dus la decesul imediat. Leziunile indică și faptul că victima a fost lovită cu cuțitul sau alt obiect tăietor-înțepător și în zona capului (fronto-parietal – 3 plăgi neletale, infiltrate hemoragice, dispuse aproximativ paralel, că a încercat să se apere (2 plăgi superficiale rectilinii acoperite de cruste traumatice (dispuse orizontale, pe fața ventrală a brațului stâng), dar că nu a reușit acest lucru, fiind lovit peste picioare, peste spate și în zona capului.

Chiar dacă s-a stabilit că cele două plăgi înjunghiate toracale, care au atins inima victimei, au provocat decesul, toate celelalte lovituri aplicate victimei, anterior și ulterior înjunghierii (producând și întârzierea intervenției persoanelor de aceeași etnie cu victima), justifică reținerea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174-175 lit. a și i din Codul penal, cu privire la inculpații D. N. și L. L. G., aceștia având calitatea de coautori.

Deasemenea, Curtea reține că inculpații N. A., L. P., B. A. I., D. B. C., D. Ș. I. și N. V. I. au fost și ei indicați ca persoane aflate în grupul celor care au săvârșit . chiar pe calea ferată, aceiași martori declarând că N. A. avea sabie și pistol, iar ceilalți bâte și cuțite, or prezența lor, în momentul în care inculpații D. N. și L. L. G. aplicau victimei lovituri cu cuțite, bâte, a fost de natură a întări hotărârea acestora de a comite infracțiunea, constituind complicitate la omor calificat, prevăzută de art. 26 din Codul penal raportat la art. 174-175 lit. i din Codul penal.

Cu privire la inculpații minori D. Ș. I. și N. V. I., Curtea reține declarațiile nesincere date de aceștia în cursul urmăririi penale, dar și în fața instanței de fond și de apel. Astfel, se constată că cei doi inculpați minori s-au prezentat, din proprie inițiativă, la P. de pe lângă Tribunalul Călărași și au declarat că ei sunt autorii omorului și că ceilalți inculpați nu au fost în „L.”. Până aproape de finalul cercetării judecătorești, cei doi inculpați nu au dorit să dea declarații, prevalându-se de dreptul instituit prin dispozițiile art. 70 din Codul de procedură penală, apoi inculpatul D. Ș. I. a dat o declarație, potrivit căreia N. A. N. este autorul omorului, iar el și celălalt inculpat, N. V. I., au fost convinși să recunoască faptele pentru că erau minori și ar fi fost condamnați la pedepse mai mici.

Pe de altă parte, Curtea constată că niciunul dintre martorii audiați în cauză nu au relatat că ar fi văzut pe vreunul dintre inculpații minori lovind victima, ci au fost indicați de martori, astfel cum s-a arătat anterior, ca persoane aflate în grupul celor care au săvârșit . chiar pe calea ferată, cei doi minori fiind înarmați în momentul în care inculpații D. N. și L. L. G. aplicau victimei lovituri.

Față de considerentele expuse anterior, în baza art. 334 din Codul de procedură penală, Curtea va schimba încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpaților D. Ș. I. și N. V. I., din infracțiunea prevăzută de art. 174 – 175 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 99 Cod penal și urm. și art. 75 lit. a Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 26 Cod penal rap. la art. 174 – 175 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 99 Cod penal și urm. și art. 75 lit. a Cod penal.

Din această perspectivă, apelurile declarate de inculpații D. Ș. I. și N. V. I. sunt fondate.

Pe de altă parte, Curtea reține că, în mod temeinic, pentru inculpații D. N., N. A., D. Ș. I., L. L. G., B. A. I. și L. P., tribunalul a reținut întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de port fără drept de arme, prevăzută de art. 1 ind. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 (art. 2 alin. 1 pct. 1 în noua numerotare) față de faptul că, pe parcursul incidentelor din ziua de 11.06.2006, aceștia au avut asupra lor și au și folosit, unii dintre ei, obiecte de natura celor enumerate de textul de lege amintit anterior.

Cu referire la inculpatul D. N., Curtea constată că, în mod temeinic și legal, în baza art. 334 din Codul de procedură penală, instanța de fond a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 174 – 175 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a și c Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art. 322 alin. 3 teza a II-a Cod penal, în considerarea următoarelor argumente:

Astfel cum s-a arătat mai sus, din întregul material probatoriu administrat în cauză, a rezultat că fiecare dintre inculpații D. N. și L. L. G., au lovit victima cu obiecte cu potențial tanetogen, chiar dacă numai lovitura aplicată de unul dintre participanți a fost mortală – pentru că au acționat cu intenția de a ucide și s-au completat unul pe celălalt.

Or, acționând cu intenția de a omorî și în legătură nemijlocită cu acțiunile celuilalt coautor, coinculpat, chiar cel care nu a aplicat o lovitură mortală victimei, a contribuit la reducerea posibilității victimei de a se apăra, la stabilirea forțelor ei fizice și psihice, loviturile neletale neputând fi desprinse din ansamblul acțiunilor agresive, deoarece nu se poate delimita măsura în care fiecare lovitură, în parte, a împiedicat victima să se apere.

În acest sens, Curtea reține că, potrivit art. 322 alin. 3 ipoteza a II-a din Codul penal, agravanta se ia în considerare dacă, în cursul încăierării, s-a cauzat moartea unei persoane și nu se cunoaște care dintre participanți a săvârșit fapta. Așadar, pentru reținerea acestei variante agravante este necesar ca participantul la încăierare, care a provocat moartea unei persoane, să nu fie identificat. Dacă participanții la încăierare care au provocat moartea sunt cunoscuți, aceștia vor răspunde numai pentru săvârșirea infracțiunii de omor, în speță, calificat, iar în sarcina celorlalți participanți la încăierare se va reține săvârșirea infracțiunii de încăierare în forma de bază.

Deasemenea, criticile formulate de inculpatul D. N. cu privire la latura civilă a cauzei sunt nefondate, în condițiile în care instanța de fond a soluționat, în mod judicios, latura civilă și a motivat corespunzător acordarea despăgubirilor civile.

Conform art. 356 alin. 1 lit. c din Codul de procedură penală, expunerea din cuprinsul unei hotărâri trebuie să conțină, între altele, motivarea soluției privind latura civilă a cauzei, precum și analiza oricăror elemente de fapt pe care se sprijină soluția. În speță, motivarea soluției privind latura civilă este completă, instanța de fond analizând probele administrate în raport cu elementele despăgubirilor la plata cărora au fost obligați inculpații.

Pe de o parte, Curtea constată că textul de lege sus invocat nu obligă instanța să precizeze, în mod expres, în motivarea hotărârii, cuantumul daunelor acordate, iar pe de altă parte, nu se poate vorbi despre o contradicție între motivarea soluției și dispozitivul hotărârii care vizează, spre exemplu, ipoteza în care, în considerente se arată că acțiunea civilă este nefondată, iar prin dispozitiv se dispune admiterea pretențiilor.

Cu referire la același inculpat - D. N. - , Curtea constată că motivul de apel invocat de P. referitor la incidența stării de recidivă mare postexecutorie este fondat, în considerarea următoarelor argumente:

Astfel, din fișa de cazier judiciar a inculpatului depusă la fila nr. 82, vol. II, dosar apel, rezultă că inculpatul D. N. se află în starea de agravare a răspunderii penale constând în recidiva mare postexecutorie, în raport de sentința penală nr. 620/23.09.1993, pronunțată de Judecătoria Călărași, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 224/1994 a Tribunalului Călărași, având în vedere că, la data săvârșirii faptelor din prezenta cauză, respectiv, 11.06.2006, nu s-a împlinit termenul de reabilitare prevăzut de art. 135 alin. 1 lit. b din Codul penal cu referire la art. 136 alin. 1 din Codul penal.

Se constată, așadar, că inculpatul D. N. a fost condamnat la o pedeapsă de 6 ani închisoare, arestat în vederea executării pedepsei, la data de 04.03.1993 și liberat condiționat la data de 04.04.1996, cu un rest de pedeapsă, rămas neexecutat, de 1062 de zile.

Cu referire la inculpatul N. V. I., Curtea constată că, în mod temeinic și legal, instanța de fond a respins excepția nulității absolute a actelor de urmărire penală întocmite în perioada 11.06._06 în legătură cu infracțiunea de omor calificat, motivat de încălcarea dispozițiilor art. 209 din Codul de procedură penală, privind competența materială obligatorie a procurorului, în cazul infracțiunii de omor calificat, în considerarea următoarelor argumente:

Se constată că, la data de 11.06.2006, orele 22,10 organele de poliție s-au sesizat din oficiu despre comiterea unei infracțiuni de omor asupra victimei C. P.. Actul de sesizare din oficiu a fost înaintat, la data de 12.06.2006, Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași și, prin rezoluția olografă, primul procuror a desemnat procurorul care efectuează urmărirea penală, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor.

Totodată, se constată că, în cauză, s-a dispus, prin rezoluție, începerea urmăririi penale ”in rem” pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, datând 12.06.2006 și că, la data de 22.06.2006, prin rezoluția emisă în dosarul 343/P/2006 s-a dispus începerea urmăririi penale față de: D. N., L. L. G., N. A., N. A. N., B. A. I., L. P., D. B. C., D. V. și S. V.-M., motivat de faptul că, în seara zilei de 11.06.2006, au tulburat grav liniștea publică prin producerea de scandal, înarmarea cu arme albe, agresarea fizică a mai multor persoane și uciderea numitului C. P. în cadrul unei încăierări.

Așadar, contrar celor susținute, Curtea constată că urmărirea penală a fost făcută de procuror, fiind respectate dispozițiile art. 209 alin. 3 din Codul de procedură penală.

Deasemenea, se constată că au fost contestate numai o . acte ce au precedat rezoluția procurorului prin care s-a dispus începerea urmăririi penale, anume, audierea făptuitorilor, actul prin care s-a solicitat efectuarea necropsiei, cercetarea la fața locului și audierea părților vătămate.

Or, în ceea ce privește actele premergătoare efectuate în cauză, dar și celelalte acte făcute de organele de poliție, eventuale obiecțiuni pot fi ridicate referitor la valoarea probelor obținute prin efectuarea acestor acte, astfel cum, corect, a reținut instanța de fond în considerentele încheierii din data de 29 mai 2008.

Deasemenea, critica inculpatului N. V. I. referitoare la lipsa referatului de evaluare, aspect ce ar atrage nulitatea absolută a hotărârii, în condițiile art. 197 alin. 2 din Codul de procedură penală, este apreciată de Curte ca nefondată, în condițiile în care, pentru fiecare dintre inculpații minori, astfel de referate au fost întocmite și depuse la filele nr. 400-407, vol. II, dosar de urmărire penală.

Nici critica referitoare la neefectuarea unei expertize psihiatrice nu este fondată, în condițiile în care, potrivit art. 117 alin. 1 din Codul de procedură penală, efectuarea unei expertize este obligatorie în cazul infracțiunii de omor deosebit de grav, precum și atunci când organul de urmărire penală sau instanța de judecată are îndoială asupra stării psihice a învinuitului sau inculpatului, îndoială care, în cazul de față, nu există.

În schimb, cu referire la același inculpat - N. V. I. -, Curtea constată că motivul de apel invocat de P. referitor la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, anterior dispusă, este fondat, în considerarea următoarelor argumente:

Astfel, Curtea constată că infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, minor la data săvârșirii faptelor, au fost săvârșite în interiorul termenului de încercare, de 1 an și 6 luni, stabilit pentru pedeapsa de 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării, aplicată prin sentința penală nr. 135/20.10.2005, pronunțată de Tribunalul Călărași, rămasă definitivă la data de 20.04.2006, prin nerecurarea deciziei penale nr. 280/04.04.2006 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală, sens în care, conform dispozițiilor art. 83 din Codul penal raportat la art. 110¹ alin. 2 din Codul penal, este obligatorie revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, anterior dispusă.

Deasemenea, critica formulată de inculpatul N. A. cu privire la neanalizarea situației fiecărui inculpat în parte, sub aspectul implicării, este nefondată, în condițiile în care instanța de fond a soluționat, în mod judicios, latura penală și a motivat, corespunzător, soluția de condamnare a acestuia.

Conform art. 356 alin. 1 lit. c din Codul de procedură penală, expunerea din cuprinsul unei hotărâri trebuie să conțină, între altele, analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei, cât și a celor care au fost înlăturate, dar și analiza oricăror elemente de fapt pe care se sprijină soluția dată în cauză. În speță, motivarea soluției privind latura penală este completă, instanța de fond analizând probele administrate în raport cu fiecare inculpat în parte, dar și participația apelanților inculpați la săvârșirea faptelor.

Cu referire la inculpatul L. P., Curtea constată că motivul de apel invocat de P. referitor la reținerea stării de recidivă mare postcondamnatorie este fondat, în considerarea următoarelor argumente:

Din înscrisurile depuse la dosarul instanței de apel (vol. I, filele nr. 72-80) rezultă că inculpatul L. P. se află în starea de agravare a răspunderii penale constând în recidiva mare postcondamnatorie, în raport de pedeapsa de 2 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării, aplicată prin sentința penală nr. 310/27.06.2002, pronunțată de Judecătoria Călărași, definitivă prin neapelare la data de 08.07.2002, sens în care, potrivit dispozițiilor art. 83 din Codul penal, este obligatorie revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, anterior dispusă.

Deasemenea, din referatul întocmit de Biroul Executări Penale din cadrul Judecătoriei Călărași (dosarul instanței de apel, vol. I, fila nr. 72) rezultă că, prin sentința penală nr. 520/2006 a Judecătoriei Călărași, rămasă definitivă prin neapelare la data de 27.11.2006, s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată prin sentința penală nr. 310/27.06.2002, pronunțată de Judecătoria Călărași, inculpatul L. P. având de executat, în total, o pedeapsă de 3 ani închisoare. A fost emis M.E.P.Î. nr. 885/2006, inculpatul executând pedeapsa în perioada 06.04._07.

Curtea reține, însă, că prin decizia nr. 70 din 15.10.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite a fost admis recursul în interesul legii promovat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit că instanțele de control judiciar nu pot dispune, direct, în căile de atac, contopirea pedepsei aplicate pentru infracțiunea care a făcut obiectul judecății cu pedepse aplicate infracțiunilor concurente, pentru care există o condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de către prima instanță. Rațiunea admiterii acestui recurs în interesul legii a vizat împrejurarea că instanțele de control judiciar nu sunt competente funcțional să efectueze contopirea, direct, în căile de atac, deoarece aceasta nu poate fi dispusă fără a se aprecia însuși fondul cauzei, apreciere în cadrul căreia instanța are posibilitatea să aplice un spor de pedeapsă, conform prevederilor art. 34 din Codul penal.

Apelurile declarate de inculpații D. N., L. L. G., N. A., B. A. I., N. V. I., D. Ș. I., L. P. și D. B. C. sunt fondate numai în ceea ce privește intervenirea prescripției speciale a răspunderii penale, după cum urmează:

Pentru inculpații majori D. N., L. L. G., N. A., B. A. I., L. P. și D. B. C., în raport de data săvârșirii faptei – 11.06.2006 – și de prevederile legale incidente în cauză, respectiv, art. 122 alin. 1 lit. d Cod penal, art. 124 Cod penal, art. 13 Cod penal și art. 13 Cod procedură penală, Curtea constată că a intervenit prescripția specială a răspunderii penale, cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 322 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal, caz în care, exercitarea acțiunii penale este împiedicată.

Pentru inculpatul minor N. V. I., în raport de data săvârșirii faptei – 11.06.2006 – și de prevederile legale incidente în cauză, respectiv, art. 122 alin. 1 lit. c și d Cod penal, art. 124 Cod penal, art. 129 Cod penal, art. 13 Cod penal și art. 13 Cod procedură penală, Curtea constată că a intervenit prescripția specială a răspunderii penale, cu privire la infracțiunile prevăzute de art. 322 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal și de art. 321 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal și art. 75 lit. a Cod penal.

Pentru inculpatul minor D. Ș. I., în raport de data săvârșirii faptei – 11.06.2006 – și de prevederile legale incidente în cauză, respectiv, art. 122 alin. 1 lit. c și d Cod penal, art. 124 Cod penal, art. 129 Cod penal, art. 13 Cod penal și art. 13 Cod procedură penală, Curtea constată că a intervenit prescripția specială a răspunderii penale, cu privire la infracțiunile prevăzute de art. 322 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal, de art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal și de art. 321 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal și art. 75 lit. a Cod penal.

Cu referire la inculpații D. N., N. A., N. V. I., D. Ș. - I., L. L. G., B. A. – I., L. P. și D. B. C., Curtea constată că al doilea motiv de apel invocat în scris de P. de pe lângă Tribunalul Călărași este nefondat, în considerarea următoarelor argumente:

Se constată că, în mod temeinic, instanța de fond a aplicat criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 din Codul penal, având în vedere împrejurările infracțiunilor, pericolul social concret al faptelor, modalitatea de comitere – săvârșirea faptelor de mai multe persoane împreună și cu minori, pe parcursul a mai puțin de patru ore, antrenând un număr mare de persoane și trezind curiozitatea a sute de curioși, cu efecte considerabile asupra ordinii și liniștii publice; persoana și conduita inculpaților.

În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpaților D. N., N. A., N. V. I., D. B. C., L. P. și D. Ș. I., se reține că aceștia sunt fie recidiviști, fie au antecedente penale ce nu atrag starea de recidivă sau pentru care a intervenit reabilitarea, ceilalți fiind infractori primari; vârstă tânără pentru majoritatea și legăturile de rudenie, dar și lipsa de considerație pentru valorile sociale ocrotite de legea penală.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, Curtea constată că, în mod temeinic, instanța de fond a avut în vedere că, exceptându-l parțial pe D. Ș. I., niciunul dintre inculpați nu a recunoscut săvârșirea faptelor, recunoscând pe cele pedepsite mai ușor, au încercat să-și diminueze sau să excludă responsabilitatea, fapt care, alături de numărul de persoane implicate, a dus la prelungirea excesivă a duratei procesului de față.

În lumina acestor elemente de individualizare, Curtea constată că instanța de fond a aplicat inculpaților pedepse cu închisoarea just individualizate, orientată spre minimul special prevăzut de lege, cu executarea în regim de detenție, pedepse conforme scopului acestora prevăzut de art. 52 din Codul penal, așa încât, reducerea ori majorarea – astfel cum a solicitat P. – cuantumului acestora nu se impune, având în vedere natura și gravitatea infracțiunilor, modalitatea și împrejurările concrete de comitere a faptelor, dar și gradul de pericol social al infracțiunilor și de periculozitate a inculpaților.

Nu în ultimul rând, Curtea remarcă faptul că aplicarea, ca pedeapsă accesorie, a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b din Codul penal, pe durata condamnării, se impune, cu necesitate, având în vedere cuantumul pedepselor principale aplicate, dar și natura și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina acestor inculpați.

3. În ceea ce privește apelurile declarate de inculpații I. I., I. C., I. D. și M. F. T., Curtea le apreciază ca nefondate, în considerarea următoarelor argumente:

În primul rând, în ceea ce privește probatoriul administrat în cauză, argumentele prezentate în cazul celorlalți apelanți inculpați rămân valabile și pentru inculpații I. I., I. C., I. D. și M. F. T. sub aspectul reținerii infracțiunilor prevăzute de art. 321 alin. 1 și 2 din Codul penal și de art. 322 alin. 1, 2, 3 teza I-a din Codul penal.

Astfel, al doilea moment al încăierării s-a consumat în zona „2 Moldoveni”, unde grupul condus de inculpații I. C., I. I., I. (M.) F., I. D. și M. M. (superior numeric) i-au lovit pe N. A. N., N. A. și I. L..

Probele administrate în cauză au probat faptul că toți inculpații au participat, în mod activ, la violențele colective, prezența acestora la încăierare fiind confirmată de martorii T. M., D. R., I. D., I. G., G. N., N. V., N. G., I. G., T. F., G. M., C. I., Frangulea F., P. M. și I. L..

Deși declarațiile de martori din faza de cercetare judecătorească au relevat, în principal, faptul că martorii nu-și mai amintesc derularea evenimentelor pe care le-au perceput la data faptei, a rezultat din depozițiile acestora de la urmărirea penală, că la încăierare au participat, inferior numeric, cei din grupul Zăbălaru, pentru care s-a relevat existența de leziuni de violență (B. A. I., L. L., N. A. N., N. A., D. Ș. I.) și inculpații I. C., I. I., M. M., I. D., M. F. T. și alți spoitori printre care și victima C. P..

Astfel, probele administrate în cauză justifică aprecierea instanței de apel că nu există niciun dubiu cu privire la săvârșirea, de către inculpații I. I., I. C., I. D. și M. F. T., a infracțiunilor deduse judecății, astfel că, soluția de condamnare a acestora este corectă.

Or, așa cum s-a arătat în preambulul considerentelor prezentei hotărâri, evaluând declarațiile martorilor, administrate în cauză, în principal, cele inițiale, mai apropiate de momentul perceperii directe a faptelor, astfel cum au fost derulate, Curtea constată că valoarea probatorie conținută de aceste probe formează convingerea, certă și de netăgăduit, că faptele s-au petrecut în materialitatea lor și în derularea menționată, iar împrejurarea că, în fața instanței de fond, unii dintre martori nu au mai putut să-și amintească amănunte ale episodului infracțional, nu le poate micșora verosimilitatea, deoarece, dată fiind trecerea timpului, este posibil ca aceștia să nu mai rețină, în amănunt, succesiunea faptelor.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate acestor inculpați, Curtea constată că, în mod temeinic, instanța de fond a aplicat criteriile generale prevăzute de art. 72 din Codul penal, având în vedere împrejurările infracțiunilor, pericolul social concret al faptelor, modalitatea de comitere – săvârșirea faptelor de mai multe persoane împreună, antrenând un număr mare de persoane și trezind curiozitatea a sute de curioși, cu efecte considerabile asupra ordinii și liniștii publice; persoana și conduita inculpaților.

În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpaților I. C. și M. F. T., se reține că aceștia sunt cunoscuți cu antecedente penale, ceilalți fiind infractori primari.

Curtea are în vedere și vârsta inculpaților, legăturile de rudenie, dar și lipsa de considerație a acestora pentru valorile sociale ocrotite de legea penală.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, Curtea constată că, în mod temeinic, instanța de fond a avut în vedere că niciunul dintre inculpați nu a recunoscut săvârșirea faptelor, au încercat să-și diminueze sau să excludă responsabilitatea, fapt care, alături de numărul de persoane implicate, a dus la prelungirea excesivă a duratei procesului de față.

În lumina acestor elemente de individualizare, Curtea constată că instanța de fond a aplicat inculpaților pedepse cu închisoarea just individualizate, cu executarea în regim de detenție, pedepse conforme scopului acestora prevăzut de art. 52 din Codul penal, așa încât, reducerea cuantumului acestora ori schimbarea modalității de executare a pedepselor nu se impune, având în vedere natura și gravitatea infracțiunilor, modalitatea și împrejurările concrete de comitere a faptelor, urmările produse, dar și gradul de pericol social al infracțiunilor și de periculozitate a inculpaților.

4. În ceea ce privește apelul declarat de inculpatul M. M., Curtea îl apreciază ca tardiv, pentru considerentele ce urmează:

Conform dispozițiilor art. 363 alin. 1 și 3 din Codul de procedură penală, termenul de apel este de 10 zile și curge de la pronunțare pentru partea care a fost prezentă la dezbateri, cum este cazul de față.

În acest sens, Curtea reține că inculpatul M. M. a fost prezent personal la dezbaterile cu privire la fondul cauzei, ce au avut loc la data de 10.05.2011, sentința penală atacată a fost pronunțată la 17.06.2011, iar calea de atac a fost declarată la data de 01.08.2011, cu depășirea termenului legal, ceea ce duce la decăderea părții din dreptul de a formula o astfel de cerere.

Deasemenea, Curtea constată că, în cauză, nu sunt întrunite cerințele declarării apelului peste termen, conform art. 365 alin. 1 din Codul de procedură penală, astfel cum a solicitat apărătorul inculpatului, atâta timp cât nu este îndeplinită condiția lipsei inculpatului de la judecată.

Totodată, Curtea remarcă faptul că inculpatul nu a făcut dovada unei cauze temeinice de împiedicare ca motiv de întârziere a declarării apelului, în condițiile art. 364 alin. 1 din Codul de procedură penală, pentru a se putea discuta o eventuală repunere în termen, deși, prin cererea de apel depusă la data de 01.08.2011 invocă faptul că a fost plecat din țară.

5. În ceea ce privește apelul declarat de partea responsabilă civilmente N. M., Curtea îl apreciază ca nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Potrivit art. 362 alin. 1 lit. d din Codul de procedură penală, partea responsabilă civilmente poate face apel, în ce privește latura penală și latura civilă a cauzei.

Așa cum s-a arătat anterior, cu privire la latura penală a cauzei, soluția de condamnare a inculpatului N. V. I. este corectă, fiind dovedită vinovăția sa la săvârșirea faptei de omor calificat în modalitatea complicității.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, Curtea constată că instanța de fond a soluționat, în mod judicios, acțiunile civile formulate în cauză și a motivat corespunzător acordarea despăgubirilor civile.

Astfel, în cauză, sunt îndeplinite, indiscutabil, condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 și urm. din Codul civil în vigoare la momentul soluționării cauzei, iar cuantumul despăgubirilor acordate este direct proporțional cu prejudiciul de ordin patrimonial și moral efectiv cauzat.

Nu în ultimul rând, Curtea remarcă faptul că instanța de fond, în mod legal, a făcut aplicarea principiului răspunderii în solidar și a prevederilor art. 191 alin. 3 din Codul de procedură penală.

Față de considerentele expuse anterior, în baza art. 379 pct. 2 lit. a din Codul de procedură penală, Curtea va admite apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul Călărași și de inculpații D. N., L. L. G., N. A., B. A. I., N. V. I., D. Ș. I., L. P. și D. B. C. împotriva sentinței penale nr. 94/17.06.2011 a Tribunalului Călărași – Secția penală, pronunțată în dosarul nr._ .

Va desființa, în parte, sentința penală apelată și rejudecând în fond:

1. Va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului D. N. de 16 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor.

În baza art. 334 Cod procedură penală va schimba încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului, după cum urmează:

- din infracțiunea prevăzută de art. 174 – 175 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a și c Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 174 – 175 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a și c Cod penal și art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal;

- din infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a și c Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a și c Cod penal și art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal;

- din infracțiunea prevăzută de art. 1 ind. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 modificată în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedură penală rap. la art. 10 alin. 1 lit. g Cod procedură penală cu referire la art. 122 alin. 1 lit. d Cod penal, art. 124 Cod penal, art. 13 Cod penal și art. 13 Cod procedură penală va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului, pentru infracțiunea prev. de art. 322 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal.

În baza art. 174 – 175 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a și c Cod penal și art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal va condamna pe inculpatul D. N. la pedeapsa de 16 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal.

În baza art. 321 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a și c Cod penal și art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal va condamna pe același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal va condamna pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b și art. 35 alin. 1 Cod penal, va contopi pedepsele principale aplicate, urmând ca inculpatul D. N. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 16 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal, după executarea pedepsei rezultante.

Va face aplicarea art. 71, 64 lit. a și b Cod penal

2. Va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului N. A. de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor.

În baza art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată va condamna pe inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b și art. 35 alin. 1 Cod penal va contopi pedepsele principale aplicate prin sentința penală atacată, de 15 ani închisoare și de 5 ani închisoare, cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul N. A. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal, după executarea pedepsei rezultante.

Va face aplicarea art. 71, 64 lit. a și b Cod penal

3. Va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului N. V. I. de 7 ani și 6 luni închisoare în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor.

În baza art. 334 Cod procedură penală va schimba încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunea prevăzută de art. 174 – 175 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 99 Cod penal și urm. și art. 75 lit. a Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 26 Cod penal rap. la art. 174 – 175 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 99 Cod penal și urm. și art. 75 lit. a Cod penal.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedură penală rap. la art. 10 alin. 1 lit. g Cod procedură penală cu referire la art. 122 alin. 1 lit. d Cod penal art. 124 Cod penal, art. 129 Cod penal, art. 13 Cod penal și art. 13 Cod procedură penală va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului, pentru infracțiunea prev. de art. 322 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedură penală rap. la art. 10 alin. 1 lit. g Cod procedură penală cu referire la art. 122 alin. 1 lit. c Cod penal, art. 124 Cod penal, art. 129 Cod penal, art. 13 Cod penal și art. 13 Cod procedură penală va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului, pentru infracțiunea prev. de art. 321 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 99 Cod penal și urm și art. 75 lit. a Cod penal

În baza art. 26 Cod penal rap. la art. 174 – 175 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 99 Cod penal și urm. și art. 75 lit. a Cod penal va condamna pe inculpatul N. V. I. la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 83 Cod penal va revoca beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 135/20.10.2005 a Tribunalului Călărași, rămasă definitivă la data de 20.04.2006 și cumulează această pedeapsă cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul N. V. I. să execute pedeapsa de 8 ani închisoare.

Va face aplicarea art. 71, 64 lit. a și b Cod penal

4. Va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului D. Ș. I. de 7 ani și 6 luni închisoare în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor.

În baza art. 334 Cod procedură penală va schimba încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului, după cum urmează:

- din infracțiunea prevăzută de art. 174 – 175 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 99 Cod penal și urm. și art. 75 lit. a Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 26 Cod penal rap. la art. 174 – 175 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 99 Cod penal și urm. și art. 75 lit. a Cod penal

- din infracțiunea prevăzută de art. 1 ind. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 modificată cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedură penală rap. la art. 10 alin. 1 lit. g Cod procedură penală cu referire la art. 122 alin. 1 lit. d Cod penal, art. 124 Cod penal, art. 129 Cod penal, art. 13 Cod penal și art. 13 Cod procedură penală va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului, pentru infracțiunile prev. de art. 322 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal și de art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal.

În baza art. 26 Cod penal rap. la art. 174 – 175 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 99 Cod penal și urm. și art. 75 lit. a Cod penal va condamna inculpatul D. Ș. I. la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare.

Va face aplicarea art. 71, 64 lit. a și b Cod penal.

5. Va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului L. L. G. de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor.

În baza art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată va condamna inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b și art. 35 alin. 1 Cod penal va contopi pedepsele principale aplicate prin sentința penală atacată, de 15 ani închisoare și de 5 ani închisoare, cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul L. L. G. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal, după executarea pedepsei rezultante.

Va face aplicarea art. 71, 64 lit. a și b Cod penal.

6. Va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului B. A. I. de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor.

În baza art. 334 Cod procedură penală va schimba încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunea prevăzută de art. 1 ind. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 modificată în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată. În baza art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedură penală rap. la art. 10 alin. 1 lit. g Cod procedură penală cu referire la art. 122 alin. 1 lit. d Cod penal, art. 124 Cod penal, art. 13 Cod penal și art. 13 Cod procedură penală va încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului, pentru infracțiunea prev. de art. 322 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal.

În baza art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată va condamna inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b și art. 35 alin. 1 Cod penal, va contopi pedepsele principale aplicate prin sentința penală atacată, de 15 ani închisoare și de 5 ani închisoare, cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul B. A. I. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal, după executarea pedepsei rezultante.

Va face aplicarea art. 71, 64 lit. a și b Cod penal.

7. Va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului L. P. de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor.

În baza art. 334 Cod procedură penală va schimba încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului, după cum urmează:

- din infracțiunea prevăzută de art. 26 Cod penal rap. la art. 174 – 175 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a și c Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 26 Cod penal rap. la art. 174 – 175 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a și c Cod penal și art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal;

În baza art. 26 Cod penal rap. la art. 174 – 175 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a și c Cod penal și art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal va condamna pe inculpatul L. P. la pedeapsa de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal.

În baza art. 83 Cod penal va revoca beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 310/27.06.2002 a Judecătoriei Călărași, rămasă definitivă la data de 08.07.2002 și cumulează această pedeapsă cu pedeapsa principală aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 17 ani închisoare.

În baza art. 321 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a și c Cod penal și art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal va condamna pe același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 83 Cod penal va revoca beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 310/27.06.2002 a Judecătoriei Călărași, rămasă definitivă la data de 08.07.2002 și cumulează această pedeapsă cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal va condamna pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 83 Cod penal va revoca beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 310/27.06.2002 a Judecătoriei Călărași, rămasă definitivă la data de 08.07.2002 și cumulează această pedeapsă cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b și art. 35 alin. 1 Cod penal, va contopi pedepsele aplicate prin prezenta, de 17 ani închisoare, 7 ani închisoare și de 3 ani închisoare, urmând ca inculpatul L. P. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 17 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal, după executarea pedepsei rezultante.

Va face aplicarea art. 71, 64 lit. a și b Cod penal.

8. Va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului D. B. C. de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor.

În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b și art. 35 alin. 1 Cod penal, va contopi pedepsele principale aplicate prin sentința penală atacată, de 15 ani închisoare și de 5 ani închisoare, urmând ca inculpatul D. B. C. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal, după executarea pedepsei rezultante.

Va face aplicarea art. 71, 64 lit. a și b Cod penal.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b din Codul de procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații D. (fostă S.) V. M., I. I., I. C., I. D. și M. F. T..

În baza art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală, va obliga inculpata D. (fostă S.) V. M. la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat și pe inculpații I. I., I. C., I. D. și M. F. T. la câte 1.000 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care, câte 300 lei, onorariu parțial apărător din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

În baza art. 379 pct. 1 lit. a din Codul de procedură penală, va respinge, ca tardiv, apelul declarat de inculpatul M. M. și, conform art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală, îl va obliga la 600 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care, 400 lei, onorariu apărător din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b din Codul de procedură penală, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de partea responsabilă civilmente N. M. și, conform art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală, o va obliga la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorilor din oficiu, în cuantum de câte 400 lei, pentru inculpații L. L. G., N. A., B. A. I., D. Ș. I. și L. P. se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului din oficiu în cuantum de 300 lei pentru inculpatul N. V. I. se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul Călărași și inculpații D. N., L. L. G., N. A., B. A. I., N. V. I., D. Ș. I., L. P. și D. B. C..

Desființează, în parte, sentința penală apelată și rejudecând în fond:

1. Descontopește pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului D. N. de 16 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b C.p. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 334 C.p.p. schimbă încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului, după cum urmează:

- din infracțiunea prevăzută de art. 174 – 175 lit. i C.p. cu aplicarea art. 75 lit. a și c C.p. în infracțiunea prevăzută de art. 174 – 175 lit. i C.p. cu aplicarea art. 75 lit. a și c C.p. și art. 37 alin. 1 lit. b C.p.;

- din infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. 1 și 2 C.p. cu aplicarea art. 75 lit. a și c C.p. în infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. 1 și 2 C.p. cu aplicarea art. 75 lit. a și c C.p. și art. 37 alin. 1 lit. b C.p.;

În baza art. 11 pct. 2 lit. b C.p.p. rap. la art. 10 alin. 1 lit. g C.p.p. cu referire la art. 122 alin. 1 lit. d C.p., art. 124 C.p., art. 13 C.p. și art. 13 C.p.p. încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului, pentru infracțiunea prev. de art. 322 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 75 lit. c C.p.

În baza art. 174 – 175 lit. i C.p. cu aplicarea art. 75 lit. a și c C.p. și art. 37 alin. 1 lit. b C.p. condamnă inculpatul D. N. la pedeapsa de 16 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b C.p.

În baza art. 321 alin. 1 și 2 C.p. cu aplicarea art. 75 lit. a și c C.p. și art. 37 alin. 1 lit. b C.p. condamnă același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b C.p. condamnă același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b și art. 35 alin. 1 C.p., contopește pedepsele principale aplicate, urmând ca inculpatul D. N. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 16 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b C.p., după executarea pedepsei rezultante.

Face aplicarea art. 71, 64 lit. a și b C.p.

2. Descontopește pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului N. A. de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b C.p. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 334 C.p.p. schimbă încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunea prevăzută de art. 1 ind. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 modificată în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată.

În baza art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată condamnă inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b și art. 35 alin. 1 C.p., contopește pedepsele principale aplicate prin sentința penală atacată, de 15 ani închisoare și de 5 ani închisoare, cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul N. A. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b C.p., după executarea pedepsei rezultante.

Face aplicarea art. 71, 64 lit. a și b C.p.

3. Descontopește pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului N. V. I. de 7 ani și 6 luni închisoare în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 334 C.p.p. schimbă încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunea prevăzută de art. 174 – 175 lit. i C.p. cu aplicarea art. 99 C.p. și urm. și art. 75 lit. a C.p. în infracțiunea prevăzută de art. 26 C.p. rap. la art. 174 – 175 lit. i C.p. cu aplicarea art. 99 C.p. și urm. și art. 75 lit. a C.p.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b C.p.p. rap. la art. 10 alin. 1 lit. g C.p.p. cu referire la art. 122 alin. 1 lit. d C.p., art. 124 C.p., art. 129 C.p., art. 13 C.p. și art. 13 C.p.p. încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului, pentru infracțiunea prev. de art. 322 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 99 și urm. C.p.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b C.p.p. rap. la art. 10 alin. 1 lit. g C.p.p. cu referire la art. 122 alin. 1 lit. c C.p., art. 124 C.p., art. 129 C.p., art. 13 C.p. și art. 13 C.p.p. încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului, pentru infracțiunea prev. de art. 321 alin. 1 și 2 C.p. cu aplicarea art. 99 C.p. și urm și art. 75 lit. a C.p.

În baza art. 26 C.p. rap. la art. 174 – 175 lit. i C.p. cu aplicarea art. 99 C.p. și urm. și art. 75 lit. a C.p. condamnă pe inculpatul N. V. I. la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 83 C.p. revocă beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sent. pen. nr. 135/20.10.2005 a Tribunalului Călărași, rămasă definitivă la data de 20.04.2006 și cumulează această pedeapsă cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul N. V. I. să execute pedeapsa de 8 ani închisoare.

Face aplicarea art. 71, 64 lit. a și b C.p.

4. Descontopește pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului D. Ș. I. de 7 ani și 6 luni închisoare în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 334 C.p.p. schimbă încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului, după cum urmează:

- din infracțiunea prevăzută de art. 174 – 175 lit. i C.p. cu aplicarea art. 99 C.p. și urm. și art. 75 lit. a C.p. în infracțiunea prevăzută de art. 26 C.p. rap. la art. 174 – 175 lit. i C.p. cu aplicarea art. 99 C.p. și urm. și art. 75 lit. a C.p.

- din infracțiunea prevăzută de art. 1 ind. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 modificată cu aplicarea art. 99 și urm. C.p. în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată cu aplicarea art. 99 și urm. C.p..

În baza art. 11 pct. 2 lit. b C.p.p. rap. la art. 10 alin. 1 lit. g C.p.p. cu referire la art. 122 alin. 1 lit. d C.p., art. 124 C.p., art. 129 C.p., art. 13 C.p. și art. 13 C.p.p. încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului, pentru infracțiunile prev. de art. 322 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 99 și urm. C.p. și de art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată cu aplicarea art. 99 și urm. C.p..

În baza art. 26 C.p. rap. la art. 174 – 175 lit. i C.p. cu aplicarea art. 99 C.p. și urm. și art. 75 lit. a C.p. condamnă pe inculpatul D. Ș. I. la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare.

Face aplicarea art. 71, 64 lit. a și b C.p.

5. Descontopește pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului L. L. G. de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b C.p. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată condamnă inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b și art. 35 alin. 1 C.p., contopește pedepsele principale aplicate prin sentința penală atacată, de 15 ani închisoare și de 5 ani închisoare, cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul L. L. G. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b C.p., după executarea pedepsei rezultante.

Face aplicarea art. 71, 64 lit. a și b C.p.

6. Descontopește pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului B. A. I. de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b C.p. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată condamnă inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b și art. 35 alin. 1 C.p., contopește pedepsele principale aplicate prin sentința penală atacată, de 15 ani închisoare și de 5 ani închisoare, cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul B. A. I. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b C.p., după executarea pedepsei rezultante.

Face aplicarea art. 71, 64 lit. a și b C.p.

7. Descontopește pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului L. P. de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b C.p. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 334 C.p.p. schimbă încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului, după cum urmează:

- din infracțiunea prevăzută de art. 26 C.p. rap. la art. 174 – 175 lit. i C.p. cu aplicarea art. 75 lit. a și c C.p. în infracțiunea prevăzută de art. 26 C.p. rap. la art. 174 – 175 lit. i C.p. cu aplicarea art. 75 lit. a și c C.p. și art. 37 alin. 1 lit. a C.p.;

În baza art. 26 C.p. rap. la art. 174 – 175 lit. i C.p. cu aplicarea art. 75 lit. a și c C.p. și art. 37 alin. 1 lit. a C.p. condamnă inculpatul L. P. la pedeapsa de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b C.p.

În baza art. 83 C.p. revocă beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sent. pen. nr. 310/27.06.2002 a Judecătoriei Călărași, rămasă definitivă la data de 08.07.2002 și cumulează această pedeapsă cu pedeapsa principală aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 17 ani închisoare.

În baza art. 321 alin. 1 și 2 C.p. cu aplicarea art. 75 lit. a și c C.p. și art. 37 alin. 1 lit. a C.p. condamnă același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 83 C.p. revocă beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sent. pen. nr. 310/27.06.2002 a Judecătoriei Călărași, rămasă definitivă la data de 08.07.2002 și cumulează această pedeapsă cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a C.p. condamnă același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 83 C.p. revocă beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sent. pen. nr. 310/27.06.2002 a Judecătoriei Călărași, rămasă definitivă la data de 08.07.2002 și cumulează această pedeapsă cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b și art. 35 alin. 1 C.p., contopește pedepsele aplicate prin prezenta, de 17 ani închisoare, 7 ani închisoare și de 3 ani închisoare, urmând ca inculpatul L. P. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 17 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b C.p., după executarea pedepsei rezultante.

Face aplicarea art. 71, 64 lit. a și b C.p.

8. Descontopește pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului D. B. C. de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b C.p. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b și art. 35 alin. 1 C.p., contopește pedepsele principale aplicate prin sentința penală atacată, de 15 ani închisoare și de 5 ani închisoare, urmând ca inculpatul D. B. C. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b C.p., după executarea pedepsei rezultante.

Face aplicarea art. 71, 64 lit. a și b C.p.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații D. (fostă S.) V. M., I. I., I. C., I. D. și M. F. T..

Obligă inculpata D. (fostă S.) V. M. la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat și pe inculpații I. I., I. C., I. D. și M. F. T. la câte 1.000 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care, câte 300 lei, onorariu parțial apărător din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Respinge, ca tardiv, apelul declarat de inculpatul M. M. și îl obligă la 600 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care, 400 lei, onorariu apărător din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de partea responsabilă civilmente N. M. și o obligă la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorilor din oficiu în cuantum de câte 400 lei pentru inculpații L. L. G., N. A., B. A. I., D. Ș. I. și L. P. se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului din oficiu în cuantum de 300 lei pentru inculpatul N. V. I. se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Cu recurs.

Pronunțată în ședința publică de la 05.02.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

A. A. S. C.

GREFIER,

C. I.

Red.AA

Tehn.N.E.A/3ex/08.02.2013

Trib.Călărași/S.P/Jud.R.R

← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine....		Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... →

Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 28/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 28/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI