Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 88/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 88/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-01-2013 în dosarul nr. 88/2013
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
Decizia penală nr.88
Ședința publică din data de 18.01.2013
Curtea constituită din:
Președinte: M. N.
Judecător:C. C. C.
Judecător: D. D.
Grefier:C.-M. S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat prin procuror N. M..
Pe rol, se află soluționarea recursului declarat de recurentul inculpat P. A. N. împotriva sentinței penale nr.2919 din data de 06.11.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în Dosarul nr. _ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat P. A. N. personal,aflat în stare de arest din oficiu B. F. cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._/2013 depusă la dosar și apărător ales Muti C. în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013 depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care,
Curtea ia act de încetarea delegației cu plata onorariului parțial.
Apărătorul ales al recurentului inculpat P. A. N. solicită proba cu acte în circumstanțiere,respectiv acte medicale.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a probei cu acte în circumstanțiere.
Curtea încuviințează și administrează proba cu acte în circumstanțiere pe care o consideră utilă cauzei.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbatere.
Apărătorul ales al recurentului inculpat solicită admiterea recursului,casarea sentinței penale și reindividualizarea pedepsei considerând că pedeapsa aplicată de instanța de fond este mult prea mare.De asemenea,învederează instanței că inculpatul a solicitat aplicarea dispozițiilor art.320/1 Cpp, acesta a avut o atitudine de recunoaștere și regret,a fost de acord cu recuperarea prejudiciului și față de circumstanțele reale și personale ale inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței penale ca fiind legală și temeinică pedeapsa fiind corect individualizată sub aspectul cuantumului față de infracțiunea săvârșită de furt calificat în formă continuată și față de circumstanțele personale ale inculpatului.
Recurentul inculpat P. A. N.,având ultimul cuvânt,regretă ceea ce a făcut.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 2019 din data de 06.11.2012, Judecătoria Sectorului 4 București în baza art.208 alin.1 raportat la art.209 alin.1 lit.a, e și i, alin.2 lit.b cod penal cu aplicarea art.41 alin.2, art.37 lit.a cod penal cod penal și art.3201 cod proc.pen. a condamnat pe inculpatul P. A. N. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie și în formă continuată (trei acte materiale).
În temeiul art.83 cod penal a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare prin sentința penală nr.48/14.02.2008 a Judecătoriei Răcari, definitivă prin neapelare la data de 18.03.2008 și a dispus executarea în întregime a acestei pedepse alăturat de pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată anterior, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.
A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b cod penal, pe durata și în condițiile art.71 cod penal.
În baza art.350 alin.1 cod proc.pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
În temeiul art.36 alin.3 cod penal a dedus perioada efectiv executată de la 12.02.2007 la 21.09.2007 și de la data de 19.07.2012 la zi.
În baza art.14 cod proc.pen. raportat la art.346 alin.1 cod proc.pen. și la art.1349 și art.1357 cod civil a admis acțiunea părții civile I. I. și a obligat inculpatul la plata sumei de 700 de lei, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase în data de 28.12.2011.
În baza art.14 cod proc.pen. raportat la art.346 alin.1 cod proc.pen. și la art.1349 și art.1357 cod civil a admis acțiunea părții civile C. V. și a obligat inculpatul la plata sumei de 200 de lei, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase în data de 11.01.2012.
În baza art.14 cod proc.pen. raportat la art.346 alin.1 cod proc.pen. și la art.1349 și art.1357 cod civil a admis în parte acțiunea părții civile T. S. și a obligat inculpatul la plata sumei de 2100 de lei, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase în data de 25.05.2012.
În temeiul art.191 al.2 Cod proc.pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei reprezentând cheltuieli judiciare față de stat. Onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut, în fapt că:
1.În ziua de 28.12.2011, inculpatul P. A. N. a sustras din portbagajul autoutilitarei marca Opel Vivaro cu nr._ aparținând părții civile I. I., profitând de neatenția sa și de faptul că avea ușa de la șofer neasigurată, o borsetă aflată pe scaunul din dreapta față, care conținea suma de 700 lei, legitimații de acces la magazinele Metro și Selgros și buletinul de identitate al soției sale.
Situația de fapt reținută de instanță a fost confirmată de mijloacele de probă administrate în cauză. Astfel, din imaginile video captate de camerele de supraveghere amplasate la fața locului, se observă prezența inculpatului P. A. N. la locul săvârșirii faptei, însoțit de numitul C. G.. Din procesul verbal din 02.01.2012 de vizionare a imaginilor video din parcarea Selgros Berceni și planșele fotografice efectuate cu această ocazie (file 31-40 d.u.p.) rezultă că în data de 28.12.2011, la ora 14:14:26, în zona Parcării Selgros își face apariția inculpatul P. A. N. în locul în care era parcat autoturismul marca Opel Vivaro cu nr._, iar la ora 14:14:53, acesta apare din nou în vizorul camerei de luat vederi, purtând în mână un obiect de culoare deschisă, după care se îndreaptă spre numitul C. G., împreună cu care, în jurul orei 14:15:30 se urcă în autoturismul marca Opel Astra cu numărul_ și părăsesc zona. Din vizionarea imaginilor captate de camerele video se mai observă și momentul exact în care inculpatul P. A. N. a deschis portiera față pe partea stângă și a sustras un obiect din autoutilitara marca Opel Vivara. Cu aceeași ocazie, se observă și numitul C. G. care a deschis și el portiera față stânga, dar s-a retras fără a lua un bun (fila 31 d.u.p.). Martora F. M., mama învinuitului C. G., l-a recunoscut pe fiul ei cu ocazia prezentării înregistrărilor video, aspect consemnat în procesul verbal întocmit la data de 26.07.2012 de organele de cercetare penală. Totodată, aceeași martoră a mai declarat că autoturismul marca Opel Astra cu numărul_, reînmatriculat la 05.01.2012 cu număr_, este proprietatea acesteia, dar a fost folosit în exclusivitate de fiul ei, învinuitul C. G. (fila 46 d.u.p) . În declarațiile date în timpul urmăririi penale, inculpatul P. A. N. (file 190, 236 d.u.p.) a recunoscut săvârșirea faptei din 28.12.2011. Nu în ultimul rând, învinuitul C. G. a recunoscut în declarația dată în data de 30.07.2012 în fața organelor de cercetare penală (file 213-214 d.u.p.) că autoturismul marca Opel Astra cu numărul de înmatriculare_, reînmatriculat la 05.01.2012 cu număr de înmatriculare_, este proprietatea acestuia și că l-a folosit pentru a-l transporta contra cost pe inculpatul P. A. N. în București în data de 28.12.2011, dar nu l-a întrebat motivul cursei. Toate acestea se coroborează cu declarația de recunoaștere a faptei dată în fața instanței de către inculpat (fila 29 d.i.)
2. În data de 11.01.2012, în jurul orei 9:30, inculpatul P. A. N., a sustras de pe bordul autoutilitarei marca Iveco Daily cu număr de înmatriculare_ aparținând părții civile C. V., în timp ce acesta încărca marfa cumpărată din magazinul Selgros Berceni, o borsetă ce conținea ochelari de vedere, legitimații de acces, card banca Transilvania, încărcător Nokia, buletin de identitate.
În acest sens, instanța a avut în vedere că din procesul verbal din 26.01.2012 de vizionare a imaginilor video din parcarea Selgros Berceni și planșele fotografice efectuate cu această ocazie (file 52-54, 59 d.u.p.) se observă la data de 11.01.2012, la ora 9:38, un autoturism marca Opel Astra cu număr de înmatriculare_ care parchează lângă autoutilitara părții civile C. V.. Din imaginile video se mai observă cum din acest autoturism coboară un individ care se apropie de mașina părții civile, deschide ușa cabinei, după care se urcă repede în autoturismul marca Opel Astra cu număr de înmatriculare_, care pleacă în trombă spre ieșirea din magazinul Hornbach (filele 53-57 d.u.p). Semnalmentele persoanei care a sustras aceste bunuri îl indică pe inculpatul P. A. N. drept autor al faptei, aspect care este coroborat cu declarațiile învinuitului C. G. care a recunoscut că el se afla la volanul autoturismului marca Opel Astra, iar cel are a coborât și a deschis ușa cabinei autoutilitarei era inculpatul P. A. N. (file 213-214 d.u.p., filele 237-238 d.u.p). Deși anterior inculpatul P. A. N. a negat săvârșirea faptei, la data de 12.09.2012, acesta a recunoscut comiterea acesteia (file 190 d.u.p; file 236 d.u.p.), declarație de recunoaștere dată și în fața instanței (fila 29 d.i.).
3.În data de 25.05.2012, inculpatul P. A. N. a sustras din autoturismul marca Dacia L. cu număr de înmatriculare_, aparținând părții civile T. S., parcat în parcarea magazinului Metro Berceni, 13 cartușe țigări de diferite mărci și suma de 550 lei.
Situația de fapt expusa mai sus a rezultat din procesul verbal din 25.05.2012 de vizionare a imaginilor video din parcarea Metro Berceni și planșele fotografice efectuate cu această ocazie (file 108-109 d.u.p.) în care este observat inculpatul în timp ce s-a plimbat o vreme prin parcare și a văzut un autoturism Dacia L. încărcat cu marfă, al cărui șofer a parcat și a intrat în magazin. Cu ajutorul unei foarfeci, a deschis portiera din față a acestui autoturism marca Dacia L. cu număr de înmatriculare_, sustrăgând bunurile arătate mai sus, după care a părăsit locul faptei cu același autoturism cu care venise. Inculpatul P. A. N. a recunoscut săvârșirea faptei și a arătat că a plătit învinuitului C. G. suma de 100 lei pentru serviciul făcut și că l-a ales pe acesta să vină cu el în București, deoarece auzise că mai făcuse pușcărie și că făcea curse cu mașina. În declarația din timpul urmăririi penale acesta recunoaște în integralitate fapta și modalitatea de executare (file 188-189 d.u.p.), la fel și în fața instanței (fila 29 d.i.)
Din raportul de constatare tehnico-științifico dactiloscopică numărul_/11.07.2012 (file 115-121 d.u.p.), se concluzionează că urma digitală și urmele ridicate de pe 2 cutii de cafea Amigo, identificate sub scaunul stânga față al autoturismului marca Dacia L. cu numărul_, au fost create de degetul mare de la mâna stângă, respectiv de regiunea digito-palmară a palmei de la mâna stângă ale inculpatului P. A. N..
În drept,s-a reținut că faptele inculpatului P. A. N., care în baza aceleiași rezoluții infracționale, în datele de 28.12.2011, 11.01.2012 și 25.05.2012, aflându-se în parcarea Selgros Cash&Carry S.R.L. – Berceni, respectiv S.C.Metro S.A. – Berceni, a sustras, ajutat de învinuitul C. G., prin efracție sau profitând de neatenția părților vătămate, prin trei acte materiale, două borsete ce conțineau acte de identitate și alte bunuri (bani, carduri, telefoane), 13 cartușe de țigări și o geantă, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit.a, e și i și alin.2 lit.b C.p., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. și 37 alin.1 lit.a C.p.
Instanța a reținut forma continuată a infracțiunii de furt calificat deoarece, inculpatul a acționat în baza aceleiași rezoluții infracționale, executând trei acte materiale prin care a sustras, profitând de neatenția părților vătămate, două borsete ce conțineau acte de identitate și alte bunuri (bani, carduri, telefoane), 13 cartușe de țigări și o geantă, folosind același mod de operare, la intervale de timp apropiate, având același scop, acela de a sustrage bunuri valorificabile, pe care ulterior să le înstrăineze.
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii, instanța a reținut că elementul material al infracțiunii de furt a fost realizat în speță prin sustragerea două borsete ce conțineau acte de identitate și alte bunuri (bani, carduri, telefoane), 13 cartușe de țigări și o geantă. Astfel, bunurile sus-menționate au fost scoase din sfera de stăpânire a părților civile, fără acordul acestora, corelativ fiind trecute în detenția inculpatului. Fapta fiind săvârșită de acest inculpat, beneficiind de ajutorul învinuitului C. G., care l-a transportat în și dinspre locul săvârșirii faptelor, instanța va reține în sarcina inculpatului elementul circumstanțial agravant prevăzut de art.209 alin.1 lit.a cod penal, săvârșirea faptei de două sau mau multe persoane împreună. Deoarece fapta a fost săvârșită în parcarea magazinelor Selgros Cash&Carry S.R.L. – Berceni, respectiv S.C.Metro S.A. – Berceni, într-un loc mereu accesibil publicului larg, instanța va reține și elementul circumstanțial agravant prev. de art.209 alin.1 lit.e cod penal, într-un loc public. De asemenea, deoarece unul dintre cele trei acte de sustragere (cel din 25.05.2012) a fost săvârșit prin forțarea cu o foarfece a ușii de acces în autoturism, inculpatul înlăturând obstacolele ce îl separa de sustragerea bunurilor, instanța va reține și elementul circumstanțial agravant prevăzut de art.209 alin.1 lit.i cod penal privind săvârșirea faptei prin efracție.
S-a avut în vedere că inculpatul P. A. N. a sustras și acte care servesc la dovedirea stării civile, pentru legitimare sau identificare (cele două cărți de identitate în cazul faptelor de la punctele 2 și 3) instanța va reține și dispozițiile art. 209, alin. 2 lit. b C.p.
Latura subiectivă a faptei este caracterizată de vinovăția sub forma intenției directe, inculpatul prevăzând rezultatul periculos al faptelor săvârșite, anume producerea unui prejudiciu în patrimoniul unei alte persoane prin însușirea fără drept a unui bun aparținând acesteia, rezultat al faptelor pe care l-a urmărit prin săvârșirea infracțiunii.
Instanța a reținut în sarcina inculpatului și starea de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art.37 lit.a cod penal. Astfel, potrivit fișei de cazier instanța reține că inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.48/14.02.2008 a Judecătoriei Răcari, definitivă prin neapelare la data de 18.03.2008, la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare, executarea pedepsei fiind suspendată condiționată pe un termen de încercare de 4 ani, conform art.81, art.82 cod penal. Primul termen al recidivei postcondamnatorii îl reprezintă pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului nr.48/14.02.2008 a Judecătoriei Răcari, definitivă prin neapelare la data de 18.03.2008, iar al doilea termen al recidivei este reprezentat de prezenta infracțiune de furt calificat săvârșită în termenul de încercare al pedepsei anterioare, pentru care a fost trimis în judecată și pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoare mai mare de 1 an.
La alegerea pedepselor, precum și la individualizarea cuantumului acestora, instanța, conform art. 72 C. pen., a avut în vedere pericolul social concret al faptelor săvârșite, determinat atât de modul de producere, cât și de importanța valorilor sociale încălcate, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea. Având în vedere faptul că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, instanța a făcut în ceea ce îl privește pe acesta aplicabilitatea dispozițiilor art.3201 alin.7 cod proc.pen., reducând cu o treime limitele de pedeapsă prevăzute de art.209 alin.1 cod penal.
La stabilirea și aplicarea pedepsei principale instanța a reținut faptul că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, prezenta infracțiune fiind săvârșită în stare recidivă postcondamnatorie, fiind condamnat în trecut pentru alte fapte similare contra patrimoniului. Instanța a luat în considerare atât faptul că acesta a recunoscut săvârșirea faptei, a avut o atitudine cooperantă atât în fața organelor de urmărire penală cât și în fața instanței de judecată, cât și faptul că acesta a săvârșit infracțiunea în stare de recidivă postcondamnatorie, înăuntrul termenului de încercare al pedepsei de 2 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr.48/14.02.2008 a Judecătoriei Răcari, definitivă prin neapelare la data de 18.03.2008.
Pe cale de consecință, instanța a apreciat că o pedeapsă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului pentru prezenta infracțiune este de natură a asigura rolul educativ-preventiv și punitiv al pedepsei, aplicarea pedepsei în acest cuantum fiind justificată de celelalte circumstanțe faptice și personale, trecutul infracțional al inculpatului, perseverența pe calea nerespectării normelor de drept penal, dar și gravitatea faptei, precum și comportamentul de recunoaștere al inculpatului după săvârșirea infracțiunii.
Având în vedere că inculpatul a săvârșit prezenta infracțiune dedusă judecății în interiorul termenului de încercare de 4 ani stabilit potrivit sentinței penale nr.48/14.02.2008 a Judecătoriei Răcari, definitivă prin neapelare la data de 18.03.2008, instanța nu a dat efecte dispozițiilor art.39 alin.1 cod penal privind modalitatea de stabilire a pedepsei în cazul recidivei postcondamnatorii prevăzută de art.37 alin.2 cod penal, ci va da efecte dispozițiilor art.83 cod penal privind revocarea suspendării condiționate.
Pe cale de consecință, în temeiul art.83 cod penal a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.48/14.02.2008 a Judecătoriei Răcari, definitivă prin neapelare la data de 18.03.2008 și a dispus executarea în întregime a acestei pedepse alăturat de pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată anterior, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că având în vedere gravitatea infracțiunilor comise, pericolul concret ridicat al acesteia, urmările produse dar și cele care s-ar fi putut produce, cât și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Hirst Contra Marii Britanii, infracțiunea săvârșită de inculpat creează față de acesta o nedemnitate în exercitarea dreptului de a fi ales în autorității sau funcții elective publice, dar și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 lit. a teza a două, și lit.b C. pen., motiv pentru care exercițiul acestora fiind interzis pe perioada executării pedepsei în condițiile și pe durata stabilite de art.71 cod penal. Instanța nu a interzis inculpatului dreptul electoral de a alege deoarece faptele săvârșite de acesta nu au o conotație electorală și nici nu sunt de o gravitate sporită. De asemenea, în ceea ce privește drepturile prev. de art. 64 lit.c instanța nu consideră că există în cauză motive speciale de interzicere a acestora, numai circumstanțele speciale faptice și personale putând duce la această interdicție, ea neintervenind automat, după cum reține și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza S. și P. împotriva României.
În temeiul art.88 cod penal a dedus perioada efectiv executată de la 12.02.2007 la 21.09.2007 și de la data de 19.07.2012 la zi.
În baza art.350 alin.1 cod proc.pen. instanța a menținut starea de arest a inculpatului, apreciind că, față de antecedentele sale penale și față de perseverența infracțională de care a dat dovadă, prin punerea sa în libertate la acest moment, ar exista presupunerea rezonabilă că ar săvârși fapte similare contra patrimoniului. Instanța a apreciat că inculpatul nu înțelege gravitatea faptelor sale, fapt ce coroborat cu lipsa unui loc de muncă sau a unei alte ocupații ce i-ar putea asigura un trai cinstit, formează opinia prezentei instanțe că, lăsat în libertate, acesta va continua să săvârșească astfel de infracțiuni pentru obținerea sumelor de bani necesare satisfacerii traiului său, singura modalitate de reeducare fiind cea privativă de libertate.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, observând dispozițiile art. 14 rap. la art. 346 alin. 1 C.pr.pen. cu referire la art. 1547 Cod civil, instanța a constatat că prin acțiunea de sustragere a bunurilor s-au adus prejudicii părților vătămate I. I., care s-a constituit parte civilă cu suma de 700 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor care i-au fost sustrase la data de 28.12.2011, C. V. - care s-a constituit parte civilă cu suma de 200 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor care i-au fost sustrase la data de 11.01.2012 și T. S. – care s-a constituit parte civilă cu suma de 2100 lei, reprezentând valoarea bunurilor care i-au fost sustrase la data de 11.01.2012. Între acțiunea de sustragere și producerea prejudiciilor descrise mai sus există o legătură directă de cauzalitate. Cu privire la vinovăția persoanei responsabile de ocazionarea prejudiciului material, instanța a reținut existența unei forme a acesteia - intenția directă cu care inculpatul a acționat, intenție ce rezultă din planul infracțional trasat, din scopul urmărit de însușire a bunurilor și din ansamblul probatoriului administrat. În declarația dată în fața instanței (fila 29 d.i.), inculpatul a declarat că e de acord să repare prejudiciul provocat.
Prin urmare, în baza art.14 cod proc.pen. raportat la art.346 alin.1 cod proc.pen. și la art.1349 și art.1357 cod civil a admis acțiunea părții civile I. I. și a obligat inculpatul la plata sumei de 700 de lei, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase în data de 28.12.2011.
În baza art.14 cod proc.pen. raportat la art.346 alin.1 cod proc.pen. și la art.1349 și art.1357 cod civil a admis acțiunea părții civile C. V. și a obligat inculpatul la plata sumei de 200 de lei, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase în data de 11.01.2012.
În baza art.14 cod proc.pen. raportat la art.346 alin.1 cod proc.pen. și la art.1349 și art.1357 cod civil a admis în parte acțiunea părții civile T. S. și a obligat inculpatul la plata sumei de 2100 de lei, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase în data de 25.05.2012. În ceea ce privește daunele morale instanța a apreciat că infracțiunea săvârșită de inculpat este una împotriva patrimoniului și față de împrejurarea că deși marcantă, nu se poate reține că partea civilă ar fi rămas cu anumite traume psihice așa cum se întâmplă în cazul unor infracțiuni contra vieții, sănătății și integrității persoanei, mai ales având in vedere ca aceasta este o persoana matură, care nici măcar nu perceput în mod direct săvârșirea faptei, ci a aflat ulterior. Săvârșirea unei infracțiuni nu poate fi sursa îmbogățirii pe nedrept pentru nicio persoană, nici măcar pentru partea civilă. Pe cale de consecință, a fost respinsă acțiunea părții civile T. S. cu privire la obligarea inculpatului la plata unor daune morale către aceasta.
În temeiul art.191 al.2 Cod proc.pen. instanța a obligat pe inculpatul la plata sumei de 800 lei reprezentând cheltuieli judiciare față de stat. Onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs inculpatul P. A. N. criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul greșitei individualizări judiciare a pedepsei aplicate în raport cu criteriile art. 72 Cod penal, solicitând reducerea cuantumului pedepsei.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale recurată prin prisma criticilor invocate precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art. 3856 teza finală Cod procedură penală, Curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge, în condițiile art._ pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, în considerarea următoarelor argumente:
Recurentul – inculpat în cauză, a recunoscut în totalitate faptele reținute în actul de sesizare, rechizitoriul nr. 1036/P/2012 din data de 13.09.2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în condițiile art. 3201 Cod procedură penală.
Curtea constată, în baza propriului examen devolutiv ex integro, că inculpatul a recunoscut situația de fapt stabilită în actul de sesizare constând în aceea că, a comis, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale trei acte materiale de sustragere în scopul însușirii pe nedrept, prin efracție și profitând de neatenția părților vătămate, a două borsete ce conțineau acte de identitate și alte bunuri, 13 cartușe de țigări și o geantă, dintr-un loc public, (parcarea Selgros Cash&Carry S.R.L. – Berceni și respectiv S.C.Metro S.A. – Berceni), fapte comise la 28.12.2011, 11.01.2012 și 25.05.2012.
În drept, s-a avut în vedere unitatea legală de infracțiune respectiv dispozițiile art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit.a, e și i și alin.2 lit.b C.p., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., rezoluția infracțională unică fiind motivată de intervalul apropiat de timp și de scopul general urmărit, de sustragere de bunuri valorificabile în vederea înstrăinării ulterioare, în mod facil.
Pentru toată activitatea infracțională desfășurată inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă reprezentând minimul special pentru infracțiunea de furt calificat, de 3 ani închisoare, în limitele de pedeapsă reduse cu o tremie, urmare a aplicării art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală.
Instanța de fond a evaluat în mod complet criteriile prev. de art. 72 Cod penal, ținând seama de cauzele legale de agravare a pedepsei (unitatea legală de infracțiune și starea de recidivă poastcondamnatorie a inculpatului).
Pedeapsa finală aplicată, de 5 ani închisoare, este rezultatul cumulului juridic atras de revocarea, în baza art. 83 Cod penal, a unei pedepse de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 48 din 14.02.2008 a Judecătoriei Răcari, definitivă prin neapelare la data de 18.03.2008, sancțiunea fiind aceea a executării în întregime și a acestei pedepse alături de cea aplicată pentru săvârșirea din nou, a unei infracțiuni, în cursul termenului de încercare.
În raport cu circumstanțele reale ale comiterii faptei, urmarea produsă și persoana inculpatului care a mai suferit condamnări definitive pentru infracțiuni contra patrimoniului (conform fișei de cazier judiciar fila 17 d.u.p.), pedeapsa aplicată este just individualizată și nu se impune reducerea cuantumului pedepsei, în cauză neputând fi reținute alte circumstanțe atenuante care să aibă ca efect stabilirea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege.
D. pentru care, Curtea în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P. A. N. împotriva sentinței penale nr.2919 din data de 6 noiembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București.
În temeiul disp. art.385/17 cu ref. la art.382 alin.2 C.pr.penală va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată de la 12.02.2007 la 21.09.2007 și timpul reținerii și arestării preventive, de la 19.07.2012 la zi.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală va obliga pe recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 50 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge,ca nefondat,recursul declarat de inculpatul P. A. N. împotriva sentinței penale nr.2919 din data de 6 noiembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București.
În temeiul disp. art.385/17 cu ref. la art.382 alin.2 C.pr.penală deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată de la 12.02.2007 la 21.09.2007 și timpul reținerii și arestării preventive, de la 19.07.2012 la zi.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu,în cuantum de 50 lei,se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică,azi,18 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. N. C. C. C. D. D.
GREFIER
C.-M. S.
Red. C.C.C.
Dact.G.P./31.01.2013
2 ex.
Red. N.O. R. – Judecătoria Sectorului 4 București – Secția Penală
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Hotărâre din 28-06-2013,... | Înlocuirea măsurii preventive. Art. 139 C.p.p.. Decizia nr.... → |
|---|
