Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 92/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 92/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-01-2013 în dosarul nr. 92/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ

Decizia penală nr.92

Ședința publică din data de 18.01.2013

Curtea constituită din:

Președinte: M. N.

Judecător:C. C. C.

Judecător: D. D.

Grefier:C.-M. S.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat prin procuror N. M..

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul inculpat C. Ș. împotriva sentinței penale nr.2641 din data de 16.10.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr. _ .

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat C. Ș. personal,asistat de apărător desemnat din oficiu Taban A. cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._/2012.

Procedura de citare este legal îndeplinită .

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care,

Apărătorul desemnat din oficiu al recurentului inculpat C. Ș. solicită proba cu acte în circumstanțiere,respectiv acte medicale.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a probei cu acte în circumstanțiere.

Curtea încuviințează și administrează proba cu acte în circumstanțiere.

Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbatere.

Apărătorul desemnat din oficiu al recurentului inculpat consideră sentința penală netemeinică sub aspectul modalității de executare a pedepsei solicită admiterea recursului,casarea sentinței penale și pe fond solicită aplicarea unei pedepse just individualizată potrivit art.72 cod penal, având în vedere comportamentul său sincer manifestat,inculpatul a dorit să se prevaleze de art.320/1 Cpp,inculpatul nu a săvârșit fapte penale de altă natură decât cele pentru care este judecat.

Potrivit art.72,74 lit.c Cp,76 solicită aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special și suspendarea condiționată a pedepsei conform art.81 Cod penal față de vârsta inculpatului și starea gravă de sănătate a acestuia urmând să se prezinte la spital pentru internare.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței penale ca fiind legală și temeinică ,pedeapsa fiind corect individualizată sub aspectul cuantumului și al modalității de executare,instanța a aplicat pedeapsa minimă prevăzută de lege pentru săvârșirea infracțiunii de conducere fără a poseda permis de conducere față de perseverența infracțională a inculpatului care are multiple condamnări tot pentru infracțiuni la regimul de circulație și o condamnare pentru delapidare,o amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.180 alin.2 C.p.Mai mult,s-a dispus anularea suspendării condiționate din două sentințe penale pronunțate de Judecătoria Urziceni și L. Gară aplicându-se dispozițiile referitoare la concursul de infracțiuni și un spor de 4 luni pentru a nu se da impresia de impunitate în condițiile în care pedepsele au fost de câte 1 an fiecare.

Recurentul inculpat C. Ș.,având ultimul cuvânt,arată că este conștient de fapta sa,a colaborat cu poliția precizând că este bolnav și a stat mult prin spitale.

CURTEA

Deliberând asupra recursului formulat, constată următoarele:

Judecătoria Sectorului 4 București, prin sentința penală nr. 2641/16.10.2012, pronunțată în dosarul nr._ , în baza art.86 alin.1 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice cu aplicarea art.320¹ alin.7 cod proc.pen. a condamnat pe inculpatul C. Ș., la o pedeapsă de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere – faptă săvârșită la data de 26.05.2010.

În temeiul art.85 cod penal a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.116/11.05.2011 a Judecătoriei L. Gară, definitivă prin decizia penală nr.2149/04.11.2011 a Curții de Apel București.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.116/11.05.2011 a Judecătoriei L. Gară, definitivă prin decizia penală nr.2149/04.11.2011 a Curții de Apel București și a repus în individualitatea lor următoarele pedepse componente:

- pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin respectiva sentință pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.86 alin.1 din OUG 195/2002 – fapta săvârșită la data de 26.10.2009,

- pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1052/16.12.2010 a Judecătoriei Sectorului 2, București, definitivă prin decizia penală nr.387/21.02.2011 a Curții de Apel București – Secția a II-a, penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.86 alin.1 din OUG 195/2002 – fapta săvârșită la data de 26.02.2010.

În temeiul art.85 cod penal a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.209/01.06.2011 a Judecătoriei Urziceni, definitivă prin decizia penală nr.1682/07.09.2011 a Curții de Apel București.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare nr.209/01.06.2011 a Judecătoriei Urziceni, definitivă prin decizia penală nr.1682/07.09.2011 a Curții de Apel București și a repus în individualitatea lor următoarele pedepse componente:

- pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată prin respectiva sentință pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.86 alin.1 din OUG 195/2002 – fapta săvârșită la data de 29.04.2009,

- sporul de 4 luni închisoare.

A constatat că infracțiunea săvârșită de inculpat în cauză este concurentă cu infracțiunile pentru care a fost condamnat prin sentințele penale nr.116/11.05.2011 a Judecătoriei L. Gară, nr.1052/16.12.2010 a Judecătoriei Sectorului 2, București și nr.209/01.06.2011 a Judecătoriei Urziceni.

În temeiul art.33 lit.a, art.34 lit.b cod penal a contopit pedeapsa aplicată în cauză cu pedepsele aplicate prin sentințele penale nr.116/11.05.2011 a Judecătoriei L. Gară, nr.1052/16.12.2010 a Judecătoriei Sectorului 2, București și nr.209/01.06.2011 a Judecătoriei Urziceni, astfel cum au fost repuse în individualitatea lor, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, sporită cu 4 luni închisoare, în final inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare.

A interzis petentului condamnat drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și lit.b cod penal, pe durata și în condițiile art.71 cod penal.

În temeiul art.191 al.1 Cod proc.pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare față de stat, din care onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul din data de 25.06.2012 din dosarul nr. 7118/P/2010, P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4, București a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, a inculpatului C. Ș., cercetat în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, prevăzută și pedepsită de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 rep.

În fapt, s-a reținut că la data de 26.05.2010, în jurul orelor 11.00, inculpatul C. Ș. a condus autovehiculul marca Dacia 1310, cu nr. de înmatriculare_ pe . poseda permis de conducere.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de prindere în flagrant (fila 4 d.u.p), declarațiile inculpatului (file 5, 13 d.u.p), declarațiile martorului Lescai V. – L. (file 6, 16 d.u.p.), proces verbal de verificare în evidența conducătorilor auto (fila 7 d.u.p.), fișa de cazier a inculpatului (file 10-11 d.u.p.).

În cursul cercetării judecătorești instanța a procedat la audierea inculpatului.

La termenul din data de 16.10.2012, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform dispozițiilor art.320¹ alin.1 cod proc.pen.

La dosarul cauzei s-au depus următoarele înscrisuri: fișa de cazier a inculpatului (fila 6-7 d.i.), copia sentinței penale nr.116/11.05.2011 a Judecătoriei L. Gară (file 17-19 d.i.), copia sentinței penale nr.209/01.06.2011 a Judecătoriei Urziceni (fila 22-24 d.i.), copia sentinței penale nr.1052/16.12.2010 a Judecătoriei Sectorului 2, București (file 27-28 d.i.).

Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:

La data de 26.05.2010, în jurul orelor 11.00 inculpatul C. Ș. a fost depistat în timp ce se afla la volanul autoturismului marca Dacia 1310, cu nr. de înmatriculare_ pe ., București, fără a poseda permis de conducere.

Situația de fapt sus-prezentată a rezultat din declarațiile inculpatului C. Ș. (file 5, 13 d.u.p.) care a recunoscut săvârșirea faptei, conducând autoturismul proprietate personală, deși nu poseda permis de conducere. Aceste declarații se coroborează cu cele reținute prin procesul verbal de prindere în flagrant (fila 4 d.u.p), cu procesul verbal de verificare în evidența conducătorilor auto (fila 7 d.u.p.) din care rezultă că aceasta nu poseda la data de 26.05.2010 permis de conducere și cu declarațiile martorului Lescai V. – L. (file 6, 16 d.u.p.) care a relatat faptul că în data de 26.05.2010 a asistat la o discuție între inculpat și agenții de poliție în care acesta a recunoscut că a condus autoturismul fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.

Fiind audiat în cursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești, inculpatul S. G. F. a recunoscut săvârșirea faptei, având o atitudine cooperantă pe toată durata procesului penal.

În drept, fapta inculpatului C. Ș. care la data de 26.05.2010, în jurul orelor 11.00, a condus autovehiculul marca Dacia 1310, cu nr. de înmatriculare_ pe ., București fără a poseda permis de conducere întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art.86 alin.1 din OUG 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, republicată.

Astfel, elementul material al infracțiunii este caracterizat de acțiunea de a se urca la volanul autoturismului autoturismul marca Dacia cu număr de înmatriculare_ și de a circula pe drumurile publice (pe . nu poseda permis de conducere.

Sub aspect subiectiv, infracțiunea este caracterizată sub forma intenției indirecte inculpatul prevăzând rezultatul periculos al faptei săvârșite, anume producerea unei stări de pericol celorlalți participanți la traficul rutier, rezultat al faptei pe care nu l-a urmărit, însă l-a acceptat prin săvârșirea infracțiunii.

La alegerea pedepsei, precum și la individualizarea cuantumului acesteia, instanța, conform art. 72 C. pen., a avut în vedere pericolul social concret al faptelor săvârșite, determinat atât de modul de producere, cât și de importanța valorilor sociale încălcate, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea. Având în vedere faptul că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, instanța a făcut în ceea ce îl privește pe acesta aplicabilitatea dispozițiilor art.320¹ alin.7 cod proc.pen., reducând cu o treime limitele de pedeapsă prevăzute de art.86 alin.1 OUG 195/2002.

Pe cale de consecință instanța a apreciat că o pedeapsă de 8 luni închisoare aplicată inculpatului pentru prezenta infracțiune este de natură a asigura rolul educativ-preventiv și punitiv al pedepsei, aplicarea pedepsei în acest cuantum fiind justificată de celelalte circumstanțe faptice și personale, respectiv gravitatea faptei precum și comportamentul de recunoaștere al inculpatului și atitudinea avută după săvârșirea infracțiunii.

Instanța a constatat că prin sentința penală nr.1052/16.12.2010 a Judecătoriei Sectorului 2, București, definitivă prin decizia penală nr.387/21.02.2011 a Curții de Apel București – Secția a II-a, penală inculpatul C. Ș. a fost condamnat la o pedeapsă de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.86 alin.1 din OUG 195/2002 – fapta săvârșită la data de 26.02.2010, a cărei executare a fost suspendată condiționată pe un termen de încercare de 2 ani și 8 luni conform art.81, art.82 cod penal.

Ulterior, prin sentința penală nr.116/11.05.2011 a Judecătoriei L. Gară, definitivă prin decizia penală nr.2149/04.11.2011 a Curții de Apel București inculpatul C. Ș. a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.86 alin.1 din OUG 195/2002 – fapta săvârșită la data de 26.10.2009. Totodată, în temeiul art.85 cod penal instanța a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.1052/16.12.2010 a Judecătoriei Sectorului 2, București, definitivă prin decizia penală nr.387/21.02.2011 a Curții de Apel București – Secția a II-a, penală și a contopit această pedeapsă cu pedeapsă aplicată anterior, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 1 an închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționată pe un termen de încercare de 3 ani conform art.81, art.82 cod penal.

Nu în ultimul rând, prin sentința penală nr.209/01.06.2011 a Judecătoriei Urziceni, definitivă prin decizia penală nr.1682/07.09.2011 a Curții de Apel București inculpatul C. Ș. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.86 alin.1 din OUG 195/2002 – fapta săvârșită la data de 29.04.2009. În temeiul art.85 cod penal instanța a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.1052/16.12.2010 a Judecătoriei Sectorului 2, București, definitivă prin decizia penală nr.387/21.02.2011 a Curții de Apel București – Secția a II-a, penală și a contopit această pedeapsă cu pedeapsă aplicată anterior, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 8 luni închisoare pe care a sporit-o cu 2 luni, în final aplicându-i pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare. Executarea acestei pedepse a fost suspendată condiționată pe un termen de încercare de 3 ani conform art.81, art.82 cod penal.

Conform art.33 lit.a cod penal concurs de infracțiuni există când două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite de aceeași persoană, înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele. Astfel, în raport de data comiterii faptei pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauza (26.05.2010), de data săvârșirii faptei pentru care a fost condamnat inculpatul C. Ș. prin sentințele penale nr.116/11.05.2011 a Judecătoriei L. Gară, nr.1052/16.12.2010 a Judecătoriei Sectorului 2, București și nr.209/01.06.2011 a Judecătoriei Urziceni, astfel cum au fost sus-menționate, respectiv de datele rămânerii definitive a acestor din urmă hotărâri de condamnare, dar și în raport de fișa de cazier judiciar a inculpatului, cele patru infracțiuni au fost săvârșite mai înainte de condamnarea definitivă pentru vreuna dintre ele. Instanța constată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.33 lit.a cod penal, infracțiunile săvârșite aflându-se în concurs real.

În temeiul art.85 cod penal instanța a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.116/11.05.2011 a Judecătoriei L. Gară, definitivă prin decizia penală nr.2149/04.11.2011 a Curții de Apel București.

- pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin respectiva sentință pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.86 alin.1 din OUG 195/2002 – fapta săvârșită la data de 26.10.2009,

De asemenea, în temeiul art.85 cod penal a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.209/01.06.2011 a Judecătoriei Urziceni, definitivă prin decizia penală nr.1682/07.09.2011 a Curții de Apel București.

- pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată prin respectiva sentință pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.86 alin.1 din OUG 195/2002 – fapta săvârșită la data de 29.04.2009,

- sporul de 4 luni închisoare.

În temeiul art.33 lit.a, art.34 lit.b cod penal a contopit pedepsea aplicată în cauză cu pedepsele aplicate prin sentințele penale nr.116/11.05.2011 a Judecătoriei L. Gară, nr.1052/16.12.2010 a Judecătoriei Sectorului 2, București și nr.209/01.06.2011 a Judecătoriei Urziceni, astfel cum au fost repuse în individualitatea lor, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, sporită cu 4 luni închisoare, în final inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare.

Cu privire la sporul de 4 luni închisoare aplicat, instanța a considerat că și acesta apare ca fiind necesar având în vedere perseverența infracțională a petentului, care în decursul unei perioade de timp de aproximativ 1 an, aprilie 2009-mai 2010, a săvârșit 4 infracțiuni la regimul rutier similare, respectiv conducerea pe drumurile publice a unui autoturism fără a avea permis de conducere. Mai mult, instanța a considerat că sporul este necesar, având în vedere pe de o parte faptul că aplicarea unui spor în cuantum de cel puțin 4 luni este obligatoriu, acesta fiind aplicat prin sentința penală nr.209/01.06.2011 a Judecătoriei Urziceni. Pe de altă parte, sportul reprezintă parte din cele patru pedepse care nu se vor executa ca urmare a aplicării regulilor de la concursul de infracțiuni. Or, față infracțiunile comise, neaplicarea în cauză a unui spor ar reprezenta un semn de nepedepsire față de inculpat, care ar fi sancționat doar pentru pedeapsa cea mai grea. Instanța apreciază totodată că rolul sancționator și educator al pedepsei prevăzut de art.52 cod penal nu ar putea fi atins în totalitate, în lipsa unui spor de pedeapsă în sarcina inculpatului, față de perseverența infracțională de care acesta a dat dovadă și starea de recidivă postcondamnatorie.

Instanța a dat spre executare această pedeapsă, apreciind că rolul sancționator și educator al pedepsei prevăzut de art.52 cod penal nu ar putea fi atins în totalitate în persoana inculpatului, față de perseverența infracțională de care acesta a dat dovadă și față de lipsa de respect continuă pe care a manifestat-o față de regulile de circulație rutieră, putând pune în pericol prin propriile fapte siguranța și integritatea celorlalți participanți la trafic.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că având în vedere gravitatea infracțiunilor comise, pericolul concret al acestora, urmările produse dar și cele care s-ar fi putut produce, cât și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Hirst Contra Marii Britanii, infracțiunile săvârșite de inculpat creează față de acesta o nedemnitate în exercitarea dreptului de a fi ales în autorității sau funcții elective publice dar și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 lit. a teza a două, și lit.b C. pen., motiv pentru care exercițiul acestora va fi interzis pe durata executării pedepsei în condițiile și pe durata stabilite de art.71 cod penal. Instanța nu a interzis inculpatului dreptul electoral de a alege deoarece faptele săvârșite de acesta nu au o conotație electorală și nici nu sunt de o gravitate sporită. De asemenea, în ceea ce privește drepturile prev. de art. 64 lit.c instanța nu a considerat că există în cauză motive speciale de interzicere a acestora, numai circumstanțele speciale faptice și personale putând duce la această interdicție, ea neintervenind automat, după cum reține și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza S. și P. împotriva României.

În baza art.191 alin.1 C.p.p. a obligat pe inculpatul C. Ș. la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare față de stat, din care onorariu apărătorului din oficiu fiind avansat din fondurile Ministerului Justiției, apreciind că efectuarea acestor cheltuieli judiciare a fost determinată din culpa inculpatului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, inculpatul C. Ș. care, personal și prin apărătorul desemnat din oficiu,a criticat sentința penală pentru netemeinice sub aspectul modalității de executare a pedepsei și a solicitat admiterea recursului,casarea sentinței penale și pe fond aplicarea unei pedepse just individualizate, orientate spre minimul special potrivit art.72,74 lit.c,76 Cod penal și suspendarea condiționată a pedepsei conform art.81 Cod penal, având în vedere comportamentul său sincer manifestat,inculpatul dorind să se prevaleze de art.320/1 C.p.p.,că nu a săvârșit fapte penale de altă natură decât cele pentru care este judecat,urmând să se țină cont și de vârsta inculpatului și starea sa gravă de sănătate .

Analizând actele și lucrările dosarului și sentința penală atacată, în conformitate cu dispozițiile art.3851 și urm. Cod procedură penală, Curtea constată că recursul formulat este fondat pentru următoarele considerente:

Situația de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpatului C. Ș. au fost corect stabilite de instanța de judecată.

Din probele administrate în cauză, respectiv: procesul – verbal de depistare, declarațiile martorului Lescai V. – L., procesul verbal de verificare a inculpatului la SEIP – Sector, Regim Permise de conducere și certificate de înmatriculate și declarațiile inculpatului, rezultă cu certitudine, că inculpatul C. Ș., la data de 26.05.2010, în jurul orelor 11.00, a condus autovehiculul marca Dacia 1310, cu nr. de înmatriculare_ pe ., București fără a poseda permis de conducere .

De altfel, recurentul inculpat C. Ș. a recunoscut săvârșirea faptei deduse judecății în condițiile art. 320¹ Cod procedură penală.

În ceea ce privește pedeapsa aplicată, Curtea constată că a fost greșit individualizată, însă numai în cea ce privește modalitatea de executare.

Potrivit art.72 Cod penal la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pentru ca pedeapsa să-și realizeze funcțiile și scopul, definite de legiuitor în art.52 Cod penal trebuie să corespundă sub aspectul duratei și naturii sale (privativă sau neprivativă de libertate, executabilă sau nu) gravității faptei comise, potențialului de pericol social pe care în mod real, îl prezintă persoana infractorului, dar și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii.

Pedeapsa nu-și poate îndeplini integral funcțiile, nu-și poate realiza scopul decât dacă este adaptată cazului individual concret, adică gradului de pericol social al faptei și al făptuitorului și necesităților reale de îndreptare și reeducare a acestuia.

Pedeapsa este o măsură de constrângere cu caracter strict personal și se aplică persoanei infractorului cu scopul de a împiedica comiterea de noi infracțiuni din partea acestuia, persoana infractorului fiind aceea asupra căruia trebuie să acționeze pedeapsa prin funcțiile sale.

Aptitudinea funcțională a pedepsei depinde de măsura în care aceasta corespunde persoanei infractorului, la stabilirea ei trebuind să se ținea seama de periculozitatea socială a acestuia, exprimat de gradul de înapoiere a conștiinței sale, de măsura în care sunt înrădăcinate în conștiința sa mentalitatea și deprinderile antisociale și deci de probabilitatea că în viitor el să săvârșească fapte socialmente periculoase, de trăsăturile specifice de temperament și de caracter ale infractorului, care determină un anumit mod de a reacționa sub influența pedepsei,iar o pedeapsă necorespunzătoare acestor particularități ale persoanei infractorului pierde din aptitudinea ei funcțională, putând duce la rezultate contrare celor urmărite prin aplicarea și executarea ei.

În prezenta cauză,Curtea apreciază că, menținând pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată de instanța de fond inculpatului C. Ș. și dispunând suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 1 an și 4 luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 4 luni,în condițiile art.86ind.1 și urm. C.p.,se realizează o justă individualizare a sancțiunii, în raport cu gravitatea în concret a faptei comise și periculozitatea autorului acesteia, ambele în suficientă măsură relevate de probele dosarului.

La stabilirea și aprecierea acestei pedepse, Curtea are în vedere natura și gravitatea infracțiuni reținute în sarcina recurentului,aceasta fiind o infracțiune de pericol la regimul circulației rutiere, prin comiterea unor astfel de infracțiuni,de altfel în continua creștere, fiind în mod cert periclitată siguranța celorlalți participanți la traficul rutier, putând avea consecințe grave asupra vieții și integrității fizice și psihice a acestora.

Însă ,Curtea ține cont și de atitudinea constant sinceră a recurentului inculpat C. Ș., care a recunoscut și regretat comiterea faptei deduse judecății, atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței de judecată unde a solicitat ca judecata să se desfășoare conform dispozițiilor art. 320¹ Cod procedură penală.

De asemenea,nu poate ignora modalitatea și împrejurările concrete de săvârșire a faptei, inculpatul fiind depistat în trafic, ca urmare a comiterii acestei fapte nefiind produs nici un rezultat socialmente periculos.

Totodată, Curtea are în vedere că din actele medicale depuse la dosarul cauzei rezultă că inculpatul C. Ș. a fost diagnosticat cu tumoare malignă a bronhiilor și a pulmonului, starea sa de sănătate fiind una foarte gravă.

În prezenta cauză ,Curtea apreciază că împrejurările de fapt amintite,cert rezultate din actele dosarului, justifică necesitatea aplicării unei pedepse în cuantum de 8 luni care reprezintă ,de altfel, minimul special prevăzut de lege,dar neprivativă de libertate, care este în măsură să-și realizeze funcțiile și scopul prevăzute în art.52 Cod penal.

Curtea apreciază că în cauză nu se justifică reținerea în favoarea inculpatului a vreunei circumstanțe atenuante dintre cele prevăzute de art. 74 Cod penal, chiar și în contextul unor date ce caracterizează favorabil persoana acestuia,astfel cum au fost evidențiate.

Aplicarea dispozițiilor art. 74 că nu este obligatorie pentru instanța de judecată.

În procesul complex al individualizării pedepsei, instanța de judecată este singura în măsură să stabilească dacă o anumită împrejurare merită să fie calificată ca atare, pe baza cunoașterii influenței concrete pe care o împrejurare sau alta o are asupra gravității faptei și pericolului social al infractorului,conform cu adevărul și potrivit intimei sale convingeri.

Curtea constată că ,în mod corect,instanța de fond ,în temeiul art.85 Cod penal, a anulat suspendarea condiționată a executării pedepselor rezultante aplicate prin sentința penală nr.116/11.05.2011 a Judecătoriei L. Gară, definitivă prin decizia penală nr.2149/04.11.2011 a Curții de Apel București și prin sentința penală nr.209/01.06.2011 a Judecătoriei Urziceni, definitivă prin decizia penală nr.1682/07.09.2011 a Curții de Apel București,a descontopit pedepsele aplicate inculpatului prin cele două sentințe penale în pedepsele componente,a constatat că infracțiunea săvârșită de inculpat în cauză este concurentă cu infracțiunile pentru care a fost condamnat prin sentințele penale nr.116/11.05.2011 a Judecătoriei L. Gară, nr.1052/16.12.2010 a Judecătoriei Sectorului 2 București și nr.209/01.06.2011 a Judecătoriei Urziceni și ,în temeiul art.33 lit.a, art.34 lit.b cod penal, a contopit pedeapsa aplicată în prezenta cauză cu pedepsele aplicate prin sentințele penale susmenționate astfel cum au fost repuse în individualitatea lor și a dispus ca inculpatul execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, sporită cu 4 luni închisoare, în final inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare.

Referitor la sporul de pedeapsă de 4 luni închisoare,aplicarea acestuia era obligatorie,având în vedere că fusese stabilit printr-o hotărâre judecătorească definitivă,respectiv sentința penală nr.209/01.06.2011 a Judecătoriei Urziceni, definitivă prin decizia penală nr.1682/07.09.2011 a Curții de Apel București,fiind intrat deja în puterea autorității de lucru judecat.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie,Curtea apreciază că a fost corect stabilită de instanța de fond ,în raport de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, la Protocoalele Adiționale și la jurisprudența CEDO în materie (ex.cauzele Hirst c.Marii Britanii, S. și P. c. României s.a.) care în conformitate cu art.11 alin. 2 și la art. 20 din Constituție fac parte din dreptul intern,ca urmare a ratificării Convenției de către România prin Legea nr. 30/1994, dar si decizia nr. 74/2007 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii.

Ca atare,pentru considerentele expuse,Curtea ,în baza art. 385ind.15 pct.2 lit.d C.p.p. ,va admite recursul declarat de inculpatul C. Ș. împotriva sentintei penale nr.2641 din data de 16.10.2012 ,pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._ .

Va casa în parte sentința penală atacată și rejudecând în fond:

În baza art.86ind.1 C.p. va dispune suspendarea executării pedepsei rezultante de 1 an și 4 luni închisoare aplicată inculpatului C. Ș. sub supraveghere, pe un termen de încercare de 3 ani și 4 luni,stabilit conform art.86ind.2 C.p.

În baza art.86ind.3 C.p.pe durata termenului de încercare inculpatul C. Ș. va trebui să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a)să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probatiune de pe lângă Tribunalul București;

b)să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu,resedință sau locuintă și orice deplasare care depăseste 8 zile,precum și întoarcerea;

c)să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d)să comunice informatii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;

Atrage atentia inculpatului C. Ș. asupra dispozițiilor art.86ind.4 C.p.

În baza art.71 alin.5 C.p.pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se va suspenda și executarea pedepselor accesorii.

Va mentine celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

În baza art.192 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu,în cuantum de 200 lei, se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 385ind.15 pct.2 lit.d C.p.p. admite recursul declarat de inculpatul C. Ș. împotriva sentintei penale nr.2641 din data de 16.10.2012 ,pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._ .

Casează în parte sentința penală atacată și rejudecând în fond:

În baza art.86ind.1 C.p.dispune suspendarea executării pedepsei rezultante de 1 an și 4 luni închisoare aplicată inculpatului C. Ș. sub supraveghere, pe un termen de încercare de 3 ani și 4 luni,stabilit conform art.86ind.2 C.p.

În baza art.86ind.3 C.p.pe durata termenului de încercare inculpatul C. Ș. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a)să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probatiune de pe lângă Tribunalul București;

b)să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu,resedință sau locuintă și orice deplasare care depăseste 8 zile,precum și întoarcerea;

c)să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d)să comunice informatii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;

Atrage atentia inculpatului C. Ș. asupra dispozițiilor art.86ind.4 C.p.

În baza art.71 alin.5 C.p.pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

Mentine celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

În baza art.192 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu,în cuantum de 200 lei, se suporta din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în sedință publică,azi 18.01.2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

M. N. C. C. C. D. D.

GREFIER

C.-M. S.

Red. M.N.

Dact.G.P./06.02.2013

2 ex.

Red. N.O. R. – Judecătoria sectorului 4 București – Secția Penală

← Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160...		Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Hotărâre din 28-06-2013,... →

Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 92/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 92/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI