Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 47/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 47/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-02-2013 în dosarul nr. 47/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
SENTINȚA PENALĂ nr. 47/F
Ședința publică de la 06 februarie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – A. A.
GREFIER - C. I.
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI legal reprezentat de procuror L. I.
Pe rol, soluționarea plângerii formulată de petentul S. I. împotriva Rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 12 septembrie 2012 și a Rezoluției din 4 octombrie 2012, date de P. de pe lângă Curtea De Apel București în dosarul nr. 308/P/2012 și respectiv lucrarea nr. 3199/II-2/2012, în contradictoriu cu intimata C. G..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor asupra plângerii.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea plângerii în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C.pr.pen., ca nefondată, și menținerea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale ca fiind legală și temeinică, cu obligarea petentului la cheltuieli de judecată.
CURTEA ,
Deliberând, asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a II-a Penală, sub nr._, din data de 24.10.2012, petentul S. I. a formulat plângere împotriva Rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 12 septembrie 2012 și a Rezoluției din 4 octombrie 2012, date de P. de pe lângă Curtea De Apel București în dosarul nr. 308/P/2012 și respectiv lucrarea nr. 3199/II-2/2012 în contradictoriu cu intimata C. G..
În motivarea plângerii formulate, petentul a arătat că intimata C. G. i-a înscenat o evacuare și a vrut să-i fure casa proprietate personală, primită moștenire de la soția sa.
A precizat petentul că intimata a făcut o acțiune mincinoasă, inventând că D. F., clienta acesteia, ar avea o casă proprietate personală, primită moștenire de la tatăl ei, că a mințit că este violent și pușcăriaș pentru a-și întări credibilitatea.
Deasemenea, a mai arătat că d-na avocat a folosit probe false și a vrut să falsifice mai multe sentințe penale pentru a intra în posesia pământului unde este construită casa.
Analizând actele și lucrările din dosarul cauzei, Curtea reține următoarele:
Prin Rezoluția din data de 12.09.2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, pronunțată în dosarul nr. 308/P/2012, în baza art. 228 alin. 6 Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de C. G. - avocat în cadrul Baroului Teleorman, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale și reținerea sau distrugerea de înscrisuri, prevăzute de art. 288 alin. 1 Cod penal
și art. 272 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, deoarece faptele nu există și față de magistratul C. G., judecător în cadrul Judecătoriei A. (în prezent pensionar, conform Decretului nr.381 din 16 mai 2012 privind eliberarea din funcție ca urmare a pensionării, semnat de Președintele României) sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și fals material în înscrisuri oficiale, prevăzute de art. 246 Cod penal și art. 288 alin. 1 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33, lit. a Cod penal, deoarece faptele nu există.
Prin Rezoluția din data de 04.10.2012 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, pronunțată în dosarul nr. 3199/II-2/2012 a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul S. I. împotriva soluției adoptată în dosarul nr. 308/P/2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel, în temeiul dispozițiilor art. 275 și următoarele din Cod procedură penală.
Curtea apreciază că rezoluțiile atacate sunt legale și temeinice, în considerarea următoarelor argumente:
La data de 28.02.2012 a fost înregistrată la P. de pe lângă Curtea de Apel București plângerea penală formulată de petentul S. I. prin care a solicitat efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de „fals intelectual”, față de avocat C. G. și judecător C. G., deoarece împreună cu numita D. F. „i-au făcut o acțiune de evacuare din casă”.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, pentru a putea „să-i fure casa", s-a încercat „să se falsifice alte hotărâri: sentința nr. 1232/1980 în dosarul nr._, motivând îndreptare eroare materială și lămurire, pe care instanța a respins-o, sentința nr. 2544/1993, în dosarul nr._, care încă nu s-a pronunțat și că în dosarul nr._ „avocatul a falsificat sentința 2544/1993 și a bătut-o la mașină, scriind ce i-a convenit ei, ci nu cum este sentința originală”.
Deasemenea, numitul S. I. a mai arătat că „avocata mi-a furat probele din dosarul cu evacuarea”.
Susnumitul a precizat că „avocata mi-a furat sentința 2544/1993 din dosarul nr._ cu revizuirea” și că „i-a făcut 4 dosare, mințind de 4 ori în patru feluri: dosar_ - evacuare; dosar_ - succesiune; dosar_ - îndreptare eroare; dosar_ - îndreptare eroare, toate aceste acțiuni sunt făcute și semnate de avocată și a mințit de patru ori în patru feluri...”.
Fiind audiat de către procuror, numitul S. I. cu privire la plângerea penală formulată, acesta a declarat că își menține plângerea formulată împotriva avocatului C. G., dar nu își mai menține plângerea formulată împotriva judecătorului C. G. „deoarece și-a dat seama că aceasta nu este implicată în aceste infracțiuni”.
Susnumitul a mai declarat că a fost căsătorit cu I. R. care a decedat la data de 21.12.2009, iar în urma decesului, a rămas proprietar al casei și al curții, situate în .> Anterior decesului, soția sa și primul ei soț, I. G., se judecaseră pentru această casă și curte cu numita D. F., obținând câștig de cauză, iar după decesul soției i-au fost intentate patru acțiuni, în cursul anului 2011, de către numita D. F., pentru aceleași imobile pe care el le moștenise de la aceasta.
Numitul S. I. a mai declarat că în aceste patru procese, numita D. F. a fost reprezentată de avocat C. G., care i-a formulat și acțiunile, fără a-i cere acesteia nici un act pentru a se lămuri dacă D. F. avea vreun drept asupra casei și curții.
În continuare, susnumitul a declarat că avocatul C. G., în timpul judecării celor patru cauze, îi sustrăgea din dosare actele pe care le depunea ca probe prin serviciul grefă pentru a fi atașate la dosare, astfel că, atunci când era întrebat de către judecători cu privire la probele cu care înțelegea să se apere, constata că, deși le depusese la serviciul grefă, nu ajungeau la dosare, precizând că niciodată nu i se dădea vreo dovadă de depunere de către serviciul grefă.
Susnumitul a mai declarat că de fiecare dată, înainte de termenele proceselor, studia dosarele cauzelor, ocazie cu care constata că actele pe care le depusese anterior, ca mijloc de probă, lipseau.
Astfel, din dosarul civil nr._ i-au lipsit jumătate din sentințele numerele 1232/1980, 2544/1993, precum și copia de pe certificatul de căsătorie, pe care le-a înmânat personal judecătorului.
Susnumitul a mai declarat că, până în prezent, a obținut câștig de cauză în trei din aceste dosare, precizând că, în prezent, se mai judecă cu numita D. F. în dosarul civil nr._, ce are ca obiect succesiune și unde aceasta e reprezentată tot de către avocat C. G..
Acesta a mai arătat că pentru faptul că „a fost târât în cele 4 procese” și a pierdut dreptul de subvenție de la U.E., dar și a calității de mic fermier, întrucât „se deplasa la termenele de judecată fiind iarna, în loc să stea lângă oi când fătau și i-au murit mulți miei, iar hoții i-au furat și ei 20 de oi”, se constituie parte civilă cu suma de_ lei.
Curtea, analizând actele și lucrările de la dosarul de urmărire penală, reține că petentul S. I., moștenitor al defunctei I. R., a fost chemat în judecată de către numita D. F. în cauzele ce au format obiectul dosarelor civile numerele: _ având ca obiect „evacuarea acestuia din imobilul situat în .”, în care s-a pronunțat de către Judecătoria A. sentința civilă nr. 1370/29.02.2012, prin care s-a respins, ca nefondată, acțiunea civilă având ca obiect evacuarea formulată de reclamanta D.
F. în contradictoriu cu pârâtul S. I.; _, având ca obiect „îndreptare eroare materială și lămurire dispozitiv”, cerere formulată de D. F., în care s-a pronunțat încheierea nr. 175/02.02.2012, prin
care s-a respins cererea și _, având ca obiect „îndreptare
eroare materială și lămurire dispozitiv” formulată de reclamanta
D. F. împotriva pârâtului S. I., în care s-a pronunțat încheierea nr.
308/23.02.2012, prin care s-a respins cererea.
În toate aceste trei cauze, precum și în dosarul nr._, aflat pe rolul Judecătoriei A. (conform adresei nr._ emisă de Judecătoria A.), numita D. F. a fost reprezentată de avocat C. G..
În această din urmă cauză, calitatea de reclamant o deține D. F., cu domiciliul ales la Cabinet Avocat „C. G. - A., .. 252, ., județul Teleorman, care se judecă în contradictoriu cu pârâții: S. G., M. T., Petreacă M. și S. I.. Obiectul principal al dosarului este „succesiune - acordare ajutor public judiciar”, iar obiectul accesoriu este „partaj judiciar”.
Din adresa nr. 428/25.07.2011 emisă de Judecătoria A. a reieșit că, în dosarul civil nr._ (din cuprinsul căruia petentul a arătat că i-au fost sustrase actele depuse ca probe), având ca obiect „evacuare”, din verificările efectuate s-a constatat că toate documentele depuse de pârâtul S. I., atât înaintea termenelor de judecată, cât și în timpul ședințelor de judecată și înregistrate în sistemul ECRIS, se află la dosarul cauzei, care este numerotat, iar pentru actele depuse la un dosar, aflat pe rol, judecătoria nu eliberează dovezi.
Totodată, cu adresa sus menționată, Judecătoria A. a înaintat copii de pe consemnările din caietele grefierilor de ședință V. C., D. C. și S. C. și copii ale încheierilor de ședință, din cuprinsul acestora nerezultând că petentul ar invocat, la termenele de judecată acordate în cauză, faptul că lipsesc, de la dosar, înscrisuri depuse ca probe.
Prin aceeași adresă, Judecătoria A. a comunicat că „există la dosarul cauzei cerere formulată de avocat C. G. prin care solicită eliberarea unor copii din dosar, pe care o înaintăm în copie”.
Curtea reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. 1-3 și 5 din Legea nr. 51/1995 privind statutul profesiei de avocat, republicată, în exercitarea profesiei, avocatul este independent și se supune numai legii, statutului profesiei și codului deontologic. Avocatul promovează și apără drepturile, libertățile și interesele legitime ale omului, are dreptul și obligația de a stărui pentru realizarea liberului acces la justiție, pentru un proces echitabil, are dreptul să asiste și să reprezinte persoanele fizice și juridice în fața instanțelor autorității judecătorești care, la rândul lor, au obligația să permită și să asigure avocatului desfășurarea nestingherită a activității sale, în condițiile legii.
Deasemenea, prevederile art. 3 din aceeași lege reglementează activitățile pe care avocatul le realizează, în condițiile legii.
Având în vedere aspectele reținute, Curtea apreciază că, în mod temeinic și legal, procurorul a constatat că nu sunt indicii cu privire la existența infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale și reținerea sau distrugerea de înscrisuri, prevăzute de art. 288 alin. 1 din Codul penal și art. 272 din Codul penal.
Astfel, pentru existența infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, este necesară falsificarea unui înscris oficial prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui, în orice mod, de natură să producă consecințe juridice.
Infracțiunea prevăzută de art. 272 din Codul penal presupune reținerea sau distrugerea unui înscris emis de un organ de urmărire penală, de o instanță de judecată sau de un alt organ de jurisdicție, ori împiedicarea, în orice mod, a unui înscris destinat unuia dintre organele sus arătate să ajungă la acesta, când astfel de înscrisuri sunt necesare soluționării unei cauze.
Or, în ceea ce o privește pe intimata avocat, astfel de acțiuni nu există, simpla nemulțumire a unei părți cu privire la modul în care apărătorul a înțeles să reprezinte interesele părții adverse, pe care o apără, în condițiile legii, neputând justifica cercetarea penală a respectivului avocat.
Față de considerentele expuse anterior, în baza art. 2781 alin. 8 lit. a din Codul de procedură penală, Curtea va respinge plângerea, ca nefondată și, pe cale de consecință, va menține rezoluțiile atacate.
Având în vedere soluția pronunțată în cauză, în baza art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală, petentul va fi obligat la plata contravalorii cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul S. I. împotriva rezoluțiilor nr. 308/P/2012 din 12.09.2012 și nr. 3199/II-2/2012 din 04.10.2012 date de P. de pe lângă Curtea de Apel București.
Menține rezoluțiile atacate.
Obligă petentul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.02.2013.
PREȘEDINTE,
A. A.
GREFIER,
C. I.
Red. AA
Tehn. N.E.A/2ex/11.02.2013
PCAB-P.-F.L/L.P
| ← Omorul deosebit de grav. Art. 176 C.p.. Decizia nr. 198/2013.... | Cerere de contopire a executării pedepselor. alte modificări... → |
|---|
