Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 764/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 764/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-04-2013 în dosarul nr. 764/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ nr. 764/R
Ședința publică din 19.04.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – E. U.
JUDECĂTOR – S. M.
JUDECĂTOR – F. D.
GREFIER - CRSTIAN F. I.
MINISTERUL PUBLIC - P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCURETȘI reprezentat prin procuror L. C..
Pe rol soluționarea recursului promovat de recurentul-inculpat D. A., împotriva Sentinței penale nr. 812/13.03.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._, intimată-parte vătămată fiind . – M. BERCENI.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat personal, aflat în stare de arest, fiind asistat de avocat din oficiu E. E. cu delegație de reprezentare nr._/04.04.2013 la dosar-fila 8, lipsind intimata-parte vătămată.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că prin serviciul registratură, recurentul-inculpat a depus la dosar motivele de recurs.
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor asupra recursului promovat în prezenta cauză.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, învederând faptul că inculpatului pe care îl reprezintă nu i-a fost comunicată sentința atacată integral, conform dispozițiilor art. 360 pct. 2 și 3 Cpp, astfel încât nu a putut să-și facă o apărare completă.
În raport de susținerile apărătorului din oficiu al recurentului-inculpat, privind faptul că nu i-a fost comunicată integral sentința atacată, Curtea îi solicită recurentului-inculpat să precizeze dacă i-a fost sau nu comunicată în integralitate sentința atacată, iar dacă nu, să precizeze dacă solicită un termen pentru a lua cunoștință de aceasta.
Recurentul-inculpat, personal, arată că până la urmă i-a fost comunicată în integralitate sentința atacată și nu solicită acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de aceasta.
În raport de cele arătate de recurentul-inculpat personal, Curtea acordă în continuare cuvântul în cadrul dezbaterilor asupra recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat reiterează solicitarea de admitere a recursului, așa cum a fost formulat, solicitând de asemenea desființarea hotărârii atacate, iar în raport de situația de fapt reținută, de atitudinea de recunoaștere a faptelor de către inculpat și solicitarea de aplicare a dispozițiilor art. 3201 Cpp, precum și de recuperarea în integralitate a prejudiciului creat, să se dispună aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special prevăzut de lege.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind corectă individualizarea pedepsei aplicate, atât sub aspectul cuantumului pedepsei, cât și sub cel al modalității de executare. În acest sens, învederează faptul că au fost avute în vedere natura infracțiunii săvârșite, starea de recidivă postcondamnatorie a inculpatului și încălcarea de către acesta a interdicției de a se afla pe teritoriul municipiului București, multitudinea condamnărilor anterioare și cele 7 amenzi administrative aplicate de către parchet. În raport de faptul că inculpatul, la numai 2 zile de la liberarea condiționată, a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat în prezenta cauză, deci nu a înțeles să beneficieze de clemența acordată de instanță, apreciază că în mod justificat i-a fost aplicată pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, dându-se suficientă eficiență dispozițiilor art. 3201 Cpp.
În ultimul cuvânt, intimatul-inculpat D. A. arată că apreciază demersurile apărătorului său din oficiu, însă acestea nu sunt suficiente. Astfel, învederează faptul că este nelegală și abuzivă aplicarea selectivă a dispozițiilor art. 3201 Cpp, întrucât legiuitorul nu a prevăzut că în cazul recidiviștilor nu se pot reține dispozițiile art. 3201 alin. (1) și (7) Cpp. Or, în raport de această situație, apreciază incorectă individualizarea pedepsei, făcută fără aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. b) și c) și art. 76 alin. (1) lit. c) Cp. De asemenea, arată faptul că încadrarea juridică a faptei este greșită, deoarece a fost acuzat în baza art. 209 lit. e) Cp, iar instanța de fond, deși fapta nu a fost săvârșită într-un mijloc de transport în comun, reține dispozițiile art. 209 alin. (1) lit. f) Cp. O altă critică adusă sentinței recurate, constă în faptul că minuta acestei sentințe nu este semnată, motiv pentru care solicită casarea sentinței atacate. Sub aspectul netemeiniciei, învederează faptul că prin sentința atacată (pagina 5), inițial, îi este recunoscut dreptul de vot, ulterior însă, se face aplicarea dispozițiilor art. 64 Cp. Mai învederează faptul că CNP-ul cu care figurează în actele de la dosar nu îi aparține, ci i-a fost atribuit în mod forțat de autoritățile române, cum de asemenea, nici adresa reținută în privința sa nu-i aparține. Cu privire la cheltuielile judiciare la care a fost obligat, învederează faptul că acestea sunt absurde, în mod evident și nelegale. În concluzie, solicită menținerea liberării condiționate, iar dacă este posibil, în mod legal, să fie aplicate dispozițiile art. 76, astfel încât să se aplice o pedeapsă cu un cuantum orientat spre minimul special prevăzut de lege.
Reprezentantul parchetului, cu privire la aspectele noi învederate de recurentul-inculpat, arată că încadrarea juridică dată faptei reținută în sarcina inculpatului este cea prevăzută de art. 208 – 209 alin. (1) lit. e) Cp, iar menționarea în cuprinsul considerentelor sentinței atacate a lit. f) din art. 209 Cp nu este altceva decât o eroare materială, întrucât din întregul ansamblu al hotărârii atacate reiese, în mod clar, încadrarea juridică, respectiv art. 208 – 209 alin. (1) lit. e) Cp. Cu privire la neaplicarea dispozițiilor art. 3201 Cpp, învederează faptul că s-a dat eficiență acestor dispoziții în limita impusă de circumstanțele personale ale inculpatului și de circumstanțele reale ale faptei. Cu privire la neaplicarea dispozițiilor art. 74 lit. b) și c) Cp, arată că în mod corect nu au fost reținute circumstanțele prevăzute de aceste dispoziții, întrucât inculpatul a fost surprins în flagrant, deci nu avea posibilitatea să nege săvârșirii infracțiunii reținute în sarcina sa, iar prejudiciul a fost acoperit de asemenea datorită faptului că inculpatul a fost surprins în flagrant și nu datorită atitudinii și demersurilor acestuia. Cu privire la cheltuielile judiciare la care a fost obligat inculpatul, învederează faptul că aceste cheltuieli reflectă cheltuielile ocazionate de deplasarea organelor de poliție la partea vătămată, luarea declarațiilor părții vătămate și martorilor care au fost de față la săvârșirea infracțiunii, activitatea organelor de urmărire penală și a instanței de judecată la momentul la care cauza a fost soluționată pe fond. În raport de aceste aspecte, apreciază cheltuielile judiciare stabilite de instanța de fond, ca fiind în mod corect individualizate.
Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare asupra recursului promovat.
CURTEA,
Cu privire la recursul penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.812 din 13.03.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în baza art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. e C.pen. cu aplic. art. 37 lit. a, b C. pen. și art. 320/1 C.p.p. a fost condamnat inculpatul D. A., la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie și postexecutorie.
În baza art. 61 Cod penal s-a revocat liberarea condiționată privind pedeapsa de 8 ani aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 240/23.07.2012 pronunțată de Judecătoria D., definitivă prin decizia penală nr. 451/R/07.11.2012 a Tribunalul Cluj, și a fost contopit restul rămas de executat de 604 zile de închisoare cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată anterior prin prezenta sentință, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 271 alin. 4 C.pen. cu aplic. art. 320/1 C.p.p. a fost condamnat inculpatul D. A. la o pedeapsă de 1 lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea hotărârilor judecătorești.
În baza art. 61 Cod penal s-a revocat liberarea condiționată privind pedeapsa de 8 ani aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 240/23.07.2012 pronunțată de Judecătoria D., definitivă prin decizia penală nr. 451/R/07.11.2012 a Tribunalul Cluj, și a fost contopit restul rămas de executat de 604 zile de închisoare cu pedeapsa de 1 lună închisoare aplicată anterior prin prezenta sentință, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 604 zile închisoare.
În baza art. 33 lit. a și art. 34 alin. 1 lit. b C.p. au fost contopite cele două pedepse indivizibile aplicate mai sus, inculpatul D. A. urmând să execute în final pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a-II-a și b Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive a inculpatului de la data de 13.01.2013 la zi.
În baza art. 350 alin. 1 C. pr. pen. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului D. A..
S-a luat act că partea vătămată ., nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 308/P/2013 din data de 07.02.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului D. A. pentru săvârșirea infr. de furt calificat prevăzută de art. 208 alin.(1) - 209 alin.(1) lit. e) C. pen. cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a), b) C. pen. și art. 271 alin. 4 C. pen.
Instanța de fond a reținut că la data de 13.01.2013, S.C. C. R. S.A. - magazin Berceni, prin reprezentant legal N. G., a sesizat organele de cercetare penală cu privire la faptul că în aceeași zi, în jurul orei 12.30, inculpatul D. A. a fost prins de agenții de pază ai magazinului, după ce a sustras produse alimentare și nealimentare în valoare de 472,07 lei.
La fața locului s-au deplasat organele de poliție din cadrul Secției 26 de Poliție, care l-au identificat pe inculpat în camera de interpelare a magazinului.
Produsele sustrase se aflau expuse pe masă, în camera de interpelare, și constau în 10 bucăți de salam Sibiu, „Gillette” after-shave, săpun marca „Dove”, apă de gură „Oral B, L"Oreal Men Expert” after shave și „Nivea” after shave, toate în valoare de 472,07 lei.
După efectuarea constatării de către organele de poliție, produsele sustrase de inculpatul D. A. au fost restituite magazinului, prejudiciul fiind recuperat integral.
Cu ocazia verificărilor efectuate, s-a stabilit faptul că față de inculpatul D. A. s-a aplicat, prin sentința penală nr. 125/17.02.2009 a Judecătoriei Sectorului 6 București, pronunțată în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr. 1078/24.07.2009 a Curții de Apel București, măsura de siguranță a interzicerii de a se afla în localitatea București, pe o perioadă de 3 ani de la executarea pedepsei.
În acest sens, organele de cercetare penală s-au sesizat din oficiu, prin procesul-verbal întocmit la data de 13.01.2013.
Martorul B. A., operator-dispecer în cadrul magazinului C. Berceni, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu la data comiterii faptei, a declarat că a observat pe monitoarele de supraveghere video ale magazinului o persoană de sex masculin care, în zona raionului E.P.C.S., a încercat să rupă ambalajele de la 10 bucăți de salam de Sibiu, dar nu a reușit, fiind și foarte multe persoane în magazin. La raionul B.L.S. persoana în cauză a reușit, totuși, să rupă ambalajele și a introdus bucățile de salam în geanta pe care o avea asupra sa. La scurt timp, acesta a mutat produsele din geantă sub hainele cu care era îmbrăcat. Martorul B. A. a alertat imediat agenții de pază cu privire la cele sesizate, în vederea opririi inculpatului la ieșirea din magazin. Inculpatul a mers apoi spre punctul "ieșire clienți" având în mână o cutie cu iaurt pe care susținea că dorește să o plătească agenților de pază. Aceștia au refuzat cererea inculpatului cu motivul că agenții de pază nu au ca atribuții încasarea produselor de la clienți. Inculpatul a abandonat cutia cu iaurt și a trecut de linia caselor de marcat, îndreptându-se spre ieșirea din magazin, dar a fost oprit de agenții de pază și condus în camera de interpelare pentru control. Cu această ocazie s-au găsit asupra sa mai multe produse alimentare și nealimentare, pentru care nu avea bon fiscal sau factură.
Martorul M. C., șef tură pază, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu la data comiterii faptei, a declarat că în data de 13.01.2013, în baza sesizării primite de la operatorul-dispecer de serviciu B. A. și a semnalmentelor inculpatului transmise de acesta, a așteptat ca cel în cauză să treacă de porțile senzomatice ale magazinului, după care 1-a oprit și 1-a condus în camera de interpelare. Cu ocazia controlului corporal, s-au găsit asupra inculpatului mai multe produse alimentare și nealimentare, iar acesta nu deținea factură sau bon fiscal. Cele 10 bucăți de salam de Sibiu erau ascunse asupra sa la nivelul abdomenului (planșa fotografică, filele 22-23), în cămașa constituită special cu compartiment de depozitare produse, iar restul produselor se aflau în geanta pe care o avea asupra sa.
Imaginile video surprinse de camerele de supraveghere video din interiorul magazinului și de la punctul "ieșire clienți" (procese-verbale de vizionare,) au confirmat cele relatate de cei doi martori, numitul D. A. trecând de linia caselor de marcat fără a plăti vreun produs.
Așa cum se consemnează și în procesul-verbal de vizionare a înregistrărilor video captate de camerele de supraveghere amplasate în incinta magazinului, se observă că la ora 12:27, după ce a trecut de raionul cu mobilă inculpatul s-a oprit cu spatele la camera de luat vederi, și în timp ce urmărea cu privirea, precaut și precipitat în același timp, ce se întâmplă în jurul lui, preț de aproximativ 3-4 minute a ascuns în haină și în geantă diferite bunuri luate din coșul de cumpărături.
La ora 12:32 inculpatul a abandonat coșul de cumpărături între raioanele magazinului, după ce își ia din coș geanta și o cutie de iaurt, și se îndreaptă către casele de marcat.
Inculpatul s-a așezat la unul dintre rândurile de oameni formate la casele de marcat, dar după o așteptare de aproximativ un minut se răzgândește și pornește, în grabă, spre ieșire.
Înainte de ieșirea din magazinul C. inculpatul s-a oprit pentru scurt timp în fața recepției clienți, după care, la ora 12:35 trece de porțile senzomatice afișând în mână cutia cu iaurt.
In exteriorul porților senzomatice inculpatul a avut o discuție cu o angajată a magazinului, pe seama cutiei cu iaurt, se întoarce apoi și lasă cutia pe tejgheaua recepției clienți, după care părăsește definitiv magazinul.
Cu ocazia audierii, în faza urmăririi penale, inculpatul D. A. a adus la cunoștință organelor de cercetare penală faptul că nu mai este cetățean român și că în prezent este apatrid.
Referitor la infracțiunea de furt calificat, inculpatul a recunoscut fapta, precizând că dorea să vândă ulterior produsele, iar cu banii obținuți intenționa să-și închirieze o cameră unde să locuiască și să mănânce.
Aceste afirmații sunt neadevărate, întrucât inculpatul venise în București și se cazase la hotel chiar în ziua liberării sale condiționate, respectiv la data de 11.01.2013, în concluzie acesta beneficia de venituri, cel puțin pentru moment, însă a ales să consume aceste venituri încălcând măsura de siguranță aplicată față de el de instanța de judecată și săvârșind o nouă infracțiune, și nu să depună diligentele necesare pentru reintegrarea sa socială.
Referitor la infracțiunea de nerespectare a hotărârilor judecătorești, inculpatul a declarat că apreciază această măsură drept una abuzivă, aspect lipsit de relevanță în ceea ce privește existența infracțiunii. De asemenea, inculpatul a declarat că nu a săvârșit infracțiunea pentru a sfida hotărârea instanței de judecată, ci pentru a-și rezolva problemele sale legale, fiind nevoit să se prezinte la Oficiul Român de Imigrări pentru eliberarea unui act de identitate.
Aceste apărări sunt, de asemenea, nesincere și lipsite de seriozitate, ținând cont de faptul că inculpatul a venit în București în ziua liberării sale condiționate, în seara zilei de vineri, fiind evident că în zilele următoare nelucrătoare nu își putea rezolva problemele legale la Oficiul Român de Imigrări.
Inculpatul D. A. a susținut, în declarația din data de 14.01.2013, că a uitat la momentul liberării condiționate de măsura de siguranță luată față de el, și nici pe biletul de liberare nu se face mențiune despre aceasta, dar aceste susțineri, pe de o parte sunt lipsite de relevanță în ceea ce privește existența infracțiunii, de vreme ce faptul că inculpatul a ignorat măsura care i s-a adus la cunoștință cu ocazia punerii în aplicare a dispozițiilor art. 360 alin. 1 și 2 C.p.p. este o dovadă a intenției sale, ca formă a vinovăției, iar pe de altă parte sunt nesincere, întrucât în inculpatul a formulat personal, în cursul anilor 2009 și 2012 două cereri de contopire a pedepselor, care au inclus și pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 125/17.02.2009 a Judecătoriei Sectorului 6 București, pronunțată în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr. 1078/24.07.2009 a Curții de Apel București.
În declarația inculpatului D. A. din data de 04.02.2013, acesta a susținut că a fost supus la rele tratamente de lucrătorii de poliție din cadrul Secției 26 București, fiind legat 6-7 ore cu cătușele de o scară metalică, motiv pentru care cauza a fost disjunsă sub aspectul săvârșirii infracțiunii de supunere la rele tratamente.
În legătură cu poziția inculpatului din fața instanței, instanța reține că a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, solicitând aplic. disp. art. 320/1 C.p.p.
În drept, fapta inculpatului D. A. care, în stare de recidivă postcondamnatorie și postexecutorie, în ziua de 13.01.2013, a sustras produse alimentare și nealimentare în valoare de 472,07 lei, din magazinul C. Berceni, cu scopul de a și le însuși pe nedrept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. e) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a, b C. pen.
Elementul material al laturii obiective constă în fapta inculpatului de a sustrage bunuri părții vătămate fără a avea acordul acesteia din urmă.
În ceea ce privește elementul circumstanțial agravant prevăzut la art. 209 alin.(1) lit. f) C.pen., instanța reține că inculpatul a săvârșit fapta într-un mijloc de transport în comun.
Sub aspectul laturii subiective, vinovăția inculpatului îmbracă forma intenției directe, potrivit art. 19 alin.(1) pct. 1 lit. a) C. pen., acesta prevăzând și urmărind producerea rezultatului prin modalitatea de săvârșirea faptei, intenție calificată prin scopul ei, și anume acela al însușirii pe nedrept a bunurilor sustrase.
Instanța a reținut aplic. disp. art. 37 lit. a C. pen. întrucât prin sentința penală nr. 240/2012, pronunțată Judecătoria D., inculpatul a fost condamnat la 8 ani închisoare, fiind arestat la 02.03.2009 și liberat condiționat la 11.01.2013, cu un rest de pedeapsă de 604 zile, iar infracțiunea ce formează obiectul prezentului dosar penal a fost comisă în acest termen de liberare condiționată.
Instanța a reținut și aplic. disp. art. 37 lit. b C. pen. întrucât prin sentința penală nr. 2661/2006, pronunțată de Judec. Bacău, inculpatul a fost condamnat la 2 ani și 8 luni închisoare, fiind arestat la 05.06.2006 și liberat condiționat la 15.10.2008, cu un rest de pedeapsă de 68 zile, iar infracțiunea ce formează obiectul prezentului dosar penal a fost comisă după acest termen dar înainte de a se împlini termenul de reabilitare judecătorească.
În drept, fapta inculpatului D. A. de a se afla în localitatea București în data de 13.01.2013, aflându-se în termenul măsurii de siguranță a interzicerii de a se afla în localitatea București, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „nerespectarea hotărârilor judecătorești", prevăzută de art. 271 alin. 4 C. pen.
Astfel, elementul material al laturii obiective îl reprezintă acțiunea inculpatului de a nerespecta o hotărâre judecătorească prin sustragerea de la executarea măsurii de siguranță prev. de art. 112 lit. d C. pen., respectiv interdicția de a se afla în mun. București pe perioada menționată.
Rezultatul socialmente periculos îl reprezintă lezarea relațiilor sociale referitoare la înfăptuirea justiției și la autoritatea pe care trebuie să o reflecte hotărârile judecătorești, iar raportul de cauzalitate dintre faptă și rezultatul periculos rezultă din însăși săvârșirea faptei.
Cât privește latura subiectivă, instanța reține săvârșirea faptei cu forma de vinovăție a intenției indirecte prev. de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. b C. pen., acesta prevăzând rezultatul faptei pe care, nu l-a urmărit, însă a acceptat posibilitatea producerii lui.
Conform art. 52 C.pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul său este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, instanța apreciind că se impune în cauză cu prisosință aplicarea unor pedepse cu închisoarea, inculpatul dând dovadă de perseverență infracțională.
La individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 alin.(1) C.pen., respectiv gradul de pericol social al infracțiunii, raportat la împrejurările concrete ale comiterii acesteia, urmarea produsă, respectiv recuperarea în totalitate a prejudiciului produs, natura și limitele pedepsei prevăzute de lege, persoana și conduita inculpatului care este recidivist, având numeroase condamnări definitive tot pentru fapte contra patrimoniului, nu are ocupație, nu are loc de muncă și și-a recunoscut faptele.
Au fost aplicate și dispozițiile art. 3201 C.pr.pen., având în vedere declarațiile inculpatului de la termenul de judecată prin care recunoaște săvârșirea faptei și solicită ca judecată să se realizeze în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în sensul că va aplica pedepsele având în vedere limitele de pedeapsă corespunzătoare textului de lege reduse cu 1/3.
În ceea ce privește la dreptul de a alege (art.64 alin.(1) lit. a) teza I Cod penal), instanța apreciază că aplicarea pedepselor accesorii trebuie realizată și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, care fac parte din dreptul intern. Având în vedere și cauza Hirst contra Marii Britanii și S. și P. c. României, prin care Curtea a analizat chestiunea interzicerii legale automate a dreptului la vot a persoanelor deținute aflate în executarea unei pedepse, instanța, în aplicarea jurisprudenței CEDO, nu va aplica automat pedeapsa accesorie prev. de art.64 alin.(1) lit. a) teza I Cod penal, și apreciază că în cauză nu se impune aplicarea acesteia față de persoana și conduita inculpatului și față de gravitatea faptei săvârșite.
Simpla săvârșire a faptelor reținute în sarcina inculpatului, nu poate conduce la interzicerea din oficiu a dreptului de a alege, întrucât acest drept constituțional implică o apreciere personală asupra modului în care un cetățean înțelege să-și exercite acest drept, iar inculpatul, ca urmare a săvârșirii faptei nu poate fi oprit de la exercitarea, în limitele sale constituționale și legale, a unui astfel de drept.
Referitor la modalitatea de executare a pedepsei aplicate, instanța a considerat că aceasta trebuie să fie prin privare de libertate, raportat la modalitatea de comitere a faptelor (în stare de recidivă postcondamnatorie și postexecutorie, într-un loc public și prin nesocotirea unei hotărâri judecătorești). Inculpatul nu are un loc de muncă, o ocupație, care să-i asigure subzistența fără a persevera pe cale infracțională.
De asemenea, antecedentele penale ale inculpatului arată că față de acesta orice altă măsură de lăsare în libertate nu ar fi decât prilejul săvârșirii de noi infracțiuni în condițiile lipsei unui ocupații sau a unui loc de muncă.
În baza art. 350 alin.(1) C.pr.pen., instanța de fond a menținut arestării preventive a inculpatului având în vedere că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, respectiv pericolul concret pe care inculpatul îl prezintă pentru ordine publică, pericol relevat de gravitatea faptei săvârșite și de persoana și conduita inculpatului care este recidivist, nu are un loc de muncă și nu are o ocupație, existând astfel pericolul social ca odată pus în libertate acesta să mai săvârșească și alte fapte de același gen pentru a facă rost de bani.
Partea vătămată . a declarat că nu se constituie parte civilă în cauză, prejudiciul produs fiind recuperat în totalitate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul D. A. criticând-o ca fiind netemeinică, susținând că pedeapsa rezultantă aplicată este prea mare în raport de poziția sa sinceră și a solicitat reducerea cuantumului acesteia sub minimul special și reducerea cuantumului cheltuielilor judiciare la care a fost obligat, motivând că acestea sunt exagerate și nu au suport probator în dosar.
Curtea, examinând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosar, în raport de criticile formulate dar și din oficiu conform dispozițiilor art.3856 alin.3 C. pr. pen. constată fondat recursul:
În baza probelor administrate în cauză în cursul urmăririi penale și poziția de recunoaștere a faptelor de către inculpat făcută până la începerea cercetării judecătorești, în mod legal instanța de fond a soluționat cauza penală conform dispozițiilor art.3201 C. pr. pen. și a dispus condamnarea acestuia.
La stabilirea pedepselor aplicate inculpatului s-au avut în vedere toate criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 C. pen. inclusiv și persoana acestuia, care, deși a fost liberat condiționat din executarea unei pedepse privative de libertate de 8 ani închisoare, a persistat în comiterea altor fapte de natură penală și în raport de data la care au fost comise, în mod legal s-a făcut aplicarea și dispozițiile art.61 C. pen.
Ca urmare, se constată că nu este întemeiată critica formulată de inculpat cu privire la cuantumul pedepsei rezultante ce i s-a aplicat, pedeapsă care a fost just individualizată și față de antecedentele penale ale inculpatului se reține că nu se impune reducerea cuantumului acesteia.
În ceea ce privește cuantumul cheltuielilor judiciare la care a fost obligat inculpatul, suma de 1200 lei, se reține că este întemeiată critica inculpatului, acest cuantum se constată a fi prea mare în raport de perioada scurtă de timp în care a fost soluționată cauza penală de față și care nu a impus necesitatea efectuării unor cheltuieli mari față de probatoriul administrat, situație în care, sub acest aspect se va admite recursul, în baza art.38515 pct.2 lit.d C. pr. pen., se va casa în parte sentința penală recurată și rejudecând în fond:
Se va dispune reducerea cuantumului cheltuielilor judiciare către stat la care a fost obligat inculpatul de la 1200 lei la 500 lei.
Se vor menține ca legale și temeinice celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
În baza art.38517 C. pr. pen. se va deduce prevenția inculpatului de la 13.01.2013 la zi.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 C. pr. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul D. A., împotriva sentinței penale nr. 812 din 13.03.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București.
Casează, în parte, sentința penală și rejudecând:
Reduce cuantumul cheltuielilor judiciare către stat la care a fost obligat inculpatul de la 1200 lei la 500 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
Deduce prevenția de la 13.01.2013 la zi.
Onorariul avocatului din oficiu 200 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 aprilie 2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
E. UrsulescuStan MustațăFlorică D.
GREFIER,
C. F. I.
Red. D.F.
Dact. A.L. 2 ex./23.05.2013
Jud. Sect. 4 București – jud.: M. D.C.
| ← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... | Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... → |
|---|
