Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 868/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 868/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-05-2013 în dosarul nr. 868/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI- SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
Decizia penală nr. 868 / R
Ședința publică de la 08.05.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - F. D.
JUDECĂTOR - M. L.
JUDECĂTOR - E. U.
GREFIER - M. C.
MINISTERUL PUBLIC - P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI a fost reprezentat prin procuror E. ELIANA B..
Pe rol, judecarea recursului declarat de contestatorul V. M. împotriva sentinței penale nr.212 F din 20.03.2013 pronunțată de TRIBUNALUL G.- SECȚIA PENALĂ- CAUZE GENERALE în dosarul nr._ /2012.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul contestator V. M., personal în stare de detenție la Penitenciarul G. și asistat de avocat din oficiu M. M., cu delegația nr._ emisă de Baroul București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul contestator V. M., personal, declara ca este de acord cu asistența din oficiu la judecarea recursului.
Constatând ca nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat, declarații suplimentare de făcut, apreciază cauza in stare de judecată si acorda cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu numit pentru recurentul contestator V. M. solicită admiterea recursului, în temeiul disp.art.385/15 pct.2 lit. Cpp, art.385/9 pct.17//2 Cpp, art.461 lit.d Cpp, desființarea în parte a hotărârii și pe fond, rejudecând, reținerea legii mai favorabile, în sensul aplicării disp.art.13 Cp cu referire la art.320/1 Cpp și reindividualizarea pedepsei aplicate acestuia.
Reprezentantul Ministerului Public, având in vedere cazurile limitativ prevăzute de art.461 Cpp, apreciază că motivul invocat nu se circumscrie acestora, și pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, apreciind inadmisibila contestația la executare formulată, sub aspectul motivului invocat.
In ultimul cuvânt, recurentul contestator V. M. solicită reținerea disp.art.320/1 Cpp și lasă la aprecierea Curții soluția ce se va pronunța.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față:
Prin sentința penală nr.212 din data de 20.03.2013 pronunțată de Tribunalul G. – Secția penală în dosarul nr._, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de contestație la executare formulată de condamnatul V. M. dispunându-se obligarea lui la cheltuieli judiciare statului.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că petentul a fost condamnat prin sentința penală nr.138/7.12.2010 a Tribunalului Teleorman la o pedeapsă de 13 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor fără aplicarea dispozițiilor art.3201 Cod procedură penală.
La solicitarea instanței, Tribunalul Teleorman, a trimis și au fost atașate la dosar sentinței penale nr.138 din 7.12.2010 și a încheierii de dezbateri din 30.11.2010, însoțite de referatul biroului executări penale, iar Penitenciarul G. a trimis și a fost atașată la dosar copia MEPI nr.166/2010 din 26.04.2011.
Tribunalul, analizând cererea de contestație la executare formulată de condamnatul V. M. a constatat că este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 461 Cod procedură penală, contestația contra executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; când executarea este îndreptată împotriva altor persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere sau micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.
Potrivit prevederilor art. 461 alin. (1) lit. d) Cod procedură penală, contestația la executare se poate face când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.
Pentru ca incidentul la care fac referire aceste prevederi să poată constitui motiv de contestație la executare se impune îndeplinirea cumulativă a două condiții, și anume incidentul să se ivească în cursul executării pedepsei și să se refere la executarea hotărârii, fără a atrage schimbări în dispozitivul acesteia.
Prin contestație la executare nu se poate modifica o hotărâre, aducându-se atingere autorității de lucru judecat. Pe această cale se pot invoca numai aspecte ce se referă exclusiv la executarea hotărârilor, neputându-se pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea și nu se poate ajunge la modificarea hotărârii rămasă definitivă.
În speță s-a constatat că, prin sentința penală nr. 138 din 7.12.2010 pronunțată de Tribunalul Teleorman, între altele, a fost respinsă ca nefondată cererea formulată de inculpatul V. M. – prin apărătorul său - de aplicare a dispozițiilor art.3201 Cod procedură penală, a fost schimbată încadrarea juridică a faptei și, în baza art.174 Cod penal l-a condamnat la 13 ani închisoare ( pedeapsă ce se încadrează în limitele prevăzute de art.174 Cod penal reduse cu 1/3 – de la 6 ani și 8 luni la 13 ani și 4 luni -, chiar dacă i s-a respins cererea de aplicare a dispozițiilor art.3201 Cod procedură penală.
Or, cum sentința penală nr. 138 din 7.12 2010 pronunțată de Tribunalul Teleorman este intrată în puterea lucrului judecat, nu poate fi modificată pe calea contestației la executare în sensul de a se face aplicarea dispozițiilor art.3201 Cod procedură penală și de a se reduce pedeapsa aplicată.
Împotriva acestei hotărâri petentul-condamnat V. M. a formulat recurs, în termen, solicitând aplicarea dispozițiilor art.3201 alin.7 Cod procedură penală pentru a beneficia de reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă ca urmare a reținerii legii mai favorabile conform art.13 Cod penal.
Curtea reține că petentul-condamnat a invocat drept temei al contestației la executare modificările aduse prin Legea nr. 202/2010 Codului de procedură penală, în vigoare cu începere de la data de 25.11.2010 (după rămânerea definitivă a hotărârii pronunțate față de petent la 19.02.2004), respectiv dispozițiile art. 320¹ C.pr.pen. – „judecata în cazul recunoașterii vinovăției”, care prevăd posibilitatea soluționării cauzei în baza acordului inculpatului de recunoaștere a vinovăției intervenit înainte de începerea cercetării judecătorești, situație în care acesta beneficiază de o reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii.
Însă, astfel cum s-a arătat și în decizia nr.1470/2011 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 853/02.12.2011, așa cum rezultă din denumirea sa marginală, art. 320¹ C.pr.pen. are în vedere o judecată, aparținând, cu excepția situațiilor tranzitorii, numai fondului și care, deopotrivă, trebuie să fie operabilă numai până la pronunțarea unei hotărâri definitive. Prin urmare, textul menționat nu este susceptibil de aplicabilitatea principiului retroactivității legii penale mai favorabile, neputând fi considerat nici un incident ivit în cursul executării pedepsei de natură să ducă la reducerea acesteia.
În consecință, în mod corect s-a procedat la respingerea contestației la executare formulată de petentul V. M..
Curtea constată că soluția primei instanțe, este conformă cu jurisprudența Curții Constituționale precitată, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 320¹ C.pr.pen. invocată în dosare având ca obiect contestații la executare formulate de persoane condamnate definitiv anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, instanța de contencios constituțional apreciind că dispozițiile art. 320¹ C.pr.pen.(limitate la judecata în fond) nu au legătură cu soluționarea contestațiilor la executare, opinie împărtășită și de prezenta instanță.
Față de cele mai sus reținute și în baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestator și în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală îl va obliga la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul V. M. cu privire la sentința penală nr.212/20.03.2013 pronunțată de Tribunalul G..
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare.
Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 lei, se va avansa din fondurile Ministerul Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08 mai 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
F. D. M. L. E. U.
GREFIER,
M. C.
Red.E.U.
Dact.EA-2ex/06.06.2013
T.G. –jud.A.I.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 877/2013. Curtea de... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 753/2013. Curtea de... → |
|---|
