Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1361/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1361/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-07-2013 în dosarul nr. 1361/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALA NR.1361
Ședința publică din data de 23 iulie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: G. R.
JUDECĂTOR: M. D. G.
JUDECĂTOR: C. C.
GREFIER: D. T.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află cauza penală având ca obiect judecarea recursurilor declarate de inculpații Ș. P. A. și N. G.împotriva sentinței penale nr.433 din data de 30.04.2013 pronunțată de Judecatoria Sectorului 1 București, în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenții inculpați Ș. P. A. și N. G., personal, aflați în stare de arest si asistați de apărător desemnat din oficiu, avocat C. M., in baza delegatiei nr._ din data de 27.06.2013 (fila 10 din dosar), lipsă fiind intimata parte vatamata B. A. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care recurentul-inculpat Ș. P. A., declară că își retrage recursul.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat Ș. P. A. solicită să se ia act de declarația acestuia, în sensul retragerii recursului formulat în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public solicită să se ia act de declarația, prin care recurentul-inculpat Ș. P. A. a precizat că își retrage recursul.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, probe de propus sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbatere asupra recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat N. G. solicită achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.c Cpp, având în vedere că din probele administrate în timpul urmăririi penale și din declarațiile coinculpatului și ale părții vătămate nu rezultă faptul că inculpatul N. G. a fost implicat în săvârșirea acestei infracțiuni. În subsidiar, solicită condamnarea inculpatului N. G., în sensul aplicării unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că soluția instanței de fond este legală și temeinică, considerând că vinovăția inculpatului N. a fost temeinic dovedită în raport de probatoriul administrat, având în vedere declarațiile constante ale părții vătămate, procesul-verbal de supraveghere întocmit de către lucrătorii de poliție, care au observat întreaga activitate infracțională a inculpatului N., din cuprinsul căruia rezultă că acesta împreună cu celălalt inculpat au încercat și în alte mijloace de transport în comun să sustragă bunuri, cât și față de declarația inculpatului dată în fața organelor de urmărire penală imediat după săvârșirea faptei, în care a recunoscut participarea acestuia la săvârșirea infracțiunii. Totodată, consideră că s-a făcut o justă individualizare a pedepsei ce a fost aplicată, față de gravitatea faptei de furt într-un mijloc de transport în comun, având în vedere că inculpatul are nu mai puțin de 4 condamnări tot pentru același gen de infracțiuni. Față de această specializare a inculpatului în săvârșirea acestui gen de fapte, consideră că și sub aspectul individualizării, hotărârea instanței de fond este temeinică, motiv pentru care solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Recurentul-inculpat N. G., personal, având cuvântul, precizează că a fost condamnat pe nedrept.
CURTEA
Prin sentința penală nr.433/30.04.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în baza art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a și f C.p. cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a și lit. b C.p. și cu aplic. art. 3201 alin. 7 C.p.p., a fost condamnat inc. Ș. P. A. la pedeapsa închisorii de 2 ani și 7 luni, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 71 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit. b din Codul penal.
În baza art. 39 alin. 1 C.p., s-a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre cu pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 185/29.05.2012 pronunțată de către Judecătoria Sighetu Marmației în dosar nr._, definitivă prin nerecurare la 11.09.2012, astfel încât în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal s-a aplict inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit. b din Codul penal.
În baza art. 39 alin. 1 C.p. rap. la art. 35 C.p., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.p., pe o durată de 1 an, după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 350 alin. 1 C.p.p. s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 alin. 1 C.p., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului începând cu data de 11.02.2013 la zi.
S-a anulat MEPI nr. 233/11.09.2012 emis de către Judecătoria Sighetu Marmației și s-a dispus emiterea unui nou MEPI potrivit prezentei hotărâri.
În baza art. 26 C.p. rap. la art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a și f C.p. cu aplic. art. 37 lit. b C.p., a fost condamnat inculpatul N. G. la pedeapsa închisorii de 3 ani, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la furt calificat.
În baza art. 71 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit. b din Codul penal.
În baza art. 350 alin. 1 C.p.p., s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 alin. 1 C.p., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului începând cu data de 11.02.2013 la zi.
S-a luat act că partea vătămată B. A. M. nu s-a constituit parte civilă.
S-a luat act că prejudiciul a fost integral recuperat prin restituire.
În baza art. 191 alin. 1, alin. 2 C.p.p., a fost obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în valoare de 1.000 lei, dintre care onorariul avocatului din oficiu în valoare de 300 lei de fiecare se avansează din fondurile special alocate de Ministerului Justiției .
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 2361/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 1 București s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inc. Ș. P.-A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a și f C.p. cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a și lit. b C.p., și a inc. N. G., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 26 rap. la art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a și f C.p.cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b C.p.
În cursul urmării penale din probele administrate, s-a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 11.02.2013, în jurul orelor 14:30, inc. Ș. P.-A. în timp ce se afla în autobuzul RATB nr. 178, a sustras suma de 63 lei din geanta părții vătămate B. A.-M., fiind ajutat de către inculpatul N. G., care s-a poziționat în fața părții vătămate astfel încât să-i blocheze câmpul vizual pentru a nu observa activitatea a inculpatului Ș. P.-A..
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de prindere în flagrant a inculpaților, declarații parte vătămată, declarații inculpați, proces-verbal de recunoaștere din grup, proces-verbal de întocmire a actelor premergătoare.
În cursul judecății, inc. Ș. P. A. a solicitat aplicarea procedurii prev. de art. 3201 C.p.p. În raport de celălalt inculpat, instanța a administrat următoarele probe: declarația părții vătămate, declarația inc. Ș. P. A..
În drept, s-a constatat că papta inc. Ș. P.-A. care în data de 11.02.2013, în jurul orei 14:30, a sustras din geanta părții vătămate B. A. M., suma de 63 lei, în timp ce aceasta se deplasa cu autobuzul nr. 178, fiind ajutat de celălat inculpat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a și f C.p. cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a și lit. b C.p.
Fapta inc. N. G., care în data de 11.02.2013, în jurul orelor 14:30, s-a împins în partea vătămată B. A. M., distrăgând atenția acesteia, în timp ce inc. Ș. P.-A. i-a sustras suma de 63 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la furt calificat, prev. de art. 26 rap. la art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a și f C.p.cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b C.p.
Fapta inc. Ș. P.-A. se circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunii de furt, atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective. Astfel, inculpatul a introdus mâna în geanta părții vătămate și i-a luat acesteia suma de 63 lei, cu intenția de a-și însuși respectiva sumă. Inc. N. G. a avut și el propria contribuție la săvârșirea infracțiunii în formă tip, din moment ce s-a împins în partea vătămată, distrăgând acesteia atenția, ceea ce corespunde formei de participație penală a complicității morale, potrivit art. 26 C.p.
Forma de vinovăție cu care au acționat cei doi inculpați a fost intenția directă calificată prin scop, potrivit art. 19 alin. 1 lit. a C.p., deoarece, conform modului de operare descris în procesul-verbal de filaj, fiecare dintre cei doi inculpați s-au urcat în autobuzul nr. 178, cu scopul de a sustrage bunuri de la pasageri.
În sarcina ambilor inculpați au fost reține elementele circumstanțiale prev. de art. 209 alin. 1 lit. a și f C.p., deoarece la săvârșirea faptei au participat două persoane, iar infracțiunea s-a consumat în autobuzul nr. 178, care reprezintă un mijloc de transport în comun.
Inc. Ș. P. A. a săvârșit infracțiunea dedusă judecății, atât în stare de recidivă postexecutorie, cât și în stare de recidivă postcondamnatorie. Astfel, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare, prin Sentința penală nr. 502/14.03.2008, pronunțată de către Judecătoria Sector 5 București în dosar nr._, definitivă prin Decizia penală nr. 594/20.05.2008 a Tribunalului București – Secția a II-a Penală. Inculpatul a fost liberat în data de 19.10.2010, cu un rest de 454 zile. Prezenta infracțiune a fost săvârșită în data de 11.02.2013, deci după împlinirea termenului de liberare. De asemenea inculpatul a săvârșit prezenta infracțiune în stare de recidivă postcondamnatorie în raport de Sentința penală nr. 185/29.05.2012 pronunțată în dosar nr._ de către Judecătoria Sighetu Marmației, definitivă prin nerecurare, deoarece potrivit mențiunilor efectuate de BEX (f. 52 dosar instanță), inculpatul a început executarea MEPI nr. 233/11.09.2012 în data de 12.02.2013, atunci când a fost arestat preventiv în prezenta cauză. Prin urmare, inculpatul a săvârșit prezenta infracțiune înainte de începerea executării MEPI nr. 233/11.09.2012, dar după rămânerea definitivă a Sentinței penale nr. 185/29.05.2012.
În ceea ce-l privește pe inc. N. G., acesta a săvârșit infracțiunea dedusă judecății în stare de recidivă postexecutorie. Prin Sentința penală nr. 2183/07.06.2005 a Judecătoriei Sector 5 București, definitivă prin Decizia penală nr. 1293/02.08.2005, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 5 ani, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat. Potrivit fișei de cazier judiciar (f. 34 dosar instanță), termenul de executare a pedepsei s-a împlinit în data de 10.04.2010, deci după săvârșirea prezentei infracțiuni (11.02.2013).
Cu privire la pedeapsa aplicată, instanța a constatat că numai inc. Ș. P. A. a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 3201 C.p.p., cerere admisă de către instanță. Prin urmare, în raport de inc. Ș. P. A. pedeapsa aplicată va fi individualizată în limite cuprinse între 2-10 ani, iar în raport de inc. N. G. va fi individualizată în limite cuprinse între 3-15 ani.
Aplicând criteriile prev. de art. 72 alin. 1 C.p., instanța a avut în vedere faptul că ambii inculpați sunt cunoscuți cu antecedente penale, săvârșind fapta în stare de recidivă postcondamnatorie și postexecutorie (inc. Ș. P. A.), respectiv în stare de recidivă postcondamnatorie (inc. N. G.). De asemenea, prejudiciul cauzat părții vătămate nu este mare (63 lei), și a fost reparat integral. Din procesul-verbal de filaj rezultă că în data de 11.02.2013, cei doi inculpați au încercat, fără succes, să sustragă bunuri și pasagerilor din autobuzul nr. 282 și din tramvaiul nr. 1, de unde rezultă caracterul premeditat al faptei acestora. Pentru aceste considerente, instanța va aplica inc. Ș. P. A. pedeapsa închisorii de 2 ani și 7 luni, iar inc. N. G. pedeapsa închisorii de 3 ani. Deși inc. Ș. P. A. a solicitat aplicarea procedurii prev. de art. 3201 C.p.p., totuși pedeapsa aplicată va fi peste minimul redus ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 3201 alin. 7 C.p.p., deoarece inculpatul a săvârșit fapta nu numai în stare de recidivă postexecutorie, ca celălat inculpat, ci și în stare de recidivă postcondamnatorie.
Instanța a constatat că inc. Ș. P. A. a săvârșit infracțiunea dedusă judecății în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 37 lit. a C.p., motiv pentru care a făcut aplicarea art. 39 alin. 1 C.p.
În ceea ce privește pedepsele accesorii, potrivit art. 71 C.pen. rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen., instanța a interzis inculpaților drepturile electorale de a fi aleși și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinte, până la executarea pedepsei, în conformitate cu prevederile Deciziei nr. LXXIV/2007 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție pe calea recursului în interesul legii.
Instanța a constatat că față de inc. Ș. P. A. s-a dispus luarea pedepsei complementare prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.p., pe o durată de 1 an, după executarea pedepsei închisorii, prin Sentința penală nr. 185/29.05.2012 pronunțată în dosar nr._ de către Judecătoria Sighetu Marmației, definitivă prin nerecurare (f. 52-56 dosar instanță). Pentru aceste considerente, în baza art. 35 alin. 1 C.p., instanța va menține această pedepsă.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a luat act că partea vătămată B. A. M. nu s-a constituit parte civilă, deoarece prejudiciul a fost integral recuperat prin restituire.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs inculpatii N. G. și Ș. P. A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie .
În dezvoltarea motivelor de recurs invocate inculpatul N. G. prin apărător a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c susținând că nu a săvârșit infracțiunea de complicitate la furt calificat prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 208 alin. 1, art 209 alin. 1 lit. a și f Cod Penal pentru care a fost condamnat de instanța de fond la pedeapsa de 3 ani închisoare.
Potrivit susținerilor apărării probele administrate în cauză nu confirmă participarea inculpatului N. G. la săvârșirea infracțiunii de furt calificat sub forma complicității cum în mod greșit a constat instanța de fond.
Un al doilea motiv de recurs al inculpatului N. G. vizează redozarea pedepsei prin coborârea acesteia sub minimul special prevăzut de lege.
În schimb inculpatul Ș. P. A. a învederat Curții că își retrage recursul formulat.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de către inculpatul N. G. cât și din oficiu conform art. 385 6 alin. 3 Cod procedură pena Curtea constată următoarele .
Cu privire la primul motiv de recurs:
Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică prin condamnarea inculpatului N. G. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 208 alin. 1, art 209 alin. 1 lit. a și f Cod penal .
Critica inculpatului N. G. în sensul că nu a săvârșit infracțiunea dedusă judecății nu poate fi primită de instanța de recurs, atâta timp cât probele administrate în faza de urmărire penală confirmă fără dubiu participarea sa în calitate de complice la săvârșirea infracțiunii de furt calificat de către inculpatul Ș. P. A. .
Împrejurarea că la termenul de judecată din 27. 03. 2013 inculpatul N. G. a negat săvârșirea infracțiunii, fapt confirmat și de inculpatul Ș. P. A. cu ocazia audierii sale de către instanța de fond nu este un motiv de a se dispunea achitarea în raport de dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c.
Declarația părții vătămate B. A. M. dată în faza de urmărire penală în mod corect a fost analizată de instanța de fond prin coroborare cu recunoașterea săvârșirii infracțiunii de către inculpatul N. G. cu ocazia prinderii în flagrant în data de 11.02.2013
De remarcat este și faptul că declarația inculpatului N. G. din data de 11.02.2013 corespunde cu modalitatea de săvârșire a infracțiunilor descrisă de organele de poliție din cadrul Sectorului 1 Poliție aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu, conform procesului de prindere în flagrant.
Mai mult, inculpatul Ș. P. A. a recunoscut în fața organelor de poliție, astfel cum rezultă din procesului verbal aflat la dosarul cauzei că în data de 11.02.2013 împreună cu prietenul său N. G. aflându-se în autobuzul 178, amândoi s-au apropiat de partea vătămată B. A. M. cu intenția de a sustrage bani din geanta acesteia.
Așadar, probele administrate în faza de urmărire penală confirmă activitatea infracțională desfășurată de inculpatul N. G. prin ajutorul dat inculpatului Ș. P. A. pentru a sustrage suma de 63 lei din geanta parții vătămate B. A. M. săvârșirea.
În ceea ce privește al doilea motiv de recurs:
Potrivit art. 52 Cod penal pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Or, cum în mod corect a reținut și instanța de fond inculpatul N. G. este în permanent conflict cu legea penală săvârșind prezenta faptă în stare de recidivă postexecutorie, conform art. 37 lit. b Cod penal .
La stabilirea pedepsei de 3 ani închisoare, instanța de fond a ținut seama de contribuția pe care inculpatul N. G. a avut-o la săvârșirea infracțiunii de furt calificat de către autor, făcând totodată o aplicare corectă a dispozițiilor art. 72 Cod penal.
Prin coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, apărarea nu a solicitat aplicarea de circumstanțe atenuante, astfel cum prevăd dispozițiile art. 74 Cod penal.
Considerând că nu sunt incidente în cauză aceste dispoziții pentru cele mai sus reținute, Curtea în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul N. G. împotriva sentinței penale nr. 433 din data de 30.04. 2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București.
În temeiul art. 385/17 alin. 4 Cod procedură penală rap. la art. 383 alin.2 Cod procedură penală și la art. 88 Cod penal va deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat N. G. perioada reținerii și a arestării preventive de la 11.02.2013 la zi.
În temeiul art. 385/4 alin. 2 rap. la art. 369 Cod procedură penală va lua act de retragerea recursului formulat de inculpatul Ș. P. A. împotriva sentinței penale atacate..
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b cod de procedură penală respinge, ca nefondat recursului formulat de inculpatul N. G. împotriva sentinței penale nr. 433 din data de 30 aprilie 2013, pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București, în dosarul penal nr._ .
În temeiul art. 385 ind. 17 alin. 4 cod de procedură penală rap. la art. 383 alin. 2 cod de procedură penală și art. 88 cod penal deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat N. G. perioada reținerii și a arestării preventive de la 11 februarie 2013 la zi .
În baza art. 385 ind. 4 alin. 2 cod de procedură penală rap. la art. 369 cod de procedură penală ia act de retragerea recursului formulat de inculpatul Ș. P. A. împotriva sentinței penale nr. 433 din data de 30 aprilie 2013, pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București, în dosarul penal nr._ .
În baza art. 192 alin. 2 cod de procedură penală obligă pe recurenții inculpați la câte 400 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului din oficiu în sumă de câte 300 lei pentru fiecare inculpat se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 iulie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. R. M. D. G. C. C.
GREFIER
D. T.
Red. și tehnored.
2 ex.
Red. A. G. – Judecătoria Sectorului 1 București – Secția Penală
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... → |
|---|
