Cerere de reabilitare. Art.494 şi urm. C.p.p., art.134 şi urmă. C.p.. Decizia nr. 632/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 632/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-04-2013 în dosarul nr. 632/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II -A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
Decizia penală nr.632/R
Ședința publică de la 02.04.2013
Curtea constituită din:
P. - L. S.
JUDECĂTOR - D. L.
JUDECĂTOR – I. C.
GREFIER - VICTORIȚA S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror N. N..
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de condamnatul R. M. R., împotriva sentinței penale nr.985/F din 16.12.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția I-a Penală, în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurentul-inculpat R. M. R., avocat ales, cu împuternicire avocațială nr._/2013, aflată la fila 6/dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că a fost atașat dosar de fond nr._/3/2007 al Tribunalului București – Secția a II-a Penală.
Curtea, nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul ales al recurentului-condamnat R. M. R., având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și, pe fond, admiterea cererii de reabilitare formulată de condamnatul R. M. R..
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că recurentul-condamnat R. M. R. a fost condamnat prin sentința penală nr.738/17.06.2008 la pedeapsa de 1 lună închisoare cu suspendare condiționată, constatându-se grațiată această pedeapsă. Astfel, termenul de încercare ar fi unul de 2 ani, așa cum rezultă din aplicarea art.120 alin.2 Cod penal. Consideră că termenul de 2 ani ar trebui calculat de la momentul soluționării cauzei în apel, întrucât apelul parchetului l-a vizat pe individualizarea pedepsei, deci pe latură penală, și pe condamnatul R. M. R., motiv pentru care nu avea cum să rămână definitivă de la momentul expirării celor 10 zile de apel. Arată că, decizia pronunțată în apel, are numărul 127/15.04.2011, deci termenul de 2 ani de încercare s-ar împlini, cel mai devreme, pe 27.04.2013, motiv pentru care apreciază că instanța de fond în mod corect a respins cererea de reabilitare, nefiind împlinit acest termen.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.985/F din 16.11.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală, în temeiul art.497 alin.1 lit.a C. pr. pen., a fost respinsă ca fiind introdusă înainte de termenul legal, cererea de reabilitare formulată de petentul condamnat R. M. R. (domiciliat în București, ., .).
A fost obligat petentul condamnat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Instanța de fond a reținut că, prin cererea înregistrată la instanța de fond sub nr._, petentul condamnat a formulat, în temeiul art.135 C. pr. pen., cerere de reabilitare cu privire la pedeapsa de o lună închisoare, aplicată prin sentința penală nr.738/17.06.2008 a Tribunalului București – Secția I-a penală.
În cererea formulată, petentul a arătat că prin decizia penală nr.127/A din 15.04.2011, Curtea de Apel București – Secția a II-a penală nu a dispus nicio modificare, iar prin decizia penală nr.1976 din 08.06.2012, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a dispus nicio măsură cu privire la latura penală față de acesta, astfel încât petentul consideră că hotărârea de condamnare a rămas definitivă la data de 17.06.2008.
În ceea ce privește termenul de reabilitare, petentul a arătat în cererea sa că sunt întrunite dispozițiile art.136 alin.3 Cod penal, potrivit cărora: „În caz de grațiere totală sau de grațiere a restului de pedeapsă, termenul curge de la data actului de grațiere”. Întrucât aplicarea actului de grațiere s-a realizat prin pronunțarea hotărârii de fond, rămasă definitivă pe latură penală la data de 17.06.2008, petentul a considerat că termenul de reabilitare începe să curgă de la această dată.
Petentul a mai arătat că de la momentul pronunțării hotărârii prin care a fost condamnat nu a mai săvârșit nicio altă infracțiune, asigurându-și existența prin mijloace oneste, are o conduită bună și a achitat cheltuielile de judecată.
Condamnatul a depus la dosarul cauzei adeverința nr._ din 15.10.2012 eliberată de Casa de Asigurări de Sănătate a municipiului București, precum și chitanța . nr._, prin care face dovada achitării cheltuielilor judiciare.
În vederea soluționării cauzei, instanța de fond a dispus atașarea fișei de antecedente penale a petentului-condamnat R. M. R., precum și a copiei sentinței penale nr.738/17.06.2008 a Tribunalului București – Secția a II-a penală, însoțită de referatul întocmit de Biroul de executări penale, cu privire la sentința penală prin care petentul a fost condamnat.
Analizând materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța de fond a reținut că petentul R. M. R. a fost condamnat prin sentința penală nr. 738/17.06.2008 a Tribunalului București – Secția II penală, la o pedeapsă de o lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.264 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.74 lit.a, b Cod penal, raportat la art.76 Cod penal, pedeapsă grațiată conform art.1 din Legea nr.543/2002.
În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 2 ani și o lună termen de încercare.
În baza art.120 Cod penal, a fost redus termenul de încercare cu partea care reprezintă durata pedepsei pronunțate.
Sentința a rămas definitivă la data de 08.06.2012, prin decizia penală nr.1976 din 08.06.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală.
S-a arătat că potrivit art. 86 Cod penal, la expirarea termenului de încercare intervine reabilitarea de drept, dacă condamnatul nu a săvârșit din nou o infracțiune în interiorul termenului de încercare și nici nu s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării.
Pe de altă parte, potrivit art. 82 alin. 3 C.pen., termenul de încercare se socotește de la data când hotărârea prin care s-a pronunțat suspendarea condiționată a executării pedepsei a rămas definitivă.
Așadar, termenul de încercare se calculează de la data de 08.06.2012 când sentința penală nr.737 din 17.06.2008 a Tribunalului București a rămas definitivă prin decizia penală nr.1976/08.06.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În speță, termenul de reabilitare se socotește de la data de 08.06.2012 și se împlinește la data de 07.06.2014.
Așa fiind, instanța de fond a observat că o cerere de reabilitare, în speță, poate fi primită după data de 07.06.2014.
Deși se constată îndeplinirea celorlalte condiții prevăzute de lege pentru acordarea reabilitării de drept (nu a mai săvârșit vreo altă infracțiune, a achitat cheltuielile judiciare la care a fost obligat și are asigurată existența prin mijloace de trai oneste), instanța de fond a dispus respingerea, în temeiul art. 497 alin. 1 lit. a C.proc.pen., a cererii de reabilitare formulată de petentul-condamnat R. M. R., ca fiind introdusă înainte de termenul legal.
S-a mai arătat că, potrivit art. 497 alin. 2 C.proc.pen., petentul-condamnat va putea reitera cererea de reabilitare cu privire la pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 738/17.06.2008 a Tribunalului București – Secția a II-a penală, după împlinirea termenului legal, respectiv după data de 07.06.2014.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs condamnatul R. M. R., solicitând admiterea recursului, desființarea în parte a sentinței și pe fond, rejudecând, admiterea cererii de reabilitare, apreciind că termenul de reabilitare este împlinit.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu cauza, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 3856 alin. 3 C. pr. pen., Curtea reține următoarele:
Din actele dosarului rezultă că petentul R. R. M. a fost condamnat prin sentința penală nr.738/17.06.2008 a Tribunalului București – Secția a II-a penală la o lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului, prev. de art.264 C. pen., cu aplicarea art.41 alin.2, art.74 alin.1 lit.a și alin.2 C. pen. și art.76 C. pen.
S-a constatat grațiată în întregime această pedeapsă și s-a dispus suspendarea condiționată a executării pe un termen de încercare de 2 ani și o lună, redus cu partea care reprezintă durata pedepsei pronunțate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel P. de pe lângă Tribunalul București și unele părți din cauza respectivă.
Primul motiv de apel al Parchetului vizează greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, printre care se află și R. R. M..
Prin decizia penală nr.127/A/15.04.2011, Curtea de Apel București – Secția a II-a penală a admis apelurile Parchetului și ale unora dintre părțile din respectiva cauză, menținând însă dispozițiile sentinței pe latura penală în privința petentului R..
Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs de către P. de pe lângă Curtea de Apel București și unele părți din cauza respectivă, inclusiv petentul.
Prin decizia penală nr.1976/8.06.2012, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală a admis recursurile formulate, fără a modifica vreo dispoziție, pe latura penală, a sentinței și deciziei din apel cu privire la petent.
În raport de dispozițiile art.417 lit.b) C. pr. pen., în mod corect a reținut Tribunalul că în privința petentului (fostul inculpat R. M. R.) hotărârea de condamnare a rămas definitivă la data pronunțării deciziei instanței de recurs, respectiv 8.06.2012.
Așa fiind, termenul de încercare începe să curgă conform art.82 alin.(3) C. pen. – de la 8.06.2012 și se împlinește la data de 7.06.2014. Ulterior acestei din urmă date se poate discuta incidența dispozițiilor art.86 C. pen. privitoare la reabilitarea de drept.
Invocarea de către petent a dispozițiilor art.136 alin.(3) C. pen. nu este relevantă, întrucât în cauză, pe lângă constatarea grațierii, instanța de fond a făcut și aplicarea dispozițiilor privitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În raport cu cele expuse, Curtea apreciază hotărârea recurată ca fiind temeinică și legală.
În consecință, baza art.38515 pct.1 lit.b C. pr. pen., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de petent, soluție în raport cu care îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 lei, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul R. M. R., împotriva sentinței penale nr.985/F din 16.11.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția I-a penală.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 aprilie 2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
L. SavoneaDan LupașcuIoana C.
GREFIER,
Victorița S.
Red. D.L.
Dact. A.L. 2 ex./08.04.2013
T. București – jud.C. C.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 104/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
