Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 382/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 382/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-10-2012 în dosarul nr. 382/2012
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 382/F
Ședința publică din data de 03 OCTOMBRIE 2012
Curtea constituită din:
P.- A. A.
GREFIER- E. B.
* * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – a fost reprezentat de procuror C. A..
Pe rol soluționarea cauzei penale, având ca obiect ca obiect plângere împotriva ordonanței din data de 23.04.2012, emisă în dosarul de urmărire penală nr. 462/P/2011 al P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, formulată de petentul B. N..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimatul I. M., personal și asistat de apărător ales, av. F. I., cu împuternicire avocațială nr._/05.09.2012, fila 55/dosar, intimatul I. R., reprezentat prin av. ales F. I., cu împuternicire avocațială nr._/05.09.2012, fila 55/dosar, intimatul M. A., arestat în altă cauză, personal, lipsă fiind petentul B. N. și intimații D. (A.) Veluța, M. F., Z. G., N. T., N. F., P. E., R. I., T. A., B. F., C. N., M. L., P. T. și T. P., precum și intimatul I. R., personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentantul Ministerului Public invocă excepția de necompetență materială și teritorială a Curții de Apel București în soluționarea prezentei plângeri. În susținerea acestei excepții, arată că plângerea împotriva soluției de netrimitere în judecată a fost înaintată Curții de Apel București, deși soluția de netrimitere în judecată pronunțată în cauză de către Direcția Națională Anticorupție privește o infracțiune și persoane care nu atrag competența acesteia, nici din punct de vedere material, nici al calității personale.
Apreciază, în aceste condiții, că se impune admiterea excepției de necompetență a Curții de Apel București și declinarea cauzei în favoarea instanței competente material, respectiv, judecătoria și, având în vedere dispozițiile art. 181 și art. 184 din Legea specială nr. 78/2000, din punct de vedere teritorial, opinează că această competență aparține Judecătoriei Sectorului 4 București, în a cărei rază teritorială se află domiciliul petentului.
Arată totodată că, din actele depuse la dosar reiese că faptele ar fi fost săvârșite în zona Cornetu, ceea ce ar atrage competența Judecătoriei Cornetu însă apreciază că pentru o bună înfăptuire a actului de justiție, cea mai bună soluție ar fi ca această plângere să fie soluționată de Judecătoria Sectorului 4 București, în a cărei rază teritorială domiciliază petentul.
În ceea ce privește cheltuielile judiciare, apreciază că acestea rămân în sarcina statului.
Apărătorul ales al intimaților I. M. și I. R. solicită să se constate de către instanță că unul dintre intimați se numește I. R., iar nu I. M., așa cum din eroare s-a consemnat.
Instanța ia act că numele corect al intimatului este I. R., iar nu I. M., cum din eroare s-a consemnat.
Apărătorul ales al intimaților I. M. și I. R. arată că achiesează la concluziile reprezentantului Ministerului Public.
În ceea ce privește instanța competentă să soluționeze plângerea, apreciază că aceasta este Judecătoria Sectorului 4 București.
Solicită, deasemenea, acordarea de cheltuieli judiciare, conform chitanței, pe care o atașează la dosar.
Intimatul I. M., personal, arată că este de acord cu concluziile puse de apărătorul lor ales.
Intimatul M. A., personal, apreciază că instanța competentă să soluționeze plângerea este Judecătoria Cornetu, întrucât faptele au fost comise pe raza județului I. și majoritatea intimaților au domiciliul pe raza acestui județ.
După strigarea cauzei, dar înainte de terminarea ședinței de judecată, se prezintă petentul B. N., personal, care depune la dosarul cauzei un set de acte, precum și apărătorul din oficiu al intimatei N. T., care depune la dosar delegația de substituire a apărătorului din oficiu legal desemnat în cauză.
CURTEA,
Deliberând, asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
P. ordonanța din data de 23.04.2012 dată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 462/P/2011 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de M. A., M. L., M. F., D. VELUȚA, I. M., I. R., T. P., T. A., N. F., Z. G., P. E., R. I., N. T., C. N., P. T. și B. F., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 181 și art. 184 din Legea nr. 78/2000, întrucât faptele respective nu există.
S-a disjuns materialul de cercetare și s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe numiții M. A., M. L., M. Floiun, D. Veluța, I. Maioan, I. R., T. P., T. A., N. F., Z. G., P. E., R. Loan, N. T., C. N., P. T. și B. F., în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Cometu, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 Cp., art. 17 lit. b, c și d din Legea nr. 78/2000, art. 248 Cp., art. 289 Cp. și art. 323 Cp., toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cp.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a dispune astfel, P. a reținut că, la data de 11.12.2011, numitul B. N. a formulat, la Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial București, plângere penală împotriva numiților M. A., primar, M. L., M. F., D. Veluța, toți funcționari în cadrul Primăriei comunei Jilava, județul I., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 Cp., art. 17 lit. b, c și d din Legea nr. 78/2000 și împotriva numiților I. M., consilier în cadrul Primăriei comunei Jilava și președinte al Asociației Proprietarilor de Terenuri Agricole Jilava, I. M., T. P., T. A., vicepreședinți ai Asociației Proprietarilor de Terenuri Agricole Jilava, N. F., primar al comunei Vidra, Z. G., P. E., funcționari (secretar și referent) în cadrul Primăriei comunei Vidra, R. Loan, primar al comunei C., N. T., secretar al comunei C., județul I., C. N., P. T. și B. F., membrii în Consiliul de Administrație al Asociației Proprietarilor de Terenuri Agricole Jilava, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals intelectual, uz de fals și asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prevăzute de art. 248 Cp., art. 289 Cp. și art. 323 Cp., toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cp.
Petentul B. N. a reclamat faptul că, grupul de persoane menționate, condus și coordonat de primarul comunei Jilava, M. A., pentru a înființa Asociația Proprietarilor de Terenuri Agricole Jilava și Asociația de Vânătoare Zimbrul Românesc, au întocmit în fals mai multe înscrisuri, respectiv adeverințele nr. 634/17.01.2011, nr. 1956/21.12.2010 și tabelul nominal nr._/23.11.2010, în care au menționat fără acordul proprietarilor situația deținătorilor de terenuri agricole și păduri.
Petentul a precizat că în înscrisurile menționate, persoanele reclamate, sunt trecute în evidența membrilor Asociației Proprietarilor de Terenuri Jilava, respectiv Asociației de Vânătoare Zimbrul Românesc, cu o suprafață totală de 6.834 ha de teren, fapt ce nu corespunde realității.
B. N. a menționat că în tabelul întocmit de persoanele nominalizate, la poziția nr.642, cu suprafață de 5,34 ha este și el trecut, în condițiile în care nu și-a dat acordul pentru a fi membru în cele două asociații.
B. N. a susținut că „prin constituirea în mod abuziv, pe baza unor documente emise în fals", cele două asociații pot obține în mod nelegal de la autoritățile în drept subvenții de aproximativ 100 euro/ha, sume reprezentând subvenții și fonduri europene.
Petentul precizează că prin introducerea și în tabelele cu persoanele deținătoare de terenuri agricole se consideră prejudiciat cu suma de 500.000 euro, reprezentând valoarea celor 5 ha de teren consemnate în fals în tabelul cu proprietarii de teren folosit la înființarea celor două asociații.
Din conținutul plângerii s-a constatat că petentul suspicionează validitatea și autenticitatea unor înscrisuri pe baza cărora au fost constituite și înființate Asociația Proprietarilor de Terenuri Agricole Jilava SA și Asociația de Vânătoare Zimbrul Românesc.
Totodată, din conținutul plângerii și înscrisurilor depuse de petent nu s-a constatat existența unui prejudiciu sau a unei pagube materiale produse vreunei persoane.
În ceea ce privește presupusa sumă de 500.000 euro, cu care petentul a afirmat că se constituie parte civilă, în raport de conținutul plângerii, nu s-a putut aprecia că prin nominalizarea sa în tabelul cu membrii deținătorilor de terenuri, a fost împiedicat în vreun fel să își folosească terenul sau a fost deposedat de acesta, neexistând indicii minime privind producerea prejudiciului susmenționat.
Din conținutul plângerii nu a reieșit că în cauză sunt îndeplinite cerințele
prevăzute de art. 13 alin. 1 lit. a, b și alin. 11 din OUG nr. 43/2002, respectiv nu a fost produsă o pagubă materială mai mare decât echivalentul în lei a 200.000 euro, iar persoanele reclamate nu dețin calitățile prevăzute de art. 13 alin. 1 lit. b din OUG nr. 43/2002, pentru a fi atrasă competența de soluționare a cauzei de către Direcția Națională Anticorupție.
Deasemenea, din înscrisurile depuse de petent, nu a rezultat solicitarea sau obținerea de către persoanele reclamate sau de către Asociația Proprietarilor de Terenuri Agricole Jilava SA, respectiv Asociația de Vânătoare Zimbrul Românesc a unor fonduri din bugetul Comunității Europene, în mod nelegal.
Având în vedere că din conținutul plângerii numitului B. N. nu au rezultat date sau indicii privitoare la săvârșirea unor infracțiuni date prin lege, în competența Direcției Naționale Anticorupție, competența de soluționare a cauzei fiind declinată în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Cometu, competent material și teritorial în soluționarea cauzei.
P. ordonanța emisă de procurorul de caz la data de 23.04.2012 în dosarul nr. 462/P/2011 al Serviciului Teritorial București din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, în temeiul prevederilor art. 228 alin. 6 C.p.p. rap. la art. 10 lit. a C.p.p., art. 25 C.p.p., art. 30 alin. l lit. a C.p.p., art. 38 C.p.p. și art. 42 C.p.p. rap. la art. 45 alin. 1 și alin. 12 C.p.p. și alin. 1 lit. a și b și alin. 11 din O.U.G. nr. 43/2002, procurorul de caz a dispus următoarele:
Neînceperea urmăririi penale față de M. A., M. L., M. F., D. Veluța, I. M., I. R., T. P., T. A., N. F., Z. G., P. E., R. loan, N. T., C. N., P. T. și B. F., sub aspectul presupusei săvârșiri a infracțiunilor prevăzute de art. 181 și art. 184din Legea nr. 78/2000, pe considerentul că faptele lipsesc în materialitatea lor.
S-a disjuns materialului de cercetare și s-a declinat competența de
soluționare a cauzei privind pe numiții M. A., M. L., M. F., D. Veluța, I. M., I. R., T. P., T. A., N. F., Z. G., P. E., R. loan, N. T., C. N., P. T. și B. F. în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Cometu sub aspectul presupusei săvârșiri a infracțiunilor prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 246 Cp., art. 17 lit. b, c și d din Legea nr. 78/2000, art. 248 Cod penal, art. 289 și art. 323 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Pentru a dispune această soluție, procurorul de caz Ș. B. a stabilit că în data de 11.12.2011 petiționarul B. N. a formulat la DNA - Serviciul Teritorial București o plângere împotriva numiților M. A. - primar, M. L., M. F. și D. Veluța, toți funcționari în cadrul Primăriei Jilava, jud. I., sub aspectul presupusei săvârșiri a infracțiunilor prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 246 Cp., art. 17 lit. b, c și d din Legea nr. 78/2000, împotriva numiților I. M. - consilier în cadrul Primăriei Comunei Jilava și președinte al Asociației Proprietarilor de terenuri agricole Jilava, I. R., T. P., T. A. - vicepreședinți ai Asociației Proprietarilor de terenuri agricole Jilava, N. F. - primar al comunei Vidra, Z. G., P. E. - funcționari (secretar și referent) în cadrul Primăriei comunei Vidra, R. I. - primar al comunei C., N. T., secretar al comunei C., jud. I., C. N., P. T. și B. F. - membri în Consiliul de Administrație al Asociației Proprietarilor de terenuri agricole Jilava, sub aspectul presupusei săvârșiri a infracțiunilor prev. de art. 248 Cod penal, art. 289 Cod penal și art. 323 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
În fapt, petiționarul B. N. a relatat faptul că grupul de persoane
menționat mai sus, condus și coordonat de primarul Comunei Jilava, M.
A., pentru a înființa Asociația Proprietarilor de terenuri agricole Jilava și
Asociația de vânătoare Zimbrul Românesc, au întocmit în fals mai multe înscrisuri, respectiv adeverințele nr. 634/17.01.2011, nr. 1956/21.12.2010 și tabelul nominal nr._/23.11.2010, în care au menționat fără acordul proprietarilor situația deținătorilor de terenuri agricole și păduri.
Petiționarul a precizat că în înscrisurile menționate persoanele reclamate sunt trecute în evidența membrilor Asociației Proprietarilor de terenuri agricole Jilava, respectiv Asociația de vânătoare Zimbrul Românesc, cu o suprafață totală de 6.834 ha teren, fapt care nu ar corespunde realității.
Reclamantul a mai precizat că în tabelul întocmit de persoanele nominalizate, la poziția 642, cu o suprafață de 5,34 ha este și el trecut, câtă vreme nu și-a dat acordul pentru a fi membru în cele două asociații.
B. N. a mai afirmat că, ,,prin constituirea în mod abuziv, pe baza
unor documente emise în fals cele două asociații pot obține în mod nelegal de la
autoritățile în drept, subvenții de aproximativ 100 euro/ha, sume reprezentând
subvenții și fonduri europene.
Petiționarul a arătat că, prin introducerea sa în tabelul cu persoanele deținătoare de terenuri agricole, se consideră păgubit cu suma de 500.000 euro, reprezentând valoarea celor 5 ha de teren consemnate în fals în tabelul cu proprietari de teren utilizat la constituirea celor două asociații.
Procurorul de caz a stabilit că, din conținutul demersului său judiciar s-a observat că petiționarul suspectează validitatea și autenticitatea unor documente pe baza cărora au fost constituite și înființate Asociația Proprietarilor de terenuri agricole Jilava și Asociația de vânătoare Zimbrul Românesc.
Efectuând investigații preliminare în cauză, procurorul de caz a reținut, din conținutul plângerii și înscrisurilor depuse de petent nu s-a constatat existența unui prejudiciu sau a unei pagube materiale produse vreunei persoane.
În ceea ce privește presupusa sumă de 500.000 euro, cu care petentul a afirmat că se constituie parte civilă, în raport de conținutul plângerii, nu s-a putut aprecia că prin nominalizarea sa în tabelul cu membrii deținătorilor de terenuri, a fost împiedicat în vreun fel să-și folosească terenul sau a fost deposedat de acesta, neexistând indicii minime privind producerea prejudiciului susmenționat.
Deasemenea, procurorul de caz a stabilit că, din conținutul denunțului nu a rezultat că sunt îndeplinite cerințele prev. de art. 13 alin. 1 lit. a și b și alin. 11 din O.U.G. nr. 43/2002, respectiv nu a fost produsă o pagubă materială mai mare decât echivalentul în lei a 200.000 euro, iar persoanele reclamate nu dețin calitățile prevăzute de art. 13 alin. 1 lit. b din O.U.G. nr. 43/2002, pentru a fi atrasă competența de soluționare de către D.N.A. S-a mai precizat că, din înscrisurile depuse de către petiționar nu a rezultat solicitarea sau obținerea de către persoanele denunțate ori de către Asociația Proprietarilor de terenuri agricole Jilava, respectiv Asociația de vânătoare Zimbrul Românesc, a unor fonduri din bugetul general al Comunităților Europene, în mod nelegal.
În finalul actului rezolutiv, procurorul de caz a arătat că din conținutul plângerii numitului B. N. nu au rezultat date sau indicii
privitoare la săvârșirea unor infracțiuni date prin lege în competența Direcției
Naționale Anticorupție, competența de soluționare a cauzei fiind declinată
în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, competent material și
teritorial în soluționarea cauzei.
În contra soluției a formulat plângere în termen legal petiționarul B.
N., criticând-o pe motive de netemeinicie și nelegalitate.
În esență, acesta a arătat că face plângere „împotriva ordonanței din data de 23.04.2012, dispusă de către procurorul B. Ș., în dosarul penal nr. 462/2011, de pe rolul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial S.R.L., București.”
Utilizând un limbaj suburban, incalificabil și inadecvat pentru demersul său judiciar, petiționarul a precizat că:
„M-am adresat cu această plângere, direct la Procurorul General al
Direcției Naționale Anticorupție, pentru că procurorul B. Ș. și
procurorul șef Serviciu teritorial București Stoina E. sunt doi procurori
corupți, infractori și nesimțiți, care au luat șpagă de la M. A., primarul
comunei Jilava, înainte ca acesta să fie arestat și din acest motiv, procurorii
B. Ș. și Stoina E., au devenit niște slugi ale acestui infractor și a
escrocilor din Primăria Jilava, care îi șantajează pe acești doi procurori, iar
aceștia, în perioada anilor 2009-2012, au reținut și distrus probele din dosarele
penale și i-au favorizat pe acești infractori, deși aceștia, prin infracțiunile lor de
mare corupție, au lezat interesele legale ale mele, ale societăților mele, ale
cetățenilor din . statului Român, producându-ne prejudicii de peste 200 milioane euro, iar eu, am formulat mai multe plângeri penale împotriva infractorilor B. Ș. și Stoina E., iar din acest motiv și potrivit cu dispozițiile art. 53 C.proc.penală, îi recuz pe procurorii B. Ș. și Stoina E. de a mai efectua cercetări, în cauzele penale, care privesc plângerile penale ale mele și ale societății mele”.
S-a arătat că procurorul de caz „...a întocmit în fals, în mod abuziv și infracțional, făcătura ordinară de ordonanță menționată mai sus, în care atesta numai tâmpenii și prostii (fapte și împrejurări necorespunzătoare adevărului), a respins proba cu audierea celor 4.043 de cetățeni ai comunelor Jilava, C. și Vidra care au fost trecuți în tabelele nominale încheiate de escrocii nominalizați mai sus, a respins proba cu cele trei adeverințe false și cu cele trei tabele false, întocmite și eliberate de către escrocii din Primăriile Jilava, C. și Vidra, a respins proba cu certificatele de deces, ale persoanelor decedate și care figurează în cele trei tabele, a respins proba cu expertiză tehnică grafoscopică, a semnăturilor din cele trei tabele false, a reținut și distrus din dosarul de urmărire penală, înscrisurile falsificate de către acești escroci și i-a favorizat, ca un nesimțit, pe toți escrocii, care fac obiectul acestui dosar penal, să scape de răspundere penală.
În finalul plângerii sale, petiționarul B. N., utilizând același limbaj nedemn pentru calitatea de denunțător pe care o are, cu atacuri ad hominem față de B. Ș. (procuror de caz) și procurorul șef al Serviciului Teritorial București din cadrul D.N.A., precizează că, în situația în care demersul său judiciar nu-i va fi rezolvat favorabil se va adresa instituțiilor europene și ambasadorilor unor state „cu justiții adevărate".
Examinând plângerea în contra soluției, prin prisma analizei dosarului de fond, s-a constatat că aceasta este neîntemeiată, motivat de următoarele:
Așa cum s-a observat, ordonanța în cauză a fost emisă de către un procuror din cadrul D.N.A. - Serviciul Teritorial București, împrejurare în care, în mod formal procedural, plângerea în contra actului rezolutiv urma să fie soluționată de către procurorul ierarhic superior, respectiv de către procurorul șef al unității de parchet antemenționate.
Or, câtă vreme plângerea în contra soluției se îndreaptă și în contra procurorului șef al Serviciului Teritorial București din cadrul D.N.A., petiționarul solicitând recuzarea celor doi, din motive de imparțialitate și obiectivitate și având în vedere situația unui concurs de texte procedurale, s-a asumat demersul judiciar al petentului ca o plângere împotriva ordonanței emise la data de 23.04.2012 și nu ca o cerere de recuzare.
Potrivit dispozițiilor art. 222 alin. 2 C.p.p., denunțătorul a fost obligat să indice, în mod concret, organului de urmărire penală, care sunt mijloacele de probă de natură să susțină acuzele formulate.
Or, dincolo de limbajul agresiv al denunțătorului, s-a observat că acesta, în plângerea în contra soluției, nu a arătat care sunt probele convingătoare de natură să conducă la admiterea demersului său judiciar, cu referire la infracțiuni de competența Direcției Naționale Anticorupție.
În această privință, procurorul de caz a precizat, în mod clar, că, din documentele/înscrisurile depuse de către petiționar, nu a rezultat solicitarea sau obținerea de către persoanele reclamate în plângere ori de către Asociația Proprietarilor de terenuri agricole Jilava, respectiv Asociația de Vânătoare Zimbrul Românesc, a unor fonduri din bugetul general al Comunităților Europene, în mod nelegal.
În mod just, însă, procurorul de caz, constatând că sunt date și indicii cu privire la eventuala comitere a infracțiunilor prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 246 Cod penal, art. 17 lit. b, c și d din Legea nr. 78/2000, art. 248 Cod penal, art. 289 Cod penal și art. 323 Cod penal, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Cometu.
P. rezoluția din data de 21.05.2012 dată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 373/II-2/2012 în temeiul prevederilor art. 22 alin. 2 din O.U.G. nr. 43/2002 rap. la art. 278 C.p.p., s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de către petentul B. N. în contra ordonanței emise de procurorul de caz la data de 23 aprilie 2012, în dosarul nr. 462/P/2011 al Serviciului Teritorial București din cadrul Direcției Naționale Anticorupție.
Soluția a fost comunicată petiționarului B. N. și Serviciului Teritorial București.
P. cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a II-a Penală sub nr._ din data de 20.06.2012, petentul B. N. a formulat plângere împotriva ordonanței nr. 462/P/2011 din 23.04.2012 și a rezoluției nr. 373/II-2/2012 din 21.05.2012 date de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție.
La prezenta cauză au fost atașate dosarele parchetului respectiv în care s-au pronunțat actele procurorului atacate.
La termenul de judecată din data de 03.10.2012, P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție a invocat excepția de necompetență materială și teritorială a instanței.
Asupra excepției invocată, Curtea reține următoarele:
P. ordonanța din data de 23.04.2012 dată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 462/P/2011 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații M. A., M. L., M. F., D. Veluța, I. M., I. R., T. P., T. A., N. F., Z. G., P. E., R. I., N. T., C. N., P. T. și B. F., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 181 și art. 184 din Legea nr. 78/2000, întrucât faptele respective nu există.
P. rezoluția din data de 21.05.2012 dată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 373/II-2/2012 în temeiul prevederilor art. 22 alin. 2 din O.U.G. nr. 43/2002 raportat la art. 278 din Codul de procedură penală, s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de către petentul B. N. în contra ordonanței emise de procurorul de caz la data de 23 aprilie 2012, în dosarul nr. 462/P/2011 al Serviciului Teritorial București din cadrul Direcției Naționale Anticorupție.
Curtea reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 278/1 alin. 1 din Codul de procedură penală, după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 din Codul de procedură penală, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
Având în vedere natura infracțiunilor pentru care s-a formulat plângere penală, precum și împrejurarea că intimații nu au o calitate specială care să atragă competența Curții de Apel București, ținând seama de prevederile art. 25 alin. 1 din Codul de procedură penală conform cărora judecătoria judecă în primă instanță toate infracțiunile, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe, dar și ale art. 30 alin. 2 din Codul de procedură penală potrivit cărora judecarea cauzei revine aceleia dintre instanțele competente potrivit alin. 1, în a cărei rază teritorială s-a efectuat urmărirea penală – în speță, locul unde a fost săvârșită presupusa infracțiune – și anume județul I., Curtea constată că nu este competentă material să judece prezenta plângere.
Față de considerentele expuse anterior, în baza art. 42 din Codul de procedură penală cu referire la art. 278/1 alin. 1 din Codul de procedură penală, Curtea va declina competența de soluționare a plângerii în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Având în vedere că nu s-a dispus o soluție cu privire la fondul plângerii, în sensul admiterii ori respingerii acesteia, Curtea constată că nu se poate pronunța, la acest moment procesual, cu privire la cererea formulată de către intimatul I. M., de acordare a cheltuielilor de judecată.
În baza art. 192 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Declină competența de soluționare a plângerii formulată de petentul B. N. în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03 octombrie 2012.
PREȘEDINTE,
A. A. GREFIER,
E. B.
Red. AA
Th. red. EA - 08.10.2012/3ex.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 415/2012. Curtea de... | Cerere de reabilitare. Art.494 şi urm. C.p.p., art.134 şi... → |
|---|
