Traficul de influenţă. Art.257 C.p.. Decizia nr. 63/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 63/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-03-2012 în dosarul nr. 63/2012

Dosar nr._

_

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ

Decizia penală nr.63

Ședința publică din data de 2 martie 2012

Curtea compusă din:

Președinte - C. C. C.

Judecător - M. N.

Grefier - C. M. S.

MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație de Justiție Direcția Națională Anticorupție a fost reprezentat prin procuror M. S..

Pe rol judecarea cauzei penale ce are ca obiect apelurile declarate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație de Justiție Direcția Națională Anticorupție și de apelantul intimat inculpat M. G. împotriva Sentinței penale nr.766 din data de 8 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală, în Dosarul nr._

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 17.02.2012, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 24.02.2012 și 2.03.2012 când a dat următoarea soluție:

CURTEA

Asupra apelurilor penale de față, constată:

Prin sentința penală nr. 766 din data de 8.11.2011 Tribunalul București – Secția a II-a Penală, în temeiul disp. art. 257 din Cp rap. la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin 2 din Cp cu aplicarea art. 74 lit. a din Cp și 76 lit. d din CP a condamnat pe inculpatul M. G. fiul lui M. și M., născut la 25.01.1973 în ., domiciliat în ., jud. Prahova, ., nr. 311, CI . nr._, CNP_, comisar de poliție în cadrul Școlii de agenți de poliție V. L. din Câmpina, la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare.

În temeiul disp. art. 71 din Cp a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a –II –a și lit. b ,c din Cp .

A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de Ministerul Public din infracțiunea prev. de art. 254 alin 1 din Cp rap. la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin 2 în infracțiunea prev. de art. 254 alin 2 rap. la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin 2 din Cp.

În temeiul disp. art. 334 din Cod procedură penală a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului M. G. din infracțiunea prev. de art. 254 alin 1 rap. la art. 6 din Legea 78/2000 în infracțiunea prev. de art. 254 alin 1 din Cp rap. la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin 2 din Cp .

În temeiul disp. art. 254 alin 1 din Cp rap. la art. 6 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin 2 din Cp, cu aplicarea disp. art. 74 lit. a din CP și 76 lit. c din Cp a condamnat pe inculpatul M. G. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul disp. art. 71 din Cp a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art 64 lit. a teza a –II –a și lit. b ,c din Cp .

În temeiul disp. art. 65 din Cp a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a, lit. b ,c pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul disp. art. 33 lit. a din Cp, 34 lit. b din Cp inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În temeiul disp. art. 35 alin 1din Cp a aplicat inculpatului pedeapsa complementară, în sensul că în temeiul disp. art. 65 din Cp interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b ,c pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul disp. art. 81 din Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei de 2 ani închisoare, pe un termen de încercare de 4 ani, calculat conform art. 82 din Cp.

În temeiul disp. art. 83 din Cp a atras atenția inculpatului asupra revocării suspendării condiționate a executării pedepsei, în cazul săvârșirii de noi infracțiuni.

În temeiul disp. art. 71 alin 5 din Cp pe durata suspendării executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

În temeiul disp. art. 88 din Cp constată că inculpatul a fost reținut 24 de ore din 3.09 2010 și arestat preventiv din 4.09 2010 și până la 27.12 2010.

În temeiul disp. art. 6¹ alin 4 din Legea 78/2000 a dispus restituirea către numitul R. Ș., domiciliat în B., ., jud. B. a sumei de 70 lei reprezentând contravaloarea a doi saci de gogoșari și a doi pești, către D. D. I., domiciliat în com. Broșteni, . a sumei de 100 ron reprezentând contravaloarea a 20 de litri de vin.

În temeiul disp .art 6/1 alin 4 din Legea 78/2000 a dispus restituirea sumei de 600 de euro către denunțătorul S. M., domiciliat în București, .. 21, ., ..

A menținut măsura asiguratorie a sechestrului instituită în cursul urmăririi penale asupra autoturismului marca Ford Focus DNW c9db1 cu nr. de înmatriculare_, . WFONXXGCDN1J0869, aparținând inculpatului M. G..

În temeiul disp. art. 191 din Cpp a obligat inculpatul la plata sumei de 5000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în fapt că:

Prin rechizitoriul nr. 236/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. – Secția de Combatere a Corupției, inculpatul M. G. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență, în formă continuată și luare de mită în formă continuată, prev. de art. 257 C.p. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 al. 2 C.p. și. de art. 254 al. 1 C.p. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a C.p.

După efectuarea cercetării judecătorești prin readministrarea în mod nemijlocit a declarațiilor testimoniale date în cursul urmăririi penale de martorii R. S., C. J., C. M., H. C., H. V., C. M., D. D. I., P. I., I. A., P. F., S. M., D. C., D. F.-S., T. I., D. I., Biolănescu C., D. I., Bastangă M.-M., O. C., P. D.-E., M. C., J. M., tribunalul a reținut că inculpatul se face vinovat de comiterea faptelor reținute în sarcina sa, astfel:

Cu privire la actul material reținut la pct. 1 din rechizitoriu s-a reținut că, în intervalul în intervalul 21.08._10, inculpatul M. G. a acceptat, prin intermediul denunțătorului C. J., de la denunțătorul R. Ș., tatăl unui candidat, promisiunea de recompensare materială pentru a sprijini, fie direct, fie prin exercitarea influenței asupra altor colegi, pe numitul R. A. la promovarea probei sportive pe care acesta urma a o susține la 27.08.2010. Candidatul a susținut proba la 27.08.2010, la subcomisia nr. 2, fiind declarat promovat.

La o dată ulterioară promovării probei sportive de către R. A. (dată ce nu a putut fi precizată de către inculpat), denunțătorul R. Ș. s-a deplasat la domiciliul lui M. G., aducându-i un sac sau doi cu zarzavaturi și doi pești (somn), fapt recunoscut de inculpat, instanța de fond a reținut că în cursul urmăririi penale a fost aceea de recunoaștere a aspectului că la două zile după ce fiul denunțătorului R. Ș. a promovat proba sportivă, acesta l-a contactat telefonic si ulterior a venit la domiciliul său, seara, aducându-i zarzavaturi ( un sac, doi ) si doi pești, drept mulțumire pentru faptul că-l testase pe băiat si-l îndrumase. Ulterior, tot in cursul urmăririi penale, inculpatul a revenit asupra acestei susțineri învederând că vizita martorului denunțător R. Ș. si primirea bunurilor, a fost anterioară datei la care fac referire organele de urmărire penală.

In cursul cercetării judecătorești, referitor la această faptă, inculpatul a declarat că nu a discutat nimic cu martorul- denunțător R. Ș., tatăl candidatului R. A., cu privire al promovarea probei sportive, pe care acesta urma să o susțină la Școala de Poliție „ V. L.” din Câmpina.

Inculpatul a susținut că i-a transmit denunțătorului R. Ș. că pe fiul acestuia nu-l poate ajuta nimeni, eventual numai Dumnezeu ar putea să facă acest lucru.

Tot cu privire la această faptă, inculpatul a mai declarat că a observat aspectul că fiul lui R. Ș. era bine pregătit, cu excepția probei de aruncare a mingiei medicinale, unde trebuia să mai arunce 10 cm pentru a intra în barem. Tot din declarația inculpatului a rezultat că, după susținerea probei sportive de către R. A. a fost contactat de către tatăl acestuia, R. Ș. care i-a comunicat că vrea să treacă pe la domiciliul său pentru a-i mulțumi pentru activitatea desfășurată ce a avut ca obiect pregătirea fizică a fiului său, în vederea susținerii probei sportive. Inculpatul a precizat că această întâlnire nu a mai avut loc și nu a discutat nimic cu R. Ș. in legătură cu o cantitate de zarzavaturi, însă la data de 30. 08. 2010, când s-a întors la domiciliu, a observat că soția sa pregătea în bucătărie, o cantitate de castraveți si doi pești, însă nu a dat importanță acestor bunuri.

Apărarea inculpatului susținută, atât în declarația sa cât și pe parcursul procesului penal referitoare la această faptă, în sensul că a primit bunurile respective, însă nu în scopul de a a-i facilita fiului denunțătorului R. Ș. promovarea probei sportive, în calitatea sa profesor-examinator la Școala de Poliție Câmpina, ci ca o răsplată pentru activitatea de pregătire fizică pe care a efectuat-o cu candidatul înainte de susținerea examenului si în timpul său liber, fără nici o legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, este infirmată de probele administrate în cursul urmăririi penale si al cercetării judecătorești.

Astfel, din denunțul si declarațiile date in cursul urmăririi penale de numitul R. S. rezultă că se afla in relații de prietenie cu numitul C. J. care lucrează la Poliția B. si pe care l-a rugat să-i testeze băiatul în vederea susținerii probelor sportive, si totodată, l-a întrebat dacă cunoaște pe cineva la Școala „V. L.” care i-ar putea ajuta: „ la Sport”, urmând să fie „ atent „ cu această persoană.

A mai susținut martorul-denunțător că, la data de 23. august. 2010, după ce l-a înscris pe fiul său la examen, însoțit fiind de numitul C. J. si de fiul său, s-au întâlnit cu inculpatul M. G. la Stadionul din localitate, insă la acel moment nu a discutat cu inculpatul referitor la intenția sa întrucât știa că numitul C. J. îi transmisese rugămintea exprimată anterior. La acel moment inculpatul M. G. i-a comunicat că fiul său se prezintă bine si nu trebuie să-și facă probleme din acest punct de vedere la susținerea probei sportive. Ulterior, după ce fiul său a susținut proba sportivă, l-a rugat pe numitul C. J. să-l contacteze pe M. G. si să-i mulțumească din partea sa si totodată, să-i transmită promisiunea „ că o să fie atent cu el”.A mai susținut martorul denunțător că, l-a contact telefonic pe inculpatul M. G. si i-a comunicat că va ajunge seara în zona in care a acesta locuia, motivul vizitei fiind acela că urmează să-i dea niște zarzavaturi de toamnă, drept mulțumire că l-a testat pe fiul său si pentru că îi promisese, prin intermediul lui C. Jean, că o să fie „ atent” cu el dacă îl va ajuta pe băiat la proba sportivă.

Tot din declarația martorului-denunțător rezultă că l-a rugat pe numitul C. Jean să-i transmită inculpatului M. G. că „este dispus” dacă reușește să îl ajute pe fiul său la promovarea probei scrise, însă C. J. i-a comunicat că M. G. i-a transmis că în această situație numai „ B. de sus poate să facă ceva”.

Aceste aspecte au fost susținute de martorul-denunțător C. J., în denunțul formulat în care a învederat că i-a promis inculpatului, din partea lui R. Ș., recompense materiale pentru a-l ajuta pe fiul acestuia, împrejurările relevate, fiind susținute si de convorbirile telefonice purtate intre C. Jean si inculpat, precum si între inculpat si denunțătorul R. Ș..

Astfel, în cursul urmăririi penale, martorul C. J. a declarat că fiind prieten cu inculpatul M. G. si cunoscând că acesta face parte din una din comisiile de examinare la proba sportivă, i-a transmis rugămintea formulată de R. Ș. în sensul că acesta urma să fie „ atent” cu el, răspunsul inculpatul fiind: „ să vadă ce face”.

In cursul cercetării judecătorești, deși martorul R. Ș. a învederat că-și menține in totalitate declarațiile date în fața organelor de urmărire penală și a declarat că rugămintea adresată inculpatului M. a fost aceea de a-i testa copilul din punct de vedere fizic, iar inculpatul l-a încurajat spunându-i că fiul său este bine pregătit si nu are motive să-și facă probleme in legătură cu acest aspect. Martorul a învederat că nu a discutat nimic cu inc. M. cu privire la o recompensă pe care urma să o primească din partea sa, arătând că după susținerea examenului de către fiul său, l-a contactat telefonic pe inculpatul M. si i-a comunicat intenția sa de a-i face o vizită întrucât fiind producător de legume si fructe, în data de 30.08. 2010, se îndrepta spre B., pentru a le comercializa însă nu s-a mai întâlnit cu inculpatul pentru că după discuția telefonică cu acesta a vândut toată marfa unui client. Astfel, martorul a învederat că nu i-a promis nimic inculpatului M. si nu i-a dat niciodată bani sau bunuri si nici nu i-a solicitat ajutorului lui C. J. pentru ca acesta la rândul său, să intervină pe lângă inculpat pentru a-l ajuta pe fiul său la promovarea probelor sportive.

In finalul declarației, martorul a declarat că în luna iulie 2010, a fost la domiciliul inculpatului M., însoțit fiind de martorul C. J. unde a discutat cu soția inculpatului si întrucât avea asupra sa, 2 sacoșe de zarzavat pe care intenționa să le dea unei alte persoane, le-a lăsat soției inculpatului pentru a nu se întoarcă cu ele acasă. Referitor la aceste bunuri martorul a declarat că i-a comunicat soției inculpatului că este producător de zarzavaturi, pe care i le-a si lăsat iar aceasta nu i-a mulțumit pentru ele. A mai relevat martorul că nu a discutat nimic cu inculpatul referitor la examenul pe care trebuie să-l susțină fiul său si ulterior, s-a întâlnit cu acesta in data de 23. 08. 2010, pe Stadion unde se făceau testările candidaților.

Și în ceea ce-l privește pe martorul denunțător C. J., Tribunalul reține că acesta în cursul procesului penal, și-a menținut în totalitate declarațiile date în faza de urmărire penală, cu anumite nuanțări, Astfel, martorul a precizat că i-a transmis inc. M. rugămintea formulată de numitul R. Ș. în sensul că va fi „ atent” cu el, însă aceasta nu pentru promovarea probei sportive, ci drept mulțumire pentru că l-a testat anterior pe fiul său din punct de vedere fizic.

Astfel, martorul a susținut că nu a discutat nici cu inculpatul si nici cu denunțătorul R. S. referitor la posibilitatea ca fiul lui R. S. să fie ajutat pentru a promova proba sportivă.

Referitor la inadvertențele ce au apărut în declarațiile date de martor în cursul urmăririi penale si a cercetării judecătorești, acesta a precizat că se datorează întrebărilor ce i-au fost adresate în cursul urmăririi penale.

Referitor la nuanțările ce apar in declarațiile celor doi martori, care susțin că se datorează modalității de desfășurare a urmăririi penale, Tribunalul constată că, aceștia nu au făcut în nici un fel dovada existenței vreunei plângeri formulate conform art. 275 C.p.p. împotriva actelor si măsurilor luate de procuror sau a modalității de desfășurare a urmăririi penale, neaducând nici un argument plauzibil referitor la schimbarea poziției lor procesuale exprimate inițial în denunțurile formulate în cursul urmăririi penale în care au precizat că au formulat o promisiune de recompensă, iar celălalt a transmis-o inculpatului M. G. în vederea sprijinirii, fie direct fie prin exercitarea influenței altor colegi, pe numitul R. A. la promovarea probei sportive .

Deși probele nu au o valoare dinainte stabilită si nu se poate atribui o forță probantă mai mare celor administrate în cursul urmăririi penale sau al cercetării judecătorești, se poate aprecia de către instanță că denunțurile si declarațiile astfel cum au fost formulate în cursul urmăririi penale, într-un moment apropiat săvârșirii faptei de către inculpat, exprimă adevărul cu privire la fapta săvârșită în materialitatea ei.

De altfel, denunțurile si declarațiile date de martorii C. J. si R. Ș. date în cursul procesului penal nu sunt singurele probe care conduc instanța la concluzia că inculpatul a primit acele bunuri ca o recompensă pentru a sprijini, fie direct fie prin exercitarea influenței asupra altor colegi, pe numitul R. A. la promovarea probei sportive, pe care acesta urma a o susține la 27.08. 2010.

Astfel, din convorbirile telefonice purtate intre C. J. si inculpat precum si între inculpat si denunțătorul R. Ș. rezultă că la 24. 08. 2010 „ va veni cu F. vineri dimineață, iar la 27.08.2010, ora 5.54, R. J. l-a contactat să-i spună că au sosit la Câmpina, prilej cu care inculpatul l-a înștiințat că „a ridicat ștacheta la băieți, față de ce era”, fapt ce relevă existența unei discuții anterioare pe această temă. După promovarea probei de către candidatul R. A., inculpatul a fost contactat din nou de C. J., care i-a transmis mulțumiri din partea „omului ăluia”, comunicându-i că „dorește să se întâlnească și că e dispus”, făcând referire la posibilitatea de a aranja și promovarea probei scrise, inculpatul spunând că va încerca, dar e greu.

La 26.08.2010, după efectuarea vizitei medicale de către candidatul R. A., C. J. l-a apelat pe inculpatul M. G., căruia i-a comunicat că “era s-ao îmbulineze ăla”, candidatul având probleme de vedere. M. G., pentru a-l asigura încă o dată de sprijinul său, i-a replicat:” ...Eu unde-am fost, băi Jane?... Da nu-ți fă tu probleme, mă!”

Referitor la cea de-a doua faptă de trafic de influență săvârșită la data de 25. 08. 2010, probele administrate în cauză au demonstrat că inc. M. G. a acceptat de la denunțătorul S. M. promisiunea de a primi suma de 600 euro, prin intermediul acestuia, din partea martorului H. V., candidat, în baza unei discuții anterioare avută de inculpat cu denunțătorul, pentru a-l ajuta, fie direct, fie prin exercitarea influenței asupra altor colegi, la promovarea probei sportive, pe martorul H. V.. Candidatul a susținut proba la 25.08.2010, la subcomisia nr. 1, fiind declarat promovat. Suma a fost primită de inculpat la data de 28.08.2010, prin intermediul denunțătorului S. M..

Astfel, în denunțul si declarațiile date de S. M. în cursul urmăririi penale, acesta precizează că-l cunoaște pe inculpatul M. G. de aprox. 20 ani, din cadrul Școlii de Poliție Câmpina, si la un moment dat, a fost vizitat de nașul său, martorul M. C. care însoțit de un prieten C. M., al cărui amic, numitul H. V. urma să susțină examenul de admitere la Câmpina. Astfel, martorul a precizat că a fost rugat de prietenul nașului său, să-l evalueze pe V. din punct de vedere al nivelului de pregătire fizică necesar admiterii si în urma discuțiilor purtate cu aceeași persoană, s-a oferit verbal suma de 600 de euro pentru ca H. V. să promoveze proba sportivă. Martorul a mai relevat că a fost întrebat de numitul M. dacă cunoaște pe cineva la Câmpina, răspunsul fiind afirmativ ,iar într-o discuție telefonică pe care a purtat-o cu inculpatul M. i-a „comunicat că e în regulă si că a rezolvat”, vorbind de „Haimanaua” iar inculpatul la rândul său, i-a spus că este bine că l-a anunțat în timp util, fiindcă „Haimanalele la 4 ies pe Centură”. A mai precizat martorul că inculpatul M. l-a întrebat pentru cîte hectare a rezolvat iar el i-a răspuns că pentru șase, întrucât vorbise cu M. de suma de 600 de euro.

Tot în cursul urmăririi penale, același martor a declarat că la data de 28.08. 2010, s-a întâlnit la PECO; la . inculpatul unde a discutat aprox. 10 minute despre admitere si cu acest prilej i-a înmânat suma de 600 euro pe care i-o dăduse numitul M. C. din partea lui C. M.. Totodată, martorul l-a întrebat pe inculpatul M. dacă se poate vorbi si pentru proba scrisă fiindcă ” băiatul vrea să-i facă o ofertă de teren”.

Din declarațiile date de H. C. și H. V., în calitate de martori, a rezultat că aceștia au înțeles că exista posibilitatea ca martorii C. M. și S. M. să cunoască pe cineva la Școala de poliție de la Câmpina, întrucât și în situațiile în care H. V. nu obținea, în cadrul antrenamentelor, timpii necesari pentru promovare, aceștia îl asigurau că va lua examenul. Astfel, sub pretextul plății costurilor antrenamentului, C. M. a primit de la părinții candidatului H. V. suma totală de 3800 euro, din care pentru 2000 euro s-a încheiat un înscris doveditor, iar 800 euro au fost trimiși într-un cont deschis la Volksbank pe numele soției lui C. M., numita C. E., chiar la 25.08.2010, dată la care candidatul a susținut proba sportivă.

Aceste aspecte sunt susținute si de declarațiile date de martorii C. M., H. C., H. V., C. M. si S. M..

Din declarația martorului C. M., Tribunalul reține că în vara anului 2010, a fost contactat de tatăl lui C. M. care i-a solicitat să facă ore de pregătire sportivă cu un nepot de-al său, pe care ulterior, l-a cunoscut sub numele de V.. In virtutea acestei solicitări, martorul a făcut o singură oră de pregătire si ulterior a luat legătura cu numitul S. M. care se ocupa de efectuarea orelor de pregătire fizică.

Astfel, în luna august. 2010, numitul C. M. i-a înmânat martorului C. M. un plic pe care l-a rugat să-l dea mai departe, martorului S. M.. Deși, inițial, martorul nu a verificat conținutul plicului ci așa cum l-a luat, l-a dat mai departe denunțătorului S. M.. Ulterior a aflat de la martorul S. M. că în plic era o sumă de bai însă nu poare preciza cuantumul acesteia. A mai învederat martorul că la data de 30.08. 2010, numitul S. M. i-a povestit ce s-a întâmplat la Benzinărie, în sensul că a fost fotografiat în timp ce înmâna plicul inculpatului M. G..

Din declarația martorului H. C. rezultă că în vara anului 2010, fiul său intenționa să susțină examenul de admitere la Școala de Poliție din Câmpina si astfel, s-a interesat de o persoană care să-l ajute pe acesta să se pregătească pentru probele sportive pe care urma să le susțină.

In acest context, l-a cunoscut pe numitul C. M., care l-a dus pe fiul său la Baza sportivă Dinamo unde a efectuat orele de pregătire sportivă, Martorul a precizat că inițial, C. M. i-a solicitat suma de 2.000 de euro, afirmând că aceasta este necesară pentru a plăti antrenorii care urmau să se ocupe de fiul său și pentru plata meditațiilor la română si engleză. Deși nu cunoaște dacă din această sumă, numitul C. M. a plătit profesorii, sau a reținut-o pentru sine, a acceptat să-i mai remită suma de 1.800 euro, pe care C. M. i-a solicitat-o cu titlu de împrumut, afirmând că urmează să i-a restituie în câteva zile.

Referitor la această sumă de 1800 de euro, martorul a precizat că i-a fost solicitată de numitul C. M. în două tranșe, pentru fiecare dintre acestea afirmând că reprezintă un împrumut. Astfel, în data de 24. 08. 2010, ziua in care fiul său susținea proba sportivă la Școala de Poliție, numitul C. M. i-a solicitat suma de 800 euro iar martorul a procedat la remiterea acesteia, în cont bancar pe numele soției lui C. M., numita C. E.. Referitor la suma de bani solicitată de numitul C. M. cu titlu de împrumut, martorul a precizat că nu i-a mai fost restituită.

Cu prilejul vizitei efectuate de fiul său la Focșani, în timpul antrenamentelor pentru probele sportive, acesta i-a relatat martorului H. C. că există posibilitatea ca numitul C. M. să cunoască pe cineva la Școala de Poliție si totodată, i-a dat asigurări că fiul său va promova examenul chiar si în ipoteza in care nu va realiza timpii necesari pentru promovarea probei sportive.

In finalul declarației, martorul a precizat că după susținerea probei sportive a fost sunat de fiul său care i-a comunicat că numitul C. M. i-a indus in eroare deoarece a promovat proba sportivă pe meritele sale.

Din declarația martorului H. V. rezultă că, în vara anului 2010, a efectuat câteva ore de pregătire sportivă cu numitul S. M. pe care l-a cunoscut prin intermediul lui C. M., si a aflat de la părinții săi, că numitul C. M. le-a cerut suma de 3.800 euro, afirmând că o să-l ajute pe promovarea probei sportive si scrise la Școala de Poliție, în sensul că va lua legătura cu o persoană care lucrează în cadrul acesteia.

Referitor la suma de 3.800 euro ce a fost dată de părinții săi, numitului C. M., martorul a precizat că aceștia i-au dat-o lui C. M. în trei tranșe, pentru o suma de 2000 euro încheindu-se si o chitanță.

Martorul a mai precizat că numitul C. M. i-a dat asigurări că poate să stea liniștit pe parcursul desfășurării examenului deoarece în cazul în care nu îl va promova (atât probe practică, cât și pe cea scrisă)a doua zi, când se vor afișa rezultatele, va figura ca admis la aceste probe.

Martorul a precizat că la probele sportive pe care le-a susținut s-a încadrat în baremele ce trebuiau atinse si astfel a fost declarat admis la acestea însă nu a promovat proba scrisă.

In finalul declarației, martorul a mai învederat că numitul S. M. i-a solicitat suma de 400 lei afirmând că reprezintă costul antrenamentelor si a fost achitată de C. M. lui S. M. din suma de 3.800 euro primită de la părinții săi.

Din declarația martorului C. M. A. rezultă că la începutul lunii august 2010, l-a recomandarea unui prieten, l-a găzduit pe numitul H. V. pentru a se pregăti din punct de vedere fizic în vederea susținerea probelor sportive la Școala de Poliție din Câmpina, si totodată, a luat legătura cu numitul M. C. pentru a-l evalua pe acesta din punct de vedere fizic.

In dimineața examenului, martorul C. M. a fost contactat de numitul M. C. care i-a comunicat că valoarea orelor de pregătire sportivă este de 800 de euro si a intrat în posesia acestei sume de bani prin remiterea in contul soției sale, care lucra la Volskbank de către părinții lui C. M..

Astfel, soția martorului a retras suma de bani trimisă de părinții lui H. V. și i-a înmânat lui M. C., în fața sediului Volskbank.

Tot din declarația aceluiași martor, rezultă că nu l-a cunoscut pe inculpatul M. G., iar M. C. nu i-a comunicat că ar fi luat legătura cu acesta pentru a facilita promovarea probelor sportive de către candidatul H. V..

Martorul a precizat că în dimineața în care a avut loc examenul, numitul M. C. a fost destul de insistent in a obține suma de 800 euro ce reprezenta contravaloarea orelor de pregătire efectuate de candidatul H. V..

Referitor la suma de 2000 euro pe care a primit-o de la părinții candidatului H. V., martorul a declarat că le-a solicitat-o cu titlu de împrumut întrucât în acea perioadă avea probleme financiare, încheind cu aceștia si o chitanță de mână. Tot referitor la suma de 800 euro ce a fost solicitată insistent în dimineața examenului pe care urma să-l susțină H. V., martorul a mai declarat că numitul M. C. a creat presiuni si asupra tatălui său, pentru a-i remite suma de bani, cu motivația că H. V. urma să intre în examen.

Aceste probe sunt susținute si de denunțul formulat de S. M. si totodată de declarațiile date de acesta în cursul urmăririi penale si al cercetării judecătorești.

Astfel, din depozițiile acestuia, rezultă că în lunile iunie - august 2010, l-a cunoscut pe candidatul H. V. si a constatat că acesta avea un nivel bun de pregătire. La un moment dat, numitul C. M. l-a întrebat dacă cunoaște pe cineva la Școala de Poliție din Câmpina pentru a discuta în vederea obținerii siguranței că V. H. va promova probele sportive.

Astfel, C. M. a oferit suma de 600 euro pentru siguranța promovării probei sportive a candidatului H. V., sumă de bani pe care martorul urma să i-o înmâneze la rândul său, inculpatului M. G..

Astfel, conform declarației martorului, după 3-4 zile de la discuția referitoare la suma de bani, martorul a intrat în posesia sumei de 600 de euro, prin intermediul lui C. M. si a nașului său, si ulterior, i-a înmânat inculpatului M. G..

Referitor la primirea sumei de bani de către inculpat, martorul S. M. a declarat că s-a întâlnit cu acesta la o Benzinărie la ieșirea din or. Ploiești, unde i-a înmânat suma de bani, fără a mai exista discuții cu privire la destinația sumei, pe care inculpatul o cunoștea.

Acest aspect referitor la întâlnirea ce avut loc între inculpatul M. G. si martorul-denunțător S. M. este susținut si de martorul J. M., care în declarația dată în cursul cercetării judecătorești, precizează că l-a însoțit pe inculpat si în timp ce se îndreptau spre or. Băicoi, acesta i-a comunicat că trebuie să meargă la o stație PECO situată la . fiind acela al întâlnirii cu numitul S. M..

Martorul a susținut, în continuarea declarației, că în momentul în care au ajuns la Benzinărie, inculpatul a coborât din autoturism pentru a se întâlni cu S. M. si nu a observat ca acesta să fi înmânat ceva inculpatului. Martorul a precizat că în timp ce avea loc întâlnirea dintre cei doi, și el coborît din autoturism pentru a-și cumpăra un pachet de țigări, a revenit si s-a apropiat de inculpatul M., care se afla împreună cu S. M. si le-a solicitat o brichetă .

În ceea ce privește susținerea martorului în sensul că nu a observat ca numitul S. M. să fi înmânat ceva inculpatului ,Tribunalul constată că martorul nu s-a aflat în permanență lângă cele două persoane,ci dimpotrivă în timpul întâlnirii dintre cei doi, acesta a intrat în benzinărie, astfel că înmânarea plicului și respectiv primirea de către inculpat este posibil să se fi produs în acest interval ,cât martorul a lipsit.

In ceea ce privește convorbirile telefonice purtate cu inculpatul, martorul S. M. a recunoscut că a folosit expresiile „ H.” si respectiv, „ Haimanalele ies la 4 pe Centură” sensul acestora fiind acela că martorul H. V. susținea proba sportivă la ora 4.00.

Totodată, martorul a mai relevat că în discuțiile telefonice pe care le-a mai avut cu inculpatul, acesta l-a întrebat: „ pentru câte hectare am rezolvat”, iar acesta făcând referire la suma de 600 euro ce urma să-i parvină inculpatului din partea nașului său, a răspuns că pentru „ șase”.

Tot din declarația acestui martor rezultă că s-a întâlnit cu inculpatul înainte de susținerea probei sportive de către H. V. si i-a comunicat numele acestuia.

In ceea ce privește suma de bani înmânată inculpatului, martorul a precizat că era formată din 6 bancnote de 100 euro, pe care acesta le-a luat si le-a pus într-un buzunar.

Aspectele susținute de martorii audiați referitoare la înmânarea sumei de 600 de euro pentru promovarea probei sportive de către candidatul H. V. sunt susținute de convorbirea telefonică purtată între inculpat și martorul denunțător S. M., care i-a comunicat acestuia că “și-a revenit haimanaua”, în sensul că a obținut suma de bani ce urma a-i fi remisă inculpatului.

Referitor la fapta de pct 3 din rechizitoriul parchetului, Tribunalul a reținut că, în același interval de timp, imediat anterior susținerii probei sportive, inculpatul M. G. a acceptat promisiunea de recompensare materială de la denunțătorul P. I., în scopul ajutării acestuia la promovarea probei sportive, solicitând expres suma de 400 euro de la acesta, prin intermediul denunțătorului P. F., în baza înțelegerii anterioare avută cu candidatul. Candidatul a susținut proba la 26.08.2010 la subcomisia 6, fiind declarat promovat.

Cu privire la această faptă, inculpatul nu a recunoscut că i-ar fi solicitat candidatului P. I. vreo sumă de bani pentru a-l ajuta să promoveze probele sportive si nici nu s-a comportat in vreun fel din care acesta să înțeleagă că ar pretinde această sumă pentru promovare. Astfel, inculpatul a susținut că s-a întâlnit cu martorul P. in anul 2009, de 4 ori, cu ocazia testărilor pe care le-a făcut, si în anul 2010, de două ori înaintea examenului, scopul întâlnirii fiind tot acela de a-l testa pe martor cu privire la aptitudinile sale fizice. Inculpatul a mai învederat că nu-și amintește dacă a făcut parte din comisia de examinare când martorul P. a susținut proba sportivă si precizează că, la un moment dat, a fost sunat de acest martor, care i-a propus să se întâlnească la B. pentru a bea ceva împreună.

Referitor la această propunere formulată de martor, inculpatul a declarat că martorul a vrut să-l cinstească pentru că a fost mulțumit cu modul în care l-a testat pentru a se pregăti în vederea examenului pe care urma să-l susțină.

Apărarea inculpatului în sensul că nu a solicitat nicio sumă de bani martorului P. si nici nu i-a dat de înțeles acestuia că dorește să fie recompensat, este infirmată de probele administrate în cursul urmăririi penale si al cercetării judecătorești.

Din denunțurile formulate de P. F. și P. I., si totodată, din declarațiile date de aceștia în cursul urmăririi penale, rezultă că suma percepută de M. G. pentru aranjarea probei sportive era de 500 euro.

Totodată, din declarația martorului P. I. dată în cursul cercetării judecătorești rezultă că, a susținut de două ori examenul de admitere la Școala de Poliție din Cîmpina, examen pe care nu l-a promovat si a înțeles din discuțiile purtate cu prietenul său P. F. că-l cunoaște pe inculpatul M. G. despre care acesta i-a spus că este profesor la Școala de Poliție din Cîmpina si i-a sugerat să facă ore de pregătire sportivă cu inculpatul.

Astfel, martorul a efectuat 2 ședințe de pregătire cu inculpatul, ocazie cu care l-a întrebat dacă-l poate ajuta să promoveze proba sportivă, în schimbul sumei de 500 de euro, iar inculpatul i-a răspuns inițial negativ după care, i-a spus că o să încerce acest lucru, afirmând „ să vadă ce poate să facă”.

In final, martorul nu a mai susținut proba sportivă deoarece era supraponderal.

Conform declarației dată de martor, în continuare, în luna aug. 2010, l-a sunat pe inculpatul M. G. si l-a întrebat dacă-l poate ajuta si anul acesta, respectiv în 2010 să promoveze proba sportivă.

In urma solicitării adresată de martor, inculpatului, acesta i-a solicitat să-i trimită codul de concurs si numele complet fără să-i dea un răspuns concret în acel moment, solicitare în urma căreia martorul a bănuit că inculpatul îl poate ajuta să promoveze proba sportivă.

In continuarea declarației, martorul a precizat că discuția referitoare la suma de 500 lei pe care i-a solicitat-o inculpatul în schimbul promovării probei sportive a fost în anul 2009, si tot atunci a fost respins pe motivul neîndeplinirii condițiile cu privire la greutatea corporală.

Ulterior, în data de 26. 08. 2010, martorul s-a prezentat atât la examenul medical cât și la proba sportivă pe care a susținut-o la o comisie din care nu făcea parte si inculpatul.

Martorul a mai declarat că această probă a fost promovată pe meritele sale deoarece s-a încadrat în baremele ce trebuiau atinse pentru viteză, aruncarea mingiei si rezistență.

Totodată, acesta a mai învederat că s-a gândit să ofere inculpatului suma de 500 euro, insă când a constatat că a promovat proba sportivă s-a răzgândit, iar cu privire la convorbirea telefonică purtată cu inculpatul si care a fost înregistrată, martorul a arătat că l-a contactat pe inculpat, la solicitarea organelor de urmărire penală, care i-au adus la cunoștință că din convorbirile telefonice a rezultat faptul că urma să-i dea inculpatului suma de 400 de euro. Martorul a recunoscut că în discuția telefonică avută cu inculpatul acesta a afirmat că, la B., urma să fie însoțit de directorul Școlii de Poliție, si a afirmat textual: „ Înțelegi, tu bă, înțelegi”.

In finalul declarației, martorul a precizat că de fapt, nu a discutat niciodată cu inculpatul referitor la suma de 400 de euro ci doar la suma de 500 de euro, în anul 2009, dar în anul 2010, când a reînnoit propunerea formulată în anul 2009, s-a gândit tot la suma de 500 de euro, așa cum au discutat anterior, în 2009, si când l-a întrebat pe inculpat dacă mai rămâne valabilă această ofertă, inculpatul a răspuns” să văd ce pot să fac”.

Martorul P. F., cu prilejul audierii în cursul cercetării judecătorești, a declarat că-l cunoaște pe inculpatul M. G. de 15 ani, având cu acesta o relație de prietenie, iar în anul 2009, i-a făcut lui P. I. cu inculpatul pentru a fi evaluat din punct de vedere al aptitudinilor fizice.

Conform declarației date de martor, numitul P. I. nu a putut să susțină proba sportivă în anul 2009 deoarece era supraponderal si era respins la vizita medicală. In anul 2010, acesta a avut discuții telefonice cu inculpatul M. referitoare la chestiuni private iar în luna august, a fost sunat de inculpat care i-a comunicat să vecinul său, numitul P. I. nu mai dă nici un semn de viață.

Martorul a declarat că un moment dat, în discuția avută cu inculpatul a afirmat că: „ dacă e nevoie se rezolvă” însă a făcut aceste afirmații întrucât a trăit cu impresia că inculpatul a făcut ore de pregătire sportivă în afara concursului.

Totodată, în declarația dată, martorul a recunoscut că în discuția purtată cu inculpatul l-a întrebat pe acesta referitor la un scor si i s-a răspuns că scorul este de 4-0 sau 4-3, insă a apreciat că această discuție se referea la contravaloarea orelor de meditații făcute de inculpat cu martorul P..

Martorul i-a dat asigurări inculpatului M. că-l cunoaște pe numitul P. ca pe un om serios care-și respectă promisiunea. Deși martorul a afirmat că declarația dată la organele de urmărire penală i-a fost dictată de ofițerul de poliție si a semnat-o întrucât, la acel moment, era într-o situație era foarte tensionată si i s-a părut că, conținutul corespunde realității, în finalul declarației date la instanță, a afirmat că-și menține declarația dată la urmărire penală in integralitate.

Tribunalul a avut în vedere si convorbirea telefonică purtată între inculpatul M. G. și martorul P. F., la data de 27.08.2010, la o zi după promovarea probei de P. I., inculpatul i-a atras atenția amicului său, spunând că „omul tău și-a făcut treaba, dar n-a mai dat un semn”, comunicându-i și suma ce urma a-i fi remisă, folosind expresia „vreo 4 e mult?” și adăugând că este „ca anul trecut, dar mai puțin cu 1-0 la Steaua”, fapt ce confirmă atât înțelegerea anterioară între inculpat și denunțător, cât și susținerile denunțătorului P. I. ,în sensul că suma perceputa a fost cu 100 euro mai puțin decât cea pe care i-o comunicase inculpatul în anul anterior.

Referitor la fapta descrisă la pct 4 din rechizitoriu , Tribunalul a reținut că, în intervalul 21.08._10, inculpatul M. G. a pretins recompense materiale de la martorul D. C. M., candidat, anterior susținerii de către acesta a probei sportive, pentru a-l sprijini direct sau prin exercitarea influenței asupra colegilor din alte comisii, în promovarea acesteia. Candidatul a susținut proba la 25.08.2010, la subcomisia nr. 7, fiind declarat promovat. Recompensa urma a fi primită de inculpat pe 6 sau 7.09.2010.

Referitor la acest act material al infracțiunii continuate de trafic de influență, poziția inculpatului a fost de nerecunoaștere, declarând că, nu a făcut altceva decât să-l testeze pe D. C. si deși, candidații obișnuiau să-l plătească pentru aceste testări, D. C. fiind rudă mai îndepărtată cu soția sa, nu i-a plătit nimic.

Apărarea inculpatului este infirmată de probele administrate în cursul urmăriri penale si al cercetării judecătorești care relevă că inculpatul a primit recompense materiale de la martorul D. C. anterior susținerii probei sportive în scopul de a-l sprijini pe acesta, direct sau prin exercitarea de influențe asupra altei comisii, la promovarea acesteia.

Astfel, din declarația martorului D. C. M. dată în cursul urmăririi penale, rezultă că a efectuat mai multe ore de pregătire sportivă cu inculpatul M. G. în vederea susținerii probei practice la Școala de Poliție si după susținerea acestora, l-a contact telefonic pe inculpat pentru a-i cere părea cu privire la rezultatele obținute la proba sportivă si tot cu această ocazie l-a întrebat dacă:” mai trebuie să dea ceva „ referindu-se atât la plata serviciilor de pregătire fizică cât și la posibilitatea ca inculpatul M. G. să fi vorbit cu cineva în legătură cu garanția pe care acesta i-o propusese anterior

In ceea ce privește această garanție, martorul D. C. a declarat că inculpatul M. G. i-ar fi spus: „dacă cânți trebuie să dansezi”, afirmație din care martorul a înțeles că trebuie să-i facă cinste.

Martorul a mai învederat că anterior susținerii probelor sportive, inculpatul M. i-a solicitat să-i trimită prin SMS, codul de concurs înscris pe legitimația sa.

În declarația dată la 6.09.2010, martorul D. M. C. a relatat că, la finalul unei ședințe de pregătire pe care a avut-o cu inculpatul M. G., după ce i-a confirmat că este bine pregătit, l-a întrebat dacă dorește să vorbească pentru el cu cineva, pentru “siguranță” la promovarea probei sportive, inculpatul fiind dispus să intervină pentru garantarea acesteia. Martorul a relatat că, după promovarea probei sportive, l-a contactat telefonic pe inculpat, întrebându-l dacă “mai trebuie să dea ceva”, în condițiile în care rezultatele obținute au fost foarte bune, fără să fi necesitat vreo “intervenție”. Martorul a precizat că inculpatul M. G. i-a răspuns că “dacă ai cântat, trebuie să dansezi”, cu alte cuvinte “dacă am vorbit, trebuie să plătești “, martorul a relatat că, după câteva zile, l-a contactat telefonic pe inculpat, spunându-i că va trece pe la el “să-l cinstească” după ce mama sa va încasa salariul.

In cursul cercetării judecătorești, martorul și-a nuanțat această declarație în sensul că nu a discutat cu inculpatul despre componența comisiilor în fața cărora urma să susțină examenul si a refuzat propunerea inculpatului referitor la oferirea siguranței promovării examenului de admitere pentru că era stăpân pe calitățile sale fizice necesare pentru a promova concursul.

Martorul a mai declarat că după susținerea probelor sportive l-a contactat pe inculpat si i-a comunicat că urmează să-l cinstească pentru că nu-i luase nici un ban pentru orele de pregătire pe care le efectuase înainte de susținerea examenului, inculpatul fiind de acord cu propunerea sa. In continuarea declarației, acesta a afirmat că l-a întrebat pe inculpat. „ dacă mai trebuie să dea ceva”, fără a avea însă siguranța că inculpatul vorbise cu cineva din cadrul Școlii de Poliție. Conform declarației date de același martor, în cadrul unei convorbiri telefonice pe care a avut-o cu inculpatul, acesta a făcut următoarea afirmație: „ dacă cânți trebuie să dansezi” din care martorul a înțeles că trebuie să-i facă cinste inculpatului.

Referitor la această discuție, martorul a mai învederat că s-a gândit să-i cumpere inculpatului o sticlă de băutură si să facă un grătar insă nu s-a gândit niciodată să-i ofere acestuia o sumă de bani deoarece nu i-a fost pretinsă de inculpat nici pentru antrenamentele pe care le-a efectuat anterior susținerii probelor sportive cu inculpatul si nici în alte scopuri.

Deși martorul si-a nuanțat declarația dată în cursul cercetării judecătorești, afirmând că nu s-a gândit niciodată să ofere sume de bani inculpatului deoarece era sigur pe calitățile sale fizice în susținerea probelor sportive, si-a menținut aspectele relevante referitoare la infracțiunea de trafic de influență în sensul că în cadrul discuțiilor telefonice pe care le-a avut cu inculpatul acesta a afirmat că „ dacă cânți trebuie să dansezi” si la întrebarea adresată la un moment dat, inculpatului; „ dacă mai trebuie să dau ceva”, formulată în contextul ideii de recompensă a inculpatului.

Totodată, din procesul -verbal întocmit de procuror la 1.09.2010, rezultă că D. M. C., la data de 21.08.2010, după înscriere, a expediat un SMS către postul telefonic utilizat de inculpat, comunicându-i numărul de intrare în concurs și numele și prenumele complet.

De asemenea, în cadrul unei discuții telefonice purtate de inculpat cu D. C. la 25.08.2010, după ce acesta promovase proba sportivă, D. C. l-a întrebat dacă mai trebuie să „dea ceva”, făcând referire la faptul că fusese bine pregătit și obținuse rezultate bune fără să mai aibă nevoie de favorizare, iar inculpatul i-a răspuns”păi da, dacă am discutat, asta e. ai comandat, plătești... dacă vrei de siguranță, trebuie să plătești”.

Din faptul că inculpatul i-a comunicat lui D. C. că „pentru IULICĂ e ceva mai mult, fiindcă el n-a fost ca tine...” se desprinde aspectul că D. C. cunoștea deja suma ce fusese stabilită pentru a-i fi remisă inculpatului, odată ce acesta i-a transmis că „pentru IULICĂ e ceva mai mult”.

Tot din convorbirile telefonice înregistrate, rezultă că la data de 30.08.2010, D. C. l-a contactat pe inculpat și i-a comunicat că mama lui încasează salariul pe 6-7 septembrie și că se va duce să-i dea banii “chiar dacă nu ia”, făcând referire la promovarea probei scrise. In acest context, răspunsul inculpatului a fost „da, mă, da!”.

In ceea ce privește fapta descrisă la pct 5 din rechizitoriu, Tribunalul a reținut că, în același interval de timp, anterior susținerii probelor sportive, inculpatul M. G. a pretins de la inculpatul D. F. S., unchiul candidatului D. I., ulterior pus sub învinuire, înainte de susținerea de către acesta a probei sportive, o sumă de bani, pentru a-l sprijini în promovarea probei de pregătire fizică. Candidatul a susținut proba la 25.08.2010, la subcomisia nr. 1, fiind declarat promovat.

Și în ceea ce privește această faptă, inculpatul a declarat că, în cursul anului 2010, a fost sunat de candidații D. L. si D. I. pentru a-i pregăti si testa în vederea pregătirii pentru probele sportive pe care aceștia urmau să le susțină.

Deși în cursul urmăririi penale numiții D. I. si D. I. –L. au refuzat să dea declarații, aceștia au fost audiați în timpul cercetării judecătorești.

Din declarația martorului D. F.-S. rezultă că-l cunoaște pe inculpat de aproximativ 10 ani, cu care are o relație de prietenie si i-a solicitat acestuia să o testeze pe fiica sa, care urma să susțină examenul de admitere la Școala de Poliție din Cîmpina, pentru a verifica dacă este pregătită din punct de vedere fizic. Conform declarației dată de martor, inculpatul a acceptat să o testeze pe fiica sa si ulterior i-a comunicat că aceasta se descurcă bine la probele sportive, însă nu i-a solicitat numărul de concurs si numele acesteia. Martorul a mai precizat că nu i-a plătit nimic inculpatului pentru testările pe care le-a efectuat cu fiica sa.

Din declarația dată de martora D. I.-L. rezultă că a susținut examen la Școala de Poliție din Câmpina în anul 2010, si a promovat probele sportive, dar nu a promovat proba teoretică. Martora a precizat că l-a cunoscut pe inculpatul M. pe un teren de fotbal cu prilejul testărilor sportive pe care le-a efectuat cu inculpatul la rugămintea adresată acestuia, de tatăl său, martorul D. F..

Martora a mai declarat că inculpatul nu i-a dat de înțeles că o poate ajuta la promovarea probelor sportive deoarece nu era nevoie fiind foarte bine pregătită din punct de vere fizic pentru susținerea examenului.

Din discuția telefonică purtată de inculpat cu D. C. la 25.08.2010, când inculpatul i-a comunicat lui D. C. că „pentru IULICĂ e ceva mai mult, fiindcă el n-a fost ca tine...” rezultă că referirea se făcea la faptul că D. I. nu a fost pregătit la fel de bine și a necesitat o intervenție mai importantă și, probabil, mai riscantă. De asemenea, cu prilejul aceleiași discuții, inculpatul i-a spus lui D. C. că „IULICĂ trebuia să fi lăsat ceva la el”, rezultând existența unei înțelegeri anterioare între inculpat și D. I.”. D. C. îi răspunde că “ IULICĂ nu a lăsat nimic la el”.

Ulterior, la 28.08.2010, inculpatul M. G. a purtat o discuție telefonică cu inculpatul D. F. S., care s-a recomandat ca fiind “tatăl L.” ,una dintre candidate – D. I. L. și rudă cu D. I., inculpatul atenționându-l și pe acesta că „IULICĂ trebuia să fi lăsat ceva”, răspunsul interlocutorului fiind acela că „sunt eu și pentru IULICĂ”, adică va onora el promisiunea de recompensare materială a inculpatului și pentru fiica sa, și pentru nepotul său.

Referitor la situația de fapt descrisă la pct 6 din rechizitoriu, Tribunalul, a reținut că, în același mod și în aceleași împrejurări, s-a stabilit că inculpatul M. G. a acceptat promisiunile de recompensare materială făcute de inculpatul D. F. S., pentru a sprijini, prin îndeplinirea propriilor atribuții de serviciu ori prin exercitarea influenței asupra unor colegi membri ai altor comisii de evaluare, pe D. I. L., fiica inculpatului D. F. S..

In cursul urmăririi penale, inculpatul D. F. S. (față de care inițial s-a dispus disjungerea cauzei) s-a prevalat de dreptul de a nu da nicio declarație.

În ce-i privește pe D. I. și D. I. L., acestora li s-a solicitat să dea declarații de martor în cauza privindu-l pe M. G., considerându-se că persoanele menționate au cunoștință de împrejurări relevante privind faptele pentru care este cercetat inculpatul M. G.. Aceștia au refuzat să dea orice fel de declarație și să răspundă întrebărilor organelor de urmărire penală, deși, în mod evident, aceștia, în calitate de candidați, cunoșteau unele aspecte legate de activitatea infracțională sau de circumstanțele comiterii acesteia.

Din convorbirea telefonică purtată la data de 28.08. 2010, rezultă că numitul D. F., care se recomandă ca fiind tatăl L.- candidata D. L., poartă o discuție cu inculpatul M. G. referitor la susținerea probelor sportive ce aveau loc chiar în acea zi, iar inculpatul M. G. afirmă „ Păi, Iulică trebuia să lase ceva pe la C. si totodată îi dă asigurări martorului că: „ eu am să fac tot ce-i posibil să fie bine”.

Totodată, inculpatul M. G., în cadrul aceleiași convorbiri afirmă: „ deci, încerc să fac din toți mușchii mei” iar D. F. îi solicită să-l primească în vizită afirmând: „ eu am venit pregătit, d-asta am zis că…”.

În ceea ce privește situația de fapt descrisă la pct 7 din rechizitoriu, Tribunalul a reținut că, în perioada imediat anterioară susținerii probelor fizice pentru examenul de admitere la Școala de poliție V. L. de la Câmpina, sesiunea august-septembrie 2010, inculpatul M. G. a pretins și a primit foloase materiale de la martorul-denunțător D. I., lăsând să se creadă că are influență asupra colegilor săi din cadrul comisiilor de examinare, pentru a asigura promovarea de către candidata U. F. a probei sportive.

In legătură cu această faptă inculpatul a precizat că, în cursul anului 2010, l-a contactat martorul D. I.- D. solicitându-i să o testeze pe prietena sa care urma să candideze la Școala de Poliție de la Cîmpina si în urma testării i-a comunicat că, în vederea susținerii examenului trebuie să mai lucreze la proba de rezistență si totodată i-a dat acestuia îndrumări pentru a o ajuta pe prietena lui în cadrului programului de pregătire pe care aceasta urma să-l efectueze.

Inculpatul a recunoscut că a primit de la martorul drugă cantitatea de 20 litri de vin, cu titlu de recunoștință pentru că în trecut i-a fost profesor și pentru faptul că i-a testat nivelul de pregătire fizică al prietenei sale.

Inculpatul a precizat că nu i-a solicitat martorului D. D. să-i comunice codul de concurs si numele prietenei sale, deoarece examenul de admitere se desfășura în condiții de transparență.

Apărarea inculpatului în sensul că a primit cantitatea de 20 de litri de vin cu titlu de recompensă pentru o activitate pe care a desfășurat-o în afara atribuțiilor de serviciu, constând în testarea aptitudinilor fizice ale candidatei U. F., ci nu pentru a asigura promovarea de către aceasta a probei sportive pe care urma să o susțină este infirmată de probele administrate în cursul urmăririi penale si al cercetării judecătorești.

Din declarația martorului denunțător D. D. I., dată în cursul urmăririi penale, a rezultat că acesta, cunoscându-l pe inculpat, ca fost profesor al său la Catedra de educație fizică, l-a contactat inițial pentru a-l ruga să o examineze pe prietena sa. Cu ocazia întâlnirii de la Filipeștii de P., inculpatul i-a solicitat lui D. D. I. numele complet al prietenei sale și codul de concurs, iar martorul denunțător i-a înmânat inculpatului un bidon cu vin de 20 l. Martorul a arătat că din faptul că i-a fost solicitat codul de concurs al numitei U. F., atât el, cât și aceasta, au înțeles că M. G. urma să o ajute pe candidată la promovarea probelor sportive.

Aceeași poziție a avut-o martorul si în cursul cercetării judecătorești când cu prilejul audierii, acesta a declarat că, l-a cunoscut pe inculpatul M. G. în cadrul Școlii de Poliție pe care a absolvit-o în anul 2009, acesta fiind profesor de educație fizică si autoapărare.

In urma discuțiilor purtate cu prietena sa U. F., care i-a comunicat intenția de a susține examenul la Școala de Poliție din Cîmpina i-a povestit acestuia să-l cunoaște pe inculpatul M. si împreună au hotărît ca U. F. să efectueze ore de pregătire sportivă cu inculpatul M., scop în care l-au contactat în iunie 2010. Astfel, împreună cu prietena sa, s-a deplasat la domiciliul inculpatului în localitatea Filipeștii de P., unde inculpatul a testat-o pe numita U. F. în sensul că pus-o să arunce mingea medicinală, prilej cu care i-au dus acestuia un bidon de 20 litri de vin. Referitor la acest bidon cu vin, martorul a precizat că i l-a oferit drept cadou inculpatului, iar acesta i-a solicitat prietenei sale U. F. numele complet si codul de concurs, aspect din care a înțeles că inculpatul urma să primească o recompensă materială în schimbul ajutorului dat de acesta prietenei sale la promovarea probelor sportive.

Martorul a mai precizat că prietena sa nu a promovat probele sportive deoarece nu a reușit să se încadreze in timpul necesar, aspect ce i-a fost adus la cunoștință de către inculpat care i-a comunicat că borderourile fuseseră deja semnate si mai erau ai alte persoana pe motodrom.

Din această discuție cu inculpatul, martorul a înțeles să inculpatul M. ar fi trebuit să intervină pentru a ajuta pe prietena sa in vederea promovării probei sportive iar ulterior, e urmând să se revanșeze față de acesta.

Din declarația aceluiași martor rezultă că i-a mai oferit inculpatului un bidon cu 20 litri cu vin cu ocazia testării calităților sportive pe care acesta a efectuat-o cu candidata U. F..

Martorul a mai precizat că nu a existat nici o discuție între ei, prietena sa si inculpat înainte de solicitarea codului de concurs, referitoare la o promisiune de ajutor pentru ca U. F. să promoveze probele sportive. Conform declarației dată de martor, acesta a apreciat că dacă inculpatul cunoștea codul de concurs era posibil să intervină pentru a o ajuta pe prietena sa la promovarea acestuia si s-a gândit că din moment ce inculpatul solicita acest cod, nu o făcea în mod gratuit.

Înțelegerea anterioară a celor doi a rezultat și din conținutul convorbirilor telefonice purtate de inculpat cu martorul denunțător D. D. I., la 30.08.2010, ora 11.35, în care M. G. spune că “am încercat cât s-a putut, m-ai înțeles?”, “cam un minut și ceva a lăsat peste”, “și doar am zis clar să fie acolo, într-un grup” făcând referire la faptul că era mai ușor să fie denaturat rezultatul dacă persoana trecea linia de sosire cu un alt grup declarat admis. De asemenea, inculpatul a făcut mențiunea “mă oftic”, exprimându-și regretul pentru că în acest caz a pierdut unele foloase materiale. Inculpatul a mai arătat că respectiva candidată fusese examinată în comisia lui BIOLĂNESCU C., spunând despre acesta că “este prietenul meu, m-ai înțeles? Adică nu se punea problema”, și adăugând, pentru a-și cere scuze, că “oprești ăla de zece mii de ori, dar cât?”, făcând referire la cronometru si la imposibilitatea candidatei de a obține timpii necesari pentru promovarea probei sportive.

Referitor la situația de fapt reținută la pct 8 din rechizitoriu, Tribunalul a reținut că, în perioada anterioară începerii probelor sportive din cadrul examenului de admitere sesiunea august-septembrie 2010, inculpatul M. G. a dat de înțeles martorei-denunțătoare I. A. că dorește să fie recompensat material pentru ajutorul pe care urma a i-l da acesteia, prin îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor sale de serviciu ori prin traficarea influenței asupra altor colegi membri în comisiile de examinare, în promovarea probelor fizice.

Poziția inculpatului, cu privire la această faptă, a fost aceea de nerecunoaștere, în cursul cercetării judecătorești declarând că nici măcar nu a cunoscut-o pe candidata I. A. si nu a efectuat cu aceasta testări pentru susținerea probelor sportive.

Apărarea inculpatului este infirmată de probele administrate în cursul procesului penal care au relevat că inculpatul a urmărit să fie recompensat material de către martora I. A. în schimbul ajutorului pe care urma să i-l dea acesteia la proba sportivă pe care urma să o susțină.

In cursul urmăririi penale, martora denunțătoare I. A. a declarat că, inițial, inculpatul M. G. a fost rezervat atunci când aceasta i-a propus să o testeze pentru probele sportive, întrebând-o de unde îl cunoaște și cine a trimis-o la el, martora răspunzându-i că a aflat de la alți candidați despre posibilitatea testării. Întrucât aceasta s-a plâns către inculpat că nu are o stare fizică foarte bună și că nu mai poate veni la antrenamente, inculpatul M. G. i-a solicitat să-i trimită prin sms numele complet și codul de concurs, lucru pe care candidata l-a făcut. Această împrejurare a constituit una din modalitățile prin care inculpatul a lăsat-o să înțeleagă pe martoră că urmărește, indubitabil, o recompensare materială, martora înțelegând și că acesta, fiind profesor la școala respectivă, i-ar fi putut acorda sprijin fie personal, fie prin colegii săi.

Martora a abandonat la una din probe, fiind respinsă, la data de 29.08.2010.

Aceste aspecte au fost susținute de martoră si în declarația dată în cursul cercetării judecătorești in care arată că, deși nu-l cunoștea anterior pe inculpat, a luat legătura cu acesta si l-a rugat să-i testeze aptitudinile fizice, efectuând cu inculpatul două antrenamente pentru care a plătit suma de 100 lei.

Conform declarației dată de martoră, urma să mai efectueze si un al treilea antrenament cu inculpatul însă deoarece starea de sănătate precară nu-i permitea, l-a sunat si i-a adus la cunoștință acest lucru, iar în aceleași împrejurări, inculpatul i-a solicitat numele si codul de concurs, pe care i le-a trimis printr-un SMS.

Martora a declarat că în acel moment nu s-a gândit la nimic în legătură cu acea solicitare a codului de concurs, însă în momentul în care a fost audiată la parchet si i s-a prezentat întreaga situație în legătură cu inculpatului, s-a gândit că prin solicitarea numelui si a codului de concurs este posibil ca inculpatul să fi urmărit o recompensă materială.

Martora a precizat că a susținut proba sportivă la sfârșitul lunii august- începutul lunii septembrie și nu a promovat-o întrucât s-a împiedicat si a căzut la proba de rezistență.

Declarațiile martorei sunt confirmate si de conținutul convorbirii telefonice pe care inculpatul M. G. a avut-o cu fratele său, M. V., la data de 31.08.2010, ora 15.06, în care M. G. l-a înștiințat pe fratele său că “aia n-a luat, de la B. (I. A..), că “a abandonat la rezistență”, comunicându-i și că “a picat la C.”. Din aceleași convorbiri rezultă că inculpatul M. G. și-a exprimat regretul că nu a reușit să o ajute pe candidata I. A., folosind cuvintele “bă frate, o ajutam cu cea mai mare plăcere, îți dai seama că ... era vorba de bani, de una, de alta, m-ai înțeles”,din aceeași conversație rezultă că acestea ar fi fost spusele profesorului C., la rugămintea exprimată inițial de inculpat. Concluzia inculpatului a fost că “...te riști, se riscă omul, dar nu prea mult, mai ales C., că e la început și nu... nu prea știe mersurile!”.

Probele administrate în cauză au relevat că pretinderea, acceptarea promisiunilor ori primirea sumelor de bani sau a altor foloase materiale s-a făcut de către inculpat pentru traficarea influenței pe lângă membri comisiei de examinare la care au fost repartizați candidații menționați anterior.

In ceea ce privește infracțiunea de trafic de influență în formă continuată, apărarea inculpatului care a recunoscut că a primit 2 saci cu legume, un pește si 20 litri de vin, drept răsplată pentru orele de pregătire fizică pe care le-a efectuat cu candidații la Școala de Poliție din Cîmpina și nu pentru a interveni pe lângă colegii săi care făceau parte din comisiile de examinare pentru a-i ajuta pe aceștia să promoveze examenul, în orice condiții, chiar si în ipoteza în care nu erau pregătiți, este răsturnată de probele administrate in cauză respectiv, declarații martori-denunțători si procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice înregistrate din care rezultă că inculpatul a acceptat promisiuni de daruri, bani sau alte foloase, fie direct, fie prin intermediul altor persoane pentru a facilita promovarea probelor sportive de către candidați.

Astfel, acceptarea promisiunilor de daruri, sume de bani sau a altor foloase s-a făcut de către inculpat în cadrul convorbirilor telefonice pe care le-a avut cu candidații sau rudele acestora si totodată, aceste aspecte rezultă si din conduita inculpatului care a procedat la solicitarea codului de concurs si al numelui fiecărui candidat înainte de susținerea de către aceștia a probelor sportive, în condițiile în care în ceea ce-i privește pe acești candidați, au susținut probele la diferite comisii din care nu a făcut parte si inculpatul.

Desi din declarațiile martorilor-denunțători a rezultat si aspectul că aceștia au procedat și la plata către inculpat a ședințelor de antrenament efectuate înainte si în afara concursului, în timpul liber al inculpatului, aceleași probe au relevat că aceștia i-au propus inculpatului diferite sume de bani sau bunuri pentru a se asigura că vor promova probele sportive în orice condiții, chiar si în ipoteza când nu reușeau să atingă baremele impuse pentru promovarea acestor probe.

Totodată, inculpatul a mai învederat în apărarea sa că, nu avea posibilitatea să intervină pe lângă colegii săi care erau desemnați să participe în comisiile de examinare deoarece această desemnare se făcea în mod aleatoriu, în dimineața zilei în care se susținea concursul.

Această apărare a inculpatului este irelevantă pentru reținerea de către instanță a dispoz. art. 257 C.p. având în vedere teoria si practica judiciară care au statuat că infracțiunea de trafic de influență se consumă în momentul în care infractorul, prevalându-se de influența presupusă sau reală pe care o are pe lângă un funcționar, pretinde bani sau alte valori spre a-l determina să efectueze un act, indiferent dacă ulterior a intervenit sau nu în acest sens. Există infracțiunea consumată chiar dacă autorul pretinzând sau primind foloasele, ori acceptând promisiunea lor, nu s-a gândit nici un moment să intervină în favoarea cumpărătorului de influență. Intrucât traficul de influență este o infracțiune cu conținuturi alternative, faptele prin care se concretizează, două sau chiar toate acțiunile ( pretinderea, primirea sau acceptarea) comise de aceeași persoană, chiar la diferite intervale de timp reprezintă in ansamblu, o unitate infracțională naturală.

In drept,s-a reținut că fapta inculpatului M. G. care în calitate de profesor si membru al comisiei de examinare pentru verificarea aptitudinilor fizice la examenul de admitere la Școala de agenți de poliție V. L. Câmpina, în sesiunea august-septembrie 2010, a pretins, a acceptat promisiuni și a primit bani și alte foloase materiale de la candidați, în baza unei rezoluții infracționale unice, lăsând să se creadă că are influență asupra colegilor săi membri ai altor comisii de examinare, pentru a asigura promovarea probelor sportive de către candidați întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, în formă continuată, prev. de art. 257 C.p. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 al. 2 C.p.

Pentru infracțiunea săvârșită în formă continuată, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea la individualizarea căreia va avea în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C.p. respectiv, pericolul social concret al faptei săvârșite de inculpat, modalitatea de comitere (prin acceptarea promisiunilor si primirea de bani si alte foloase de la candidați, lăsând să se creadă că are influență asupra altor colegi sau membri altor comisii în scopul promovării probelor sportive de către candidați) dar circumstanțele personale ale inculpatului,care înainte de trimiterea sa în judecată a avut o conduită bună în familia si societate, remarcându-se prin obținerea unor diplome si medalii la concursurile naționale si internaționale de judo la care a participat în calitatea de sportiv de performanță.

Totodată, din caracterizările si declarațiile martorilor în circumstanțiere rezultă că inculpatul are o familie organizată si este cunoscut ca o persoană politicoasă, sociabilă cu prietenii si vecinii săi.

Prin urmare, Tribunalul a apreciat că toate aceste împrejurări, pot fi reținute drept circumstanțe atenuante, în favoarea inculpatului conform disp. art. 74 lit a C.p. ce au drept efect reducerea pedepsei conform disp. art. 76 lit d C.p.

Referitor la situația de fapt descrisă la pct 9 din rechizitoriu, Tribunalul a reținut că, în perioada anterioară susținerii probelor sportive din cadrul examenului de admitere la Școala de poliție de la Câmpina, în sesiunea august-septembrie 2010, inculpatul M. G. a acceptat de la învinuitul TORCICA I. promisiunea unor foloase materiale pentru a o sprijini, prin prisma atribuțiilor de serviciu proprii, pe candidata TORCICA A., la promovarea probelor sportive, candidata fiind examinată chiar de inculpat în cadrul comisiei nr. 3 din care acesta a făcut parte, fi8ind declarată admisă la 31.09.2010.

Poziția inculpatului cu privire la această faptă a fost aceea de nerecunoaștere declarând cu prilejul audierii, în cursul cercetării judecătorești, că a cunoscut-o pe fiica numitului T. I., în anul 2010, când aceasta susținut examenul de admitere la Școala de Poliție din Câmpina.

Inculpatul a recunoscut că a avut convorbiri telefonice cu tatăl candidatei T. A., numitul T. I., însă nu a discutat nimic referitor la o recompensă pentru că fiica sa ar fi promovat proba sportivă.

Din declarația dată martorul TORCICA I., în cursul urmăririi penale, rezultă că inculpatul M. G. cunoștea, anterior înscrierii, că fiica prietenului său, numita TORCICA A., s-ar fi putut înscrie la examen, dar nu era nimic cert. Deși martorul a negat existența unei înțelegeri cu inculpatul M. G. în sensul celor arătate, a acceptat că i-a comunicat cu prilejul unei întâlniri inculpatului M. G. “să aibă grijă de fiica sa”, fără a-i spune care era sensul acestei solicitări.

Aceeași poziția a avut-o martorul si în cursul cercetării judecătorești, cu nuanțarea referitoare rugămintea pe care i-a transmis-o inculpatului în sensul de a avea grijă de fiica sa, însă această rugăminte se referea la un ajutor moral, constând în supravegherea fiicei sale în scopul de a evita problemele ce s-ar fi putut ivi între candidații din campusul sportiv, fiind îngrijorat că în ziua de astăzi se întâmplă multe incidente.

Deși martorul susține că solicitarea pe care i-a a dresat-o inculpatul in sensul de a avea grijă de fiica sa nu se referea la ajutorul pe care inculpatul urma să i-l dea acesteia la promovarea probei sportive, din convorbirile telefonice purtate intre martor si inculpat rezultă că, inculpatul M. G. îl contactează pe TORCICA I., din discuțiile acestora rezultând de fapt, că inculpatul aștepta o recompensă materială. Astfel, inculpatul afirmă textual “vezi că trebuie să mă cauți”, răspunsul lui TORCICA I. fiind “da, da, tati, știu. V. fratele tău, diseară.”. Din convorbire a rezultat necesitatea ca cei doi să discute “face to face”. Aceste aspecte nu sunt în concordanță cu cele declarate de învinuitul TORCICA I., care a susținut că a trecut pe la domiciliul inculpatului, în mod neplanificat, fiind prin zonă, și că au vorbit de judo.

Convorbirile telefonice reliefează aspectul că cei doi s-au întâlnit pentru a discuta despre lucruri ce nu puteau fi comunicate telefonic, necesitatea acestei întâlniri fiind demonstrată inclusiv de utilizarea expresiei “vezi că trebuie să mă cauți” (cu certitudine nu se impunea o discuție face to face în legătură cu sportul judo). Înțelegerea prealabilă în sensul reținut de organele de urmărire penală este demonstrată și de o convorbire telefonică pe care inculpatul M. G. a avut-o cu soția sa, M. M., la 30.08.2010, ora 10.27, în care inculpatul i-a comunicat cesteia că “a lui I.” (TORCICA A. –n.n.)” a picat la mine”, iar la întrebarea soției dacă ”a luat”, răspunsul inculpatului a fost “păi”, pe un ton care a dorit să sugereze “cum să nu!”. În cadrul aceleiași conversații, inculpatul i-a comunicat soției sale că “M. (șeful său) a fost la noi, astăzi”, iar la întrebarea acesteia “și tu cum ai putut cu a lui I.?”, inculpatul a spus că nu poate vorbi în acel moment. De altfel, martorul TORCICA I. a declarat că, după ce fiica sa a promovat probele sportive, l-a contactat din nou telefonic pe inculpatul M. G., spunându-i că dorește să se întâlnească cu acesta, scopul fiind acela de a-l ruga încă o dată să aibă grijă de fiica sa, pentru a nu avea probleme în campus, precum și de a efectua unele comunicări pe teme sportive. Astfel, motivele au fost aceleași ca și la întrevederea precedentă, susținerile martorului TORCICA I. nefiind însă credibile în contextul ansamblului probator al cauzei.

Referitor la situația descrisă la pct. 10 din rechizitoriu, Tribunalul a reținut că, în cursul lunii august 2010, cu ocazia pregătirilor pentru proba fizică efectuate de inculpatul M. G. cu T. M. T., fiica numitului T. M., inculpatul a acceptat promisiunea de recompensare materială de la T. M., pentru a o sprijini pe fiica sa la promovarea probei sportive, prin prisma poziției de profesor și membru în cadrul unei comisii de examinare.

Vinovăția inculpatului în ceea ce privește această faptă rezultă din coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale si al cercetării judecătorești.

Astfel, martorul T. M. a declarat în cursul urmăririi penale, că fiica sa a efectuat ore de pregătire sportivă, iar ulterior promovării probei, l-a contactat pe inculpat pentru a-l invita la un „pahar” în semn de recunoștință pentru îndrumarea fiicei sale.

Tot din declarația acestuia a rezultat că i-a achitat inculpatului suma de 40 lei pentru fiecare ședință de pregătire pe care a efectuat-o cu fiica sa.

Candidata T. M. T. a susținut proba sportivă la 30.08.2010, la subcomisia nr. 7, din care a făcut parte, în calitate de examinator, inculpatul, fiind declarată admisă.

Din conținutul discuției telefonice purtată la 1.09.2010, ora 20.52, între M. G. și T. M. a rezultat, fără dubiu, existența unei înțelegeri anterioare între cei doi în sensul recompensării materiale a inculpatului, T. M. spunând că a încercat în repetate rânduri să-l contacteze, răspunsul inculpatului fiind ”vedeți-vă de treaba dvs, ...nu trebuie nimica să-mi mulțumiți mie”. T. M. insista să revină cu un telefon peste cincisprezece minute, pentru a discuta, iar inculpatul a precizat “nu trebuie să mai reveniți, deci, înțelegeți?”...,”nu trebuie să mă sunați și nu mai trebuie să mă sunați pe mine, înțelegeți? Că n-aveți de ce să mă sunați, asta vroiam să vă explic. Interlocutorul era tot mai insistent: “Nu, trebuie!” T. M. i-a precizat inculpatului că în ziua următoare ajunge în zonă “ca să...”, iar inculpatul i-a întrerupt fraza nelăsându-l să vorbească, cu cuvintele “nu trebuie, eu sunt plecat”. La întrebarea interlocutorului “când reveniți în zonă?, inculpatul a răspuns răspicat “Niciodată”. Întrucât T. M. nu înțelegea mesajul, a continuat să spună că va trece pe acasă pe la inculpat, acesta refuzând. Atunci interlocutorul a spus:”Mă puneți în cea mai neplăcută postură (adică îi rămâne dator- n.n.), răspunsul inculpatului fiind “Nu, nu, nu, nu, păi e cea mai plăcută pentru mine, nu pot să vă spun mai mult”. T. M. tot nu a înțeles ce dorea să-i transmită inculpatul, dialogul, de-a dreptul hilar, fiind următorul:

“T. M.: Deci, dom profesor, indiferent că copilul reușește, nu reușește, la mine problema este că trebuie să vă respect.

M. G.: Deci, nu, vedeți-vă de treaba dumneavoastră...că eu n-am făcut nimic.

T. M.: Credibilitatea la persoana dumneavoastră.

M. G.: Auziți, ascultați-mă ce vă spun nu vorbiți prostii, că n-are rost să mă cinstiți pe mine cu nimica, vedeți-vă de treaba dumneavoastră ...

T. M.: Cum să nu, deci sunteți un om deosebit...”.

Din convorbirea telefonică purtată între numitul T. M. si inculpat rezultă o atitudine de negare a oricărei implicări din partea inculpatului afirmând că “nu mai revin niciodată în zonă” aspect ce se datorează faptului că în dimineața aceleiași zile, inculpatul a primit pe telefonul mobil, un sms cu conținutul “Ești urmărit. Gagica D. e cu ochii pe tine.”

In drept,s-a reținut că fapta inculpatului M. G., care în aceeași calitate și în același interval de timp, a pretins si a acceptat promisiuni sau daruri de la candidați, în baza unei rezoluții infracționale unice, pentru a asigura promovarea probelor sportive de către aceștia, prin îndeplinirea corespunzătoare sau necorespunzătoare a propriilor atribuții de serviciu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 254 al. 1 C.p. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 al. 2 C.p.

Prin urmare, tribunalul a procedat la schimbarea încadrării juridice a acestei fapte din infracțiunea prev. de art 254 alin 1 rap la art 6 din Legea 78/2000 în infracțiunea prev. de art 254 alin 1 din Cp rap la art 6 din Legea 78/2000 cu aplicarea art 41 alin 2 din Cp .deoarece probele administrate în cauză au demonstrat că inculpatul a pretins si a acceptat promisiuni sau daruri de la candidați, în baza unei rezoluții infracționale unice.

De altfel, descrierea faptei în considerentele rechizitoriului era aceea că inculpatul a pretins si a acceptat promisiuni sau daruri, de la doi candidați, în baza unei rezoluții infracționale unice, însă în dispozitivul rechizitoriului s-au omis dispoz. art. 41 alin.2 C.p.

Referitor la solicitarea parchetului în sensul de a se dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art 254 alin 1 din Cp rap la art 6 din Legea 78/2000 cu aplicarea art 41 alin 2 în infracțiunea prev. de art 254 alin 2 rap la art 6 din Legea 78/2000 cu aplicarea art 41 alin 2 din Cp., Tribunalul a procedat la respingerea acesteia întrucât, din actele dosarului nu a rezultat ca inculpatul, chiar si în calitatea de membru a unei comisii de examinare, să aibă atribuții de control.

Astfel, din actul intitulat Dispoziția de zi a directorului Școlii de Agenți de Poliție V. L. rezultă că inculpatul M. G. a fost desemnat ca Președinte al subcomisiei nr. 3 pentru examinarea candidaților care susțineau probele sportive iar din Metodologia cadru de organizare si desfășurare a concursurilor de admitere în instituțiile de învățământ postliceal din cadrul Ministerului Administrației si Internelor rezultă că în calitatea de Președinte de subcomisie, inculpatul M. G. avea ca atribuții: prezența pe parcursul desfășurării probelor în baza sportivă, examinarea candidaților la probele fizice în urma cărora se întocmeau borderouri în care se consemnau rezultatele/ performanțele candidatului. Tot din același Regulament rezultă că înainte de a fi distribuite, borderourile sunt semnate si ștampilate pe fiecare pagină de președintele comisiei si contrasemnate de către reprezentantul Inspectoratului General. In același Regulament se mai arată că borderourile pentru probele fizice sunt semnate si de membrii subcomisiei si sunt depuse la Secretariat împreună cu lista celor nepromovați, retrași sau neprezentați. Toate aceste acte demonstrează că inculpatul M. G. a avut calitatea de membru la Subcomisia nr. 3, calitate în care s-a ocupat, conform Regulamentului, de examinarea candidaților, întocmirea borderourilor si predarea acestora.

Prin urmare,tribunalul a apreciat că activitatea inculpatului de examinare a candidaților si de înscrierea rezultatelor în borderouri, și predarea acestora nu echivalează cu exercitarea unor atribuții de control, condiție esențială pentru a se putea reține dispoz. art. 254 alin.2 C.p.

La individualizarea judiciară a pedepsei tribunalul a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C.p. respectiv, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, modalitatea de comitere, prin pretinderea si acceptarea de promisiuni sau daruri de la candidați, în baza unei rezoluții infracționale unice, pentru a asigura promovarea probelor sportive de către aceștia, prin îndeplinirea corespunzătoare sau necorespunzătoare a propriilor atribuții de serviciu, dar si circumstanțele personale ale inculpatului.

Toate actele depuse la dosar în circumstanțiere au relevat că înainte de trimiterea în judecată, inculpatul a avut un comportament bun în familie si societate, remarcându-se în plan profesional, prin medaliile si diplomele obținute la competițiile naționale si internaționale la care a participat, în calitatea sa de sportiv de performanță.

Toate aceste considerații, ca și aspectul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, a condus tribunalul la concluzia că în favoarea acestuia pot fi reținute circumstanțe atenuante, conform disp. art. 74 lit a C.p. si art. 76 lit c C.p.

De asemenea, aceleași argumente au stat la baza concluziei că scopul educativ-preventiv al pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului, prin aplicarea dispozițiilor art. 81, 82, 83 C.p. referitoare la suspendarea condiționată.

In ceea ce privește modalitatea de executare, Tribunalul a apreciat, având în vedere atât faptele săvârșite în concret, cât și circumstanțele personale pozitive ale inculpatului (lipsa antecedentelor penale, existența unui domiciliu stabil, caracterizările pozitive depuse la dosar din care rezultă că este cunoscut ca o persoană cu un comportament onorabil în familia si în societate, iar în calitatea sa de sportiv de performanță, a obținut numeroase medalii la competițiile naționale si internaționale ) că scopul educativ-preventiv al pedepsei rezultante de 2 ani închisoare poate fi atins în acest caz si fără privarea de libertate a inculpatului, prin aplicarea dispozițiilor art. 81, 82, 83 C.p. referitoare la suspendarea condiționată.

În temeiul disp. 81 din Cp a suspendat condiționat executarea pedepsei de 2 ani închisoare, pe un termen de încercare de 4 ani, calculat conform art. 82 din Cp.

În temeiul disp. art. 83 din Cp a atras atenția inculpatului asupra revocării suspendării condiționate a executării pedepsei, în cazul săvârșirii de noi infracțiuni.

În temeiul disp. art 71 alin 5 din Cp pe durata suspendării executării pedepsei închisorii se va suspenda și executarea pedepselor accesorii.

În temeiul disp. art 88 din Cp a constatat că inculpatul a fost reținut 24 de ore din 3.09 2010 și arestat preventiv din 4.09 2010 și până la 27.12 2010.

Tribunalul nu a procedat la confiscarea, conform art. 257 alin 2 C.p. a bunurilor si sumelor de bani primite de inculpat, deoarece in acest caz sunt aplicabile dispoz. art. 6/1 alin. 4 din Legea nr. 78/2000 privind restituirea către denunțători a banilor dați iar nu prevederilor art. 257 alin. 2 C.p., referitoare la confiscare.

In speță, persoanele de la care inculpatul a primit bunurile si suma de bani s-au autodenunțat iar prin urmare, soluția adoptată de procuror față de acestea a fost aceea ce neîncepere a urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de cumpărare de influență prev. de art. 6/1 din Legea nr. 78/2000, martorii-denunțători beneficiind de cauza de nepedepsire prevăzută de alin. 2 al acestui text de lege.

Deși infracțiunea de trafic de influență este o infracțiune producătoare de prejudicii, în speță sunt aplicabile disp. art. 6/1 alin.2 si 4 din Legea nr. 78/2000.

Din aceste dispoziții rezultă că cel care denunță fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat pentru acea faptă nu se pedepsește si are dreptul de a i se restitui banii sau lucrurile ce au făcut obiectul infracțiunii de trafic de influență.

În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 3008 din 26.09 2008, conform căreia denunțătorilor, în situația în care denunță fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat pentru acea faptă nu se pedepsesc și au dreptul de a i se restitui banii sau bunurile ce au făcut obiectul infracțiunii. Astfel acestora le sunt aplicabile dispozițiile art. 6/1 alin 2 și pe cale de consecință ale art. 4 din Legea78/2000 privind restituirea bunurilor ce au făcut obiectul infracțiunii, iar nu pe cele ale art. 257 alin 2 din Cp privind confiscarea.

Prin urmare, tribunalul a procedat la restituirea contravalorii bunurilor ce au făcut obiectul infracțiunii de trafic de influență întrucât acestea nu mai există în materialitatea lor, fiind vorba de bunuri consumptibile, precum si a sumei de 600 de euro către martorii-denunțători.

În temeiul disp. art 6/1 alin 4 din Legea 78/2000 va dispune restituirea către numitul R. Ș., a sumei de 70 lei reprezentând contravaloarea a doi saci de gogoșari și a doi pești, către D. D. I. a sumei de 100 ron reprezentând contravaloarea a 20 de litri de vin.

În temeiul disp. art. 6/1 alin 4 din Legea 78/2000 a dispus restituirea sumei de 600 de euro către denunțătorul S. M..

A menținut măsura asiguratorie a sechestrului instituită în cursul urmăririi penale asupra autoturismului marca Ford Focus DNW c9db1 cu nr. de înmatriculare_ , . WFONXXGCDN1J0869, aparținând inculpatului M. G..

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – Secția de Combatere a Corupției și inculpatul M. G..

P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. a criticat sentința pentru greșita respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 254 alin. 1 raportat la art. 6 din legea 78/2000 în infracțiunea, în infracțiunea prev. de art. 254 alin. 1 și 2 raportat la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, pentru greșita individualizare a pedepsei în raport cu criteriile art. 72 Cod penal sub aspectul cuantumului și al modalității de executare precum și pentru oportunitatea aplicării măsurii de siguranță prev. de art. 115 Cod penal.

În susținerea primului motiv de apel, P. a arătat că din actele și lucrările dosarului reiese că inculpatul deținea funcția de Președinte al Subcomisiei nr.3 pentru probele sportive, din componența aceleiași comisii mai fac parte reprezentantul I.G.P.R. și starterul, agent șef J. D., fila 86 Dup, vol.IV. Președintele subcomisiei este prezent la întocmirea listei cu candidați nepromovați, retrași sau neprezentați în prezența tuturor echipelor, la încheierea operațiunilor scriptice cu regim de evidență primară, documente păstrate în dosarul de admitere. Cu alte cuvinte în virtutea autorității funcției de președinte, prezența acestuia este o garanție și o condiție a desfășurării tuturor acestor operațiuni, pe care inculpatul le supraveghează. Sau în altă ordine de idei aceste etape nu se pot desfășura în lipsa sa, așa cum rezultă din măsurile enumerate de procesul verbal încheiat de MAI-IGPR pe care le poate lua președintele subcomisiei pentru verificarea aptitudinilor fizice, fila 81 DUP, vol.IV. Faptul că din punct de vedere ierarhic, avizarea examenului se realizează prin centralizare la nivelul Comisiei, care printre altele ștampilează și semnează borderourile, nu are relevanță juridică și nici nu îl transformă pe inculpat într-o persoană fară nicio responsabilitate de control pe care o are din plin la nivelul de examinare ca președinte al Subcomisiei nr.3.

În motivarea celui de-al doilea motiv, s-a arătat că reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal este pur formală, întrucât aspectele pozitive pe care le-a reținut instanța de fond vizează aspecte anterioare săvârșirii infracțiunilor, de exemplu bun familist, excelent profesionist, fără antecedente penale.

Lipsa antecedentelor penale este o condiție pentru ca inculpatul să-și desfășoare activitatea într-o unitate școlară în care se pregătesc viitorii polițiști ai României. Așadar dacă inculpatul avea cazier nu se putea angaja în slujba unui astfel de serviciu public de interes național în materie de securitate a statului. Dacă este o condiție de angajare, instanța de fond nici nu putea să aibă în vedere acest aspect în procesul de evaluare a circumstanțelor personale pozitive ale inculpatului acuzat pentru infracțiuni care aduc atingere unor activități de interes public. Cu privire la contribuția inculpatului în domeniul profesional în care a avut rezultate deosebite și pentru care desfășura activități didactice, nici aspect nu putea să atragă reținerea acestei circumstanțe atenuante judiciare, deoarece pentru aceste merite în domeniul sportiv a fost deja recompensat de statul român prin

angajare în unitatea școlară, prin acordarea de grad profesional de inspector principal de poliție și comisar, este recunoscut în comunitate drept cetățean de 6 onoare. Cu toate aceste recompense și recunoaștere a competențelor sportive, inculpatul și-a încălcat toate obligațiile profesionale înțelegând să își comercializeze îndatoririle de serviciu pentru propria bunăstare.

In acest context, în care nu se poate face abstracție de gravitatea acuzațiilor prin prisma naturii relațiilor sociale ocrotite de normele penale și de deontologie profesională, de poziția procesuală constantă a inculpatului de nerecunoaștere a săvârșirii infracțiunilor, prin prezentarea unor explicații neplauzibile, de genul că tot ceea ce a primit reprezenta mai mult sau mai puțin probabil recunoștiința părinților, a cunoștințelor sau prietenilor candidaților pentru meditațiile date, pentru că inculpatul nu este sigur de titlul cu care a primit atențiile alimentare sau băuturi alcoolice, nu se poate reține această circumstanță decât în mod subiectiv și formal.

În acest sens se solicită o pedeapsă rezultantă a cărei executare să aibă loc în regim de detenție, întrucât este foarte grav ca o persoană foarte bine pregătită în domeniul sportiv, în calitate de cadru didactic, să promoveze contracost elevi într-o școală de poliție care nu au acele aptitudini sportive esențiale în ceea ce privește condiția fizică sau probleme medicale de vedere. Astfel prin poziția procesuală a inculpatului raportată la gravitatea acuzațiilor,caracterul de durată al activității infracționale, instanța nu a prezentat nici un argument juridic referitor la îndeplinirea condiției legale prev. de art.81 al. 1 lit. c Cp. privind aprecierea că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea pedepsei. Și ceea ce este și mai evident în sensul că rolul educativ, preventiv al pedepsei nu va fi atins, este că inculpatul își desfășoară în continuare activitatea în această instituție. Pentru această ultimă observație s-a solicitat aplicarea măsurii de siguranță a interzicerii inculpatului de a mai profesa în continuare în cadrul Școlii de agenți de poliție V. L. din Câmpina, deoarece s-a folosit de această profesie atât de specială, de cadru didactic pentru a-și atinge obiective de natură materială incompatibilă eu serviciul public în slujba căruia se afla. Ceea ce intrigă cel mai mult este atitudinea inculpatului față de săvârșirea acestor infracțiuni, acesta deși conștientizează riscul de a fi surprins și arestat de autoritățile judiciare, nu a avut nicio reacție de cenzură a acțiunilor infracționale, comunicând în continuare codat 7 cu rudele concurentei T. A. în vederea atingerii scopului material urmărit. Având în vedere că inculpatul, deși cunoaște normele de deontologie profesională în materie didactică, refuză sau nu este preocupat să le respecte, profilul moral este impropriu, incompatibil, neadecvat desfășurării în continuare de activități didactice în cadrul Școlii de agenți de poliție V. L. din Câmpina în condițiile stabilite de art. 115 Cp., ca măsură de siguranță.

Inculpatul M. G. a criticat, la rândul său sentința pentru nelegalitate sub aspectul condamnării sale pentru infracțiunile de trafic de influență – 8 acte materiale și luare de mită – două acte materiale întrucât faptele nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de corupție arătate, impunându-se ca soluție de achitare, conform art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală.

Cu privire la prima faptă s-a susținut că ceea ce trebuie probat pentru a se putea stabili existenta infracțiunii de trafic de influenta era înțelegerea anterioară între inculpat si celelalte persoane implicate (in speță, C. J. si R. Ș.), faptul ca inculpatul a lăsat fără echivoc de înțeles ca are influenta asupra colegilor săi si ca datorita influentei sale aceștia urmau sa facă sau sa nu facă un act pe care îl au in competenta, la care se adaugă caracterul indirect a! acceptării promisiunii, adică R. Ș. sa fi avut in mod cert reprezentarea ca promisiunea sa făcuta anterior concursului a fost acceptata de către inculpat prin intermediul lui C. J..

S-a arătat că din analiza coroborata a tuturor mijloacelor de proba administrate in cauza, nu a fost in niciun fel dovedita vreo acceptare anterioara din parte inculpatului, nici vreo promisiune pe care acesta sa o fi putut accepta din partea lui C. J. si nici făptui ca acesta a lăsat de înțeles fata de acesta ca își va exercita influenta asupra colegilor săi. Cu atât mai puțin a fost dovedit faptul ca o astfel de stare de lucruri ar fi ajuns la cunoștința Iui R. Ș. (care este, in definitiv, subiectul pasiv ai infracțiunii), prin intermediul lui C. J.. Mai mult decât atât, ai fi trebuit sa se demonstreze faptul ca inculpatul s-ar fi „obligat" sa-i determine pe colegii săi să facă sau sa nu facă un act care le intra in atribuțiile de serviciu, aspect pe care nu îl confirma niciun mijloc de proba administrat in cauza, cu atât mai mult cu cat repartizarea candidaților la una dintre cele 10 subcomisii era complet aleatoare si se realiza in ziua examenului, in mod complet transparent, cu participarea reprezentanților părinților, astfel încât nimeni nu ar fi putut sa cunoască înainte de dimineața concursului subcomisia in fata căruia un anumit candidat va susține probele sportive.

Nici declarațiile numiților C. J. si R. Ș. nu confirma susținerile parchetului însușite de către instanța de fond. Cu privire la acest aspect va rugam sa observați ca in mod corect instanța retine ca intre declarațiile acestora date in fata organelor de urmărire penala si cele date nemijlocit in fata sa, exista anumite inadvertențe - esențiale din punctul de vedere al apărării. Insa, deși admite faptul ca „probele nu au o valoare dinainte stabilita si nu se poate atribui o forța probanta mai mare celor administrate in cursul urmăririi penale sau al cercetării judecătorești", instanța de fond arata ca „se poate aprecia" ca denunțurile si declarațiile astfel cum au fost formulate in cursul urmăririi penale, exprima adevărul cu privire la fapta întrucât au o existenta mai apropiata săvârșirii faptei. Aceasta teza a instanței este complet greșita si vădit subiectivă, întrucât ignora cu desăvârșire faptul ca pe parcursul cercetării judecătorești i-au fost aduse la cunoștința nenumărate nereguli legate de modul cum s-a desfășurat cercetarea penala, în sensul că toți cei audiați, in afara de inculpat, au fost puși explicit in situația de a alege intre formularea unui autodenunț in care sa scrie ceea cea era necesar parchetului pentru inculparea lui M. sau punerea sub învinuire pentru mărturie mincinoasa. Instanța de fond se mărginește ca pentru excluderea acestor aspecte sa arate ca nu s-a formulat vreo plângere in temeiul art. 275 C.proc.pen. si prin urmare nu ar exista vreun temei cu privire la schimbarea sau nuanțarea declarațiilor data de martori in fata instanței fata de cele date in cadrul urmăririi penaie. Instanța omite insa un element esențial care reiese cu evidenta chiar din rechizitoriu si care i-a fost învederat si de către apărare, anume faptul ca toți martorii „denunțători" care au făcut declarații contrare celor dorite de parchet chiar au fost puți sub învinuire. Adăugând la aceasta faptul ca multe dintre „autodenunțuri" au fost făcute după sesizarea organelor de urmărire penala si totuși aceste persoane au avut calitatea de martori, apreciem ca instanța de apel are o imagine completa asupra modului cum s-a desfășurat urmărirea penala si care dintre declarațiile martorilor sunt mai credibile si cu mai mare valoare probatorie.

II. Cu privire la primirea sumei de 600 euro de la „denunțătorul" S. M., s-a arătat că in privința acestei fapte chiar nu exista niciun alt mijloc de proba in afara declarației necredibile a acestuia, ba chiar exista probe care pledează in sens contrar susținerilor parchetului, însușite de către instanța de fond fără nicio referire la aspectele relevate de apărare.

Așa cum am arătat si la judecata in fond, se arată chiar de către procuror că primirea acestei sume de către inculpat a fost surprinsă de către echipa de supraveghere operativă a DGIPI, întocmindu-se o notă de filaj și o planșă foto, aflate la dosarul cauzei. Un prim aspect care se impune a fi evidențiat este cel operativ: dacă organele de urmărire penală ar fi avut cunoștință de motivul întâlnirii celor doi - așa cum de altfel susține, atunci fără doar și poate am fi fost în prezența constatării unei infracțiuni flagrante iar cu privire la acest aspect nu poate exista niciun dubiu. Pe de altă parte, declarațiile martorului S. M. nu se coroborează nici măcar cu procesul verbal de filaj, în sensul că acesta a declarat că la întâlnire inculpatul a venit singur, în timp ce filajul confirmă că era însoțit de încă o persoană identificată ca fiind martorul Jilaveanu. Acesta din urmă confirmă participarea la această întâlnire însă infirmă categoric faptul că inculpatul M. ar fi primit vreo sumă de bani. In acest sens, instanța de fond interpretează subiectiv declarația acestuia din urma când retine ca acesta nu s-a aflat permanent lângă cei doi - fapt care nici măcar nu reiese din declarația in cauza, ignorând inadvertențele nejustificate si dovedite din declarațiile martorului S. M..

Pe de altă parte, procurorul constată că H. C. (tatăl) și H. V. (fiul candidat), „au înțeles că există posibilitatea" ca numiții (martori) C. M. și S. M. să cunoască pe cineva la Școala de poliție de la Câmpina, întrucât și în situația în care H. V. nu obținea, în cadrul antrenamentelor (realizate de ei fără nicio implicare sau discuție despre inc. M. - s.n.), timpii necesari pentru promovare, aceștia îl asigurau că va lua examenul - fila 10 din rechizitoriu, în continuare, procurorul arată că „sub pretextul plății costurilor antrenamentului - realizat în București și fără nicio participare a inculpatului (s.n.), C. M. a primit de la părinții candidatului H. V. suma totală de 3.800 euro ....

În aceste condiții, unele dintre ele relevate chiar de procuror, nu avem cum să nu susținem ca nedovedită împrejurarea că inculpatul ar fi primit suma de 600 euro pentru favorizarea candidatului H., toate aspectele relevate fiind de natură a susține poziția inculpatului care a negat constant faptul că ar fi primit vreodată această sumă în scopul indicat de procuror. Chiar fără a depăși limitele acțiunii penale cu care a fost investita instanța de fond, este evident ca in căzu! candidatului H., daca a existat un trafic de influenta, acesta a fost săvârșit de către alte persoane decât inc. M. G..

Rezulta ca singura „proba" în susținerea faptului ca martorul S. i-ar fi dat inc. M. suma de bani pretinsa este doar declarația acestuia din urma, care nu se coroborează cu nici un alt mijloc de proba.

III. In legătura cu cea de-a treia fapta reținuta prin rechizitoriu, referitoare la candidatul P. I., este de observat ca nici măcar acesta nu afirma vreo înțelegere cu inculpatul sau ca acesta l-ar fi lăsat sa înțeleagă ca are influenta asupra comisiei, fiind vorba despre o discuție din anul precedent când candidatul nici măcar nu a susținut proba sportiva fiind supraponderal. Declarație martorului Petras F. confirma si ele ca eventualele referiri la sume de bani vizează costul antrenamentelor si nici convorbirile telefonice nu sunt de natura sa răstoarne aceste susțineri întrucât se refera la scoruri de 4-0 sau 4-3 care nu pot fi asimilate vreunui limbaj codat, fiind ele înseși contradictorii.

IV. Referitor la fapta reținuta la pct. IV din rechizitoriu, in legătura cu situația candidatului D. C. M., o ruda mai îndepărtata a soției inc. M., este de observat faptul ca instanța retine ca acesta a primit recompense materiale înainte de susținerea concursului de către candidat - fapt nedovedit si nesusținut nici măcar de către procuror. Toate susținerile instanței se învârt in jurul expresiei „ daca ai cântat, trebuie sa dansezi", aceasta fiind (singurul) element care ar demonstra o înțelegere anterioara intre candidat si inculpat in sensul unui trafic de influenta. Rezulta insa din celelalte probe administrate, respectiv chiar declarațiile martorului D., ca discuțiile vizau plata simbolica a orelor de pregătire, fiind vorba despre o sticla de băutura si un grătar, fără ca inculpatul sa-i pretindă vreo suma de bani pentru antrenamente si cu atât mai puțin pentru vreun ajutor la probele sportive. Apreciem ca din declarația martorului D., data in fata instanței, nu rezulta cele reținute in sentința, in sensul ca a refuzat presupunerea inculpatului referitor la oferirea vreunei siguranțe in promovarea probelor sportive. De altfel, ar fi si ilogic sa admitem ca s-ar fi făcut o astfel de propunere unui candidat care satisfăcea fără probleme baremele necesare, mai ales ca era si ruda cu inculpatul.

S-a arătat că s- reținut că inculpatul M. a cerut unora dintre candidați, printre care si martorul D., codul de concurs, aspect care in opinia parchetului si al instanței de fond ar constitui o dovada a faptului ca a lăsat sa se creadă ca are influenta asupra membrilor comisiilor de examen. Apărarea a susținut faptul ca acest lucru s-a întâmplat in mod tangențial și cu totul indirect. În analiza acestui aspect, s-a solicitat ca instanța să aibă în vedere că solicitarea acestor coduri nu a fost determinată de o conduită infracțională a inculpatului ci de faptul că, acești candidați au fost testați sau pregătiți la rugămintea unor prieteni, foști colegi sau chiar rude - cum este cazul martorului D., astfel încât acesta s-a simțit obligat să-i urmărească pe parcursul susținerii probelor

D. două dintre persoanele audiate de către instanță au arătat că au avut senzația că inculpatul ar putea să le ajute (într-un fel care nu a fost definit) ia promovarea probelor sportive datorita solicitării codului de concurs insa este evident ca acest lucru nu a fost de natura, nici chiar in cel mai subiectiv mod de a privi lucrurile, sa realizeze elementul material al infracțiunii de trafic de influenta in vreuna dintre formele sale: primire, pretindere sau acceptarea de promisiuni.

V si VI. Cu privire la aceste doua fapte se susține ca inculpatul ar fi pretins de la martorul D. F. S., respectiv ca ar fi acceptat promisiunile de recompensa ale acestuia, insa din niciuna dintre probele administrate nu rezulta vreunul dintre elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influenta. Faptul ca cei doi candidați in legătura cu care se presupune ca s-a săvârșit aceasta infracțiune - D. I. si D. I. L. au fost puși sub învinuire este, in opinia noastră relevant, întrucât acest lucru s-a întâmplat pentru simplul fapt ca nu au dorit sa dea declarații Acestea sunt singurele elemente descrise de catre instanța de fond cu privire aceste fapte, preluate fiind efectiv susținerile parchetului fara nicio alta justificare probatorie, cu excepția unei convorbiri telefonice in care inculpatului i se spune ca „eu am venit pregătit" si din care rezulta ca nu a dorit sa se întâlnească cu cel „pregătit"

VII. Fapta descrisa la pct. VII din rechizitoriu, vizează primirea de catre inculpat a cantității de 20 litri de vin de la martorul D. lonut. Este însa evident ca aceasta „primire" recunoscuta de catre inculpat, a avut. loc pentru si cu prilejul testării performantelor sportive ale prietenei martorului, candidata U. F.. Din nou se pune problema solicitării codului de concurs si este relevanta declarația martorului care arata ca daca inculpatul cunoștea codul era posibil sa intervină pentru a o ajuta pe prietena sa si s-a gândit ca din moment ce inculpatul solicita acest cod. nu o făcea in mod gratuit. Devine astfel evident faptul ca nu a existat, nicio promisiune din partea martorului acceptata de inculpat sau vreo pretindere din partea acestuia, totul petrecându-se in mintea martorului din simplul fapt. al solicitării codului de concurs fără nici macar vreo aluzie infracționala

Instanța de fond își motivează concluzia existenței unei înțelegeri anterioare între martorul D. și inc. M. pe baza unei convorbiri telefonice intre aceștia insa este limpede ca acesta din urma nu si-ar fi traficat influenta pentru 20 litri de vin in condițiile in care chiar parchetul susține ca acest „preț" era de 500 euro.

VIII. In ceea ce privește fapta cu nr. VIII din rechizitoriu, rugam instanța de apel sa observe ca inculpatul i-a cerut candidatei loan A., care din proprie inițiativa i-a cerut sa o testeze, codul de concurs, acest fapt fiind singurul cu conotație penala, in baza căruia a fost condamnat. Chiar martora arata ca nu s-a gândit la nimic in legătura cu acea solicitare si nu a avut nici măcar ideea ca inculpatul sa fi urmărit vreo recompensa materiala.

IX si X. In legătura cu faptele de luare de mita descrise la pct. IX si X din rechizitoriu, s-a arătat că din niciuna din probele administrate nu rezulta ca este vorba despre o mită pe care inculpatul sa o fi pretins pentru ajutorul dat candidaților Torcica A. respectiv T. M. T.. Ambii candidați au efectuat ore de pregătire cu inculpatul si s-a stabilit ca ambii erau apți pentru susținerea probelor sportive, acesta fiind motivul pentru care au fost admiși si nu un eventual ajutor dat de către inculpat, de care nu aveau nevoie. Din convorbirea telefonica pe care a inculpatul a avut-o cu tatăl candidatei T. care insista sa-l recompenseze, reiese ca nu a existat vreo înțelegere anterioara in acest sens: „indiferent ca copilul reușește, nu reușește, la mine problema este ca trebuie sa va respect...". Faptul ca acest refuz intervine după ce inculpatul primise un sms de atenționare rămâne lipsit de relevanta câtă vreme din conținutul celor afirmate de martorul T. rezulta ca nu a existat vreo discuție anterioară legată de o presupusă mită.

În subsidiar, întrucât inculpatul a susținut că primirea produselor agricole s-a realizat după susținerea concursului, s-a solicitat ca, în cazul în care se va constata că produsele au fost primite în scop infracțional aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, pentru lipsa pericolului social concret specifice infracțiunii (art. 10 lit. b Cod procedură penală).

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, prin prisma criticilor invocate precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art. 371 teza finală Cod procedură penală, Curtea constată:

Asupra apelului declarat de inculpatul M. G.:

Contrar susținerilor apărării, Curtea constată că situația de fapt stabilită de instanța de fond prin verificarea probelor ce au servit ca temei pentru trimiterea în judecată a inculpatului în cursul cercetării judecătorești, în mod nemijlocit și în condiții de contradictorialitate, conform dispozițiilor art. 63 alin. 2 Cod procedură penală care exclud o ordine de preferință în raport cu faza în care au fost administrate în ceea ce privește valoarea în stabilirea adevărului, este exactă,reținând, în conformitate cu principiul aflării adevărului enunțat prin art. 3 Cod procedură penală, că faptele și împrejurările de fapt, relevate prin probe, reflectă adevărul în ceea ce privește stabilirea vinovăției inculpatului cu privire la cele 8 acte materiale ce compun latura obiectivă a infracțiunii de trafic de influență – pe de o parte și cele două acte materiale ce se circumscriu laturii obiective a infracțiunii de luare de mită – pe de altă parte.

Inculpatul M. G. îndeplinea, la data reținută a comiterii faptelor, funcția de comisar de poliție în cadrul Școlii de agenți de poliție V. L. din Câmpina și avea calitatea de profesor la Catedra de educație fizică și autoapărare, fiind președinte al subcomisiei 3 de examinare la proba fizică eliminatorie susținută de candidații înscriși la examenul din sesiunea august – septembrie 2010.

1.Cu privire la primul act material de trafic de influență reținut în sarcina inculpatului M. G. constând în aceea că a acceptat promisiunea de daruri pentru a-și exercita influența asupra altor colegi, membrii în subcomisia de examinare pentru promovarea candidatului R. A. la proba sportivă eliminatorie, candidatul fiind declarat promovat la data din 27.08.2010, la subcomisia nr. 2 și ulterior, a primit daruri constând în produse alimentare, Curtea reține că sunt întrunite elementele constitutive ale laturii obiective, acceptarea promisiunii de daruri rezultând fără echivoc, din probele administrate.

Astfel, martorul denunțător C. Jean – agent IPJ în cadrul IPJ B. a relatat că a fost rugat de R. Ș. – I. să i-a legătura cu inculpatul (pe care martorul declară că îl cunoaște din anul 1992, de la Clubul Sportiv Dinamo) despre care cunoștea că este membru în comisia de examinare, pentru a-l ajuta pe candidatul R. A. – fiul prietenului său, la proba sportivă eliminatorie, transmițându-i totodată, inculpatului și promisiunea de recompensare din partea tatălui candidatului, R. Ș..

În același mod, declarația martorului C. Jean este coroborată cu declarația numitului R. Ș. care arată că a luat legătura cu prietenul său, C. Jean întrebându-l dacă are o cunoștință la Câmpina care l-ar putea ajuta la sport, urmând să fie atent cu el.

Reaudiați în mod nemijlocit în instanță atât martorul R. Ș. cât și C. Jean și-au menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale, chiar dacă martorul R. Ș. și-a nuanțat poziția declarând că dorea să-i mulțumească inculpatului că i-a testat copilul, la data de 23.08.2010, în ziua înscrierii (filele 72, 74, vol. I d.u.p. și 22 și urm. – dosar fond).

Primirea „darurilor” constând în legume și pește a fost inițial recunoscută de inculpat, ulterior inculpatul a revenit asupra momentului în care a avut loc primirea, iar în instanță a susținut că nu a primit de la R. Ș. zarzavaturi și că, deși aceasta și-a exprimat intenția de a-i mulțumi, întâlnirea nu a mai avut loc (fila 20 dosar fond).

Relevante pentru verosimilitatea declarațiilor martorilor arătați sunt procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, în perioada 24.08.-27.08.2010.

Cu privire la cel de-al doilea act material de trafic de influență reținut în sarcina inculpatului constând în aceea că inculpatul a pretins suma de 600 euro lăsând să creadă că are influență asupra colegilor săi pentru promovarea probei sportive de către candidatul H. V., declarat promovat la 28.08.2010, prin intermediul denunțătorului S. M., Curtea constată de asemenea că sunt probe care dovedesc acțiunea inculpatului de a pretinde și primi, fiind întrunite elementele constitutive ale laturii obiective a infracțiunii de trafic de influență.

În acest sens, elocvente sunt denunțul formulat de S. M. și declarația acestuia,susținut de declarațiile date de C. M. A., H. C., C. M., H. V. Nicușor,acesta din urmă relatand că „am bănuit că există posibilitatea ca cei doi – S. M. și C. M. să cunoască pe cineva la Școala de poliție din Câmpina pentru că și în situația în care nu scoteau timpii necesari pentru promovare, aceștia mă asigurau că voi lua la examen”.

Potrivit declarației martorului S. M., acesta a remis – la data de 28.08.2010 suma de 600 euro inculpatului M. G., cei doi fiind surprinși întâlnindu-se la benzinăria Peco – Ploiești, conform notei privind supravegherea operativă și fotografiilor judiciare realizate la acel moment (filele 64 și urm. – vol. I d.u.p.).

Toate declarațiile testimoniale sunt susținute de procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, din data de 25.08.2010 – martorul S. M. recunoscând referirile făcute de inculpat la „haimanale” și confirmarea „că a rezolvat pentru 6 ha”.

Reaudiați, în mod nemijlocit ,în instanță, martorii C. M., H. C., H. V. Nicușor, C. M., și-au susținut declarațiile date în cursul urmăriri penale (filele 74-76, 95 dosar fond).

Cu privire la cel de-al treilea act material de trafic de influență reținut în sarcina inculpatului, Ccurtea constată că vinovăția inculpatului este dovedită.

Candidatul P. I. l-a cunoscut pe inculpatul M. printr-un prieten, P. F. în anul 2009, când inculpatul i-a spus că îl poate ajuta să treacă la probele sportive contra sumei de 500 euro, iar în anul acela, martorul a căzut la vizita medicală.

La următoarea sesiune, din anul 2010, martorul l-a contactat pe inculpatul M. și l-a întrebat dacă îl mai poate ajuta, răspunsul inculpatului fiind afirmativ, inculpatul solicitându-i să-i trimită printr-un mesaj, numele complet și codul de concurs.

După ce a susținut probele sportive eliminatorii și candidatul P. I. a fost admis, la data de 26.08.2010, în fața subcomisiei 6, inculpatul M. G. i-a atras insistent atenția martorului denunțător P. F. că „omul său nu a mai dat niciun semn”, comunicându-i și suma ce urma să fie remisă și adăugând că este ca anul trecut, dar mai puțin cu 1-0 la Steaua. La 31.08.2010 inculpatul M. și P. au stabilit telefonic să se întâlnească în scopul remiterii banilor însă întâlnirea nu a mai avut loc, inculpatul fiind avertizat printr-un sms transmis de pe o cartelă telefonică prepaid „Ești urmărit, Gagica D. e cu ochii pe tine”.

Prin urmare, Curtea constată că a avut loc pretindere din partea inculpatului în sensul formulării unei cereri în mod expres pentru suma de 500 euro, în anul 2009,pretindere reiterată de inculpat și în anul următor,2010.

La următoarea sesiune a examenului de admitere, în 2010, martorul „P. era avizat, cererea nemaifiind formulată expres anterior „ajutorului” ci, în mod tacit, când inculpatul a lăsat martorului să înțeleagă că modalitatea de a-i facilita promovarea probei sportive eliminatorii nu s-a schimbat, elocventă fiind cererea inculpatului ca martorul să-i comunice numele complet și codul de concurs.

Prin urmare, elementul material constând în pretinderea sumei de bani este pe deplin realizat și dovedit,dincolo de orice dubiu, cu declarațiile constante și concordante ale martorilor P. I. și P. F., date, inițial, în cursul urmăririi penale, declarațiile date în fața instanței fiind apreciate în mod critic și prin prisma coroborării lor cu conținutul convorbirilor telefonice interceptate astfel cum rezultă din procesele-verbale de redare, din data de 27.08.2010, la o zi după promovarea probei de către martorul P. I., și cu mesajul SMS, depus la dosar (declarații filele 141 și 143 dosar fond, filele 68 și 76 vol. I d.u.p.).

Cu privire la cel de-al patrulea act material de trafic de influență reținut în sarcina inculpatului, Curtea constată că și acesta este dovedit, rezultând din probele de la dosar.

Și în cazul martorului D. C. M., care afirmă că este rudă cu inculpatul în sensul că mama sa este verișoară de-a doua cu soția inculpatului, inculpatul M. G. a lăsat să se înțeleagă că are influență pe lângă colegii săi din subcomisia de examinare la proba sportivă eliminatorie și a pretins, în mod tacit, banii pentru sine ori pentru altul.

Împrejurarea că a existat o pretindere anterioară din partea inculpatului rezultă din coroborarea declarațiilor date în calitate de martor de D. C. M. cu procesele verbale de redare a convorbirii telefonice interceptate din data de 25.08.2010 când martorul, după promovarea probei sportive, l-a întrebat pe inculpat dacă „mai trebuie să dea ceva” iar inculpatul i-a răspuns că da, dacă am discutat asta e, ai comandat plătești” (declarații fila 82-85 vol. I d.u.p. și fila 166 dosar fond).

Cu privire la cel de-al cincilea și al șaselea act material de trafic de influență reținut în sarcina inculpatului, Curtea constată că pretinderea unor sume de bani (sau alte foloase) de către inculpat pentru ca acesta să îl sprijine pe D. I. și, în același mod,pe D. I. L., la promovarea probei sportive eliminatorii, precum și acceptarea promisiunii de recompensare materială făcută de D. F. S. (pus sub învinuire în cauza disjunsă, dosar 258/P/2010), este dovedită din analiza, în mod coroborat și prin apreciere critică, a depozițiilor date de martorul D. C. și procesului de redare a convorbirilor telefonice interceptate între inculpat și martor la 25.08.2010, când inculpatul i-a comunicat martorului că „pentru Iulică e ceva mai mult și că trebuia să fie lăsat ceva la el” (fila 83 d.u.p.)

Conținutul convorbirii telefonice este însușit de martorul D. C., așa cum rezultă din declarațiile pe care acesta le-a dat inițial.

Totodată, din procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice din data de 28.08.2010 rezultă că D. F. S. a asigurat inculpatului promisiunea de recompensare materială atât pentru D. L. (fiica sa) cât și D. I. (rudă).

Cu privire la cel de-al șaptelea act material reținut în sarcina inculpatului constând în aceea că inculpatul M. G. a pretins și primit foloase materiale de la martorul denunțător D. I. lăsând să se creadă că are influență asupra colegilor săi din subcomisia de examinare la probele sportive eliminatorii, pentru a asigura promovarea candidatei U. F., prietena martorului, Curtea constată că vinovăția inculpatului este dovedită, existând acțiunea de pretindere, în scopul și modurile arătate de lege, ca element material al laturii obiective a infracțiunii de trafic de influență.

Martorul denunțător D. D. I., este ajutor șef de post cu grad profesional agent de poliție, în cadrul IPJ V. – Postul de Poliție Golești, a absolvit Școala de agenți de poliție V. L. din Câmpina, iar inculpatul M. G. i-a fost profesor de pregătire fizică și autoapărare.

Martorul a relatat că, din solicitarea inculpatului de a-i scrie, pe o bucată de hârtie, codul de concurs și numele și prenumele prietenei sale a înțeles că inculpatul urma să o ajute la trecerea probelor sportive în schimbul unei recompense materiale.

Martorul a declarat că a dus inculpatului un bidon de 20 litri vin și cu acea ocazie, după ce a primit foloase, inculpatul i-a spus să-i dea codul de concurs și numele complet al candidatei.

Pretinderea, în mod tacit, de bani și alte foloase pentru a asigura prietenei martorului D. I. promovarea probei sportive, rezultă din interpretarea declarațiilor martorului și din procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice din data de 30.08.2010, orele 11,35.

În sfârșit, cu privire la cel de-al 8-lea act material reținut în sarcina inculpatului, Curtea constată că este probată existența pretinderii de către inculpat de bani și alte foloase de la candidata I. A. pentru a-și exercita influența asupra colegilor săi din comisia de examinare la proba sportivă eliminatorie.

Martora denunțătoare a arătat că, în anul 2010 a candidat pentru a treia oară la Școala de agenți de poliție V. L. din Câmpina și a locuit la gazdă, în Câmpina. Cu această ocazie, a aflat de la alți candidați că inculpatul M. G., profesor în cadrul școlii, evaluează și antrenează în particular, candidații școlii pentru probele sportive eliminatorii, pe stadionul din Filipeștii de P..

Martora a relatat că inculpatul a fost foarte rezervat când i-a propus să o testeze, întrebând-o cine a trimis-o la el.

Martora l-a asigurat că este o „persoană în regulă”, iar inculpatul i-a spus să-i trimită prin sms, numele complet și codul de concurs, lăsând-o să înțeleagă că ar putea să-i acorde sprijin fie direct, fie prin colegii săi, pentru a trece de proba sportivă eliminatorie.

Martora a susținut proba sportivă la 29.08.2010 iar la proba de rezistență, s-a împiedicat, în fișa de concurs fiind făcută mențiunea „abandon”.

Declarația martorei se coroborează cu faptele ce rezultă din procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice din data de 31.08.2010 avută de inculpat cu fratele său, M. V. din care rezultă că inculpatul și-a exprimat regretul că, nu a reușit să o ajute pe martoră, că „era vorba de bani”.

Prin urmare, Curtea constată că inculpatul M. G. a pretins, a acceptat promisiuni de bani și alte foloase și a primit, în unele cazuri, bani și alte foloase de la cei 8 candidați la examenul de promovare din sesiunea august-septembrie 2010 lăsând să se creadă că are influență asupra colegilor săi din subcomisiile de examinare la proba sportivă eliminatorie pentru promovarea probelor sportive.

Relevant pentru modul de operare astfel cum rezultă din probatoriile administrate este că inculpatul „evalua în particular” candidații la probele sportive, aceștia fiind selectați în funcție de recomandări ale unor prieteni, oameni de încredere, iar ajutorul consta în oprirea cronometrului pentru a denatura rezultatul real al probei.(exempli gratia- convorbirile telefonice dintre inculpat și martorul denunțător D. I. din 27.08.2010 și 30.08.2010-procese verbale de redare: „cam un minut și ceva a lăsat peste”, oprești acela de zece mii de ori,dar cât? Ai înțeles? sau „s-ajuți cu treizeci de secunde, un minut).

Prin urmare, vinovăția inculpatului este legal stabilită prin probele administrate care sunt concludente adevărului, pentru toate cele 8 acte materiale din conținutul infracțiunii unice de trafic de influență, faptă ce întrunește în drept, elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 257 Cod penal raportat la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

Cu privire la cele două acte materiale ale infracțiunii de luare de mită reținută în sarcina inculpatului, Curtea reține că situația de fapt stabilită este, de asemenea, concordantă cu mijloacele de probă administrate, din care rezultă că inculpatul M. G.,a promis ajutorul și a acceptat promisiunile de recompensare materială ale numiților T. I. și T. M. pentru a le sprijini pe fiicele acestora T. A. și T. M. T. pentru promovarea probelor sportive, cele două candidate fiind declarate admise la datele de 31.09.2010 și respectiv 30.08.2010 la subcomisia nr. 3 al cărei președinte a fost inculpatul și subcomisia în care inculpatul a fost membru examinator.

În dovedirea acestei situații de fapt se rețin procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, interceptate în mod autorizat, din datele de 27.08.2010 și 30.08.2010, dintre inculpat și învinuitul T. I. și dintre inculpat și soția sa, M. M..

În declarațiile date, învinuitul T. I. a acceptat că i-a comunicat, cu prilejul unei întâlniri, inculpatului „să aibă grijă de fiica sa” iar după promovarea probelor sportive, învinuitul l-a contactat din nou pe inculpat solicitându-i să se întâlnească.

Elocvente sunt și procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice dintre inculpat și T. M., din datele de 1.09.2010 din care rezultă existența unei înțelegeri anterioare, de acceptare a promisiunii de daruri sau alte foloase de către inculpat ca urmare a sprijinului acordat candidatei T. M. T., inculpatul adoptând o atitudine de totală negare și respingere a dorinței învinuitului T. de „a-l cinsti” întrucât, în dimineața aceleiași zile, fusese avertizat printr-un sms, pe telefonul mobil, că este urmărit de D.N.A.

Din ansamblul probator administrat rezultă că toate persoanele implicate cunoșteau metoda inculpatului, de a primi bani sau alte foloase pentru aranjarea, fie la subcomisia sa fie cu colegii din alte subcomisii, a promovării de către candidații recomandați întotdeauna de persoane apropiate, prieteni, colegi, foști colegi, sprijinul constând chiar în îmbunătățirea rezultatelor obținute de candidați, la probele sportive, cu prilejul efectuării acestor probe, de către persoana din subcomisie care cronometra timpii obținuți.

Curtea remarcă, totodată, că din întreg materialul probator administrat – declarațiile date (exemplificativ, de martorii P. I., P. F., I. A.), rezultă că inculpatul era „cunoscut” pentru ajutorul pe care se oferea să îl dea candidaților la examenul pentru Școala de ofițeri de poliție V. L. din Câmpina, direct, în cazul în care candidatul cădea la una din subcomisiile de examinare din care făcea parte, fie prin traficarea influenței asupra colegilor din subcomisiile corespunzătoare, sens în care solicita, personal, candidatului codul de concurs și numele complet, candidații fiind selectați după recomandări ale unor persoane de încredere iar, din modul în care s-a desfășurat întreaga activitate infracțională inculpatului, în sesiunea de examen august-septembrie 2010, rezultă că acesta a avut o rezoluție infracțională determinată cu privire la actele de corupție comise și care relevă crearea unui adevărat sistem de procurare, pe căi ilicite și pe baza funcției deținute, de bani și alte foloase necuvenite.

Asupra apelului declarat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Secția de Combatere a Corupției.

Curtea constată că instanța de fond a dat o corectă încadrare juridică faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și în final, tras la răspundere penală.

Contrar susținerilor acuzării, actele materiale reținute la pct. 9 și 10 din rechizitoriu, se circumscriu infracțiunii prev. de art. 254 alin.1 Cod penal.

Conform art.254 alin.2 Cod penal,subiectul activ este dublu calificat,acesta fiind funcționar cu atribuții de control.

Această condiție,conform doctrinei și a unei jurisprudențe bine conturate, trebuie interpretată în sensul că inculpatul, în baza atribuțiilor de serviciu, are obligația de control a activității desfășurate de alte persoane din subordine sau din unitate.

Exercitarea de atribuții de control „în accepțiunea art. 254 alin. 2 Cod penal „ presupune examinarea sau analiza permanentă și periodică a unei activități sau situații „în vederea urmăririi evoluției acesteia sau luării de măsuri de remediere iar nu simpla constatare, surprindere, înregistrare a realității.

Obligațiile inculpatului, în calitate de președinte al subcomisiei nr. 3 pentru examinarea candidaților care susțineau probele sportive, de a întocmi borderourile în care se consemnau rezultatele obținute, contrasemnate de reprezentantul Inspectoratului General, nu pot fi asimilate cu „atribuțiile de control” la care se referă prevederea de agravare din art. 254 alin. 2 Cod penal, întrucât calitatea de examinator a inculpatului, de constatare și înregistrare a performanțelor candidaților, la proba fizică eliminatorie diferă, în mod vădit, de activitatea de control care definește aplicarea agravantei menționate.

În ce privește critica vizand greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpatului,în raport cu criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, Curtea constată că aceasta este fondată.

Astfel, așa cum s-a arătat pe parcursul examinării vinovăției inculpatului pentru faptele de corupție din prezenta cauză, întregul modus operandi relevă, în esență, un accentuat pericol social și o periculozitate socială potențială a persoanei inculpatului care nu justifică reținerea de circumstanțe atenuante.

Performanțele avute ca sportiv și conduita personală remarcabilă l-au recomandat pe numitul M. G. în funcția de profesor la Catedra de educație fizică și autoapărare din cadrul Școlii de Agenți de poliție V. L. din Câmpina, iar lipsa antecedentelor penale reprezintă o condiție sine qua non pentru ocuparea funcției.

Circumstanțele atenuante judiciare se recunosc și se aplică facultativ, în raport cu gravitatea concretă a faptelor pentru care s-a stabilit vinovăția și ținând seama de persoana inculpatului, nefiind indiferent modul în care acesta și-a asumat faptele și consecințele acestora.

Prin urmare, Curtea constată că, în cauză, nu se justifică reținerea ca circumstanță atenuantă a „bunei conduite anterioare a inculpatului”.

Curtea constată ,în acord cu criticile parchetului, că modalitatea de executare aleasă nu răspunde unei evaluări complete și corecte a criteriilor prev. de art. 72 Cod penal.

Activitatea infracțională desfășurată de inculpat pe baza funcției deținute, urmărind facilitarea promovării examenului de către diverși candidați, pe criterii subiective și de profit material, străine celor regulamentare iar nu pe criterii obiective, profesionale, omologând necuvenit rezultatul unor candidați în detrimentul altora, relevă o formă de corupție gravă care impune aplicarea unei pedepse adecvate, care să răspundă exigențelor impuse de art. 52 Cod penal cu privire la prevenția generală și specială, justificând, totodată, aprecierea că resocializarea viitoare, pozitivă, a inculpatului nu este posibilă decât prin privare efectivă de libertate.

Totodată, în cadrul modului de individualizare a pedepsei complementare, Curtea constată că, în mod corect, i s-a interzis inculpatului dreptul de a exercita funcția de care s-a folosit la comiterea infracțiunii, respectiv cea de profesor la catedra de educație fizică și autoapărare din cadrul Școlii de Agenți de poliție Câmpina, desemnat să examineze candidații la examenul de promovare, întrucât inculpatul a exercitat incorect această funcție, prin corupție, respectiv solicitarea de foloase necuvenite, acceptarea unei oferte sau promisiuni de astfel de foloase în vederea îndeplinirii atribuțiilor ce îi reveneau în exercițiul funcției sau pentru a-și exercita influența pentru îndeplinirea de către alți funcționari colegi, a atribuțiilor în serviciu ce le reveneau.

Prin urmare, interzicerea dreptului de a ocupa în mod expres o funcție de profesor la o unitate de pregătire a cadrelor de poliție este legală și temeinică, situație în care, nu poate fi primită susținerea parchetului în ce privește oportunitatea luării măsurii de siguranță.

Măsura de siguranță a interzicerii unei funcții sau profesii (art. 115 Cod penal) se ia întotdeauna în cazul în care făptuitorul nu poate exercita în mod nepericulos funcția, profesia, meseria ori ocupația din cauza incapacității, nepregătirii sau altor cauze care îl fac impropriu pentru activitatea respectivă, ceea ce nu este cazul în speță.

Curtea va reaprecia și durata pedepsei complementare în raport cu reindividualizarea cuantumului pedepselor principale stabilite inculpatului,urmare a admiterii apelului promovat de parchet.

D. pentru care,Curtea, va admite apelul declarat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –Direcția Națională Anticorupție –Secția Judiciară Penală împotriva sentinței penale nr.766 din data de 8.11.2011 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală.

Va desființa, în parte, sentința penală atacată și rejudecând, în fond:

În temeiul disp. art. 257 din Cp rap. la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin 2 din Cod penal va condamna pe inculpatul M. G. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată.

În temeiul disp. art. 254 alin 1 din Cp rap. la art. 6 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin 2 din Cod penal va condamna pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată.

În temeiul disp. art. 65 Cod penal rap. la art.254 alin.1 Cod penal va interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b și c Cod penal pe o durată de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul disp. art. 33 lit. a, 34 lit. b și 35 alin.1 Cod penal inculpatul M. G. va executa pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit. a teza a II-a, b și c Cod penal.

În temeiul disp. art. 71 din Cp va interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a –II-a, lit. b și c din Cod penal.

În temeiul disp. art. 88 Cod penal va deduce din pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive de la 3.09. 2010 la 27.12 2010.

Va menține celelalte dispoziții.

În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art.379 pct.1 lit. b Cod procedură penală va respinge, ca nefondat,apelul declarat de inculpatul M. G. împotriva aceleiași sentințe.

În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală va obliga pe apelantul inculpat la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art.379 pct.2 lit. a Cod procedură penală admite apelul declarat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –Direcția Națională Anticorupție –Secția Judiciară Penală împotriva sentinței penale nr.766 din data de 8.11.2011 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală.

Desființează în parte sentința penală atacată și rejudecând, în fond:

În temeiul disp. art. 257 din Cp rap. la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin 2 din Cod penal condamnă pe inculpatul M. G. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată.

În temeiul disp. art. 254 alin 1 din Cp rap. la art. 6 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin 2 din Cod penal condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată.

În temeiul disp. art. 65 Cod penal rap. la art.254 alin.1 Cod penal interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b și c Cod penal pe o durată de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul disp. art. 33 lit. a, 34 lit. b și 35 alin.1 Cod penal inculpatul M. G. execută pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit. a teza a II-a, b și c Cod penal.

În temeiul disp. art. 71 din Cp interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a –II-a, lit. b și c din Cod penal.

În temeiul disp. art. 88 Cod penal deduce din pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive de la 3.09. 2010 la 27.12 2010.

Menține celelalte dispoziții.

În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.

În temeiul art.379 pct.1 lit. b Cod procedură penală respinge,ca nefondat,apelul declarat de inculpatul M. G. împotriva aceleiași sentințe.

În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe apelantul inculpat la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.

Pronunțată în ședință publică,azi, 2 martie 2012.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

C. C. C. M. N.

GREFIER,

C. M. S.

Red. C.C.C,27 martie 2012

Dact.A.A.

2 ex.-10.04.2012

Tribunalul București - Secția a II-a Penală

Jud. fond: C.G.

← Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 104/2013. Curtea de Apel...		Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 415/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 382/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI Cerere de reabilitare. Art.494 şi urm. C.p.p., art.134 şi urmă. C.p.. Decizia nr. 632/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 104/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 653/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Menţinere măsură de arestare preventivă. Hotărâre din 04-04-2013, Curtea de Apel BUCUREŞTI Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 622/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Infracţiuni la normele de convieţuire socială. Legea 61/1991 art.1 ind.1. Decizia nr. 557/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI