Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1492/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1492/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-07-2012 în dosarul nr. 1492/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI- SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
Decizia penală nr.1492
Ședința publică de la 27.07.2012
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - F. D.
JUDECĂTOR - P. P.
JUDECĂTOR - S. E.
GREFIER - M. C.
MINISTERUL PUBLIC - P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI a fost reprezentat prin procuror M. V..
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul C. A. împotriva sentinței penale nr.392/15 iunie 2012 pronunțată de JUDECĂTORIA SECTOR 6 în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde recurentul inculpat C. A. personal în stare de arest și asistat de avocat din oficiu Nameț A., cu delegația nr._ emisă de Baroul București, lipsind intimatul parte vătămată A. I..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurentul inculpat C. A. declară că este de acord cu asistența din oficiu la judecarea cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, declarații suplimentare de făcut, Curtea constată cauză în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului declarat.
Apărătorul din oficiu desemnat pentru recurentul inculpat C. A. solicită admiterea recursului, în temeiul disp.art.385/9 pct.14 Cpp, casarea în parte a sentinței și pe fond, rejudecând, reindividualizarea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată acestuia, iar ca executare, suspendarea condiționată, în temeiul disp.art.81 Cp. Precizează că recurentul inculpat a avut o atitudine procesuală sinceră, de recunoaștere și regret a faptelor, fiind aplicate dis.art.320/1 Cpp la instanța de fond, prejudiciul mic, de 50 l motorină fiind recuperat.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază neîntemeiat recursul declarat de inculpat și pune concluzii de respingere a acestuia, urmând a se menține hotărârea pronunțată de instanța de fond. Arată nu se impune reindividualizarea cuantumului pedepsei, urmând a se avea în vedere starea de recidiva post executorie în care se află, fiind condamnat anterior pentru săvârșirea unor infracțiuni contra patrimoniului.
In ultimul cuvânt, recurentul inculpat C. A. susține că a greșit și achiesează la concluziile apărătorului din oficiu.
CURTEA:
Cu privire la recursul penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.392 din 15.06.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în baza art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. e, g, i Cod penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal și art. 3201 Cod proc. pen., coroborat cu art. 74 alin. 2 Cod penal rap. la art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal, a fost condamnat inculpatul C. A., fiul lui N. și S., ns.la 30.10.1957 în ., domiciliat în comuna Chiajna, ..10, județul I., CNP_, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal, i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art. 350 alin. 1 Cod proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, dispuse în baza mandatului de arestare preventivă nr. 48/4.05.2012, emis de Judecătoria sectorului 6 București.
În baza art. 88 Cod penal s-a dedus din durata pedepsei aplicate durata reținerii și a arestării preventive de la 4.05.2012 la zi.
S-a luat act că partea vătămată A. I., nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind acoperit integral prin restituire.
În baza art. 118 alin. 1 lit. b Cod penal, s-a dispus confiscarea de la inculpat două bidoane de plastic și un furtun.
A fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 1100 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de 04.05.2012, în jurul orei 0,15, aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu, patrulând pe . bisericii Sf.Vineri din ., polițiști din cadrul Secției 22 Poliție au observat că, pe carosabil, paralel cu bordura, era parcat autotirul marca Iveco cu nr. de înmatriculare_, iar, în dreptul acestuia, pe partea cu rezervorul se afla un individ care, la observarea echipajului de poliție, a luat-o la fugă către ., polițiștii au observat că anterior momentului în care acesta a luat-o la fugă, individul aflat în zona rezervorului autotirului se ștergea pe mâini cu un șervețel umed.
Polițiștii au plecat în urmărirea acestuia și l-au somat, punându-i ”stai, poliția”, însă individul a continuat să fugă, fiind prins în cele din urmă de polițiști la aproximativ 200 metri de locul faptei.
Împreună cu individul, polițiștii au revenit la locul de unde acesta fugise și au constatat că la bordură și autotir, în dreptul rezervorului, se aflau două canistre din plastic de culoare alb transparent cu capace de culoare neagră, una de 20 l și alta de 30 l, care conțineau un lichid transparent, ce părea a fi motorină, iar pe rezervorul autotirului se afla un furtun din plastic de culoare galbenă cu dungă roșie, în lungime de 150 cm., care prezenta un miros de substanță petrolieră. De asemenea, lângă rezervor, pe carosabil, se afla o sacoșă din rafie de culoare verde cu bleu și un sac de plastic de culoare neagră, aceste obiecte prezentând și ele urme de produse petroliere. Totodată, pe rezervorul autotirului, se afla capacul de rezervor care prezenta urme de forțare, fiind desprins din locașul inițial.
După imobilizarea acestuia polițiștii au constatat că mâinile sale emanau un miros puternic de substanța petrolieră, iar, pe pantalonii cu care era îmbrăcat, se observa, la nivelul piciorului drept, o pată ce prezenta un miros de substanță petrolieră. Procedând la identificarea individului, polițiștii au constatat că acesta este inculpatul C. A..
De asemenea, la fața locului, nu au fost identificate alte persoane, iar, în momentul urmăririi celui aflat în cauză, polițiștii au avut contact vizual permanent cu inculpatul, urmărirea făcându-se în linie dreapta, în spațiu închis.
Prin procesul-verbal de cercetare la fața locului s-au fixat aspectele ce vizează locul săvârșirii faptei. Astfel, în afara celor descrise anterior, polițiștii au constatat că lângă autotir, în spațiul verde, se află o garnitură din plastic de culoare neagră și două bucăți de plastic de aceeași culoare (acestea fiind părți component ale bușonului rezervorului).
Din plângerea și declarația părții vătămate A. I., a rezultat că, la data de 04.05.2012, în jurul orei 2,00, când s-a prezentat la autotirul marca Iveco cu nr. de înmatriculare_, a constatat că autori necunoscuți i-au sustras motorină și bușonul rezervorului.
Fiind audiat pe parcursul urmăririi penale, inculpatul nu a recunoscut fapta comisă, declarând că nu el a comis fapta, și că a fost reținut din eroare de organele de poliție.
La termenul de judecată din data de 15.06.2012, inculpatul a revenit asupra declarațiilor date anterior, menționând că recunoaște săvârșirea infracțiunii în modalitatea descrisă prin rechizitoriu și că își însușește probele administrate pe parcursul urmăririi penale. În acest sens, inculpatul a arătat că în noaptea de 3/4 mai 2012, în jurul orei 0.00 a desfăcut, prin forțare, bușonul de la rezervorul unui tir, ce era parcat în fața unei biserici situate în zona Drumul Taberei, vizavi de parc. Inculpatul arată că avea asupra sa un furtun și o sacoșă de rafie, care avea 2 bidoane, unul de 30 de litri și unul de 20 de litri și a început să scoată motorină din rezervorul tirului. Inculpatul arată că a fost prins de organele de poliție, după ce a umplut bidoanele cu motorină.
În drept, fapta inculpatului C. A. care, în noaptea 3/4.05.2012 a sustras, după ce forțat bușonul rezervorului, 50 litri motorină din rezervorul autotirului marca Iveco cu număr de înmatriculare_, ce se afla parcat în ., sector 6, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. e, g, i Cod penal.
Din probele administrate în cursul urmăririi penale a rezultat că, prin fapta de sustragere și însușire pe nedrept de bunuri aparținând părții vătămate, a fost realizat elementul material al infracțiunii de furt calificat, constând în acțiunea de luare a bunului mobil din posesia sau detenția altei persoane, fără consimțământul acesteia, specifică acestei infracțiuni. Au fost realizate astfel cele două acte specifice acțiunii de luare, și anume, deposedarea, și respectiv, împosedarea. De asemenea, coroborarea probelor mai sus enumerate au dovedit existența unei urmări imediate ce constă în prejudiciul realizat (contravaloarea celor 50 de litri de motorină), precum și raportul de cauzalitate între fapta săvârșită și urmarea socialmente periculoasă produsă.
Instanța de fond a reținut că infracțiunea de furt calificat a fost săvârșită în formă agravată, întrucât în conformitate cu art. 209 alin. 1 lit. e Cod penal, constituie agravantă săvârșirea faptei în loc public inculpatul săvârșind infracțiunea pe . sector 6, ce constituie loc public în conformitate cu art. 152 lit. a Cod penal, în conformitate cu art. 209 alin. 1 lit. g Cod penal, constituie agravantă săvârșirea faptei în timpul nopții, inculpatul săvârșind infracțiunea în jurul orei 0.00 în noaptea de 3/4 mai 2012, în conformitate cu art. 209 alin. 1 lit. i Cod penal, constituie agravantă săvârșirea faptei prin efracție, inculpatul forțând bușonul rezervorului, pe care l-a deșurubat după ce l-a distrus.
În privința laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea de furt calificat cu intenție directă, în sensul art. 19 pct. 1 lit. a Cod penal, având reprezentarea faptei sale și urmărind producerea rezultatului, bunurile fiind luate în scopul însușirii pe nedrept. Intenția inculpatului a rezultat din modul de săvârșire a faptei, din mijloacele de probă administrate, precum și din declarația inculpatului, care în cursul judecății a recunoscut săvârșirea faptei.
Infracțiunea de furt calificat a fost săvârșită de către inculpat în stare de recidivă postexecutorie, constituind al doilea termen al recidivei, în conformitate cu art. 37 lit. b Cod Penal. Astfel, prezenta infracțiune a fost săvârșită de inculpat după executarea pedepsei de 720 de zile închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere fără permis a unui autovehicul pe drumurile publice, prev. de art. 86 din OUG nr. 195/2002, aplicată prin sentința penală 480/2008 a Judecătoriei B., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 101/19.01.2010 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I Penală. Astfel, conform mențiunilor referatului întocmit de Biroul Executări Penale, inculpatul urma să execute pedeapsa închisorii în perioada 21.01._12, fiind liberat condiționat la data de 27.04.2011, prin sentința penală nr. 978/22.04.2011 pronunțată de Judecătoria B., rămânându-i de executat un rest de pedeapsă de 258 zile închisoare. Având în vedere că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru acre a fost cercetat în prezenta cauză după împlinirea termenului de liberare condiționată și considerarea ca executată integral a pedepsei închisorii, în cauză sunt incidente dispozițiile privitoare la recidiva potexecutorie.
La individualizarea pedepsei în conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal instanța de fond a avut în vedere, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege, reduse cu o treime, în condițiile art. 3201 alin. 7 Cod proc. pen. (individualizarea urmând să fie făcută între 2 ani și 10 ani închisoare ). Gradul de pericol social al faptei comise va fi apreciat în baza art. 181 alin. 2 Cod penal, urmând să se aibă în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.
Raportat la aceste criterii, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului prezintă un grad relativ scăzut de pericol social având în vedere modalitatea simplistă de comitere a infracțiunii, prejudiciul fiind într-un cuantum scăzut și recuperat de partea vătămată.
Instanța de fond a avut în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului, și anume, faptul că acesta este în vârstă de 55 de ani, deși recidivist nu a mai comis infracțiuni contra patrimoniului din anul 2002, susține că realiza venituri lucrând în construcții.
Instanța de fond a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea, cu executare în regim de detenție, într-un cuantum orientat sub minimul prevăzut de lege, prin aplicarea dispozițiilor art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal, și anume de 1 an și 6 luni închisoare, va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța de fond a reținut că, așa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza S. și P. c. României și Hirst c. Marii Britanii), a cărei jurisprudență este obligatorie, aplicându-se cu preeminență față de dreptul intern, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituție, exercițiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.
Instanța de fond a mai reținut că natura faptei săvârșite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat vor fi interzise pe durata executării pedepsei.
În ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst c. Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3 Protocolul 1 din Convenție, instanța apreciază că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exercițiul acestui drept.
Având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța de fond a apreciat că nu se impune interzicerea inculpatului a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. c, d și e Cod penal.
În baza art. 350 alin. 1 Cod proc. pen., apreciind că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv există probe că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat, iar lăsarea acestuia în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, instanța de fond a menținut măsura arestării preventive.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul C. A., criticând-o ca fiind netemeinică, motivând că, în raport de circumstanțele sale personale favorabile de cuantumul prejudiciului cauzat și acoperit integral se impune aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic și fără privare de libertate.
Curtea examinând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosar, în raport de critica formulată dar și din oficiu conform dispozițiilor art.3856 alin.3 C. pr. pen., constată nefondat recursul.
În raport de poziția procesuală adoptată de inculpat în fața instanței de fond, înainte de citirea actului de sesizare, în mod judicios prima instanță a soluționat cauza penală prin aplicarea art.3201 C. pr. pen. și în mod legal a dispus condamnarea acestuia.
La stabilirea pedepsei aplicate inculpatului s-au avut în vedere toate criteriile generale prevăzute de art.72 C. pen. inclusiv și persoana acestuia, în favoarea căreia s-au reținut în mod judicios și circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 alin.2 C. pen., cărora lis-a dat o eficiență juridică corespunzătoare prin reducerea cuantumului pedepsei aplicate sub minimul special.
În raport de persistența infracțională manifestată de inculpat care deși a fost condamnat anterior prin șapte hotărâri judecătorești definitive, din care patru pentru infracțiuni de aceeași natură, furt calificat, a continuat să comită o nouă faptă penală, se constată că nu se justifică reducerea cuantumului pedepsei aplicate acestuia și nici schimbarea modalității de executare a pedepsei.
Ca urmare, se constată că nu este întemeiată critica formulată de inculpat iar hotărârea atacată este legală și temeinică, considerente față de care se va respinge ca nefondat recursul în baza art.38515 pct.1 lit.b C. pr. pen.
În baza art.38517 C. pr. pen. se va deduce prevenția inculpatului de la 04.05.2012 la zi.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 și 3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C. A. împotriva sentinței penale nr.392 din 15.06.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București.
Deduce prevenția de la 04.05.2012 la zi.
Obligă recurentul la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariul avocatului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 iulie 2012.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
F. DuțăPetre PopescuSimona E.
GREFIER,
M. C.
Red. D:F.
Dact. A.L. 2 ex./30.07.2012
Jud. Sect. 6 București – jud.: P. L
| ← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... | Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... → |
|---|
