Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Decizia nr. 1832/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1832/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-09-2012 în dosarul nr. 1832/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
Decizia penală nr.1832
Ședința publică de 26.09.2012
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - L. M.
JUDECĂTOR - S. C.
JUDECĂTOR - V. C.
GREFIER - M. C.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat prin procuror E. - Eliana B..
Pe rol, judecarea recursului declarat de petenții F. V. și F. A. împotriva sentinței penale nr.43/25.01.2012, pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde recurentul F. V. personal, lipsind recurenta petent F. A. și intimatul Ț. V., acesta din urmă fiind reprezentat de avocat ales F. M. R..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea pune în discuție admisibilitatea excepției de neconstituționalitate formulată de recurenții petenți F. V. și F. A..
Recurentul petent F. V. solicită admiterea cererii astfel cum este motivată în scris șli o apreciază admisibilă în raport de prevederile Legii nr.47/1992, art.6 și 13 CEDO, așa încât solicită sesizarea Curții Constituționale.
Apărătorul ales al intimatului Ț. V. susține că este vorba despre neconstituționalitatea disp. art.2781 alin.10 C. pr. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr.202/2010 și apreciază cererea inadmisibilă întrucât Curtea Constituțională a mai fost sesizată și s-a mai pronunțat anterior cu privire la această excepție.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a excepției ca inadmisibilă, Curtea Constituțională pronunțându-se anterior asupra excepției invocate.
Nemaifiind cereri de formulat, declarații suplimentare de făcut, Curtea constată cauză în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Parchetului invocă excepția inadmisibilității recursurilor formulate în cauză împotriva unei hotărâri definitive la data pronunțării și pune concluzii de admitere a excepției și respingere a recursurilor ca inadmisibile.
Recurentul petent F. V. susține că recursul este inadmisibil și de aceea solicită sesizarea Curții Constituționale.
Apărătorul ales al intimatului Ț. V. solicită admiterea excepției și respingerea recursurilor ca inadmisibile, în raport de disp. art.2781 alin.10 C. pr. pen.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față:
Prin sentința penală nr.43 din data de 25.01.2012 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, în baza art.2781 alin.8 lit.a C. pr. pen., a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petenții F. V. și F. A. împotriva rezoluției nr.585/P/2010 din 13.01.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, confirmată prin rezoluția nr.231/II-2/2011 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu.
A fost menținută soluția dispusă de procuror prin rezoluția atacată.
În baza art.192 alin.2 C. pr. pen. petenții au fost obligați la plata sumei de 900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs petenții F. V. și F. A..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului I. iar prin decizia penală nr.84/R din 02.04.2012, în temeiul art.39 alin.1 cu referire la art.281 pct.3 C. pr. pen., a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului I. și în temeiul art.42 C. pr. pen. s-a declinat în favoarea Curții de Apel București competența de soluționare a cauzei având ca obiect recursul declarat de recurenții petenți F. V. și F. A..
Din interpretarea prevederilor art.27 pct.3 C. pr. pen., astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct.5 din Legea nr.202/2010 și ale art.281 pct.3 C. pr. pen., astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct.9 din Legea nr.202/2010, Tribunalul a reținut în ceea ce privește competența de soluționare a recursului în materie penală, competența generală a Curții de Apel, constatând că Tribunalul are o competență specială, limitată strict la cazurile prevăzute de art.27 pct.3 C. pr. pen.
Cum obiectul cauzei dedusă judecății nu se regăsește printre cele expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art.27 C. pr. pen., competența de soluționare a recursului aparține Curții de Apel București.
După înregistrarea cauzei pe rolul Curții de Apel București, recurenții F. V. și F. A. au invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.2781 alin.10 C. pr. pen.
În primul rând, având în vedere și dispozițiile deciziei în interesul legii nr.XXXVI/2006, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că încheierile instanțelor de recurs de respingere ca inadmisibile a cererilor de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea unor excepții de neconstituționalitate sunt supuse căii de atac a recursului, instanța de recurs a pus în discuție admisibilitatea excepției de neconstituționalitate.
În acest sens, trebuie precizat că, deși decizia în interesul legii face referire expresă la soluția de respingere a cererii, din considerentele acesteia rezultă și obligativitatea examinării excepției de neconstituționalitate, cu prioritate, de către instanța de recurs.
Pe de altă parte, din decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție rezultă și faptul că în cazul în care cererea de sesizare a Curții Constituționale este admisă, soluția nu poate fi atacată, așa încât instanța de recurs nu este obligată să se pronunțe prin încheiere și în mod distinct sub acest aspect, având posibilitatea de a dispune sesizarea Curții Constituționale chiar prin decizia pe care o pronunță și asupra recursului.
D. urmare, Curtea a pus în discuție admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale la același termen cu dezbaterea recursului.
Sub acest aspect, se constată că sunt îndeplinite toate condițiile prev. de art.29 alin.1-3 din Legea nr.47/1997 pentru sesizarea instanței de contencios constituțional.
Astfel, excepția a fost invocată în fața instanței de judecată de către părțile din proces, excepția are ca obiect neconstituționalitatea unei dispoziții din Codul de procedură penală în vigoare și care are legătură cu soluționarea cauzei, iar Curtea Constituțională nu a constatat printr-o decizie anterioară neconstituționalitatea respectivelor prevederi.
În ce privește legătura cu soluționarea fondului cauzei, Curtea consideră că îndeplinirea condiției este evidentă, întrucât interesul recurenților este efectiv, aceștia exercitând o cale de atac interzisă tocmai de dispozițiile a căror neconstituționalitate o invocă.
D. urmare, în temeiul art.29 din Legea nr.47/1997, Curtea va admite cererea și va dispune sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției invocate de către recurenți.
Opinia instanței de recurs asupra excepției de neconstituționalitate:
Recurenții au invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.2781 alin.10 C. pr. pen. susținând că aceste dispoziții contravin art.20, 21, 44, 148 și art.129 din Constituția României, precum și art.13 din Convenția europeană a drepturilor omului.
Potrivit art.2781 alin.10 C. pr. pen.: „Hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. 8 este definitivă.”
Conform art.2781 alin.8 C. pr. pen.:
„Judecătorul pronunță una dintre următoarele soluții:
a) respinge plângerea, prin sentință, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată, menținând rezoluția sau ordonanța atacată;
b) admite plângerea, prin sentință, desființează rezoluția sau ordonanța atacată și trimite cauza procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz. Judecătorul este obligat să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodată faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate și prin care anume mijloace de probă;
c) admite plângerea, prin încheiere, desființează rezoluția sau ordonanța atacată și, când probele existente la dosar sunt suficiente, reține cauza spre judecare, în complet legal constituit, dispozițiile privind judecata în primă instanță și căile de atac aplicându-se în mod corespunzător.”
Contrar susținerilor autorilor excepției, prevederile legale contestate nu aduc atingere liberului acces la justiție și nu încalcă dreptul la un proces echitabil, ci se referă strict la imposibilitatea exercitării căilor de atac împotriva hotărârilor pronunțate în materia plângerii împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată date de procuror.
Norma procedurală din art.2781 alin.10 C. pr. pen. nu afectează posibilitatea cenzurării actelor procurorului de către instanțele judecătorești, astfel cum este reglementată prin celelalte dispoziții ale art.2781 C. pr. pen., care constituie tocmai o garanție a dreptului părților la un proces echitabil, prin instituirea unei modalități de verificare de către instanța de judecată a activității procurorului și a soluțiilor date de acesta.
Pe de altă parte, se constată că reglementarea posibilității de a ataca hotărârile judecătorești constituie atributul exclusiv al legiuitorului. În acest sens, prin art.129 din Constituția României s-a stabilit că „Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii”.
Eliminarea căilor de atac în materia exercitării controlului judecătoresc asupra soluțiilor date de procuror se întemeiază pe caracterul special al procedurii instituite de dispozițiile art.2781 C. pr. pen., legiuitorul urmărind să asigure judecarea cu celeritatea a plângerilor și obținerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să se exercite controlul judiciar asupra soluțiilor de neîncepere a urmăririi penale, de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror.
Ținând seama de specificul cauzelor soluționate în procedura prev. de art.2781 C. pr. pen., având în vedere că nu este vorba despre judecarea pe fond, prin pronunțarea unei hotărâri de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal raportat la infracțiunea care a format obiectul cercetării sau urmăririi penale, instanța examinând doar legalitatea și temeinicia soluției de netrimitere în judecată emisă de procuror, nu sunt incidente nici prevederile art.2 paragraful 1 din Protocolul nr.7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală.
Față de cele expuse, instanța de recurs apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.2781 alin.10 C. pr. pen. este nefondată.
Examinând valabilitatea căii de atac, Curtea constată că recursul este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Chiar în situația în care instanța de recurs a sesizat Curtea Constituțională, examinarea căii de atacă se realizează prin raportare la dispozițiile legale în vigoare.
Din această perspectivă, instanța de control judiciar constată că potrivit art.129 din Constituția României: „Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile pot exercita căile de atac, în condițiile legii.”
Recurenții F. V. și F. A. au atacat o sentință penală prin care instanța s-a pronunțat în temeiul art.2781 alin.8 lit.a C. pr. pen.
Conform art.2781 alin.10 C. pr. pen.: „Hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin.8 este definitivă”.
Rezultă, așadar, că o atare hotărâre este definitivă, așa încât nu mai poate fi atacată cu apel sau recurs și nu există o fundamentare legală pentru exercitarea unei căi de atac împotriva sentinței.
D. urmare, conform art.38515 pct.1 lit.a C. pr. pen., recursul declarat de cei doi petenți va fi respins ca inadmisibil iar în temeiul art.192 alin.2 C. pr. pen., recurenții vor fi obligați la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
I. Admite cererea formulată de recurenții F. V. și F. A. și dispune sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.2781 alin.10 C. pr. pen.
II. Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenții F. V. și F. A. împotriva sentinței penale nr. 43/25.01.2012, pronunțată de Judecătoria Cornetu.
Obligă recurenții la câte 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 septembrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
L. M. S. C. V. C.
GREFIER,
M. C.
Red. L.M.
Dact. A.L. 2 ex./22.10.2012
T. I. – jud.: - I. E. V.A.; P. R.
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 613/2013. Curtea de Apel... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 581/2013.... → |
|---|
