Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 581/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 581/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-03-2013 în dosarul nr. 581/2013
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.581/R
Ședința publică de la 26.03.2013
Curtea constituită din:
P. - I. T.
JUDECATOR - I. C.
JUDECATOR - A. M.
GREFIER - D. P.
* * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror N. N..
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul R. L. împotriva sentinței penale nr.3562/28.12.2012 pronunțate de Judecătoria sectorului 4 București, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat R. L., personal și asistat de avocat D. L. cu delegație la dosar, fila 15 și asistat de avocat desemnat din oficiu I. L. în substituirea d-nei avocat N. Gorpin R. cu delegație la dosar, fila 6.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
In temeiul prev.art.318 C.pr.pen, se procedează la verificarea identității inculpatului R. L., legitimat cu CI . nr._.
Se prezintă avocat din oficiu I. L. în substituirea d-nei avocat N. Gorpin R. și solicita a se lua act de încetarea mandatului pentru recurentul inculpat R. L., prin prezentarea apărătorului ales, de asemenea solicită a se aprecia asupra onorariu parțial.
Curtea în temeiul art.171 al.5 C.pr.pen. ia act de încetarea mandatului avocatului desemnat din oficiu.
Curtea din oficiu pune în discuția părților excepția tardivității declarării prezentului recurs în temeiul prev.art.385/3 rap. la art.363 al.3 C.pr.pen, în raport de faptul că inculpatul a fost prezent la dezbateri respectiv la data de 19.12.2012 iar recursul este formulat la data de 11.01.2013.
Apărătorul recurentului inculpat apreciază că recursul este declarat în termenul legal, acesta a fost plecat din localitate 5 zile, starea meteo era una de excepției, fiind declarat cod de atenționare ninsori. Arata că inculpatul era însoțitorul unui transport de mărfuri care se deplasa în jud.Bacău, are o delegație care atestă aspectele susținute, astfel că solicită ca recurentul să fie repus in termenul de recurs.
Arata că a fost angajată de inculpat aseară, în acest moment nu are alte probe în afara acelei delegații de la firma care îl delegase pentru însoțirea mărfii, însă daca instanța va aprecia necesar va depune în probațiune o factură și un aviz de însoțire a mărfii. În susținerea celor învederate depune la dosar delegația de însoțire a acelui transport de marfă. Precizează că a lipsit din localitate în perioada 04.01._13.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că cererea nu este întemeiată, inculpatul a avut apărător ales la instanța de fond, asistându-l la data dezbaterilor, astfel încât acesta putea lua cunoștință de soluția pronunțată.
Consideră că cererea de repunere în termenul de recurs apare ca fiind neîntemeiată, apreciază că nu se poate face dovada cu acea delegație de însoțire a mărfii.
De asemenea arată că recursul declarat de recurentul inculpat la data de 11.01.2013 apare ca fiind tardiv.
Apărătorul recurentului inculpat arată că într-adevăr recurentul a avut apărător ales, la instanța de fond i sa comunicat hotărârea, însă acest apărător nu avea delegație pentru a formulat recurs, acesta nu putea să formuleze recurs în lipsa unui mandat expres din partea clientului său.
În ceea ce-l privește pe inculpat acesta s-a aflat în afara localității iar dacă instanța va aprecia necesar poate administra și proba testimonială constând în audierea șoferului ca a însoțit acel transport de marfă.
Curtea în raport de motivele invocate în susținerea cererii de repunere în termen apreciază că nu se impune suplimentarea probatoriului cu privire la acest aspect.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt, arată a fost plecat din localitate iar vremea era nefavorabilă în acea perioadă.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.3562/28.12.2012 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București, în dosarul nr._ s-au hotărât următoarele:
În baza art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice republicată cu aplicarea art. 3201 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul R. L., fiul lui B. și G., născut la data de 19.12.1983 în Vidra, județul I., domiciliat în ., ., județul I., CNP_, la o pedeapsă de 10 (zece) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
În baza art. 71 Cod penal i s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a-II-a și lit. b Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 10 luni închisoare, stabilit conform dispozițiilor art. 82 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a-II-a și lit. b Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 359 Cod procedură penală, i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, privind cauzele de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
În considerentele sentinței se arată că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 din data de 07.06.2012, în dosarul de urmărire penală nr. 1965/P/2011 și înregistrat sub nr._, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului R. L., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, prev de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 rep.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, că în data de 31.01.2011 inculpatul a fost depistat conducând pe ., autoturismul cu nr. de înmatriculare PP 0485 AT, fără a poseda permis de conducere.
Au fost administrate următoarele mijloace de probă în cursul urmăririi penale: proces-verbal de constatare a infracțiunii, proces-verbal de verificare a persoanelor posesoare de permis de conducere în baza de date a Serviciului Evidența Permise Auto, declarații inculpat și declarații martor.
A fost depusă la dosarul cauzei fișa de cazier a inculpatului.
Inculpatul, înainte de începerea cercetării judecătorești, a solicitat aplic. disp. art. 320¹ Cod procedură penală dând declarație în acest sens la dosarul cauzei.
Coroborând probele administrate pe parcursul urmăririi penale și poziția inculpatului din fața instanței conform declarației depuse la dosarul cauzei, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 31.01.2011 inculpatul R. L. a fost depistat conducând pe ., autoturismul cu nr. de înmatriculare PP 0485 AT, fără a poseda permis de conducere.
Din verificările efectuate în baza de date a rezultat faptul că inculpatul nu poseda la acea dată permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, încheindu-se proces verbal în acest sens.
Fiind audiat în faza urmăririi penale, inculpatul a recunoscut că a condus autoturismul proprietate personală fără a poseda permis de conducere, poziție menținută și în fața instanței de judecată.
În drept fapta inculpatului R. L., care, în data de 31.01.2011, a fost depistat conducând pe ., autoturismul cu nr. de înmatriculare PP 0485 AT, fără a poseda permis de conducere întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. 195/2002 rep.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere îl reprezintă acțiunea de a conduce autoturismul cu nr. de înmatriculare PP 0485 AT în data de 31.01.2011 fără ca inculpatul să posede permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
Urmarea imediată produsă este crearea unei stări de pericol, legătura de cauzalitate dintre conducerea unui autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere și urmarea imediată rezultând din materialitatea faptei “ex re”.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a condus autoturismul fără a poseda permis de conducere cu intenție indirectă, acesta prevăzând rezultatul faptei sale și deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui, după cum rezultă din declarația inculpatului.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată în cauză, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, și anume: limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a Codului penal, gradul de pericol social al faptei săvârșite respectiv conducerea unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, persoana inculpatului care a recunoscut fapta, este cunoscut cu antecedente penale, precum și toate circumstanțele care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Conform art. 52 Cod penal pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul său este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, instanța apreciind că se impune în cauză aplicarea unei pedepse cu închisoarea.
Acest fapt și deoarece infracțiunea pentru care a fost cercetat inculpatul este de pericol, iar nerespectarea dispozițiilor legale putea conduce la rezultate tragice, inculpatul urcându-se la volan deși știa că nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, chiar inculpatul recunoscând acest lucru. Chiar și acest lucru dovedește că inculpatul nu a dovedit că și-a însușit cunoștințele teoretice și practice pentru a putea conduce un autoturism, profesie care trebuie de altfel tratată cu deosebită responsabilitate, mai ales în condițiile existenței nenumăratelor accidente rutiere produse de către șoferi care conduc autoturisme fără a poseda permis de conducere sau sub influența băuturilor alcoolice.
Instanța nu a reținut circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, câtă vreme acesta nu putea nega evidența, toate probele dovedindu-i vinovăția, iar faptele acestuia prezintă un pericol social deosebit de ridicat. De asemenea, inculpatul este cunoscut cu antecedente penale conform fișei de cazier așa cum s-a arătat mai sus.
În plus, instanța a apreciat că inculpatul a putut înțelege foarte bine pericolul pe care îl creează pentru ceilalți participanți la trafic urcând la volan fără a deține permis de conducere.
Instanța a făcut aplicarea disp. art. 320¹ Cod procedură penală corespunzător poziției acestuia de recunoaștere însă a aplicat pedeapsa în limitele astfel reduse având în vedere antecedentele penale ale inculpatului, gravitatea și numărul faptelor penale comise.
Pe cale de consecință, instanța în baza art. 86 alin. 1 din OUG rep. cu aplic. art. 320/1 Cod procedură penală a condamnat pe inculpatul R. L. la o pedeapsă de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, pedeapsă pe care o consideră suficientă pentru a se îndeplini funcțiile pedepsei cerute de art. 52 Cod penal.
În baza art. 71 Cod penal i s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a-II-a și lit. b Cod penal.
Aplicarea pedepselor accesorii inculpatului trebuie realizată atât în baza articolelor 71 și 64 Cod penal, cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, a Protocoalelor adiționale la Convenție și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr. 30/1994.
Astfel, raportat la cauzele C. c. României (hotărârea din 1 iulie 2008) și Hirst c. Marii Britanii (hotărârea din 30 martie 2004), cauză în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din Primul Protocol adițional, instanța nu va aplica în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza I Cod penal, ci a analizat în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului.
Totodată, față de jurisprudența Curții Europene în materie, instanța a avut în vedere și decizia nr. LXXIV (74) pronunțată în data de 5.11.2007 de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii promovat de procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit că „dispozițiile art. 71 Cod penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – c Cod penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 Cod penal”, decizie care, potrivit art. 4142 alin. 3 Cod procedură penală, este obligatorie, astfel că instanța i-a dat deplină eficiență juridică în soluționarea prezentei cauze.
Având în vedere aspectele reținute mai sus, personalitatea și conduita inculpatului, în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate, instanța a dispus în baza art. 81 Cod penal suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de 2 ani și 10 luni, apreciind că scopul pedepsei aplicate poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a-II-a și lit. b Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 359 Cod procedură penală, i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, privind cauzele de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, recurentul – inculpat R. L. a formulat, la data de 11.01.2013, recurs împotriva sentinței penale nr.3562/28.12.2012 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București, în dosarul nr._ .
Potrivit art.3853 C.p.p., raportat la art.363 C.p.p., termenul de recurs este de 10 zile, care curge de la pronunțare, pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare.
În cauză, se constată, potrivit încheierii din data de 19.12.2013, la care au avut loc dezbaterile la instanța de fond, că inc. R. L. a fost prezent.
Astfel, termenul de recurs, pentru acesta curge de la data de 28.12.2012, data pronunțării sentinței penale atacate, fiind considerat împlinit la data de 08.01.2013.
Or, inc. R. L. declarând recursul la data de 11.01.2013, după data la care se consideră împlinit termenul de recurs, instanța va constata că recursul este tardiv.
În privința cererii de repunere în termenul de recurs, motivat de imposibilitatea inc. R. L. de a se formula recurs întrucât starea meteo era una de excepției, fiind declarat cod de atenționare ninsori, iar, în perioada 04.01. - 09.01.2013 inculpatul era însoțitorul unui transport de mărfuri care se deplasa în jud. Bacău, instanța constată că aceasta nu este o cauză temeinică de împiedicare, în sensul art.3853 C.p.p., rap. la art. 364 C.p.p., cererea de recurs putând fi depusă și prin poștă, nefiind necesară deplasarea inculpatului la sediul instanței. În plus, acesta avea posibilitatea declarării recursului și în perioada 28.12.2012 – 03.01.2013, de asemenea prin serviciile poștale.
Curtea va respinge, astfel, cererea de repunere în termenul de recurs formulat de recurenta inculpată R. L., iar în temeiul art.38515 pct.1 lit. a C.p.p., va respinge ca tardiv recursul acestuia, împotriva sentinței penale nr.3562/28.12.2012 pronunțate de Judecătoria sectorului 4 București, în dosarul nr._ .
Potrivit art. 193 al.2 C.p.p., va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385 3 alin. 2 rap. la art. 364 C.p.p. respinge ca neîntemeiată cererea de repunere în termenul de recurs formulată de recurentul inculpat R. L..
În baza art. 38515 pct. 1 lit. a C.p.p respinge ca tardiv formulat recursul declarat de recurentul inculpat R. L..
În baza art. 192 alin. 2 C.p.p. obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului din oficiu, în cuantum de 50 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.03.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. T. I. C. A. M.
GREFIER,
D. P.
Red.I.C
Tehn.N.E.A/2ex/22.04.2013
Jud.Sect.4 București/Jud.D.C.M
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 96/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
