Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 408/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 408/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-03-2013 în dosarul nr. 408/2013

Dosar nr._

(_ )

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 408

Ședința publică din data de 05 MARTIE 2013

Curtea constituită din:

Președinte:A. N.

Judecător:M. O.

Judecător:C. E. R.

Grefier:A. P.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, prin procuror F. D..

Pe rol, se află soluționarea recursului declarat P. de pe lângă Judecătoria sectorului 2 București împotriva sentinței penale nr.724/18.09.2012, pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București, în Dosarul nr._ .

La apelul nominal, făcut în ședința publică, nu au răspuns: intimatul – inculpat D. C. G., reprezentat juridic de apărător din oficiu, avocat Necule F., cu delegație pentru asistență juridică obligatorie depusă la dosar și intimat - parte civilă B. COMERCIALĂ ROMÂNĂ - Sucursala M. B..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Nefiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza in stare de judecată si acordă cuvântul in dezbaterea recursului.

Reprezentantul Ministerului Public arată că P. de pe lângă Judecătoria sectorului 2 București a criticat sentința nr. 724/2012 doar din prisma temeiniciei acesteia, în sensul că trebuie înlăturată circumstanța atenuantă prev de art. 74 lit. a Cod penal, și, drept urmare, majorarea cuantumului pedepsei și, de asemenea, schimbarea modalității de executare din suspendare sub supraveghere în executare propriu zisă ori, cel puțin aplicarea art. 86 ind. 1 Cod penal.

Face precizarea ca, indiferent de soluția pe care această instanță o va pronunța, solicită să nu se admită în această modalitate subsidiară, a aplicării a art. 86 ind. 1 Cod penal, în condițiile în care inculpatul, după ce s-a prezentat inițial la instanța de fond, nu a mai participat la judecată, la acest termen nu avem certitudinea că știe că sa declarat recurs de parchet și că se cere această individualizare a pedepsei. Astfel, măsurile de supraveghere la care instanța il poate obliga pe acest inculpat ar putea avea niște consecințe nedorite și necunoscute de către inculpat.

În consecință, în raport de aceste considerente, solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat de către parchet și pentru motivele scrise formulate, urmând a se avea în vedere, în mod special, tocmai această atitudine a inculpatului, care nu justifică aplicarea art. 81 Cod penal în condițiile în care, prin atitudinea sa procesuală, neprezentarea decât sporadic în fața instanței de judecată, judecătorul nu și-ar fi putut forma o convingere fermă potrivit art. 81 Cod penal, că reeducarea acestuia se poate face și fără privare de libertate.

Apărătorul din oficiu al intimatului – inculpat solicită respingerea recursului declarat de P. de pe lângă Judecătoria sectorului 2 București, apreciind hotărârea pronunțată în fond ca fiind temeinică și legală raportat la disp. art. 72 și art. 52 Cod penal; în mod corect instanța de fond a avut în vedere că inculpatul a recunoscut și regretat fapta. În plus, inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale.

În subsidiar, dacă se va admite recursul parchetului, solicită aplicarea art. 86 ind. 1 Cod penal, cu stabilirea unui termen de încercare la limita maximă.

CURTEA

Asupra recursului penal de față:

Prin sentința penală nr. 724/18.09.2012, Judecătoria Sectorului 2 București, în baza art. 215 alin. 1, 2 și 3 C.p., cu aplicarea art. 74 al. 1 lit. a C.p. rap. la art. 76 lit. c C.p. a condamnat pe inculpatul D. C.-G. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art. 26 rap. la art. 290 C.p., cu aplicarea art. 74 al. 1 lit. a C.p. rap. la art. 76 lit. e C.p. a condamnat pe inculpatul D. C.-G. la pedeapsa de 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 291 C.p. cu aplicarea art. 74 al. 1 lit. a C.p. rap. la art. 76 lit. e C.p., a condamnat pe inculpatul D. C.-G. la pedeapsa de 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În temeiul art. 33 lit. b și art. 34 alin.1 lit. b C.p., a contopit cele trei pedepse stabilite prin prezenta sentință pentru infracțiunile concurente deduse judecății, urmând ca în final să-i aplice inculpatului D. C.-G. pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C.p., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a, teza a II-a și b C.p., pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 81 C.p., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani calculat în condițiile art. 82 C.p. de la data rămânerii definitive a sentinței.

În temeiul art. 359 C.proc.pen., a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C.pen., privind revocarea suspendării.

În temeiul art. 71 alin. 5 C.pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a suspendat și pedeapsa accesorie prev. de art. 71 alin. 1 rap. la art. 64 lit. a, teza a II-a și b C.p.

În baza art. 346 alin. 1 C.p.p. rap. la art. 14 și 15 C.p.p. a admis acțiunea civilă promovată de către partea civilă B. COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA și a fost obligat inculpatul la plata către acesta a sumei de 24.650,20 lei, plus dobânzile și comisioanele aferente până la data recuperării debitului, cu titlu de despăgubiri materiale.

În temeiul art. 348 C.p.p. rap. la art. 445 alin. 2 C.p.p., a dispus desființarea înscrisurilor falsificate sau având la bază înscrisuri falsificate, respectiv adeverința de salariu nr. 274/14.05.2007 emisă de . (fila 34 dup), contractul individual de muncă înregistrat la ITM sub nr. 173/15.10.2004, încheiat între inculpat și angajatorul . (fila 36 dup), actele adiționale cu nr. 01/01.07.2005 și 02/15.10.2004 la contractul individual de muncă nr. 173/15.10.2004, încheiat cu angajatorul . (fila 38 dup), contractul de credit bancar pentru persoane fizice încheiat de B. COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA sub nr. 373/16.05.2007 (fila 18 dup), cerere de credit persoane fizice nr. înregistrată sub nr. 7140/15.05.2007 la B. COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA (fila 23 dup), urmând a se face mențiunile de rigoare privind anularea înscrisurilor pe fiecare pagină a acestora.

În temeiul art.191 alin. 1 C.p.p., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei, cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 189 C.p.p. onorariul în cuantum de 200 lei, cuvenit apărătorului din oficiu Servi V., fiind avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în cursul lunii mai 2007 inculpatul D. C. G. a cunoscut o persoană de sex femeiesc, în vârstă de aproximativ 40 de ani, rămasă neidentificată, care i-a prezentat o modalitate în care ar putea obține un credit de nevoi personale doar pe baza buletinului de identitate, oferindu-se să îl ajute în acest sens. Întrucât se confrunta cu probleme de ordin material, pentru a obține o sumă de bani, i-a înmânat acelei persoane o copie de pe cartea de identitate, iar după aproximativ o săptămână s-a reîntâlnit cu acea persoană în zona Gării de Nord, ocazie cu care i-a înmânat un contract individual de muncă, o adeverință de salariu, precum și pe alte acte adiționale de unde rezulta că este angajat al S.C. Dacia IT S.R.L., pe postul de conducător auto. Inculpatul a semnat acele înscrisuri cu toate că, în realitate, nu era angajat al acelei societăți și nici nu poseda permis de conducere.

În aceeași zi s-a deplasat la sucursala B.C.R. S.A. situată pe . 2 București, împreună cu persoana de sex femeiesc în cauză, unde, folosindu-se de documentele ce adevereau în mod fals calitatea de angajat a solicitat acordarea unui credit pentru nevoi personale, completând în acest sens cererea de credit nr. 7140/15.05.2007 precum și acordul de consultare a bazei de date a C.R.B.

Ulterior i s-a aprobat acordarea unui credit de nevoi personale, iar după ce s-a prezentat la unitatea bancară i-a fost acordat un credit în cuantum de 25.000 lei din care i-a achitat persoanei ce-i facilitase obținerea creditului un comision de 10.000 lei.

Pentru a reține această situație de fapt instanța a avut în vedere declarațiile date de către inculpat pe parcursul urmăririi penale prin care a comiterea faptei în modalitatea reținută prin rechizitoriu, declarații ce se coroborează deplin cu toate celelalte mijloace de probă administrate în cauză (filele 69-73 dup), respectiv adresa nr._/16.08.2007 emisă de B.C.R. din care rezultă că partea vătămată se constituie parte civilă în procesul penal (fila 17 dup); contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr.347/16.05.2007, precum și anexa la acesta (filele 18-22 dup); cerere de credit pentru persoane fizice (filele 23-25 dup); acord de consultare a bazei de date C.R.B. (filele 26, 27 dup); fotocopie de pe cartea de identitate a inculpatului - . nr._ (fila 28 dup); adresele nr. 240/26.07.2007 și nr. 160/23.05.2007 ale S.C. Dacia IT S.R.L. (filele 30, 31 dup); adeverință de salariu nr. 247/14.05.2007 (filele 34, 35 dup); contract individual de muncă nr. 173/15.10.2004 și cele două acte adiționale la acesta (filele 36-40 dup); rapoarte de constare tehnico-științifică nr. 266.986/28.11.2007 și 223.015/12.03.2008 (filele 50-63 ; 64-67 dup); declarații învinuit (filele 69-73 dup); proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (fila 86 dup); adresa nr._/09.11.2010 a I.T.M. București (fila 115 dup).

La data de 05.06.2007 a fost înregistrată la D.G.M.P.B - Poliția Sector 2, Secția 8 Poliție, plângerea penală formulată de B. Comercială Română S.A., prin care a reclamat că, în vederea obținerii unui credit, D. C. G. a prezentat acte neconforme cu realitatea, acesta beneficiind de un credit în suma de 25.000 de lei în baza unei adeverinței de salariu nr. 274/14.05.2007 și a contractului de muncă nr. 173/15.10.2004, constatându-se ulterior, în urma verificărilor efectuate că inculpatul nu este angajat la societatea menționată în cele două înscrisuri, respective S.C. Dacia IT S.R.L.

Din adresele nr. 240/26.07.2007 și nr. 160/23.05.2007 primite de la S.C. Dacia IT S.R.L., a rezultat, pe de-o parte, că inculpatul nu a fost niciodată angajat la această societate (aspect care rezultă și din adresa primită de la I.T.M. București nr._/09.11.2010 - fila 115), iar pe de altă parte, persoanele care au semnat în calitate de director general (Francois Roger F.), respectiv director economic (A. I.) nu au fost și nu sunt salariați ai societății.

Organele de cercetare penală au încheiat proces-verbal de ridicare impresiuni de pe ștampila S.C. Dacia IT S.R.L. pentru comparație cu cele existente pe documentele folosite de către inculpate pentru acordarea creditului, concluziile constatării tehnico-științifice nr. 266.986/28.11.2007 (filele 50-63) efectuată în cauză fiind în sensul că impresiunile de pe documentele în cauză nu au fost efectuate cu ștampila societății.

Din raportul de constatare tehnico-științifică nr. 266.986/28.11.2007 a rezultat că semnăturile existente pe înscrisuri au fost executate de către inculpat, prin compararea cu cele existente pe cererea pentru eliberarea actului de identitate nr._/22.03.2007 întocmită pe numele D. C.-G., în original (înscris obținut de la Direcția Informatizată a Persoanei - Evidența Populației).

Din constatarea tehnico-științifică nr. 223.015/12.03.2008 a rezultat că scrisul din rubricile „adeverință de salariu" nu aparține inculpatului D. C. G. (prin comparație cu scrisul acestuia de pe cererea de eliberare a cărții de identitate), ci unei alte persoane, rezultă din cele două rapoarte de constare tehnico-științifice efectuate că, într-adevăr, inculpatul doar a semnat înscrisurile în cauză.

Fiind audiat pe parcursul urmăririi penale, inculpatul D. C. G. a declarat că, la începutul lunii mai 2007 a cunoscut o persoană de sex femeiesc, în vârstă de aproximativ 40 de ani, care i-a prezentat o modalitate în care ar putea obține un credit de nevoi personale doar pe baza buletinului de identitate, oferindu-se să îl ajute în acest sens. Astfel, întrucât nu obținea venituri și avea nevoie de bani, i-a înmânat acelei persoane o copie de pe cartea de identitate . nr._. După aproximativ o săptămână, a mai arătat că s-a întâlnit cu acea persoană în zona Gării de Nord, ocazie cu care i-a înmânat un set de acte completate în numele său, iar după ce a citit înscrisurile a semnat un contract individual de muncă, o adeverință de salariu, precum și pe alte acte adiționale de unde rezulta că este angajat al S.C. Dacia IT S.R.L., pe postul de conducător auto, deși în realitate nu era angajat al acelei societăți în cauză și nici nu poseda permis de conducere. Persoana în cauză l-a asigurat că nu vor fi probleme în măsura în care va achita ratele, mai ales că este reprezentanta legală al firmei respectivei.

A mai recunoscut că, în aceeași zi, s-a deplasat la sucursala B.C.R. S.A. situată pe . 2 București, împreună cu persoana de sex femeiesc în cauză, unde, folosindu-se de documentele pe care le semnase a solicitat acordarea unui credit pentru nevoi personale, completând în acest sens cererea de credit nr.7140/15.05.2007 precum și acordul de consultare a bazei de date a C.R.B.

Ulterior a fost anunțat de către un funcționar bancar că i s-a aprobat acordarea unui credit de nevoi personale, iar după ce s-a prezentat la unitatea bancară i-a fost acordat un credit în cuantum de 25.000 lei din care i-a achitat persoanei ce-l facilitase obținerea creditului un comision de 10.000 lei.

Astfel, declarațiile inculpatului prin care a recunoscut comiterea faptei în modalitatea reținută prin actul de sesizare, respectiv de către instanță, se coroborează deplin cu toate celelalte mijloace de probă administrate în cauză, conform art. 69 C.p.p.

În drept, faptele reținute în sarcina inculpatului D. C.-G. de a pune la dispoziție unei persoane de sex femeiesc, rămasă neidentificată, în cursul lunii mai 2007, o copie de pe cartea sa de identitate pentru ca aceasta să contrafacă înscrisuri sub semnătură privată (contract individual de muncă, adeverință de salariu, acte adiționale), pe care le-a semnat și folosit ulterior în vederea obținerii unui credit bancar de B. Comercială Română S.A. în valoare de 25.000 de lei, întrunesc atât obiectiv cât și elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 26 raportat la art. 290 alin.1 C.pen, uz de fals prev. de art. 291 C.pen. și înșelăciune prev. de art.215 alin.1, 2, 3 C.pen, toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen.

Astfel, în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune reținută în sarcina inculpatului, prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal, din punct de vedere obiectiv, elementul material constă în inducerea în eroare a reprezentanților unității bancare cu ocazia încheierii contractului de credit, prin folosirea unor mijloace frauduloase. Prezentarea înscrisurilor arătate anterior a fost determinantă la încheierea contractului de credit, iar mijloacele frauduloase folosite de către inculpat au avut aptitudinea de a crește gradul de credibilitate al activității infracționale prin însăși natura lor, acestea atestând o situație neconformă cu realitatea. De asemenea, inducerea în eroare s-a realizat de inculpat în scopul de a obține pentru sine un folos material injust, și anume suma de bani obținută cu titlu de credit bancar.

Urmarea imediată a faptei constă într-o pagubă ce s-a produs în patrimoniul unității bancare, aceasta suferind un prejudiciu reprezentat de suma acordată cu titlu de împrumut. În ceea ce privește raportul de cauzalitate, elementul material al faptei inculpatului, și anume inducerea în eroare a persoanei vătămate, a avut aptitudinea reală de a produce o pagubă acesteia, întrucât inculpatul a încasat creditul, obținând un folos material necuvenit.

Sub aspectul laturii subiective, atitudinea psihică a inculpatului față de faptă și urmările acesteia îmbracă forma vinovăției în modalitatea intenției directe, în accepțiunea art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a din Codul Penal, întrucât a prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptei sale și a urmărit producerea acestuia după cum reiese din modalitatea premeditată în care a acționat. Pentru existența infracțiunii se cere ca făptuitorul să urmărească un scop, și anume obținerea unui folos material injust pentru sine sau pentru altul. Or, în speță, se constată că inculpatul a avut ca scop obținerea unui folos material injust, constând în însușirea contravalorii creditului. În ceea ce privește reținerea formelor agravate ale infracțiunii de înșelăciune, și anume înșelăciune prin folosirea unor mijloace frauduloase prev. de art. 215 alin. 2 Cod penal și înșelăciunea în convenții prev. de art. 215 alin. 3 Cod penal, se constată că inculpatul S. I. a săvârșit fapta cu ocazia încheierii contractului de credit cu BCR, prin folosirea unor mijloace frauduloase fără de care nu ar fi putut încheia contractul menționat și nu ar fi putut intra în posesia sumei împrumutate.

În ceea ce privește infracțiunea de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată reținută în sarcina inculpatului, prevăzută de art. 26 rap. la art. 290 C pen., forma de participație a complicității presupune existența unei activități de înlesnire sau ajutorare în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. Activitatea de înlesnire sau ajutorare la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. este necesar să se săvârșească cu forma de vinovăție a intenției, prevăzând și urmărind rezultatele faptei sale sau numai acceptându-le, potrivit art. 19 alin. 1 pct.1 lit. a, b C.pen. Or, din probele administrate a rezultat că inculpatul a cunoscut împrejurarea că persoana de sex femeiesc rămasă neidentificată urma să falsifice actele necesare în vederea obținerii unui împrumut, fapt care s-a și realizat.

Elementul material al infracțiunii de uz de fals este reprezentat în speță de acțiunea prin care inculpatul a folosit înscrisurile sub semnătură privată întocmite de o altă persoană, așa cum rezultă din raportul tehnico-științific întocmit în cauză, știind că aceste înscrisuri sunt falsificate, așa cum rezultă din declarațiile acestuia.

Din punct de vedere subiectiv, fapta a fost săvârșită cu intenție directă, inculpatul prevăzând rezultatul faptei sale - păgubirea unității bancare și a urmărit obținerea acestui rezultat.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul regimului sancționator al pedepsei închisorii în raport cu prevederile art. 52 Cod penal și art. 72 Cod penal.

Analizând legalitatea și temeinicia sentinței recurate în raport de criticile aduse, precum și conform prevederilor art. 385⁶ alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Înșelăciunea săvârșită în varianta agravantă, este o infracțiune ce prezintă un grad ridicat de pericol social, iar raportat la cauza de față acest pericol este relevat de împrejurările și modalitatea concretă de săvârșire, respectiv premeditarea actelor materiale, comiterea infracțiunii prin folosirea unor mijloace frauduloase;

Faptele reținute în sarcina inculpatului D. C.-G. de a pune la dispoziție unei persoane de sex femeiesc, rămasă neidentificată, în cursul lunii mai 2007, o copie de pe cartea sa de identitate pentru ca aceasta să contrafacă înscrisuri sub semnătură privată (contract individual de muncă, adeverință de salariu, acte adiționale), pe care le-a semnat și folosit ulterior în vederea obținerii unui credit bancar de B. Comercială Română S.A. în valoare de 25.000 de lei, întrunesc atât obiectiv cât și elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 26 raportat la art. 290 alin.1 C.pen, uz de fals prev. de art. 291 C.pen. și înșelăciune prev. de art.215 alin.1, 2, 3 C.pen, toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen.

Prezentarea înscrisurilor a fost determinantă la încheierea contractului de credit, iar mijloacele frauduloase folosite de către inculpat au avut aptitudinea de a crește gradul de credibilitate al activității infracționale prin însăși natura lor, acestea atestând o situație neconformă cu realitatea. De asemenea, inducerea în eroare s-a realizat de inculpat în scopul de a obține pentru sine un folos material injust, și anume suma de bani obținută cu titlu de credit bancar.

S-a considerat că, la stabilirea regimului sancționator al pedepsei închisorii aplicate inculpatului D. C.-G., instanța de judecată nu a avut în vedere, în mol corespunzător criteriile generale de individualizare a pedepsei, reprezentate de: gradul pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care agravează răspunderea penală.

Astfel, în ceea ce privește natura și gravitatea infracțiunilor comise de către inculpat - acesta la data de 05.06.2007 a fost înregistrată la D.G.M.P.B. - Poliția Sector 2 Secția 8 Poliție, plângerea penală formulată de B. Comercială Română S.A., prin caii a reclamat că, în vederea obținerii unui credit, D. C. G. a prezentat acte neconforme cu realitatea, acesta beneficiind de un credit în suma de 25.000 de lei în baza unei adeverinței de salariu nr. 274/14.05.2007 și a contractului de muncă 173/15.10.2004, constatându-se ulterior, în urma verificărilor efectuate că inculpatul este angajat la societatea menționată în cele două înscrisuri, respective S.C. Dacia IT S.R.L.

Din constatarea tehnico-științifică nr. 223.015/12.03.2008 rezultă că scrisul din rubricile „adeverință de salariu" nu aparține inculpatului D. C. G. (prin comparație cu scrisul acestuia de pe cererea de eliberare a cărții de identitate), ci unei alte persoane, a rezultat din cele două rapoarte de constare tehnico-științifice efectuate că, într-adevăr, inculpatul doar a semnat înscrisurile în cauză.

Fiind audiat pe parcursul urmăririi penale, inculpatul D. C. G. a declarat că, la începutul lunii mai 2007 a cunoscut o persoană de sex femeiesc, în vârstă de aproximativ 40 de ani, care i-a prezentat o modalitate în care ar putea obține un credit de nevoi personale doar pe baza buletinului de identitate, oferindu-se să îl ajute în acest sens. Astfel, întrucât nu obținea venituri și avea nevoie de bani, i-a înmânat acelei persoane o copie de pe cartea de identitate . nr._. După aproximativ o săptămână, a mai arătat că s-a întâlnit cu acea persoană în zona Gării de Nord, ocazie cu care i-a înmânat un set de acte completate în numele său, iar după ce a citit înscrisurile a semnat un contract individual de muncă, o adeverință de salariu, precum și pe alte acte adiționale de unde rezulta că este angajat al S.C. Dacia IT S.R.L., pe postul de conducător auto, deși în realitate nu era angajat al acelei societăți în cauză și nici nu poseda permis de conducere. Persoana în cauză 1-a asigurat că nu vor fi probleme în măsura în care va achita ratele, mai ales că este reprezentanta legală al firmei respectivei.

Ulterior a fost anunțat de către un funcționar bancar că i s-a aprobat acordarea unui credit de nevoi personale, iar după ce s-a prezentat la unitatea bancară i-a fost acordat un credit în cuantum de 25.000 lei din care i-a achitat persoanei ce-i facilitase obținerea creditului un comision de 10.000 lei.

În privința împrejurărilor care agravează răspunderea penală, fapta reținută în sarcina inculpatului și pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriu se întemeiază pe următoarele mijloace de probă: adresa nr._/16.08.2007 emisă de B.C.R. din care rezultă că partea vătămată se constituie parte civilă în procesul penal (fila 17); contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr.347/16.05.2007, precum și anexa la acesta (filele 18-22); cerere de credit pentru persoane fizice (filele 23-25); acord de consultare a bazei de date C.R.B. (filele 26, 27); fotocopie de pe cartea de identitate a învinuitului . nr._ (fila 28); adresele nr.240/26.07.2007 și nr. 160/23.05.2007 ale ..R.L. (filele 30, 31); adeverință de salariu nr.247/14.05.2007 (filele 34, 35);, contract individual de muncă nr. 173/15.10.2004 și cele două acte adiționale la acesta, (filele 36-40); rapoarte de constare tehnico-științifică nr. 266.986/28.11.2007 și 223.015/12.03.2008 (filele 50-63 ; 64-67); declarații învinuit (filele 69-73); proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (fila 86); adresa nr._/09.11.2010 a I.T.M. București (fila 115).

În cauză constatăm că, prejudiciul solicitat de către partea civilă este cert, nu a fost reparat încă, fiind produs prin săvârșirea de către inculpat a unei fapte ilicite, cu privire la care instanță a constat că, a fost săvârșite cu vinovăție, în forma intenției directe și căi există legătură de cauzalitate între fapta ilicită și producerea prejudiciului cauzat, iar inculpatul a fost obligat la plată, către partea civilă B. COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA a sumei de 24.650,20 lei, plus dobânzile și comisioanele aferente până la datai recuperării debitului, cu titlu de despăgubiri materiale.

Prin urmare, raționamentul avut de instanță, pentru care inculpatul nu a fost condamnat cu executare, din perspectiva gravității faptelor comise, a fost și acela al achitării prejudiciului produs.

Însă instanța nu trebuie să piardă din vedere valorile sociale apărate prin) dispozițiile legale în baza cărora acesta a fost condamnat, buna-credință pe care se întemeiază încrederea între participanții la viața economică, gravitatea și modalitatea de comiterea a infracțiunii de înșelăciune ce a avut ca scop obținerea unui folos material injust, constând în însușirea contravalorii creditului, prin folosirea unor mijloace frauduloase, fără de care nu ar fi putut încheia contractul menționat și nu ar fi putut intra în posesia sumei împrumutate.

Astfel instanța, deși a reținut comiterea infracțiunii de înșelăciune în concurs reali cu alte două fapte săvârșite de același inculpat, respectiv de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată si uz de fals, pe planul sancțiunii aplicate inculpatului, în final, de 2 ani închisoare, aceasta este destul de mică, raportat și la prejudiciul de 24.650,20 lei, cauzat unei unități bancare importante din România și unde foarte mulții cetățenii își au depuse economiile.

De asemenea, în cauză nu se impune valorificarea circumstanțelor atenuante, în condițiile în care inculpatul nu s-a mai prezentat la judecarea cauzei, astfel că se impunea aplicarea unui regim sancționator mai aspru, în sensul executării pedepsei în regim de detenție.

Așa fiind, pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d Cod procedură penală, va admite recursul declarat în cauză, va casa în parte latura penală și va proceda conform celor reținute, în sensul înlăturării circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal și art. 76 lit. c și e Cod penal, precum și a prevederilor art. 81 Cod penal, 82 Cod penal, art. 71 alin. 5 Cod penal și art. 359 Cod procedură penală.

Va menține celelalte dispoziții.

Va face aplicarea prevederilor art. 192 alin. 3 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d Cod de procedură penală admite recursul declarat de P. de pe lângă Jud. Sector 2 București, împotriva sentinței penale nr. 724/18.09.2012 a Jud. Sector 2 București.

Casează în parte, în latură penală, sentința recurată și rejudecând pe fond:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința recurată, în pedepsele componente, respectiv:

- pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. și ped. de art. 215 alin. 1, 2, 3 C.p. cu aplic. art. 74 al. 1 lit. a C.p. și art. 76 lit. c C.p. ;

- pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. și ped. de art. 26 C.p. rap. la art. 290 C.p. cu aplic. art. 74 al. 1 lit. a C.p. și art. 76 lit. e C.p. ;

- pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prev. și ped. de art. 291 C.p. cu aplic. art. 74 al. 1 lit. a C.p. și art. 76 lit. e C.p.

Înlătură aplicarea disp. art. 74 al. 1 lit. a C.p. și art. 76 lit. c și e C.p. și în consecință, majorează cuantumul pedepselor aplicate de prima instanță, astfel:

- de la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. și ped. de art. 215 alin. 1, 2, 3 C.p., la 3 ani închisoare;

- de la 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. și ped. de art. 26 C.p. rap. la art. 290 C.p., la 3 luni închisoare;

- de la 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prev. și ped. de art. 291 C.p., la 3 luni închisoare;

În baza art. 33 lit. a C.p. și art. 34 lit. b C.p. contopește pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta decizie, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, și anume aceea de 3 ani închisoare.

Înlătură aplicarea disp. art. 81 C.p., art. 82 C.p., art. 71 al. 5 C.p. și art. 359 C.p.p.

Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.

În baza art. 192 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat, vor rămâne în sarcina acestuia, iar suma de 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 05.03.2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

A. N. M. O. C. E. R.

GREFIER

A. P.

Red. A.N.

Dact.G.P.

2 ex.

Red. T.F. C. – Judecătoria Sectorului 2 București – Secția Penală

← Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p.....		Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... →

Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 408/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 408/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI