Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 45/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 45/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-02-2013 în dosarul nr. 45/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI–SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.45
Ședința publică din data de 22 februarie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: D. D.
JUDECĂTOR: R. M.
GREFIER – C. E.
MINISTERUL PUBLIC–P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror M. M..
Pe rol judecarea cauzei penale ce are ca obiect apelul declarat de revizuentul I. I.-D. împotriva sentinței penale nr.914/24.10.2012, pronunțată de Tribunalul București–Secția I Penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul- revizuent I. I.-D., personal, aflat în stare de detenție și asistat de apărătorul din oficiu, avocat Caizer C. cu delegație avocațială nr._/13 februarie 2013 depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apelantul-revizuent I. I.-D., prin apărătorul din oficiu, având cuvântul, solicită desființarea sentinței penale apelată și rejudecând, admiterea în principiu a cererii de revizuire formulată de către inculpat, întrucât acest consideră că motivele invocate în cererea de revizuire se circumscriu dispozițiilor art.394 alin. 1 Cod procedură penală, sens în care, solicită admiterea apelului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază soluția primei instanțe ca fiind legală și temeinică, avându-se în vedere că prin cererea de revizuire formulată se solicită de fapt o prelungire a probatoriului administrat de către instanțele care au soluționat cauza pe fond, fapt inadmisibil în cadrul căii de revizuire, întrucât în cauză nu au fost indicate fapte sau împrejurări care să nu fi fost cunoscute de către instanțele care au soluționat cauza și care să dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare, motiv pentru care solicită respingerea ca nefundat a apelului declarat de către condamnat.
Apelantul-revizuent I. I.-D., având cuvântul, solicită admiterea cererii de revizuire, întrucât nu i s-a aprobat audierea de martori, arătând că este consumator de droguri și nu traficant.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față;
Prin sentința penală nr. 914/24.10.2012, Tribunalul București–Secția I Penal, în baza art.403 Cod procedură penală, a respins ca inadmisibilă cererea formulată de către condamnatul I. I. D. (fiul lui G. și M., născut la 27.03.1980, deținut în Penitenciarul Rahova) privind revizuirea sentinței penale nr.107/2011 a Tribunalul București - Secția a II-a Penală, definitivă prin decizia penală nr.1142/2012 a Înaltei Curții de Casație și Justiție.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală, a obligat revizuentul la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că la data de 04.10.2012 a fost înregistrat referatul Parchetului de pe lângă Tribunalul București privind cererea de revizuire formulată de petentul condamnat I. I. D..
P. a apreciat cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă întrucât motivele invocate de petent nu se încadrează în niciunul din cazurile prev. de art.394 C.p.p.
Analizând actele și lucrările dosarului cu privire la admisibilitatea cererii de revizuire, Tribunalul a constatat următoarele:
Prin sentința penală nr.107/10.02.2011, Tribunalul București – Secția a II a Penală a condamnat pe inculpatul I. I. D. la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.37 lit.a C.p. și art.4 alin.2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.37 lit.a C.p.; în baza art.83 C.p. s-a revocat suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin s.p. nr.209/2007 a Tribunalului București, pe care a cumulat-o aritmetic cu pedeapsa de 5 ani închisoare, în final dând spre executare o pedeapsă de 8 ani și 6 luni închisoare.
Sentința penală nr.107/10.02.2011 a Tribunalului București – Secția a II a Penală a rămas definitivă prin decizia penală nr.1142/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin prezenta cerere de revizuire petentul și-a exprimat nemulțumirea cu privire la modul în care instanțele au judecat cauza sa, cu nerespectarea garanțiilor procesuale privind prezumția de nevinovăție, lipsa de temeinicie a probelor în acuzare, omisiunea reținerii în favoarea sa de circumstanțe atenuante.
În final, petentul a solicitat completarea probatoriului cu audierea unor martori care să confirme că se afla împreună cu numitul Ș. M. și că au cumpărat droguri de la o altă persoană, cu privire la proferarea de amenințări la adresa rudelor sale, audierea martorului asistent, efectuarea unei expertize cu privire la concentrația drogurilor, exprimându-și disponibilitatea de a denunța autorităților pe cel care i-a furnizat drogurile.
Din lecturarea sentinței penale nr.107/10.02.2011 a Tribunalului București – Secția a II a Penală a rezultat că instanța a analizat apărările inculpatului, care coincid în mare parte cu cele supusei examinării prin prezenta cerere de revizuire, susțineri ce au fost înlăturate motivat.
S-a apreciat că varianta prezentată de martorul Ș. M. se coroborează cu cele consemnate în procesul-verbal de depistare și cu înscrisurile puse la dispoziție de compania de taxi.
Cât privește susținerile revizuentului că nu a perceput bani de la martorul Ș. M. în schimbul drogurilor, acestea au fost analizate pe fondul cauzei, instanța concluzionând că și în ipoteza în care ar fi fost reale nu-l exonerează pe inculpat de răspundere penală, simpla oferire realizând elementul material al infracțiunii de trafic de droguri.
Elementul de noutate invocat pe calea revizuirii constă în aceea că martorul ar fi cumpărat drogurile de la o persoană pe care revizuentul este dispus să o deconspire.
Raportând cele invocate de petent la dispozițiile legale care reglementează materia revizuirii hotărârilor penale definitive, Tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art. 393 alin 1 C.p.p. hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală cât și cu privire la latura civilă.
Din interpretarea dispozițiilor art. 393 și art. 394 C.p.p. a rezultat caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorate necunoașterii de către instanțe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul.
Din aceleași dispoziții a rezultat, totodată, că revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt și de a reabilita judecătorește pe cei condamnați pe nedrept.
Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 393 C.p.p. și numai pentru cazurile prevăzute în art. 394 din același cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.
Tribunalul a constatat că revizuentul I. I. D. prin motivele invocate (audierea unor martori al căror nume nu îl indică pentru a dovedi o nouă versiune asupra faptelor sau împrejurări care nu au legătură cu condamnarea sa, efectuarea unei noi expertize, deși cea dispusă la urmărirea penală nu a fost contestată) încearcă o prelungire a probatoriului administrat în etapa fondului; or, audierea unor martori în apărarea inculpatului sau efectuarea unei noi expertize trebuiau învederate organului judiciar cu ocazia soluționării dosarului de fond, nicidecum într-o cale extraordinară de atac.
Cât privește reținerea de circumstanțe atenuante, deși nu constituie motiv de revizuire, Tribunalul a constatat, contrar susținerilor revizuentului, că instanțele au dat eficiență dispozițiilor art.74 și 76 C.p.
Ținând seama că revizuirea este o cale extraordinară de atac care vizează cazuri expres și limitativ prevăzute de lege și întrucât prezenta instanță învestită cu soluționarea unei asemenea cereri nu a constatat ca in cauză sa fie incident –raportat la motivele invocate in cerere de petent - vreunul din cazurile reglementate în art. 394 alin 1 C.p.p., Tribunalul a respins cererea de revizuire formulată de către petentul I. I. D. ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, revizuientul I. I.-D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii primei instanțe și admiterea pe fond a cererii de revizuire formulată.
În motivarea apelului revizuientul, prin apărătorul din oficiu, arată că motivele invocate în cererea de revizuire se circumscriu dispozițiilor art.394 alin.1 Cod procedură penală, sens în care, solicită admiterea în principiu a cererii de revizuire formulată.
Personal, revizuientul arată că nu i s-a aprobat audierea de martori, precizând că este consumator de droguri și nu traficant.
Analizând sentința apelată prin prisma criticii formulate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.371 alin.2 C. proc. pen., Curtea constată că apelul este nefondat.
În mod corect a respins instanța de fond, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamantul I. I.-D., reținând că nu se invocă fapte sau împrejurări noi, ci se solicita prelungirea probatoriului, fapt nepermis în procedura revizuirii, iar pe de altă parte Curtea observă că cererea revizuientului nu tinde la o soluție de achitare, ci de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de trafic de droguri în infracțiunea de deținere de droguri, fără drept, în vederea consumului propriu, ceea ce nu este prevăzut în această cale extraordinară de atac.
Pentru aceste considerente Curtea, în baza art. 379 pct. 1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondat apelul formulat de revizuentul I. I. D. împotriva sentinței penale nr. 914/24.10.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală.
În baza art. 192 al.2 C.p.p. va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 379 pct. 1 lit.b C.p.p. respinge ca nefondat apelul formulat de revizuentul I. I. D. împotriva sentinței penale nr. 914/24.10.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală.
În baza art. 192 al.2 C.p.p. obligă apelantul inculpat la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru procuror și de la comunicare pentru revizuent.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22.02.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
D. D. R. M.
GREFIER,
C. E.
Red. jud.D.D.
Ex.2
G. R. – T.B.I
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 343/2013.... | Ultrajul. Art. 239 C.p.. Decizia nr. 332/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
