Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 387/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 387/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-03-2014 în dosarul nr. 387/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
Decizia penală nr. 387 A
Ședința publică din data de 27 martie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: I. C.
JUDECĂTOR: C. B.
GREFIER: R. S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de doamna procuror E. I..
Pe rol soluționarea cauzei penale, având ca obiect apelul declarat de revizuentul T. N. împotriva sentinței penale nr. 2332 din data de 10.09.2013, pronunțată de Judecătoria G., in dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul reviztuentă personal în sdtare de arest si asistată de avocat ales P. I., cu împuternicirea avocațială nr. 4768 din data de 12.09.2013 emisă de Baroul G. si D. V. U. cu împuternicirea avocațială nr._ din data de 26.03.2014 emisă de Baroul București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Referatul cauzei a fost făcut de grefierul de ședință, după care:
Curtea in raport de limitele sesizării apelului cu privire la admiterea in principiu acordă cuvântul în susținerea apelului.
Apărătorul apelantei revizuente T. N., domnul avocat D. V. U., solicită in baza art. 421 pct.2 CPP, admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr. 2332 din data de 10.09.2013, pronunțată de Judecătoria G., in dosarul nr._ și admiterea in principiu a cererii de revizuire cu trimiterea cauzei spre rejudecare,arătând că instanța de fond in mod greșit s-a pronunțat asupra acestei cererii in ședință publică. De asemenea, arată că în mod greșit s-a menționat că s-au pus concluzii pe fond.
Totodată apreciază că instanța de fond nu trebuie să abordeze in nici un fel judecata pe fond.
Cu privire la cererea de revizuire arată că nu s-a solicitat o reapreciere a probelor sau o suplimentare de probe, ci doar s-au invocat fapte si împrejurări noi necunoscute sau ignorate.
Apărătorul apelantei revizuente T. N., domnul avocat P. I., solicită in baza art. 421 pct.2 CPP, admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr. 2332 din data de 10.09.2013, pronunțată de Judecătoria G., in dosarul nr._ și admiterea in principiu a cererii de revizuire cu reținerea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel București,arătând că aspectele invocate sunt de natură să ducă la netemeinicia hotărârii întrucât există fapte și împrejurări ce tind a dovedi contrar celor reținute de către instanța de fond, respectiv faptul că statul era acționar la acea societatea.
In baza art.460 Cpp solicită suspendarea executării hotărârii.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului, apreciind hotărârea instanței de fond ca fiind întemeiată, în mod corect fiind respinsă cererea de revizuire, ca inadmisibilă, atâta timp cât motivele din cererea de revizuire au fost discutate si la Judecătoria G. și la instanța de recurs.
Totodată arată că instanța de fond a analizat calitatea de acționar a statului.
De asemenea, arată că prin cererea de revizuire se tinde a se reevalua probele administrate.
In ceea ce privește cererea de suspendarea a executării pedepsei solicită respingerea acesteia, apreciind că în cauză nu există argumente pentru admiterea unei astfel de cererii.
CURTEA
Asupra prezentului apel.
Prin sentința penală nr. 2332 din 10 septembrie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei G., s-au dispus următoarele:
În temeiul art. 403 alin. 3 Cod procedură penală, respinge cererea de revizuire a sentinței penale nr. 795/12.05.2011 a Judecătoriei G., definitivă prin decizia penală nr. 2513/16.12.2011 pronunțată de Curtea de Apel București, formulată de petenta T. N. cu domiciliul în Municipiul București, .. 49, ., în numele soțului său, inculpatul condamnat T. M., ca inadmisibilă în principiu.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Pe rolul Judecătoriei G. s-a înregistrat cu nr._ din data de 29.07.2013, referatul de revizuire al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 472/III/6/2013 din data de 25.07.2013 privind cererea de revizuire formulată de petenta T. N., însoțit de actele de cercetare efectuate de procuror în conformitate cu prevederile art. 397 din Codul de procedură penală.
Prin referatul menționat se arată că la data de 28.01.2013, la Cabinetul Ministerului Justiției sub nr. 8059 a fost înregistrată cererea de revizuire se semnată de numita T. N., transmisă ulterior la parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție unde a fost înregistrată cu nr. 472/III – 6/2013.
Se menționează în referat că numita T. N. este soția lui T. M., astfel încât poate formula în mod legal o cerere de revizuire.
Cu privire la aspectele invocate ca fiind fapte și împrejurări noi, s-a arătat că soluția de neîncepere a urmăririi penale în dosarul nr. 3403/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria G. nu constituie o faptă sau o împrejurare nouă în raport de soluția de condamnare a inculpatului T. M. dispusă prin decizia penală nr. 2513/16.12.2011 a Curții de Apel București deoarece problema legată de adoptarea hotărârii A. din 05.08.2004 a fost analizată atât în dosarul nr._ al Judecătoriei G. cât și de către Curtea de Apel București. De altfel, prin rezoluția din 17.10.2012, s-a dispus informarea rezoluției nr. 3403/P/2008 din 17.11.2011 ca nefiind legală și temeinică.
Se apreciază că nici raportul administratorului judiciar . nu poate avea caractere de noutate întrucât acesta se afla la filele 364-370 din volumul II al dosarului judecătoriei G. nr._ .
Cu privire la problema stabilirii calității de acționar a Statului Român la ., prin instituțiile sale, se arată că a fost analizată în cadrul cercetării judecătorești efectuate în dosarul nr._, astfel încât nu poate constitui fapt sau împrejurare nouă conform art. 394 alin.1 lit. c Cod procedură penală.
Astfel, se reține că de la înregistrarea din oficiu nr. 2923/01.07.2005 pentru . nu se mai constată operate modificări cu privire la capitalul social și structura acționariatului iar instanțele judecătorești au analizat calitatea de acționar a Statului Român prin APAPS.
Un alt aspect cu privire la care s-a concluzionat prin referat că nu reprezintă un aspect de noutate, îl constituie calitatea de administrator al . care a avut-o T. M. care a fost dezbătută de instanțele judecătorești.
În concluzie, se arată că prin intermediul căii de atac a revizuirii nu se poate prelungi probațiunea prin reluarea acesteia asupra aspectelor care au fost supuse analizei unor instanțe de judecată.
La data de 09.09.2013, revizuenta a formulat concluzii scrise în care a arătat că este contestată calitatea de acționar a statului de adresa și controlul MF 5627/06.11.2002 și HG 188/1996, HG 1995/2000, înregistrările contradictorii de la ORC și registrul acționarilor pe care DNA nu le clarifică, dar și de reînscrierea A. ca acționar, efectuată în Registrul Oficiului Comerțului și în Registrul Acționarilor, la rezilierea contractului de privatizare.
Revizuenta arată că aspectul privind dubla aportare a celor 15.647 de acțiuni, prin hotărârile A. nr. 2/27.04.2004 și nr. 4/08.10.2003 nu a fost analizată de instanța de judecată cu ocazia pronunțării condamnării.
De asemenea, se arată că în mod eronat, s-a reținut în hotărârea de condamnare că T. M. a fost administrator în perioada 25.07.2003 – 23.12.2004, în condițiile în care conform extrasului de la ORC G., acesta a deținut calitatea de administrator în perioada 08.2003 – 29.09.2004.
Se mai arată că în referatul de revizuire nu se răspunde argumentului invocat, respectiv faptului că decidentul vânzării și stabilirii valorii imobilelor vândute este Simirică V. și nu T. M., ceea ce constituie, în opinia revizuentei împrejurare nouă conform art. 394 alin. 1 lit. a din Codul de procedură penală.
Se mai arată că elementul de noutate real îl constituie faptul că cel care a decis vânzarea imobilelor și stabilirea prețului acestora, astfel cum a constatat procurorul stagiar dar și raportul lichidatorului INSEVAL SPRL însușit de instanță în dosarul nr._ și_ a fost Simirică V..
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma cererilor și a apărărilor formulate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale în materie, instanța reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 2513/R din 16.12.2011 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția I Penală, s-a dispus casarea în partea sentinței penale nr. 795 din 12.05.2011 a Judecătoriei G. iar în baza art. 10 din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat inculpatul TÂNJEALĂ M. la pedeapsa de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a, b și c din Codul penal pe o perioadă de 2 ani.
În drept, instanța a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 397 alin. (1) din Codul de procedură penală, cererea de revizuire se adresează procurorului de la parchetul de pe lângă instanța care a judecat cauza în primă instanță, urmând ca procurorul să efectueze, după caz, actele de cercetare pe care le consideră necesare. După efectuarea actelor de cercetare de către procuror, instanța, după ce este sesizată de către procuror, în baza art. 403 din Codul de procedură penală, examinează cererea de revizuire în vederea admiterii în principiu.
Astfel, instanța verifică dacă cerere de revizuire este făcută în condițiile prevăzute de lege și dacă din probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu.
Examinând cererea de revizuire formulată de petentă în numele soțului său, în vederea admiterii în principiu, instanța a constatat că niciunul dintre motivele indicate nu se încadrează în cazurile limitativ prevăzute în art. 394 alin. (1) din Codul de procedură penală.
Conform acestui text de lege, revizuirea poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.
Astfel, petenta nu a demonstrat existența unor împrejurări pe care instanța să nu le fi cunoscut la data soluționării cauzei, de natură a schimba soluția dispusă de aceasta. În fapt, petentul invocă motive de temeinicie a sentinței penale definitive, care nu mai pot fi repuse în discuție pe calea unei revizuiri întrucât această hotărâre judecătorească se bucură de autoritate de lucru judecat.
Astfel la fila 66 din decizia penală a cărei revizuire se solicită se artă că nu se poate reține eroarea inculpatului, având în vedere că în actul întocmit, aprobat și semnat personal de inculpat, hotărârea A. nr. 2 din 27.04.2004, se prevede contrariul.
La fila 69 din aceeași decizie penală se arată că . ca acționar statul român, astfel cum rezultă din înscrierile de la registrul Comerțului, aflate la dosarul cauzei.
Prin urmare argumentele petentei, în sensul că dubla aportare a celor 15.647 de acțiuni, prin hotărârile A. nr. 2/27.04.2004 și nr. 4/08.10.2003, nu a fost analizat de instanța de judecată or, că statul nu avea calitatea de acționar la . pot constitui motiv de revizuire în înțelesul dispoziției art. 394 alin. 1 lit. a din Codul de procedură penală.
De altfel, așa cum s-a statuat în practica judiciară nu pot fi considerate noi, mijloacele de probă propuse în combaterea unor fapte discutate deja în instanța de judecată, deoarece este inadmisibil ca pe calea revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii pentru faptele deja analizate, cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat cauza.
În aceeași ordine de idei nu pot fi reținute de către instanță nici criticile petentei privind modul de calcul al instanței privind valoarea majorării de capital sau perioada reținută de instanță când T. M. a exercitat funcția de administrator al .>
Așa cum statuează Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 5060/2005, motivele invocate în cerere, examinate ca atare și înlăturate ca nefondate în procesul anterior finalizat prin condamnare, nu constituie „fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei" de natură a justifica revizuirea potrivit cazului indicat în art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Instanța a reținut că nu are semnificația unei fapte sau împrejurări noi în sensul art. 394 alin.1 lit. a neînceperea urmării penale dispuse de procuror față de persoana condamnată, pentru alte fapte care nu au constituit obiectul acțiunii penale îndreptate împotriva condamnatului.
În speță, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale a Parchetului de pe lângă Judecătoria G. din data de 17.11.2011, care a preluat argumentele referatului de neîncepere a urmăririi penale, a privit cercetarea persoanei condamnate pentru săvârșirea infracțiunii de gestiune frauduloasă prevăzută de art. 214 alin. 2 Cod penal.
Constatările organelor de cercetare penală nu pot avea caracter de fapte sau împrejurări noi în înțelesul dispozițiilor art. 394 lit. a din Codul penal, întrucât legalitatea hotărârii A. din data de 05.08.2005, fusese examinată de instanța de judecată prin hotărârea de condamnare.
Cu atât mai mult acest raționament nu poate fi primit, deoarece deducțiile privitoare la un fapt juridic sau împrejurare exprimate prin rezoluția procurorului, nu au autoritate de lucru judecat în fața instanței judecătorești, la stabilirea aceluiași fapt juridic. Mai mult, rezoluția invocată a fost infirmată de prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria G. prin Rezoluția din 17.11.2011.
Pentru aceleași considerente nu a putut fi primit nici argumentul petentei în sensul că din probele administrate rezultă că decidentul real a fost a altă persoană, atâta timp cât persoana nominalizată de petentă nu a fost condamnată printr-o hotărâre judecătorească definitivă pentru săvârșirea, exclusiv de către acesta a faptei pentru care a fost condamnat numitul Tânjeală M..
Împotriva hotărârii a declarat apel revizuenta, solicitând admiterea cererii de revizuire.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de susținerile apelantei dar și de exigențele art. 453 Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat apelul pentru următoarele considerente:
Din prevederile art. 453 din Codul de procedură penală rezultă că "revizuirea poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;
b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;
f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
Din conținutul prevederilor menționate rezultă caracterul de cale extraordinară de atac al revizuirii, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare comise cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoașterii de către instanță a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul.
Cererea de revizuire se soluționează în mai multe etape, prima dintre acestea fiind, conform art. 459 din Codul de procedură penală, admiterea în principiu, etapă în care instanța verifică cererea de revizuire sub aspectul regularității sale, respectiv al îndeplinirii condițiilor în care poate fi exercitată referitor la hotărârile ce pot fi atacate, cazurile ce o justifică, titularii cererii, termenul de introducere.
Această fază a admiterii în principiu privește examinarea admisibilității exercitării unui drept, iar nu o judecată asupra temeiniciei solicitării ce face obiectul exercitării acelui drept.
Cum în etapa admiterii în principiu instanța nu se implică în niciun fel în verificarea fondului cauzei deduse judecății, soluția dată de aceasta nu poate fi decât de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire în cazul în care ea nu se întemeiază pe vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 453 NCPP ( art. 394 din Codul de procedură penală din 1968)- a se vedea Înalta Curte de Casație și Justiție, Decizia nr.LX din 24.09.2007 .
Or, în speță, susținerile revizuentei, nu se circumscriu cazurilor expres și limitativ prevăzute în textul de lege invocat, dat fiind că în realitate ceea ce se solicită este prelungirea probațiunii în calea extraordinară de atac pentru fapte cunoscute și evaluate de către instanțele care au judecat cauza, respectiv, reevaluarea probatoriului, ceea ce excede competențelor Curții, în raport de existența autorității de lucru judecat.
Totodată, apreciind, în raport de exigențele art. 460 alin. 1 NCPP, că suspendarea executării hotărârii este condiționată de admiterea în principiu a cererii de revizuire, Curtea nu va analiza solicitarea în acest sens a apărării ca o cerere distinctă, ci făcând corp comun cu fondul apelului declarat în cauză.
Având în vedere cele expuse, în baza art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge apelul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen., respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta - revizuientă T. N. împotriva sentinței penale nr. 2332/10.09.2013 pronunțate de Judecătoria G. în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă pe apelanta – revizuientă la plata sumei de 100 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I. C. C. B.
GREFIER,
R. S.
Red. I.C./1.04.2014
Dact. I.C.. 2 ex./1.04.2014
Judecătoria G. - jud. M. A. C.
| ← Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 434/2014.... → |
|---|
