Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 369/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 369/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-11-2012 în dosarul nr. 369/2012

Dosar nr._

_

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ

DECIZIA PENALĂ nr. 369/A

Ședința publică de la 29 noiembrie 2012

Curtea compusă din :

PREȘEDINTE E. U.

JUDECĂTOR P. P.

GREFIER V. B.

MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE, a fost reprezentat de PROCUROR: CĂPĂTÂNĂ L..

Pe rol, soluționarea apelurilor declarate de către P. DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE și inculpații, C. V., T. NICUȘOR și M. I. A., împotriva sentinței penale nr. 198 din data de 21.03.2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală, în dosarul nr._ .

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 16 noiembrie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta, când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în baza dispozițiilor art. 306 Cod procedură penală, a amânat pronunțarea pentru, 23 noiembrie 2012 și apoi pentru data de 29 noiembrie 2012, când, în aceiași compunere, a pronunțat următoarea decizie:

CURTEA,

Asupra apelului penal de față, reține următoarele:

Prin sentința penală nr.198 din 21 martie 2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a penală în dosarul nr._ , s-au hotărât următoarele:

În baza art.255 Cod penal rap. la art.6 și 7 alin.2 din Legea nr.78/2000 cu aplic. art.320¹ Cod pr.penală a fost condamnat inculpatul B. R. (fiul lui V. și A., născut la data de 02.10.1976, în București, domiciliat în București, ..24, sector 5, CNP:_), la pedeapsa de 4 luni închisoare.

În baza art.25 rap. la art.255 Cod penal rap la art. 6 și 7 alin.2 din Legea nr.78/2000 cu aplic. art.320¹ Cod pr.penală a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare.

În baza disp. art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa mai grea de 4 luni ani închisoare.

S-a făcut aplicarea disp. art.71 – art.64 alin.1 lit.a teza a II –a și lit.b Cod penal.

În baza art.65 Cod penal i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II –a și lit. b Cod penal pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani, conform art.82 Cod penal.

În baza art.71 alin.5 Cod penal pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii.

În baza art.83 Cod penal i s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art.359 Cod pr.penală.

2. În baza art.254 alin.1 și 2 Cod penal rap. la art.6 și 7 alin.1 din Legea nr.78/2000 cu aplic. art.74 lit.a, b și art.76 lit.c Cod penal a fost condamnat inculpatul C. V. (fiul lui G. și M., născut la data de 11.07.1958 în București, ..22, ., ap.57, CNP:_), la pedeapsa de 1 an închisoare.

S-a făcut aplicarea disp. art.71 – art.64 alin.1 lit.a teza a II –a și lit.b Cod penal.

În baza art.65 Cod penal i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II –a și lit.b Cod penal pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani, conform art.82 Cod penal.

În baza art.71 alin.5 Cod penal pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii.

În baza art.83 Cod penal i s-au pus în vedere inculpatului disp. art.359 Cod pr.penală.

3. În baza art.254 alin.1 și 2 Cod penal rap. la art.6 și 7 alin.1 din Legea nr.78/2000 cu aplic. art.74 lit. a, b și art.76 lit.c Cod penal a fost condamnat inculpatul T. NICUȘOR (fiul lui C. și G., născut la data de 10.01.1982 în oraș B., județul I., domiciliat în ., CNP_), la pedeapsa de 1 an închisoare.

S-a făcut aplicarea disp. art.71 – art.64 alin.1 lit.a teza a II –a și lit.b Cod penal.

În baza art.65 Cod penal i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II –a și lit.b Cod penal pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani, conform art.82 Cod penal.

În baza art.71 alin. 5 Cod penal pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii.

În baza art.83 Cod penal i s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art.359 Cod pr.penală

4. În baza art.254 alin.1 și 2 Cod penal rap. la art.6 și 7 alin.1 din Legea nr.78/2000 cu aplic. art.74 lit.a, b și art.76 lit.c Cod penal a fost condamnat inculpatul M. I. – A. (fiul lui I. și I., născut la data de 13.09.1985 în municipiul București, domiciliat în București, ..138, ., ., CNP_), la pedeapsa de 1 an închisoare.

S-a făcut aplicarea disp. art.71 – art.64 alin.1 lit.a teza a II –a și lit.b Cod penal.

În baza art.65 Cod penal i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II –a și lit.b Cod penal pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani, conform art.82 Cod penal.

În baza art.71 alin.5 Cod penal pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii.

În baza art.83 Cod penal i s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art.359 Cod pr.penală.

În baza disp.art.255 alin.4 Cod penal rap. la art.254 alin.3 Cod penal s-a dispus confiscarea sumei de 500 lei deținută de inculpatul B. R. și învinuitul L. N. – D. la Raiffeisen Bank – Agenția S. respectiv a sumei de 1.000 lei aflată la CEC Bank – Sucursala V..

Au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

I. Controlul efectuat de către organele de poliție la societatea comercială S.C. Auto Ram Service Roți S.R.L., în intervalul aprilie – mai 2011.

Societatea comercială . Roți SRL este înregistrată în Registrul Comerțului sub nr.J_ din 13.07.2010, având sediul social în București, ..24, sector 5 și ca obiect principal de activitate „Comerțul cu amănuntul de piese și accesorii pentru autovehicule”.

Din verificările efectuate a rezultat că inculpatul B. R. și martorul P. A. au calitatea de asociați în cadrul societății (fiecare având o cotă de 50% din părțile sociale), cei doi fiind totodată și administratori ai acestei societăți (cu mandat nelimitat); de asemenea, a rezultat faptul că . Roți SRL își desfășoară activitatea și la punctul de lucru situat în municipiul București, .-170, sector 5.

Astfel, fiind audiat raportat la activitatea . Roți SRL, inculpatul B. R. a confirmat faptul că punctul de lucru al acestei societăți se află la locația sus indicată, precizând totodată că „în prezent societatea are înregistrați la ITM șase angajați, după cum urmează: L. D. – se ocupă de problemele administrative zilnice iar numiții Ș. G., V. P., S. D., B. I. și F. V. – muncitori necalificați, vulcanizatori”.

Martorul P. A. (celălalt asociat și administrator) a reiterat aceste aspecte, menționând că muncitorii vulcanizatori susmenționați își desfășoară activitatea (la punctul de lucru), în două schimburi (câte doi în fiecare zi), confirmând faptul că învinuitul L. D. „se ocupă” de administrarea punctului de lucru (emite facturi, preia comenzile, încasează banii, etc.).

Prevederile legale privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, respectiv comercializarea produselor și serviciilor de piață, precum și nerespectarea de către . Roți SRL a unor norme legale din acest domeniu, la nivelul lunii aprilie 2011.

Conform art.2 al.1 din Legea nr.333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, „ministerele și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale, regiile autonome, companiile și societățile naționale, institutele naționale de cercetare – dezvoltare, societățile comerciale, indiferent de natura capitalului social, precum și alte organizații ce dețin bunuri ori valori cu orice titlu, denumite în prezenta lege unități, sunt obligate să asigure paza acestora”.

Potrivit art.5 al.1 din același act normativ, „paza se organizează și se efectuează potrivit planului de pază, întocmit de unitatea ale cărei bunuri sau valori se păzesc, cu avizul de specialitate al poliției” iar art.5 al.3 reglementează conținutul unui plan de pază (caracteristicile obiectivului păzit, numărul de posturi și amplasarea acestora, legătura și cooperarea cu alte organe cu atribuții de pază, etc.).

Art.60 lit.c din Legea nr.333/2003 prevede că, „neîntocmirea planului de pază, conform art.5 al.3” constituie contravenție, aceasta fiind sancționată în baza art.61 al.1 lit.b din același act normativ cu „amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei”, sancțiunea amenzii putând fi aplicată și persoanei juridice (conform art.61 al.2).

Potrivit art.65 din Legea nr.333/2003, „constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute de prezenta lege se fac de către polițiști, jandarmi, precum și de către primari sau împuterniciți ai acestora, conform competențelor ce le revin potrivit legii”.

Art.4 lit.b din OG nr.99/29.08.2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, prevede că „în sensul acestei ordonanțe”, termenul de comerciant se definește ca fiind „persoana fizică sau juridică autorizată să desfășoare activități de comercializare a produselor și serviciilor de piață”.

Conform art.6 al.2 din același act normativ, „exercitarea activității de comercializare în zone publice este supusă acordului autorităților administrațiilor publice locale sau ale sectoarelor municipiului București”.

Potrivit art.1 lit.a și art.2 lit.f din Legea nr.12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite, „efectuarea de acte sau fapte de comerț de natura celor prevăzute în Codul Comercial sau în alte legi, fără îndeplinirea condițiilor stabilite prin lege”, constituie contravenție, aceasta fiind sancționată cu „cu amendă de la 6.000 lei la 20.000 lei”, în cazul când a fost săvârșită de o persoană juridică.

În baza art.2 al.3 din același act normativ, „constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac de către funcționarii din aparatul de specialitate al primarului, organele Gărzii Financiare, organele controlului financiar și de personalul Poliției Române, Jandarmeriei Române și Poliției de Frontieră Române”.

Din probatoriul administrat în cauză a rezultat faptul că, la nivelul lunii aprilie 2011, raportat la activitatea desfășurată la punctul de lucru situat în municipiul București, .-170, sector 5, S.C. Auto Ram Service Roți S.R.L. nu respecta prevederile legale sus expuse, întrucât nu deținea un plan de pază în conformitate cu dispozițiile legale și nici autorizație de comercializare pe domeniul public.

Acest aspect a fost confirmat de altfel și de către inculpatul B. R., acesta declarând în acest sens următoarele: „… Doresc să precizez de altfel faptul că, la acel moment deși aveam „neoficial” o persoană ce funcționa în fapt ca agent de pază, nu dețineam un plan de pază în conformitate cu dispozițiile legale și, totodată, . Roți SRL nu avea încă emise autorizația de funcționare și autorizația de comercializare pe domeniul public. Precizez că la începutul lunii martie depusesem la Primăria sectorului 5 cererea de autorizare a funcționării societății sus amintite, urmând ca ulterior după emiterea acesteia să solicităm și autorizația de comercializare pe domeniul public (precizez că în fața magazinului societății, pe spațiul public aveam niște standuri pe care expuneam spre vânzare anvelope auto).”

În data de 06.04.2011, în baza unui Plan de acțiune aprobat de către conducerea DGPMB, o echipă de lucrători de poliție din cadrul Secției 19 Poliție – în speță subcomisarul V. I. și agentul D. M. M. au inițiat un control (în special pe linia respectării prevederilor Legii nr.333/2003) la punctul de lucru al S.C. Auto Ram Service Roți S.R.L. din .-170, sector 5.

La fața locului, cei doi lucrători de poliție „l-au identificat” pe învinuitul L. N. D. (persoana ce se ocupa de administrarea punctului de lucru), iar ulterior pe martorul P. A. (unul dintre asociații și administratorii societății în cauză).

Cu ocazia verificărilor efectuate de către polițiști, aceștia au constatat că . Roți SRL nu funcționa conform normelor legale sus expuse – respectiv nu deținea un plan de pază aprobat de către Secția 19 Poliție și totodată nu deținea autorizație de comercializare pe domeniul public.

În ceea ce privește derularea acestei acțiuni de control, învinuitul L. N. D. a precizat următoarele: „…În legătură cu controlul efectuat în data de 06.04.2011 la punctul de lucru al societății de către doi lucrători de poliție din cadrul Secției 19 Poliție, precizez că la data în cauză, unul dintre aceștia (care în fapt coordona acțiunea) s-a prezentat ca fiind subcomisarul V. I., iar celălalt era un agent de poliție al cărui nume nu l-am reținut. La momentul acestui control, la punctul de lucru al societății se afla asociatul și administratorul P. A.. Îmi amintesc că subcomisarul V. I. a solicitat documentele societății, respectiv autorizația de funcționare, certificatul de înmatriculare, etc., și de asemenea, a întrebat dacă sistemul de supraveghere video al punctului de lucru a fost instalat de o firmă autorizată. Cu această ocazie, eu și P. A. am completat două declarații olografe în care am recunoscut faptul că la punctul de lucru al societății își desfășoară activitatea „neoficial” un agent de pază, motiv pentru care V. I. a spus că trebuia să avem un plan de pază autorizat de Secția 19 Poliție. De asemenea, V. I. a constatat că aveam expuse spre comercializare în fața punctului de lucru pe domeniul public mai multe standuri cu anvelope și ne-a întrebat dacă deținem autorizație de comercializare a mărfii respective pe domeniul public, P. A. spunându-i că nu deținem un asemenea act. Totodată, îmi amintesc că V. I. a spus că pentru neregulile constatate va sancționa cu amendă contravențională foarte mare societatea (nu mai rețin în ce cuantum). Între timp, la punctul de lucru al societății a venit și administratorul B. R., căruia subcomisarul V. I. i-a reiterat aceleași aspecte. La un moment dat eu am ieșit din biroul amenajat în cadrul punctului de lucru, unde B. R. a rămas cu cei doi lucrători de poliție, discutând referitor la aspectele constatate cu ocazia acelui control… .”.

Similar, martorul P. A. a menționat următoarele: „…În data de 06.04.2011, am fost contactat telefonic de către numitul L. N. D., care mi-a spus că la punctul de lucru al societății s-au prezentat în control, doi lucrători de poliție din cadrul Secției 19 Poliție, aceștia solicitând să discute cu unul din asociații și administratorii firmei. Deplasându-mă la punctul de lucru am purtat discuții cu cei doi lucrători de poliție, aceștia legitimându-se corespunzător, spunându-mi totodată că efectuează un control pe linia respectării prevederilor legale raportat la sistemele de pază (îmi aduc aminte că numele unuia dintre polițiști era V. I., ofițer de poliție în cadrul Secției 19). La solicitarea acestor lucrători de poliție, eu împreună cu L. D. am fost de acord să dăm declarații olografe în care am precizat situația societății noastre vis-a-vis de sistemele de pază – aveam camere de supraveghere instalate care însă nu erau montate de o firmă autorizată în domeniu, aveam sistem de alarmă precum și un agent de pază, care însă nu era atestat profesional în acest sens.

… Întrucât în ziua respectivă, la momentul respectiv aveam o întâlnire urgentă, am părăsit punctul de lucru al societății, lăsându-i acolo pe cei doi lucrători de poliție; ulterior (a doua zi) B. R. mi-a spus că după plecarea mea s-a deplasat el la punctul de lucru al societății, acțiunea de control continuând în prezența sa, fiind identificate încălcări ale prevederilor legale raportat la lipsa unui plan de pază aprobat de către Secția 19 Poliție… .”

La dosarul cauzei au fost depuse declarațiile olografe date în data de 06.04.2011 (în fața subcomisarului V. I.), de către martorul P. A., respectiv învinuitul L. N. D., în care aceștia au recunoscut, într-adevăr, că societatea . Roți SRL are angajată o persoană care are calitatea de agent de pază (aceasta desfășurându-și activitatea în intervalul 21:00 – 8:00).

Cu ocazia acțiunii din 06.04.2011, cei doi lucrători de poliție (subcomisarul V. I. și agentul D. M. M.) au încheiat un proces verbal în care au constatat faptul că raportat la activitatea de pază desfășurată de angajatul S.C. Auto Ram Service Roți S.R.L., această societate nu deține un plan de pază înaintat și aprobat de Secția 19 Poliție (urmând a fi aplicată o sancțiune contravențională în acest sens), impunându-se ca pentru finalizarea activității de control la o dată ulterioară să fie prezentate documentele societății (autorizație de funcționare, autorizație de comercializare pe domeniul public, etc.).

În acest context, în aceeași zi (06.04.2011), la punctul de lucru al societății s-a deplasat și inculpatul B. R. (celălalt asociat și administrator al . Roți SRL), care „luând la cunoștință” despre aspectele de nelegalitate constatate, a oferit alternativ lucrătorilor de poliție o sumă de bani al cărui cuantum nu l-a precizat sau foloase materiale constând în anvelope auto noi (pentru autovehicule), pentru ca respectivii să nu dispună măsurile legale ce se impuneau, în sensul sancționării contravenționale a societății S.C. Auto Ram Service Roți S.R.L.

Referitor la acest aspect, inculpatul B. R. a declarat următoarele: „… În data de 06.04.2011, neaflându-mă la punctul de lucru al societății…am fost sunat de către P. A., care mi-a spus că au venit în control doi lucrători de poliție, controlul vizând respectarea prevederilor legale raportat la sistemul de pază al societății noastre. P. A. mi-a spus „că nu se descurcă”, astfel că am luat decizia de a mă deplasa personal la punctul de lucru al societății pentru a vedea care este situația. Ajungând la punctul de lucru al societății (am observat că P. A. nu se mai afla în locație) m-am prezentat față de cei doi lucrători de poliție (declinându-mi calitatea de asociat și administrator al societății), eu aflând cu această ocazie că cei doi lucrători de poliție funcționează în cadrul Secției 19 Poliție, respectivii spunându-mi că sunt aspecte de nelegalitate constatate cu privire la lipsa unui plan de pază aprobat de către Secția 19 Poliție. … Știu că anterior sosirii mele la punctul de lucru în data de 06.04.2011, cei doi lucrători de poliție i-au solicitat lui P. A. să prezinte și acte administrative (se referă și la autorizația de comercializare pe domeniul public), fapt pe care desigur respectivul nu l-a putut realiza (întrucât nu ne aflam în posesia acestor autorizații). Atunci când am ajuns la punctul de lucru al societății, lucrătorii de poliție mi-au spus că numiții L. D. și P. A. dăduseră deja două declarații olografe în care recunoșteau faptul că societatea . Roți SRL are neoficial un agent de pază, fiind instalate în acest scop și camere de supraveghere. Cu ocazia discuțiilor avute în acel moment cu cei doi lucrători de poliție, respectivii mi-au spus că pentru aspectele de nelegalitate constatate numai pe linia sistemului de pază suntem pasibili de o amendă contravențională de până la 6.000 lei… . În acel moment, „întrucât m-am speriat”, în discuțiile purtate cu cei doi ofițeri de poliție, le-am dat de înțeles că doresc să le ofer respectivilor anvelope auto noi pentru autovehicule sau o sumă de bani al cărei cuantum nu l-am precizat, urmând ca aceștia în schimb să nu sancționeze contravențional societatea noastră, pentru aspectele de nelegalitate constatate. Cei doi lucrători de poliție, deși nu au acceptat „oferta mea”, mi-au dat de înțeles că „mai e loc de discuție” în acest sens, motiv pentru care le-am înmânat celor doi o carte de vizită pe care era înscris numărul de telefon mobil pe care îl folosesc, respectiv _. … Controlul celor doi lucrători de poliție nu s-a finalizat în data de 06.04.2011, aceștia întocmind un proces verbal, un exemplar al acestuia fiindu-mi înmânat mie; din conținutul acestui proces verbal am aflat că cei doi lucrători de poliție se numesc V. I. și D. M., ambii din cadrul Secției 19 Poliție… .”

Față de cele întâmplate, în data de 07.04.2011, subcomisarul V. I. și agentul D. M. M. au formulat denunțuri în care au sesizat aspectele sus expuse raportat la „oferta” făcută acestora de către învinuitul B. R. cu ocazia controlului din 06.04.2011.

Astfel, conform denunțului formulat, subcomisarul V. I. a precizat următoarele: „… B. R. ne-a solicitat să rupem declarațiile luate și ne-a oferit mie și colegului meu o sumă de bani, neprecizând cuantumul acesteia, sau anvelope auto noi pentru autoturisme, în schimbul ruperii declarațiilor.Am refuzat categoric promisiunea lui B. R., însă acesta a insistat pe tot timpul șederii noastre la sediul societății până la finalizarea procesului verbal de control. La despărțire, B. R. mi-a înmânat o carte de vizită pe care a marcat numărul de telefon la care ar urma să-l contactăm telefonic în ziua de 07.04.2011… .”

Agentul D. M. M. a confirmat (în denunțul său) susținerile subcomisarului V. I..

Prin ordonanța nr.1967/P/2011 din data de 07.04.2011, P. de pe lângă Tribunalul București a dispus efectuarea cu titlu provizoriu a localizării, interceptării și înregistrării convorbirilor și a comunicărilor telefonice purtate la și de la următoarele numere de apel utilizate de numiții D. M. M. – numere de telefon_ și_, V. I. – numere de telefon _ și_ și învinuitul B. R. - numere de telefon _. și_ pe o perioadă de 48 ore, începând cu data de 07.04.2011, orele 14:00 până la data de 09.04.2011, orele 14:00.

În data de 07.04.2011, la ora 15:31:21 a avut loc o convorbire telefonică între numitul V. I. (acesta utilizând postul telefonic cu numărul_) și învinuitul B. R. (acesta utilizând postul telefonic numărul_), din conținutul căreia a rezultat că învinuitul susmenționat urmează a se deplasa în data de 08.04.2011 (a doua zi) la sediul Secției 19 Poliție, pentru a se întâlni cu subcomisarul V. I., urmând a discuta în legătură cu controlul din 06.04.2011.

În data de 08.04.2011, la ora 9:26:35 a avut loc o nouă discuție telefonică între persoanele sus indicate (subcomisarul V. I. și învinuitul B. R. – respectivii utilizând aceleași posturi telefonice), cei doi stabilind ca întâlnirea convenită să aibă loc în aceeași zi, după ora 10:00, la sediul Secției 19 Poliție (în biroul lucrătorului de poliție respectiv).

Prin ordonanța nr.1967/P/2011 din data de 08.04.2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București s-a dispus efectuarea cu titlu provizoriu a interceptării și înregistrării convorbirilor audio – video purtate în mediul ambiental de către numiții D. M. M., V. I. și inculpatul B. R., între ei și cu alte persoane precum și înregistrarea de imagini privind pe respectivii, pe o perioadă de 48 ore, începând cu data de 08.04.2011, orele 9:30 până la data de 10.04.2011, orele 9:30.

Cu ocazia acestei întâlniri, inculpatul B. R. și-a reiterat „oferta” anterioară – oferind cu titlu de mită subcomisarului V. I., inițial foloase materiale constând în anvelope noi, și apoi o sumă de bani în cuantum de 1.000 lei, pentru ca respectivul să nu dispună sancționarea contravențională a societății S.C. Auto Ram Service Roți S.R.L. pentru aspectele de nelegalitate rezultate în urma controlului din 06.04.2011.

Din conținutul discuțiilor purtate a rezultat totodată faptul că inculpatul B. R. s-a prezentat la sediul Secției 19 Poliție, având asupra sa doar o copie de pe cartea sa de identitate, afirmând că nu deține actele S.C. Auto Ram Service Roți S.R.L. necesare definitivării controlului respectiv.

În urma refuzului categoric al subcomisarului V. I. de a accepta primirea anvelopelor necesare autoturismului personal, inculpatul B. R. a insistat în „a rezolva problema” prin căi ilicite, oferindu-i acestui ofițer de poliție suma de 1.000 lei în același scop, bani pe care urma să îi înmâneze în cursul aceleiași zile (08.04.2011), în jurul orelor 16:00 (cu ocazia unei noi întâlniri între cei doi).

Astfel, în data de 08.04.2011, în jurul orelor 16:00, inculpatul B. R. l-a sunat pe subcomisarul V. I. și a stabilit cu acesta să se întâlnească în aproximativ 20 de minute la restaurantul Mc Donald din zona Trafic G. pentru a-i înmâna cei 1.000 de lei.

Cu ocazia acestei noi întâlniri, inculpatul B. R. i-a dat subcomisarului V. I. suma de 1.000 lei în schimbul neluării niciuneia dintre măsurile legale ce se impuneau ca urmare a neregulilor constatate la . Roți SRL, bani pe care acesta i-a pus la dispoziția organului de anchetă.

Într-adevăr, conform procesului verbal din data de 08.04.2011, subcomisarul V. I. a predat procurorului de caz suma de 1.000 de lei (constând în nouă bancnote de 100 lei și două bancnote de câte 50 lei), cu privire la care a precizat că a primit-o în aceeași zi, într-un plic de hârtie (de culoare albă) de la inculpatul B. R. – aspect confirmat de înregistrările audio – video sus redate.

Suma de bani respectivă a fost ulterior depusă la CEC Bank la dispoziția organului de urmărire penală.

Prin încheierea din data de 12.04.2011, Tribunalul București a admis cererea formulată de P. de pe lângă Tribunalul București și a confirmat legalitatea și temeinicia măsurilor dispuse prin ordonanțele nr.1967/P/2011 din datele de 07, respectiv 08.04.2011, prin care s-a autorizat interceptarea și înregistrarea convorbirilor și a comunicărilor telefonice purtate la/de la și următoarele numere de apel utilizate de V. I. – număr de telefon _ și_, B. R. – _ și_, respectiv interceptarea și înregistrarea convorbirilor audio – video purtate în mediul ambiental de către V. I. și B. R., cu titlu provizoriu, pe o perioadă de 48 ore, emițând totodată pentru o perioadă de 28 zile (de la 12.04.2011 la 09.05.2011), autorizația cu nr.462/A.I./2011 privind interceptarea, localizarea și înregistrarea convorbirilor și a comunicărilor telefonice purtate la/de la numărul de telefon _ și_ utilizate de învinuitul B. R. precum și interceptarea și înregistrarea convorbirilor audio – video purtate în mediul ambiental de către aceeași persoană.

Fiind audiat, raportat la aspectele sus expuse, inculpatul B. R. a declarat următoarele: „… În data de 08.04.2011 (după ce stabilisem telefonic în prealabil ora întâlnirii), m-am prezentat la sediul Secției 19 Poliție, în biroul subcomisarului V. I., spunându-i acestuia că nu dețin documentele solicitate referitor la S.C. Auto Ram Service Roți S.R.L. necesare definitivării controlului efectuat în data de 06.04.2011. Cu această ocazie i-am oferit din nou subcomisarului V. I. anvelope auto necesare autoturismului personal al acestuia în schimbul neluării niciuneia dintre măsurile legale ca urmare a neregulilor constatate la S.C. Auto Ram Service Roți S.R.L. (și aici mă refer la sancționarea cu avertisment și nu cu amendă contravențională a societății). Subcomisarul V. I. a refuzat „oferta” de anvelope, eu insistând „să rezolvăm problema” pe căi ilicite, oferindu-i acestuia 1.000 lei în același scop, sumă de bani pe care urma să-i înmânez respectivului în cursului aceleiași zi. În aceeași zi, în jurul orelor 16:00 l-am sunat pe subcomisarul V. I. și am stabilit cu acesta să ne întâlnim în circa 20 de minute la restaurantul McDonald’s din zona Trafic G. pentru a-i înmâna cei 1.000 lei. Cu ocazia acestei întâlniri i-am dat subcomisarului V. I. suma de 1.000 lei în scopul sus amintit, bani pe care acesta i-a primit, eu rămânând însă cu impresia că acest polițist dorește pe viitor o sumă de bani mai mare, pentru a nu sancționa contravențional cu amendă societatea noastră… .”

Faptul „primirii” acestei sume de bani de către ofițerul de poliție susmenționat a fost cunoscut și de către „alte persoane”, în urma discuțiilor ulterioare avute cu aceștia de către inculpatul B. R..

Astfel, învinuitul L. N. D. a precizat că „… ulterior, după discuțiile avute de către mine cu administratorul B. R., am aflat că la câteva zile de la inițierea acestui control, B. R. s-a întâlnit cu subcomisarul V. I. la restaurantul McDonald’s situat la intersecția Trafic G. cu Calea Rahovei, unde i-a dat acestuia suma de 1.000 lei, pentru a nu aplica o amendă contravențională S.C. Auto Ram Service Roți S.R.L.; tot de la B. R. știu că inițial acesta i-a oferit subcomisarului V. I. și anvelope de vară pentru autoturismul personal… .”.

Martorul P. A. a menționat că „…după aproximativ două, trei zile, într-o discuție avută cu B. R., acesta mi-a spus că i-a dat subcomisarului V. I. suma de 500 lei (ulterior, în aceeași seară, mi-a zis că de fapt i-a dat 1.000 lei) pentru ca respectivul să nu ne facă, precizez textual, „dosar penal”, neoferindu-mi alte amănunte în acest sens (de altfel, B. R. cunoștea că nu sunt de acord cu aceste modalități de a rezolva „problemele” identificate în cursul controalelor)… .”.

Din probatoriul administrat în cauză (declarațiile inculpatului B. R., interceptări telefonice ale convorbirilor purtate de acesta în intervalul aprilie – iunie 2011), rezultă totodată că respectivul a încercat prin intermediul martorului C. D. („o cunoștință de familie” și fost ofițer de poliție din cadrul Corpului de Control al I.G.P.R., în prezent pensionat) să intervină la ofițeri de poliție ierarhic superiori, pentru ca aceștia „să-l determine” pe subcomisarul V. I. să nu sancționeze contravențional societatea . Roți SRL.

Desigur, cu ocazia acestor discuții, martorul C. D. a luat la cunoștință despre „primirea” sumei de 1.000 de lei de către subcomisarul V. I., aspect pe care l-a relatat corespunzător și „altor persoane din sistem” – în speță, comisarii șefi de poliție P. I. și C. A. I..

În acest sens, martorul C. D. a declarat următoarele: „…Ulterior, B. R. mi-a precizat că echipa de control din cadrul Secției 19 Poliție s-a mai prezentat la punctul de lucru al societății și i-a solicitat administratorului autorizația de comercializare pentru cauciucurile expuse pe trotuar. Cu această ocazie, B. R. mi-a spus că ofițerul de poliție i-a cerut 1.000 lei cu titlu de mită ca acesta să treacă cu vederea neregulile care le constatase, respectiv lipsa autorizației de comercializare și lipsa autorizației pentru camerele video. Eu l-am sfătuit să nu facă o asemenea prostie, respectiv să dea suma de bani solicitată dar în aceeași zi B. R. mi-a comunicat telefonic că s-a întâlnit la McDonlad’s Rahova cu lucrătorul de poliție V., unde i-a înmânat suma de bani respectivă. Nu îmi amintesc exact dar cred că înainte de a-i fi remisă suma de bani lui B. R. de către V., cred că l-am sunat pe dl. P. I., directorul Corpului de Control al IGPR, cu care am fost coleg în același serviciu și căruia i-am comunicat această situație, respectiv că un ofițer de poliție V. din cadrul Secției 19 Poliție a solicitat suma de 1.000 lei de la reprezentantul unei societăți comerciale. Dl. P. I., la acea discuție, nu mi-a spus nimic legat de această situație, eu nesolicitându-i să facă ceva anume, doar dorind să îl informez. După ce au fost dați banii de către B. R. lui V., cred că m-am întâlnit și cu dl. C. A., adjunctul d-lui P. I., căruia i-am prezentat întreaga situație legată de suma de bani primită cu titlu de mită de către polițistul V.. Atât în discuția pe care am avut-o cu P. I., cât și în discuția avută cu C. A. am mizat pe faptul că acești doi foști colegi…puteau vedea realitatea controlului care a fost efectuat, dacă exista plan de acțiune sau pur și simplu era o șicană din partea ofițerului. Cunosc faptul că dl. C. A., după discuția avută cu mine, în drumul lui spre casă s-a oprit și la punctul de lucru al societății administrate de B. R. unde a avut o discuție cu acesta despre cele întâmplate. Ulterior am discutat cu dl. C. A. care mi-a precizat că există un plan de acțiune cu privire la controlul efectuat dar nu mi-a precizat nimic despre suma de bani primită de V. de la B. R.… .”

Martorul C. A. I. (în prezent director adjunct al Direcției Control Intern din cadrul I.G.P.R., având gradul profesional de comisar șef), a confirmat susținerile sus expuse, menționând că învinuitul B. R. i-a spus că a dat „polițistului V.” din cadrul Secției 19 Poliție, suma de 1.000 de lei (cu ocazia unei întâlniri la un restaurant tip fast-food), pentru a soluționa în mod favorabil acel control; totodată, același martor a precizat că „…despre „pretinderea” de bani efectuată de lucrătorul Secției 19 Poliție, am discutat și cu dl. P. I., directorul Direcției Control Intern din cadrul IGPR, ajungându-se la concluzia de a-l informa pe șeful Secției 19 Poliție (cms. S. C.)” și că „…tot în acea perioadă m-am întâlnit în fața secției…cu cms. S. C., care mi-a spus că polițistul V. a acționat în mod legal referitor la activitatea de control dispusă la S.C. Auto Ram Service Roți S.R.L.”.

Cu ocazia declarației olografe date în cauză, comisarul șef P. I. a confirmat aspectele sus expuse, precizând că dat fiind „informațiile” furnizate de martorul C. D., a avut „o întâlnire” (în biroul său) cu subcomisarul V. I., comunicându-i acestuia că „a auzit” că ar fi primit mită suma de 1.000 lei (10.000.000 ROL) și că nu este corect, legal sau deontologic ,,să facă așa ceva”.

În ceea ce privește finalizarea acțiunii de control inițiată în 06.04.2011, conform procesul verbal din data de 13.04.2011 (întocmit de aceeași echipă de control – subcomisarul V. I. și agentul D. M.), întrucât administratorul B. R. nu a putut prezenta autorizația de comercializare pe domeniul public, s-a procedat la ridicarea în vederea confiscării (ulterioare) a unui număr de 83 de anvelope ce se aflau expuse (în scopul comercializării) pe domeniul public la punctul de lucru al . Roți SRL situat pe . – 180, sector 5.

Întocmirea și semnarea acestui proces verbal s-a realizat la sediul Secției 19 Poliție, discuțiile purtate de inculpatul B. R. cu subcomisarul V. I. fiind înregistrate legal audio – video.

Cu ocazia acestor discuții, inculpatul B. R. a reiterat practic aspecte anterioare, referitor la faptul „primirii” sumei de 1.000 de lei de către subcomisarul V. I. precum și lipsa autorizației de comercializare pe domeniul public, inculpatul angajându-se „să rezolve această problemă” într-un termen scurt.

Ulterior, întrucât inculpatul B. R. nu a putut prezenta actul susmenționat, controlul efectuat la S.C. Auto Ram Service Roți S.R.L. a fost finalizat, dispunându-se sancționarea contravențională a societății în cauză.

Astfel, prin procesul verbal . nr._ încheiat în data de 30.05.2011, s-a constatat că în ziua de 06.04.2011 a rezultat că deși punctul de lucru al S.C. Auto Ram Service Roți S.R.L. era prevăzut cu un post de pază temporar (în timpul nopții), societatea respectivă nu deținea un plan de pază avizat de organele de poliție – dispunându-se sancționarea contravențională a S.C. Auto Ram Service Roți S.R.L. cu amendă în cuantum de 2.000 de lei pentru contravenția prev. de art.60 lit.c din Legea nr.333/2003.

Totodată, prin procesul verbal . nr._ încheiat în data de 31.05.2011, s-a constatat faptul că la punctul de lucru al S.C. Auto Ram Service Roți S.R.L. a rezultat că erau expuse spre comercializare, pe domeniul public (din fața imobilului unde se desfășoară activitatea) un număr de 83 de anvelope (de diferite mărci și dimensiuni), fără ca societatea respectivă să aibă emisă o autorizație în acest sens – dispunându-se sancționarea contravențională a S.C. Auto Ram Service Roți S.R.L. cu amendă în cuantum de 6.000 de lei pentru contravenția prev. de art.1 lit.a din Legea nr.12/1990 rep., respectiv măsura complementară a confiscării celor 83 de anvelope auto ridicate anterior (conform art.4 al.1 din Legea nr.12/1990).

II. Controlul efectuat de către inspectori din cadrul Primăriei Municipiului București – Direcția Inspecție și Control General la societatea comercială . Roți SRL, în data de 13.04.2011.

În urma cercetărilor efectuate în cauză a rezultat faptul că în ziua de 13.04.2011, o echipă de inspectori din cadrul Primăriei Municipiului București – Direcția Inspecție și Control General, formată din învinuitul C. V. și martorii V. C., respectiv M. D. A., a efectuat un control tematic la punctul de lucru al . Roți SRL, situat pe . – 170, sector 5.

Atribuțiile inculpatului C. V. în calitate de inspector în cadrul Primăriei Municipiului București, la nivelul lunii aprilie 2011.

Potrivit art.23 al.1 și 2 din Legea nr.215/2001 rep. a administrației publice locale, „autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative și primarii, ca autorități executive” iar „consiliile locale și primarii funcționează ca autorități ale administrației publice locale și rezolvă treburile publice din comune, orașe și municipii, în condițiile legii”.

Conform art.61 al.3 și 4 din același act normativ, „pentru punerea în aplicare a activităților date în competența sa… primarul beneficiază de un aparat de specialitate, pe care îl conduce” și „aparatul de specialitate al primarului este structurat pe compartimente funcționale în condițiile legii, compartimente încadrate cu funcționari publici și personal contractual”.

Totodată, art.77 din Legea nr.215/2011 rep. prevede că „primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ – teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă denumită primăria comunei, orașului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.”.

Potrivit fișei postului nr.167/2857 (pe care a semnat-o spre luare de cunoștință în data de 28.09.2010), la nivelul lunii aprilie 2011, învinuitul C. V. a îndeplinit funcția de inspector (post de execuție) în cadrul Primăriei Generale a Municipiului București – Direcția Inspecție și Control General, Serviciul Control Ecologie și Protecția Mediului, având și următoarele atribuții specifice:

1.verificarea respectării legislației specifice de către persoanele fizice/juridice și aplicarea acesteia în mod corespunzător în activitatea de inspecție și control, și, după cum urmează:

- controlează respectarea legislației ce reglementează normele de protecția mediului, în vederea asigurării unui mediu de viață sănătos și înlăturării riscurilor pentru mediu și sănătatea populației;

- controlează și monitorizează desfășurarea activităților economice și comerciale cu impact semnificativ asupra mediului, protejarea și întreținerea lacurilor naturale și a cursurilor de apă;

- verifică obligațiile ce revin autorităților locale/persoanelor fizice și juridice cu privire la emiterea/aplicarea prevederilor din planurile de urbanism și amenajarea teritoriului.

2. constată și sancționează contravențiile și întocmește note de constatare și procese verbale de constatare și sancționare a contravențiilor în conformitate cu prevederile legislației aplicabile.

În concluzie, este cert faptul că la nivelul lunii aprilie 2011, inculpatul C. V., în calitate de inspector în Primăria Municipiului București – Direcția Inspecție și Control General, exercita o funcție de control în cadrul unei instituții locale de la nivelul municipiului București.

Reiterarea prevederilor legale privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, atribuțiile inculpatului C. V. în acest sens și nerespectarea de către S.C. Auto Ram Service Roți S.R.L. a unor norme legale în acest domeniu, la nivelul lunii aprilie 2011.

C. normativ general în materie este asigurat prin dispozițiile O.G. nr.99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață precum și prin prevederile Legii nr.12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite.

Potrivit art.5 al.1 din O.G. nr.99/2000, „orice exercițiu comercial se desfășoară numai de către comercianți autorizați în condițiile legii”; conform art.6 al.2 din același act normativ, „exercitarea activității de comercializare în zone publice este supusă acordului autorităților administrațiilor publice locale sau ale sectoarelor municipiului București, după caz, cu respectarea regulamentelor proprii ale acestora și a planurilor de urbanism”.

Art.7 al.1 din OG nr.99/2000 prevede totodată faptul că „acordul prevăzut la art.6 al.2 nu se eliberează în situația în care contravine planului general de dezvoltare urbană și criteriilor generale privind determinarea zonelor și locurilor de vânzare din localități”.

Potrivit art.73 pct.1 și art.74 din același act normativ, „desfășurarea oricărui exercițiu comercial cu încălcarea prevederilor art.5 al.1”, constituie contravenție care se sancționează cu suspendarea activității comerciale până la data autorizării și cu amendă (între limite diferite în funcție de suprafața structurilor de vânzare).

Totodată, conform art.76 lit.a din O.G.nr.99/2000, contravenția susmenționată se constată și se sancționează de către organele de control abilitate ale primăriilor.

Conform art.1 lit.a și art.2 lit.f din Legea nr.12/1990 rep., „efectuarea de acte sau fapte de comerț de natura celor prevăzute în Codul Comercial sau în alte legi, fără îndeplinirea condițiilor stabilite prin lege”, de către o persoană juridică constituie contravenție, care se sancționează cu „cu amendă de la 6.000 lei la 20.000 lei”.

În baza art.2 al.3 din același act normativ, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac și de către funcționarii din aparatul de specialitate al primarului.

Potrivit fișei postului, la nivelul lunii aprilie 2011, în activitatea de inspecție și control, inculpatul C. V. avea printre alte atribuții specifice și „verificarea obligațiilor ce revin autorităților publice locale/persoanelor fizice și juridice cu privire la emiterea/ aplicarea prevederilor din planurile de urbanism și amenajarea teritoriului”.

Raportat la prevederile art.6 al.2 și art.7 al.1 din O.G. nr.99/2000 care impun imperativ că activitatea de comercializare în zone publice să fie autorizată legal și să nu contravină planurilor de urbanism, rezultă evident faptul că învinuitul C. V., în exercitarea activității de control, avea atribuția de serviciu de a verifica dacă comercializarea pe domeniile publice de către persoane juridice se face cu respectarea planurilor de urbanism, solicitând prin urmare și actul administrativ corespunzător (în speță, autorizația de comercializare pe spațiul public respectiv) în acest sens.

Desigur, în situația inexistenței unui astfel de „acord” al organului competent, învinuitul susmenționat avea obligația de a constatat și sancționa acest fapt – întocmind o notă de constatare și proces verbal de constatare și sancționare întrucât, în conformitate cu prevederile legislației aplicabile, fapta respectivă constituie o contravenție (dispozițiile O.G. nr.99/2000 și Legii nr.12/1990 rep. ce au fost menționate anterior).

Din probatoriul administrat în cauză a rezultat faptul că, și la nivelul lunii aprilie 2011, raportat la activitatea desfășurată la punctul de lucru situat în municipiul București, . – 170, sector 5, S.C. Auto Ram Service Roți S.R.L. nu respecta prevederile legale sus expuse, întrucât nu deținea autorizație de comercializare pe domeniul public („acord” ce trebuia eliberat de Primăria Sector 5 București).

În acest context, în data de 13.04.2011, în jurul orelor 11:00, echipa de inspectori din cadrul Primăriei Generale a Municipiului București – Direcția Inspecție și Control General, alcătuită din inculpatul C. V. și martorii M. D. A., respectiv V. C. au procedat la efectuarea unui control tematic la punctul de lucru al S.C. Auto Ram Service Roți S.R.L., situat pe . – 170, sector 5.

Întrucât la momentul sosirii acestor inspectori, în punctul de lucru susmenționat nu se aflau niciunul dintre administratorii și asociații S.C. Auto Ram Service Roți S.R.L. (inculpatul B. R., respectiv martorul P. A.), învinuitul L. N. D. a reprezentat societatea în timpul controlului efectuat de către inspectorii sus amintiți.

În acest sens, învinuitul L. N. D. a declarat următoarele: „…Știu că deși B. R. nu s-a aflat la punctul de lucru al societății a cunoscut faptul că inspectori din cadrul Primăriei Generale a Municipiului București veniseră în control. Cei trei inspectori au solicitat actele societății S.C. Auto Ram Service Roți S.R.L., respectivii urmărind să verifice autorizația de funcționare a societății, autorizația de comercializare pe domeniul public, contractul cu REBU, contractul pentru anvelope uzate și contratele de muncă ale angajaților firmei. În ceea ce privește autorizația de funcționare și autorizația de comercializare pe domeniul public, fac precizarea că aceste acte administrative nu erau deținute de societate, întrucât din discuțiile anterioare avute cu B. R. știam că pentru autorizația de funcționare fusese depusă o cerere în acest sens la Primăria Sector 5 (nefiind încă eliberată) iar autorizația de comercializare pe domeniul public trebuia solicitată ulterior (însă știam că nu se mai emiteau). Doresc să precizez că la dispoziția oricărui angajat din firmă se afla postul telefonic cu numărul _ (cartelă achiziționată de către B. R.) iar eu personal utilizez postul telefonic cu numărul _. …În legătură cu comercializarea anvelopelor pe domeniul public, menționez faptul că în fața magazinului, pe spațiul public, societatea deținea la acel moment și niște standuri pe care erau expuse spre vânzare anvelope.”

Referitor la aceleași aspecte, învinuitul B. R. a precizat următoarele: „…În data de 13.04.2011, neaflându-mă la punctul de lucru al societății, mi s-a comunicat telefonic de către numitul L. D., că la punctul de lucru se află în control o echipă de inspectori de la Primăria Generală a Municipiului București, fiindu-i solicitate desigur și actele societății (autorizația de funcționare, autorizația de comercializare pe domeniul public). Îmi amintesc că la acel moment l-am contactat telefonic pe numitul „A.” (persoană despre care știu că se ocupă cu depunerea actelor în vederea obținerii cererii de autorizare la Primăria Sector 5) și căruia i-am solicitat să-mi comunice numărul de înregistrare al cererii de autorizare pentru funcționare depuse pentru societatea noastră la începutul lunii martie (întrucât doream ca acest aspect să fie comunicat inspectorilor veniți în control); în acel moment, „A.” nu a fost în măsură să-mi ofere aceste informații, urmând ca ulterior să-mi comunice cele solicitate de către mine.”

Din conținutul acestei discuției telefonice rezultă faptul că, dat fiind controlul efectuat de inspectorii din cadrul Primăriei Generale a Municipiului București și față de „lipsa” autorizației de comercializare pe domeniul public, inculpatul B. R. i-a solicitat numitului „A.” să-i comunice „măcar” numărul de înregistrare al cererii de emitere a autorizației de funcționare (ce fusese depusă de S.C. Auto Ram Service Roți S.R.L. la Primăria sector 5 la începutul lunii martie 2011), pentru a prezenta acest aspect inspectorilor din cadrul Primăriei Generale a Municipiului București, ce se aflau în control la punctul de lucru al societății.

La acel moment (luna aprilie 2011), S.C. Auto Ram Service Roți S.R.L. nici nu solicitase Primăriei Sector 5 București emiterea autorizației de comercializare pe domeniul public, cererea în acest sens urmând a fi depusă ulterior obținerii autorizației de funcționare.

Inculpatul C. V. a confirmat faptul că cu ocazia controlului efectuat la punctul de lucru situat pe . – 170, sector 5, a fost solicitată învinuitului L. N. D. „dovada” ocupării legale a spațiului public, precizând următoarele: „…Îmi aduc aminte că la această societate comercială am discutat doar cu unul dintre angajați întrucât administratorii și asociații nu se aflau acolo, persoana în cauză neputându-ne pune, inițial, la dispoziție documentele firmei. Ulterior, actele firmei au fost prezentate fiind aduse de către o altă persoană – în speță, certificatul de înregistrare, certificatul constatator al punctului de lucru, contractul de salubritate și ultimul proces verbal de dezinsecție și deratizare. Cu ocazia acestui control, întrucât societatea desfășura activitate și în afara spațiului deținut, în speță pe domeniul public (aveau mai multe standuri în care expuneau la vânzare roți și anvelope, iar pe trotuar aveau un spot publicitar „anvelope uzate”), le-am solicitat și dovada ocupării legale a domeniului public….”

Martora V. C. (un alt membru al echipei de control) a menționat următoarele: „…Din câte îmi amintesc am întrebat reprezentantul acelei societăți dacă spațiul din afara societății este public sau privat dar nu îmi amintesc dacă reprezentantul acelei societăți ne-a prezentat vreun document în acest sens… .”

Inculpatul B. R. a declarat următoarele: „…Îmi amintesc că l-am contactat telefonic apoi pe numitul L. D. (eu apelând numărul telefonic _ – unul din telefoanele folosite la firmă), căruia i-am spus să le spună inspectorilor de la Primăria Generală a Capitalei veniți în control, că actele pentru autorizația de funcționare a S.C. Auto Ram Service Roți S.R.L. sunt depuse la Primăria Sector 5, însă primarul de sector nu vroia să semneze, spunându-i totodată textual „să le dea șpagă, dacă sunt de treabă”. Practic prin această afirmație i-am solicitat angajatului L. D. să dea o sumă de bani (al cărei cuantum nu l-am precizat, însă mă gândeam la maxim 500 de lei) cu titlu de mită inspectorilor de la Primăria Generală a Capitalei, pentru ca respectivii să nu sancționeze societatea cu amendă contravențională pentru aspectele nelegale sesizate (m-am gândit imediat la lipsa autorizației de funcționare și a autorizației de comercializare pe domeniul public)… .”

De asemenea, învinuitul L. N. D. a precizat: „…Îmi amintesc că la momentul acestui control am purtat o discuție telefonică cu numitul B. R. (eu folosind postul telefonic cu numărul_), respectivul spunându-mi să le spun inspectorilor de la Primărie că actele necesare pentru eliberarea autorizației de funcționare sunt depuse, urmând să-mi comunice ulterior numărul de înregistrare („primarul sectorului 5 nevrând să semneze deocamdată”), sfătuindu-mă totodată să le spun inspectorilor că unul din clienții noștri este chiar primarul general S. O.. Cu prilejul aceleași discuții telefonice, B. R. mi-a ordonat textual „să le dau o șpagă, dacă sunt de treabă” inspectorilor fără a-mi preciza în concret o sumă de bani. …În legătură cu cei trei inspectori din cadrul Primăriei Generale a Municipiului București, veniți în control în data de 13.04.2011, precizez că erau două persoane de sex masculin și o persoană de sex feminin. Cu prilejul acestei audieri, punându-mi-se la dispoziție fișele de evidență a persoanelor având CNP_… și_, precizez că recunosc cu certitudine în fotografiile din fișele respective, persoanele care în calitate de inspectori din cadrul Primăriei Generale a Municipiului București au venit în control la punctul societății în data de 13.04.2011; astfel am aflat că persoanele în cauză sunt numiții C. V.… și V. C., persoane care de altfel sunt trecute și în registrul unic de control al societății, raportat la controlul efectuat în data de 13.04.2011… .”

Din cercetările efectuate în cauză a rezultat faptul că în timpul controlului efectuat la punctul de lucru situat în . – 170, sector 5, inspectorii M. D. A. și V. C. au desfășurat, în paralel, o activitate similară de control la societatea învecinată, astfel că practic activitatea efectivă de control la S.C. AUTO RAM SERVICE ROȚI S.R.L. a fost realizată doar de către numitul C. V..

Referitor la acest aspect, L. N. D. a menționat următoarele: „…Fac precizarea că în timpul controlului numiții M. D. și V. C. au ieșit din biroul în care mă aflam, aceștia intrând probabil pentru a iniția activitatea de control și la punctul de lucru al firmei alăturate, astfel că verificarea documentelor societății a fost făcută doar de către inspectorul C. V..”

Aceste susțineri au fost confirmate de către toți membrii echipei de control, în speță învinuitul C. V. și martorii V. C., respectiv M. D. A..

Astfel, în acest sens, inculpatul C. V. a declarat următoarele: „…În data de 13.04.2011, împreună cu colegii mei V. C. și M. D. A., am procedat la efectuarea unor controale tematice la mai multe societăți comerciale ce își desfășurau activitatea pe ., București. Printre aceste societăți supuse controlului s-a aflat și S.C. Auto Ram Service Roți S.R.L., cu punct de lucru situat pe . – 170, sector 5, având ca principal obiect de activitate prestare servicii tip vulcanizare și comercializare anvelope și genți auto. …Îmi amintesc că în timpul efectuării acestui control, din motive de operativitate, colegii mei V. C. și M. D. A. au desfășurat în paralel activitatea de control la societatea învecinată, astfel că în mare parte a activității de control, am discutat doar eu împreună cu angajatul . ROȚI SRL. Îmi amintesc că am completat nota de constatare într-o încăpere în care eram doar eu și angajatul respectiv, iar în apropierea biroului în cauză muncitorii unității respective (cred că în jur de 4 – 5) își continuau activitatea obișnuită. …Cu ocazia acestei audieri, prezentându-mi-se fișa de evidență pentru CNP_, precizez că recunosc faptul că această persoană era angajatul S.C. Auto Ram Service Roți S.R.L. care m-a asistat din partea societății la activitatea de control pe care am desfășurat-o în data de 13.04.2011, aflând cu această ocazie că respectivul se numește L. N. D.… .”

Martorul V. C. a precizat astfel: „…În data de 13.04.2011, împreună cu colegii mei C. V. și M. A. D. am efectuat o verificare, în jurul orelor 11:00, privind respectarea normelor de igienizare, salubritate și respectarea protecției mediului la S.C. Auto Ram Service Roți S.R.L. din București, . – 170, sector 5. Îmi amintesc că la această societate, după ce ne-am legitimat, am identificat un angajat al cărui nume nu mi-l amintesc și care nu a prezentat nici un document spunând că biroul cu acte este încuiat, nu are acces la documente și nu poate prezenta nimic. …A fost sunat un reprezentat al societății, discuțiile fiind purtate cu dl. C. V.. Între-timp, împreună cu ceilalți colegi ne-am deplasat la o altă societate comercială din zonă, al cărei nume nu mi-l amintesc, și în timpul efectuării verificărilor la această societate s-a prezentat un angajat al S.C. Auto Ram Service Roți S.R.L. care ne-a precizat că a venit reprezentantul societății. Din câte îmi amintesc noi deja începusem verificările la acea societate iar dl. C. V. a precizat că pentru a fi mai operativi se va duce el la S.C. Auto Ram Service Roți S.R.L. și va demara efectuarea controlului. …La efectuarea acestui control am participat în paralel cu verificările efectuate împreună cu M. A. D. la cealaltă societate al cărei nume nu mi-l amintesc dar se afla lângă S.C. Auto Ram Service Roți S.R.L. În tot timpul acestor verificări eu am fost cea care a participat efectiv la cele două controale, dl. C. V. rămânând la S.C. Auto Ram Service Roți S.R.L. iar M. A. D. la cealaltă societate. …La finalizarea actului de constatare de către dl. C. V. asupra S.C. Auto Ram Service Roți S.R.L. am venit eu și am semnat acel act după care nu mai îmi amintesc cu exactitate cred că m-am întors la societatea unde efectuam celalalt control și dl. M. A. D. a venit și a semnat actul.”

Referitor la același aspect, martorul M. A. D. a menționat următoarele: „…Precizez faptul că în acel moment echipa de control a demarat verificările la o altă societate apropiată S.C. Auto Ram Service Roți S.R.L. al cărei nume nu mi-l amintesc dar știu că avea ca obiect de activitate tot „vulcanizare service”. În acest sens, împreună cu d-na V. C. am început verificările la acea societate, dl. C. V. rămânând să continue verificările la S.C. Auto Ram Service Roți S.R.L. În acest sens eu nu am participat efectiv la controlul efectuat la S.C. Auto Ram Service Roți S.R.L., la final prezentându-se dl. C. V. la societatea unde efectuam controlul, pentru a semna atât eu cât și d-na V. C. nota de constatare…cu privire la cele constatate la S.C. Auto Ram Service Roți S.R.L. Nu îmi amintesc dacă d-na V. C. a mers în timpul efectuării verificărilor și la S.C. Auto Ram Service Roți S.R.L. pentru a participa la controlul efectiv la această societate… .”

Raportat la „activitatea de control” efectuată de către inculpatul C. V. (practic, „în lipsa” celorlalți membrii ai echipei de control), învinuitul L. N. D. a relevat următoarele: „…Inspectorul C. V. a observat imediat că nu deținem autorizație de funcționare respectiv autorizație de comercializare pe domeniul public și deși i-am spus că în ceea ce privește autorizația de funcționare pot să-i dau numărul de înregistrare al cererii depuse de societate la Primăria Sector 5, respectivul mi-a spus că „ne poate ajuta” sancționându-ne cu amendă contravențională. Față de această observație și având consimțământul administratorului B. R., pentru a nu fi sancționați cu amendă contravențională, am pus între documentele firmei ce se aflau pe birou suma de 300 de lei, pe care i-am oferit-o astfel inspectorului C. V. (gest care a fost bineînțeles sesizat de acesta). Inspectorul C. V. a verificat documentele în cauză (contractele de muncă ale angajaților, contractul REBU, pentru anvelope uzate), iar când mi-a dat înapoi documentele respective, am sesizat că suma de 300 lei fusese luată de acesta. Inspectorul C. V. a scris apoi procesul verbal de control (un exemplar dându-mi-l mie) fără a dispune sancționarea contravențională a S.C. Auto Ram Service Roți S.R.L. pentru lipsa autorizațiilor de funcționare respectiv comercializare pe domeniul public. Ulterior, inspectorii M. D. și V. C. au revenit, respectivii plecând după întocmirea procesului verbal de control. După plecarea inspectorilor în cauză (în registrul unic de control semnând doar doi dintre aceștia), l-am sunat pe numitul B. R. utilizând telefonul mobil propriu cu numărul_și i-am spus acestuia că am dat suma de 300 de lei pentru a nu fi sancționați cu amendă pentru lipsa autorizației de comercializare pe domeniul public aspect pe care acesta l-a aprobat. Doresc să precizez că întrucât la momentul controlului nu existau bani în casă, cei 300 de lei oferiți drept mită inspectorului C. V. au fost bani proprii, ulterior recuperându-mi suma de bani de la B. R.….”.

“…În ceea ce privește controlul efectuat…în data de 13.04.2011 la punctul de lucru al S.C. Auto Ram Service S.R.L., precizez că i-am oferit suma de 300 de lei numitului C. V. în timp ce colegii acestuia erau ieșiți din incinta societății. Îmi amintesc că nota de constatare… a fost întocmită de către C. V. când acesta se afla doar cu mine în incinta punctului de lucru al S.C. Auto Ram Service Roți S.R.L. și ulterior înmânării sumei de trei sute de lei cu titlu de mită. După ce a întocmit nota de constatare C. V. a ieșit din unitate și și-a chemat colegii care au semnat documentul după care toți au părăsit punctul de lucru al societății…”

Instanța de fond a mai reținut că susținerile numitului L. N.-D. privind ,,înmânarea” sumei de 300 de lei cu titlu de mită pentru ca societatea S.C. Auto Ram Service Roți S.R.L. să nu fie sancționată contravențional pentru lipsa autorizației de comercializare pe domeniul public, sunt confirmate și de conținutul discuției telefonice pe care acesta a avut-o cu B. R., în momentele imediat următoare finalizării controlului de către inspectorii din cadrul Primăriei Generale a Municipiului București, Direcția Inspecție și Control General – convorbire ce a fost legal interceptată în cauză.

Discuția telefonică cât și conținutul acesteia, au fost integral confirmate și de către inculpatul B. R., respectivul declarând, raportat la acest aspect, următoarele: „…Ulterior, după aproximativ o oră am fost sunat de către L. D. de pe numărul telefonului mobil al acestuia (_), respectivul spunându-mi ,,că a rezolvat problema” cu inspectorii veniți în control de la Primăria Generală a Capitalei și că le-a dat acestora suma de 300 de lei cu titlu de mită, pentru a nu sancționa societatea cu amendă contravențională pentru nedeținerea autorizației de comercializare pe domeniul public…”

Totodată inculpatul B. R. a confirmat de asemenea faptul că ,,suma de 300 de lei” a fost dată de învinuitul L. N.-D. din banii săi personali, ulterior achitându-i acestuia suma în cauză din ,,banii săi”.

Deși cu ocazia ,,discuțiilor” purtate cu învinuiții L. N.-D. și C. V. nu au existat martori oculari, în urma cercetărilor efectuate în cauză au fost identificați mai mulți martori indirecți – persoane care au luat cunoștință despre faptul ,,înmânării” unei sume de bani cu titlu de mită în timpul controlului efectuat în data de 13.04.2011, la ,,momentul imediat următor” finalizării acestuia sau la ,,momente ulterioare” însă apropiate în timp.

În acest sens, L. N.-D. a menționat următoarele: ,,…Precizez că în timpul controlului din data de 13.04.2011, la punctul de lucru al societății se aflau angajații V. F. și V. P., care după plecarea inspectorilor au aflat de la mine despre suma oferită drept mită inspectorului C. V.…”

Inculpatul B. R. ,,l-a indicat” pe asociatul său, martorul P. A., precizând că i-a comunicat acestuia ,,aspectele” referitoare la ,,sumele de bani date cu titlu de mită, în numele S.C. Auto Ram Service Roți S.R.L.”

Fiind audiat martorul V. F. a declarat astfel: ,,…În cadrul acestei societăți (S.C. Auto Ram Service Roți S.R.L.), lucrez de regulă în ture, respectiv o zi da și o zi sunt liber. De regulă, în ziua în care lucrez suntem doi angajați pe tură, fiind coleg cu numitul V. P.. De administrarea societății se ocupă de luni până vineri numitul L. D., iar asociații societății sunt domnii B. R. și P. A.. În data de 13.04.2011, în timp ce efectuam serviciul zilnic împreună cu V. P. și L. D., în jurul orelor 1100, s-au prezentat la punctul de lucru al societății două persoane de sex masculin și una de sex feminin care s-au dus direct în biroul societății unde au discutat cu domnul L. D.. …Totuși, atât eu cât și V. P. ne-am dat seama că aceste persoane reprezentau un organism de control după cum erau îmbrăcate. După ce aceste trei persoane au părăsit vulcanizarea în care lucrez, am discutat cu L. D. care ne-a spus că cei în cauză erau de la ,,primărie” și că veniseră în control, dar nu ne-a detaliat ce anume au controlat aceștia. De asemenea, L. D. ne-a spus că le-a dat inspectorilor de la Primărie ,,o șpagă” fără a ne spune care a fost cuantumul acestei sume și pentru e anume…”.

De asemenea, martorul V. P. G. a precizat următoarele: „…În cadrul acestei societăți, lucrez de regulă în ture, iar ziua în care lucrez, suntem doi angajați pe tură, eu fiind coleg cu numitul V. F. (în cealaltă tură lucrând numiții S. D. și B. I.). …În data de 13.04.2011, în timp ce efectuam serviciul zilnic împreună cu V. F. și L. D., în jurul orelor 1100, s-au prezentat la punctul de lucru al societății două persoane de sex masculin și una de sex feminin, care s-au dus direct în biroul societății unde au discutat cu domnul L. D. fără a se legitima în fața noastră. Nu îmi amintesc care a fost durata acestor discuții, însă precizez că atât eu cât și V. F., am stat afară ocupându-ne de treburile zilnice. …După ce aceste trei persoane au părăsit vulcanizarea în care lucrez, L. D., mi-a zis că cei în cauză ,,erau de la Primărie” și că veniseră în control, dar nu mi-a detaliat ce anume au controlat aceștia. Nu îmi amintesc ca L. D. să îmi fi spus că le-a dat inspectorilor de la primărie ,,o șpagă”….de altfel, din câte îmi amintesc eu și V. F. am efectuat lucrări separate în timpul acestui control, astfel, că este posibil ca V. F. să fi aflat mai multe aspecte referitoare la acest control de la L. D.…”.

În cursul cercetărilor efectuate, fiind audiat, martorul S. D.-F. (angajatul S.C. Auto Ram Service Roți S.R.L. ce a lucrat ,,în tura” din 14.04.2011), a menționat următoarele: ,,…De altfel, L. D. ne-a precizat în acea zi că înainte cu o zi, respectiv în data de 13.04.2011, când eu am fost liber, a mai fost o echipă în control la S.C. Auto Ram Service Roți S.R.L. de la primărie (fără a-mi preciza de unde anume). Cu privire la reprezentanții acestei echipe de control, L. D. mi-a spus că le-a oferit mită fără a-mi detalia pentru ce anume le-a dat, care a fost scopul controlului, numele membrilor echipei și care a fost cuantumul sumei oferite și primite de către echipa de control…”.

Martorul P. A. a menționat că în data de 14.04.2011, în timp ce se afla la punctul de lucru al S.C. Auto Ram Service Roți S.R.L., învinuitul L. N.-D. i-a spus că în ziua anterioară (13.04.2011), ,, a venit în control echipă de la Primăria Generală”, societatea având ,,probleme de legalitate raportat la lipsa autorizației de comercializare pe domeniul public” – învinuitul spunându-i cu această ocazie ,,să stea liniștit întrucât s-a rezolvat”; ulterior (a doua zi), inculpatul B. R. i-a spus că de fapt L. N. D. a dat cu titlu de mită suma de 300 de lei ,,pentru cei de la Primăria Generală a Municipiului București”, pentru ca firma să nu fie sancționată contravențional cu amendă pentru aspectele de nelegalitate constatate.

Totodată, martorul P. A. a precizat că inculpatul B. R. i-a spus că ,,L. N. D. a dat sumele de bani oferite cu titlu de mită…din banii săi personali”, iar ulterior acești bani i-au fost achitați acestuia de B. R..

Conform registrului unic de control al S.C. Auto Ram Service Roți S.R.L. (aflat la dosar), în data de 13.04.2011, inculpatul C. V. și martorii V. C. și M. D. din cadrul Primăriei Municipiului București, au efectuat un control tematic la această societate, control finalizat prin Nota de constatare nr.160/13.04.2011 (reprezentantul societății respective fiind L. N. D.).

La dosarul cauzei a fost depusă și Nota de constatare nr.160 încheiată în data de 13.04.2011, orele 1130, de către echipa de control susmenționată (inculpatul C. V. și martorii M. A., respectiv V. C.) la punctul de lucru al S.C. Auto Ram Service Roți S.R.L., situat în Șoseaua Alexandriei nr.168-170, sector 5.

Conform acestui înscris, la rubrica ,,aspecte constatate”, s-au consemnat și următoarele: ,,Porțiunea pe care se desfășoară activitatea în exteriorul unității este în curs de autorizare la P.S.5urmând să se definitiveze suprafața, publicitatea pe domeniul public”.

Potrivit acestui act de control, nu a fost constatată săvârșirea unei contravenții, precizându-se însă că societatea în cauză urma ,,să respecte normele de igienă și curățenie pe domeniul public”.

Din probatoriul administrat în cauză, a rezultat că practic, în fapt, efectuarea activității de control în data de 13.04.2011 la S.C. Auto Ram Service Roți S.R.L. cât și întocmirea notei de constatare a fost realizată efectiv ,,doar” de inculpatul C. V. ,,colegii acestuia” (martorii V. C. și M. A.-D.) fiind implicați ,,în paralel” într-un alt control realizat la o societate învecinată.

Acest aspect a fost confirmat de altfel și de inculpatul C. V., acesta, precizând în acest sens următoarele: ,,…Cu ocazia acestui control, întrucât societatea desfășura activitatea și în afara spațiului deținut, în speță pe domeniul public (aveau mai multe standuri în care expuneau la vânzare roți și anvelope, iar pe trotuar aveau un spot publicitar ,,anvelope uzate”), le-am solicitat și dovada ocupării legale a domeniului public. Angajatul respectiv nu mi-a putut prezenta un act doveditor raportat la ocuparea legală de către societatea respectivă a domeniului public spunându-mi că ,,problema” este în curs de rezolvare la Primăria Sectorului 5, aspect pe care l-am precizat de altfel în nota de constatare întocmită cu ocazia controlului. …Îmi amintesc că am completat nota de constatare într-o încăpere în care doar eu și angajatul respectiv, iar în apropierea biroului în cauză muncitorii unității respective …își continuau activitatea obișnuită.…Nu am verificat ulterior dacă . ROȚI SRL era în curs de autorizare la Primăria Sectorului 5 referitor la domeniul public pe care-l ocupau și nici dacă ulterior această firmă a intrat în legalitate….”

În cursul declarațiilor date în cauză, membrii echipei de control (inculpatul C. V. și martorii V. C. respectiv M. D.) au susținut că deși verificarea ,,avizului” de ocupare a domeniului public era o ,,atribuție de serviciu”, în situația în care agentul economic nu deținea înscrisuri în acest sens, puteau doar să constate aceste aspecte în nota întocmită cu ocazia controlului, urmând să sesizeze ,,serviciile competente” din cadrul Direcției Generale de Inspecție și Control pentru aplicarea celorlalte măsuri legale.

În realitate, raportat la atribuțiile specifice fișei postului aparținând inculpatului C. V. cât și la prevederile legale (art.6 alin.2 și art.7 lit.a din O.G.nr.99/2000), acesta putea nu ,,doar” să constate ci ,,să și sancționeze contravențiile”, întocmind în acest sens note de constatare și procese-verbale de sancționare în conformitate cu prevederile legislației aplicabile .

Față de probatoriul administrat, instanța a reținut următoarele elemente de fapt:

- inculpatul C. V. a efectuat, aproape integral, întreaga activitate de control la punctul de lucru al S.C. Auto Ram Service Roți S.R.L., în data de 13.04.2011, fără ,,a fi asistat” practic de către colegii săi V. C. și M. D. (aspect confirmat de aceștia);

- cu ocazia acestui control, reprezentantul societății, învinuitul L. N.-D. a purtat ,,discuții” doar cu inculpatul C. V.;

- discuția telefonică purtată în data de 13.04.2011, între învinuiții L. N.-D. și B. R. (al cărei conținut a fost confirmată integral de aceștia), la momentul imediat următor finalizării activității de control de către inculpatul C. V., relevă ,,înmânarea” de către primul învinuit a sumei de 300 de lei cu titlu de mită ,,persoanelor de la Primărie” pentru a nu se dispune sancționarea societății cu amendă contravențională pentru lipsa autorizației de comercializare pe domeniul public;

- susținerile învinuitului L. N.-D. privind ,,plata unei șpăgi” cu ocazia controlului din data de 13.04.2011 sunt confirmate de către martorii V. F. respectiv S. D.-F. (fapt comunicat acestora de către învinuit la momentul imediat următor finalizării controlului sau relativ apropiat în timp de acesta);

- ,,plata” sumei de 300 de lei din ,,banii săi personali” a fost confirmată de către inculpatul B. R. și martorul P. A. (martorul respectiv cunoscând faptul că suma în cauză a fost ulterior ,,recuperată” de la inculpatul B. R.);

- deși în timpul activității de control, învinuitul L. N.-D. nu a putut prezenta (la solicitarea inculpatului C. V.) autorizația de comercializare pe domeniul public, acesta a consemnat în nota de constatare faptul că referitor la acest aspect (comercializarea pe domeniul public) ,,societatea este în curs de autorizare la Primăria Sectorului 5” – aspect nereal, întrucât reprezentantul societății nu a prezentat o dovadă în acest sens (în realitate la acel moment, S.C. Auto Ram Service Roți S.R.L. solicitase doar autorizația de funcționare nu și autorizația de comercializare pe domeniul public);

- inculpatul C. V. a recunoscut faptul că ,,nu a verificat (nici măcar ulterior) dacă S.C. Auto Ram Service Roți S.R.L. era în curs de autorizare la Primăria Sector 5 referitor la domeniul public pe care-l ocupau și nici dacă ulterior această firmă a intrat în legalitate”, consemnând în nota de constatare practic ,,asigurările verbale” ale învinuitul L. N. D..

Aceste fapte și împrejurări se coroborează întrutotul cu declarațiile învinuitului L. N.-D., probând în mod cert faptul primirii de către inculpatul C. V. a sumei de 300 de lei cu titlu de mită, cu ocazia controlului tematic efectuat în data de 13.04.2011 la punctul de lucru al S.C. Auto Ram Service Roți S.R.L., pentru a nu constata și dispune sancționarea contravențională a acestei societăți.

III. Controlul efectuat de Comisariatul pentru Protecția Consumatorilor al Municipiului București, la societatea S.C. Auto Ram Service Roți S.R.L., în data de 14.04.2011.

În urma cercetărilor efectuate în cauză, a rezultat că în data de 14.04.2011, la punctul de lucru al S.C. Auto Ram Service Roți S.R.L., situat în București, .-170, Sector 5, s-a prezentat o echipă de control din cadrul Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor – Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor București, alcătuită din învinuiții T. Nicușor și M. I. A., respectivii efectuând un control operativ raportat la respectarea legislației specifice de către acest agent economic.

Prezentarea prevederilor legale ce reglementează funcționarea organelor administrației publice cu atribuții în domeniul protecției consumatorilor precum și funcțiile de control exercitate în cadrul acestora de inculpații T. Nicușor și M. I. A..

C. normativ general în acest domeniu este dat de O.G. nr.21/1992 rep. privind protecția consumatorilor precum și de H.G. nr.882/2010 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor.

Astfel, potrivit art.27 și art.28 alin.1 din O.G. nr.21/1992, ,,Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, organ de specialitate al administrației publice centrale, subordonat Guvernului coordonează și realizează politica Guvernului în domeniul protecției consumatorilor”, iar ,,atribuțiile și modul de organizare și funcționare ale A.N.P.C”….se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

Conform art.1 alin.1 din H.G. nr.882/2010, ,,Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor …este instituție publică și funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului și în coordonarea ministerului economiei, comerțului și mediului de afaceri”.

Art.7 alin.1 și 2 din același act normativ, prevede că ,,Autoritatea are în subordine, ca entitate cu personalitate juridică, comisariatele județene pentru protecția consumatorilor …și Comisariatul pentru Protecția Consumatorilor al Municipiului București…”, unități care sunt organizate ca structuri teritoriale, cu competențe limitate teritorial și sunt conduse de comisari șefi.

Potrivit art.8 alin.1 din H.G. nr.882/2010, ,,Autoritatea are personal specializat pentru supraveghere și control, având calitatea de funcționar public cu statut specific, care poate lua măsuri de sancționare, de suspendare/sistare a activității ca urmare a constatării încălcării legislației de protecție a consumatorilor”.

La dosarul cauzei au fost depuse fișele postului cu atribuțiile de serviciu aferente anului 2011 pentru inculpații M. I. A. și T. Nicușor, ambii fiind angajați în cadrul Comisariatului pentru Protecția Consumatorilor al Municipiului București.

Astfel, conform fișelor postului nr.40 și 45/01.10.2010 (semnate spre luare de cunoștință de cei doi), inculpații T. Nicușor și M. I. A. exercită funcția de execuție de comisar clasa I asistent în cadrul Comisariatului pentru Protecția Consumatorilor București – Biroul Control și Supraveghere Piață, având și următoarele atribuții specifice:

- în exercitarea atribuțiilor de serviciu vor avea în vedere aplicarea cu fermitate a legislației privind protecția consumatorului, conform procedurilor și metodologiei elaborate de A.N.P.C., prin constatarea contravențiilor, aplicarea amenzilor, sesizarea, după caz, a organelor de urmărire penală;

- completează zilnic fișa de raportare cu privire la activitatea desfășurată în ziua precedentă;

- întocmește săptămânal fișa de raportare cu privire la activitatea desfășurată în săptămâna precedentă;

- participă în comisii mixte de control cu celelalte organe de control la acțiuni complexe organizate la nivelul județului;

- completarea corectă și completă a tuturor capitolelor cuprinse în formularul de P.V.C. (proces-verbal de constatare) și P.V.C.C. (proces-verbal de constatare contravențională).

Raportat la aspectele sus expuse, este evident faptul că la nivelul lunii aprilie 2011, inculpații T. Nicușor și M. I. A. își desfășurau activitatea în cadrul unei instituții publice centrale exercitând corespunzător funcții de control.

Prevederile legale în domeniul legislației consumatorului privind vânzarea produselor și garanțiilor asociate acestora precum și nerespectarea de către S.C. Auto Ram Service Roți S.R.L. a unor norme legale din acest domeniu, la nivelul lunii aprilie 2011.

Prevederile legale specifice sunt date de Legea nr.449/2003 rep. privind vânzarea produselor și garanțiile asociate acestora, care în art.1‚ prevede că ,,prezenta lege reglementează aspecte privind vânzarea produselor inclusiv a celor executate la comandă și garanțiile asociate acestora, în vederea asigurării protecției consumatorilor.”

Potrivit art.2 lit.e din același act normativ, termenul de garanție se definește ca ,,orice angajament asumat de vânzător sau producător față de consumator, fără solicitarea unor costuri suplimentare, de restituire a prețului plătit de consumator, de reparare sau de înlocuire a produsului cumpărat, dacă acesta nu corespunde condițiilor enunțate în declarațiile referitoare la garanție sau în publicitatea aferentă”.

Conform art.20 alin.1 din Legea nr.449/2003, ,,garanția trebuie să cuprindă mențiuni cu privire la drepturile conferite prin lege consumatorului și să ateste în mod clar că aceste drepturi nu sunt afectate prin garanția oferită”.

Evident că raportat la prevederea legală sus expusă, garanția trebuie să cuprindă mențiuni cu privire la drepturile conferite prin legea în vigoare consumatorului, în speță Legea nr.449/2003 act normativ care în Capitolul III reglementează ,,Drepturile consumatorului”.

Potrivit art.23 alin.1 lit.a și alin.2 din Legea nr.449/2003, nerespectarea prevederilor art.20 constituie contravenție, sancționată cu amendă de la 1.000 lei la 2000 lei, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor făcându-se de către reprezentanții împuterniciți ai Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor.

Din probatoriul administrat în cauză a rezultat faptul că la nivelul lunii aprilie 2011, raportat la activitatea desfășurată la punctul de lucru situat în municipiul București, .-170, sector 5, S.C. Auto Ram Service Roți S.R.L. nu respecta prevederile legale sus expuse, întrucât garanțiile pe care această societatea le elibera cu ocazia vânzării anvelopelor nu erau conforme cu legislația în vigoare (în speță Legea nr.449/2003) ci se raportau la un act normativ anterior – H.G. nr.394/1995, abrogat la data intrării în vigoare a Legii nr.449/2003 conform art.27 alin.2 lit.b din legea respectivă.

În acest context, în data de 14.04.2011, în jurul orelor 15:00, echipa de control din cadrul Comisariatului pentru Protecția Consumatorilor al municipiului București – Biroul, Control și Supraveghere Piață, alcătuită din comisarii T. Nicușor și M. I.-A., au procedat la efectuarea unui control operativ la punctul de lucru al S.C. Auto Ram Service Roți S.R.L., situat pe .-170, sector 5.

Similar controlului din 13.04.2011, întrucât la momentul sosirii acestor comisari, în punctul de lucru susmenționat nu se aflau niciunul dintre administratorii și asociații S.C. Auto Ram Service Roți S.R.L. (inculpatul B. R. respectiv P. A.), învinuitul L. N.-D. a reprezentat societatea în timpul controlului efectuat de către comisarii susmenționați.

În acest sens, învinuitul L. N.-D. a declarat următoarele: ,,…A doua zi, în data de 14.04.2011, în jurul prânzului, la punctul de lucru al societății au venit în control și doi funcționari din cadrul Comisariatului pentru Protecția Consumatorului al municipiului București, care de asemenea s-au trecut în registrul unic de control. Cu ocazia acestei audieri, prezentându-mi-se fișele de evidență pentru CNP:_,_, recunosc în fotografiile corespunzătoare fișelor în cauză, persoanele care la data de 14.04.2011 au efectuat un control la punctul de lucru al societății… Cu această ocazie am aflat că fișele de evidență respective aparțin numiților M. I.-A. și T. Nicușor, persoane care de altfel sunt înscrise și în registrul unic de control. ...Precizez că în acel moment la punctul de lucru al societății nu se afla niciunul dintre administratori, astfel că tot eu am reprezentat societatea la momentul acestui control…”.

Raportat la derularea acestui control, în declarațiile date în cauză, învinuitul L. N.-D. a precizat, în mod repetat, faptul că a oferit și dat suma de 200 de lei, inculpaților T. Nicușor și M. I.-A. pentru ca respectivii să nu sancționeze contravențional S.C. Auto Ram Service Roți S.R.L. pentru aspectele de nelegalitate constatate de către aceștia – și anume, neconformitatea cu legea în vigoare a garanțiilor pe care societatea le elibera cu ocazia vânzării anvelopelor.

Astfel, fiind audiat în calitate de învinuit în data de 08.07.2011, L. N.-D. a declarat următoarele: „…Cei doi inspectori mi-au cerut documentele societății și au verificat printre altele dacă pentru anvelopele comercializate dețineam certificate de garanție în conformitate cu prevederile legii în vigoare nr.449/2003. Menționez că la acel moment noi eliberam pentru anvelopele comercializate certificate de garanție pe care era trecută o lege anterioară (din anul 1995 și care era abrogată) cei doi inspectori precizându-mi că aceste certificate de garanție prin urmare nu sunt valabile, fiind astfel pasibili de o amendă în cuantum mare. …În aceste condiții, tot din banii personali (neavând încasări) le-am dat inspectorilor M. I.-A. și T. Nicușor suma de 200 de lei, pe care le-am pus-o în actele de pe birou (gest sesizat desigur de către aceștia), bani care au fost luați de către respectivii.…Similar despre aceste aspecte l-am încunoștințat telefonic pe numitul B. R. (eu utilizând postul telefonic nr._), acesta restituindu-mi ulterior și suma de 200 de lei”.

Cu ocazia declarațiilor date în zilele de 26.07 respectiv 07.10.2011, învinuitul L. N.-D. a declarat astfel: ,,…Referitor la controlul efectuat în data de 14.04.2011 de către inspectori din cadrul Comisariatului pentru protecția Consumatorului precizez că nu am găsit în documentele societății vreun act întocmit de către aceștia și nu îmi amintesc dacă s-a întocmit vreun document în acest sens…” . ,,…Referitor la controlul efectuat în data de 14.04.2011, de către comisarii Comisariatului pentru Protecția Consumatorului București precizez că în momentul în care aceștia au intrat în birou (care are aproximativ 3 m2), le-am pus la dispoziție documentele societății care se aflau într-un dosar. În continuare, comisarul T. Nicușor mi-a solicitat un model de garanție, observând că în cuprinsul acestuia era trecută o altă lege respectiv 394 (nu-mi mai aduc aminte pe ce an), acesta spunându-mi că în prezent aceste garanții se acordă în conformitate cu Legea nr.449/2003 și care trebuia menționată în aceste tipizate. Pentru această neregulă comisarul T. Nicușor mi-a spus că amenda este foarte mare, fără a-mi specifica cuantumul acesteia, eu precizând că vom schimba tipizatele de garanție în conformitate cu legea precizată de acesta…”

Judecătorul cauzei a reținut că susținerile învinuitului L. N.-D. sunt confirmate într-adevăr de conținutul unei discuții telefonice purtate de acesta în aceiași zi (14.04.2011), la momentul imediat următor finalizării controlului, cu inculpatul B. R. – convorbire ce a fost legal interceptată.

Discuția telefonică cât și conținutul acesteia, au fost confirmate integral și de către inculpatul B. R., acesta precizând următoarele: ,,…În legătură cu controlul efectuat în data de 14.04.2011 de către funcționari din cadrul Comisariatului pentru Protecția Consumatorilor știu că în acea zi am fost contactat telefonic de către numitul L. D. (acesta utilizând postul telefonic nr._, cel folosit de către toți angajații), respectivul spunându-mi că la punctul de lucru al societății noastre au fost în control ,,inspectorii de la OPC”, cărora le-a dat 200 de lei mită pentru a nu sancționa cu amendă contravențională S.C. Auto Ram Service Roți S.R.L., întrucât garanțiile pe care societatea noastră le completează cu ocazia vânzării anvelopelor nu sunt conforme cu legea în vigoare (Legea nr.449/2003) ci cu o lege care este abrogată. Am aprobat faptul că angajatul L. D. a oferit și dat suma de 200 de lei inspectorilor din cadrul Comisariatului pentru Protecția Consumatorului București pentru a nu fi sancționați cu amendă contravențională, iar ulterior am luat măsuri ca garanțiile oferite de societatea noastră să fie întocmite în legătură cu Legea nr.449/2003…”

Inculpatul B. R. a menționat totodată faptul că și în ceea ce privește suma de 200 de lei dată cu titlu de mită comisarilor T. Nicușor și M. I.-A. cu ocazia controlului din 14.04.2011 (la punctul de lucru al S.C. Auto Ram Service Roți S.R.L.), acești bani au fost dați de către învinuitul L. N. D. din banii săi personali, ulterior achitându-i respectivului această sumă - ,,aspecte” pe care le-a comunicat și martorului P. A..

Martorul P. A. a confirmat aceste susțineri, menționând următoarele: ,,…În data de 14.04.2011, în timp ce mă aflam la punctul de lucru al . ROȚI SRL,… L. D. mi-a spus că în aceeași zi ..au venit în control …de la Protecția Consumatorilor, societatea având ,,probleme” de legalitate raportat …la întocmirea garanțiilor la vânzarea anvelopelor, pe baza unei legi vechi ce era deja abrogată. L. N.-D. mi-a spus să stau liniștit întrucât ,,s-a rezolvat”, iar a doua zi B. R. mi-a zis că de fapt L. D. le-a dat inspectorilor veniți în control …cu titlu de mită…200 de lei (pentru cei de la Protecția Consumatorilor) pentru ca firma noastră să nu fie sancționată contravențional cu amendă pentru aspectele de nelegalitate constatate. ..Tot B. R. mi-a spus că L. N. D. a dat sumele de bani oferite cu titlu de mită… din banii săi personali, iar ulterior acești bani i-au fost achitați de către B. R.…”.

Din conținutul discuției telefonice purtată de învinuiți L. N. D. și B. R., rezultă și faptul că cu ocazia ,,discuțiilor” purtate cu echipa de control din cadrul Comisariatului pentru Protecția Consumatorilor București, în biroul situat la punctul de lucru al S.C. Auto Ram Service Roți S.R.L. (cu o suprafață de 3 m²), raportat la momentul oferirii sumei de 200 de lei cu titlu de mită, unul dintre cei doi comisari și-a exprimat îngrijorarea ca ,,gestul” învinuitului L. N.-D. în acest sens să nu fie observat și de ,,alte persoane” (se referea la unul dintre muncitorii care se aflau în fața geamului unde avea loc discuția) – inculpatul B. R. dând ,,dispoziție” chiar ca astfel de ,,împrejurări” să nu mai aibă loc ,,în viitor”.

Referitor la acest ,,episod” învinuitul L. D. a menționat următoarele: ,,…În același timp pentru a nu sancționa societatea cu amendă am pus între hârtiile aflate în dosarul cu documentele societății suma de 200 de lei (formată din două bancnote de 100 lei fiecare) pe care o scosesem din buzunar. În mod evident acest gest a fost observat de către cei doi comisari, unul dintre aceștia, respectiv M. I. A., care stătea pe scaun în fața calculatorului zicând ,,ce faci domne, se uită băiatul acela pe geam” făcând referire la faptul că unul dintre angajați societății, B. I., se uita în interiorul biroului (care este împrejmuit de la jumătate în sus numai cu geamuri și are o vizibilitate bună din afară) și eventual putea sesiza faptul că le-am oferit celor doi comisari suma de bani în cauză. În acel moment i-am făcut semn cu mâna lui B. I. ca să plece, acesta conformându-se. În același timp, după ce am băgat banii între documentele societății cel care se afla la birou, respectiv M. I. A. a continuat să se uite prin acel dosar iar T. NICUȘOR a stat tot timpul, în picioare, lângă acesta, după care au plecat, eu constatând că suma de …200 de lei nu se mai afla în acel dosar. Precizez că în nici un moment nu a existat situația în care eu să rămân doar cu unul dintre comisari…aceștia fiind prezenți amândoi pe toată perioada verificărilor…”.

Acest ,,episod” a fost confirmat și de către angajații S.C. Auto Ram Service Roți S.R.L. aflați în ,,tura de serviciu” în data de 14.04.2011 – martorii B. I.-C. și S. D.-F., cu ocazia declarațiilor date în cauză.

În acest sens, martorul B. I.-C. a declarat următoarele: ,,…Lucrez în cadrul S.C. Auto Ram Service Roți S.R.L. București ca mecanic auto, la punctul de lucru situat în .-170, sector 5, unde firma deține o vulcanizare. Fac precizarea că de regulă, lucrez în ture de o zi, cu o zi liberă, iar cu mine pe tură, de regulă, lucrează S. D.-F..În legătură cu controlul efectuat de inspectorii din cadrul Oficiului pentru Protecția Consumatorilor, la data de 14.04.2011, fac mențiunea că în ziua respectivă, mă aflam de serviciu împreună cu colegul meu S. D.-F.. La data menționată, cred că era după ora 1300, în punctul de lucru…au intrat doi bărbați tineri, care au mers la L. D. și i-au cerut să verifice actele societății. Nu am auzit ce discutau deoarece împreună cu colegul meu ne ocupam de lucrări de service roți, înlocuit anvelopele, reparat roți, etc, dar am văzut cum L. N.-D. i-a poftit pe cei doi bărbați în birou și le-a pus la dispoziție mai multe dosare cu acte pe care aceștia după ce s-au așezat la birou, au început să le studieze. Fac precizarea că în incinta punctului de lucru este amenajat un birou mic unde își desfășoară activitatea L. D., iar acest birou este prevăzut atât pe latura dinspre stradă, cât și pe cea din interior unde este ușa, cu geamuri din sticlă prin care se poate vedea atât de afară în birou cât și din birou în atelier și afară. În birou, pe peretele atelierului, opus ușii este montat un televizor, care funcționează de regulă permanent. La un moment dat, în timp ce cei doi bărbați verificau documentele, eu priveam prin geamul ușii la televizor, deoarece în acel moment nu aveam de lucru, iar L. D. a ieșit din birou și mi-a cerut să plec de acolo și să ies afară din atelier. Am ieșit la ușa atelierului situată spre . scurt timp după aceasta, au ieșit și cei doi inspectori care se aflau în birou cu L. D. și verificau actele. După ce au plecat cei doi inspectori, l-am întrebat pe L. D., cine erau cei doi și ce vroiau, iar acesta mi-a spus că a fost un control de la Protecția Consumatorilor și mi-a reproșat faptul că mă uitam pe geam în birou, respectiv că le-a dat șpagă celor doi inspectori, iar aceștia s-au ferit inițial de mine, pentru ca priveam pe geam în birou… …Arăt de asemenea că în momentul în care L. D., mi-a spus că a dat șpagă celor doi inspectori de la Protecția Consumatorilor, de față era și colegul meu S. D.-F. care a auzit discuția…”.

Similar, martorul S. D.-F. a menționat astfel: ,,…În data de 14.04.2011, în timp ce efectuam serviciul zilnic împreună cu B. I. și L. D., în jurul orelor 1300, s-au prezentat la punctul de lucru al societății două persoane de sex masculin care s-au legitimat în fața mea ca fiind de la Oficiul pentru Protecția Consumatorului, fără a le reține numele. Eu i-am condus în incinta societății unde se află un birou în care își desfășoară activitatea L. D., acesta din urmă preluându-i și discutând cu aceștia. …La un moment dat știu că în timp ce eu eram afară a ieșit din birou L. D. și i-a spus lui B. I. să nu se mai uite pe geamul biroului și să iasă afară din service. După aproximativ 30 minute cei doi lucrători de la Protecția Consumatorului au părăsit unitatea iar L. D. mi-a spus mie și lui B. I. că le-a dat șpagă celor doi inspectori, reproșându-i lui B. I. că se uita pe geam la ei…”.

Învinuitul L. N.-D. a confirmat faptul că, le-a comunicat martorilor B. I. și S. D. faptul că ,,a dat șpagă” celor doi comisari cu ocazia controlului din data de 14.04.2011.

În urma cercetărilor efectuate în cauză a rezultat că după finalizarea activității de control la punctul de lucru al S.C. Auto Ram Service Roți S.R.L., în data de 14.04.2011, inculpații T. Nicușor și M. I. A., contrar atribuțiilor de serviciu nu au întocmit un proces-verbal (notă) de constatare și nici nu ,,au raportat” (prin completare în fișele de raportare) cu privire la activitatea susmenționată.

Într-adevăr conform adresei nr.9798/11.08.2011 a Comisariatului pentru Protecția Consumatorilor al Municipiului București, din baza de date a acestei instituții rezultă că ,,nici un comisar nu a efectuat control la . Roți SRL în data de 14.04.2011”.

Din analiza registrului unic de control al S.C. Auto Ram Service Roți S.R.L. (aflat la dosar), rezultă că pentru data de 14.04.2011, există ,,mențiuni” care atestă faptul că în ziua respectivă inculpații T. Nicușor și M. I. A. din cadrul C.P.C.M.B.(în fapt Comisariatul pentru Protecția Consumatorilor al Municipiului București) au efectuat un control operativ la respectiva societate (reprezentantul acesteia fiind L. D.) – la rubrica ,,act de control” existând mențiunea ,,F.D.C. Nu sunt abateri de la legislația în vigoare 14.04.2011”.

În declarațiile date în cauză, inculpații T. Nicușor și M. I.-A. au confirmat faptul că în data de 14.04.2011, au realizat o acțiune de control la punctul de lucru al unei societăți comerciale (situat în zona .) ce avea ca obiect de activitate prestarea de servicii de vulcanizare și comercializarea de anvelope și jante auto (în speță, S.C. Auto Ram Service Roți S.R.L.).

În legătură cu derularea acestui control, inculpații au confirmat totodată că raportat la verificările efectuate la societatea susmenționată, ,,au solicitat” și un certificat de garanție (un model tip) al produselor ce erau comercializate, constatând că pe acesta ,,era indicată o lege care era abrogată și nu legea în vigoare (Legea nr.449/2003)”; ambii inculpați au precizat că față de acest aspect, au considerat că nu se impune sancționarea contravențională a S.C. Auto Ram Service Roți S.R.L. – inculpatul T. Nicușor menționând că nu constituie ,,o deficiență majoră”, iar inculpatul M. I.-A. ,,catalogând-o” ca fiind ,,o eroare, o scăpare” din partea reprezentanților societății.

Cei doi inculpați au menționat că nu au întocmit nici un document de constatare cu ocazia acestui control, întrucât ,,nu au considerat necesar” (inculpatul M. I.-A. declarând chiar că ,,ar fi fost o pierdere de timp”), fiind ,,suficiente” precizările pe care le-au făcut în registrul unic de control; de altfel, inculpatul T. Nicușor a confirmat faptul că, ,,personal, a scris în registrul unic de control la rubrica ,,act de control – fără deficiențe constatate (F.D.C.) și că nu sunt abateri de la legislația în vigoare”.

În realitate, însă neîntocmirea de către cei doi inculpați a proceselor verbale de constatare privind activitatea de control efectuată la S.C. Auto Ram Service Roți S.R.L., a constituit ,,modalitatea” prin care aceștia ,,au evitat” sancționarea contravențională a societății respective, acest aspect rezultând din coroborarea următoarelor elemente de fapt:

- după finalizarea unui alt control efectuat în aceiași zi (14.04.2011) la OMV PEROM MARKETING SRL, deși nu au constatat ,,abateri de la legislația în vigoare”, inculpații T. Nicușor și M. I.-A. au întocmit proces-verbal de constatare (act ce a fost depus la dosar);

- din conținutul discuției telefonice interceptate purtate după finalizarea controlului de către învinuiții B. R. și L. N. D., cât și conform declarațiilor acestor învinuiți, rezultă că garanțiile eliberate de S.C. Auto Ram Service Roți S.R.L. cuprindeau ,,mențiuni cu privire la drepturile conferite prin lege consumatorului” doar prin raportare generală la H.G. nr.394/1995 (act normativ abrogat) și nu la legislația în vigoare (Legea nr.449/2003) – aspect care conform art.23 alin.1 lit.a din Legea nr.449/2003 constituie cert contravenție;

- din conținutul aceleiași discuții telefonice, cât și din declarațiile învinuitului L. N.-D. rezultă că față de aspectul susmenționat, cei doi comisari au apreciat că ,,amenzile sunt mari”, respectivii nedorind deci să constate fapta în cauză într-un document scris;

- în conformitate cu prevederile O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, chiar și în situația unui ,,avertisment verbal”, agentul constatator este obligat să întocmească un proces-verbal constatator.

Raportat la situația de fapt, în concluzie, au fost considerate relevante probatoriu următoarele aspecte:

- cu ocazia controlului din 14.04.2011 învinuitul L. N.-D. a purtat ,,toate discuțiile” cu ,,ambii inculpați” (T. Nicușor și M. I.-A.), în biroul său (cu suprafața de 3 m2), fapt confirmat de martorii B. I. și S. D.;

- faptul ,,înmânării” sumei de 200 lei celor doi învinuiții cu ocazia controlului susmenționat, de către învinuitul L. N. D. din banii săi personali pentru a nu fi sancționată contravențional societatea, rezultă din conținutul discuției telefonice avute după finalizarea controlului de acest învinuit cu inculpatul B. R.;

- aspectul sus amintit a fost confirmat și de inculpatul B. R. respectiv martorul P. A. (urmare și discuțiilor avute ,,între ei” sau cu învinuitul L. N.-D.);

- martorii B. I. și S. D. au confirmat că ,,după plecarea celor doi comisari, învinuitul L. N.-D. le-a spus că ,,le-a dat șpagă” acestora (anterior primul martor fiind ,,mutat” de către învinuit în acest scop);

- la nivelul lunii aprilie 2011, în activitatea S.C. Auto Ram Service Roți S.R.L. existau ,,abateri de la legislația în vigoare privind protecția consumatorului”, prin neconformitatea cu legea în vigoare a garanțiilor eliberate de societatea respectivă (aspect confirmat și de către inculpații T. Nicușor și M. I.-A.);

- cei doi comisari nu au constatat aspectul susmenționat (neîntocmind procese-verbale în acest sens) la momentul controlului, nedispunând sancționarea contravențională a S.C. Auto Ram Service Roți S.R.L.

S-a mai reținut că prin coroborarea acestor fapte sau împrejurări ale cauzei cu declarațiile învinuitului L. N.-D., se probează cert primirea de către inculpații T. Nicușor și M. I.-A. ,,împreună” a sumei de 200 de lei, cu titlu de mită, cu ocazia controlului operativ efectuat de aceștia la punctul de lucru al S.C. Auto Ram Service Roți S.R.L., pentru a nu sancționa contravențional societatea respectivă pentru aspectele de nelegalitate constatate de aceștia urmare controlului (neconformitatea cu legea în vigoare a garanțiilor pe care societatea le elibera cu ocazia vânzării anvelopelor).

S-a menționat că din probatoriul cauzei nu a putut fi stabilit ,,care din membrii echipei de control” a luat efectiv suma de bani susmenționați, rezultând însă cert faptul că ambii inculpați ,,au perceput” gestul oferirii ,,mitei” de către învinuitul L. N.-D., suma în cauză nefiind apoi ,,restituită” acestuia.

Astfel, învinuitul L. N.-D. a precizat faptul că ,,a plasat” suma de 200 de lei, în dosarul cu acte pe care l-a încredințat învinuitului M. I. –A., în tot acest timp inculpatul T. Nicușor ,,poziționându-se” lângă primul inculpat, în momentul studierii dosarului de către acesta – menționând că la momentul ,,reluării” dosarului cu acte, suma de bani în cauză ,,dispăruse”.

Învinuitul L. D. a menționat de asemenea că anterior gestul oferirii sumei de 200 de lei cu titlu de mită a fost sesizat de către cei doi învinuiții, învinuitul M. I.-A. exprimându-și verbal chiar îngrijorarea ca ,,gestul” în cauză să nu fie observat și de alte persoane (se referea la unul din angajați care se afla în fața geamului biroului unde avea loc discuția – în speță, martorul B. I.).

Coroborându-se aceste aspecte cu celelalte elemente de fapt ce rezultă din ansamblul probator administrat în cauză, s-a concluzionat că suma de bani în cauză (cei 200 de lei) a fost luată de unul dintre cei doi inculpați având în mod cert consimțământul celuilalt și evident în vederea unei împărțiri ulterioare cu acesta.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului B. R., care în luna aprilie 2011, în calitate de asociat și administrator al S.C. Auto Ram Service Roți S.R.L., a oferit numiților V. I. (ofițer de poliție judiciară în cadrul Secției 19 Poliție, cu gradul de subcomisar) și D. M.-M. (lucrător pe poliție judiciară cu gradul de agent șef, din cadrul aceleiași unități de poliție) o sumă de bani al cărui cuantum nu l-a precizat sau foloase materiale constând în anvelope auto noi (pentru autovehicule), iar ulterior a dat numitului V. I. suma de 1.000 de lei, pentru ca respectivul să nu dispună măsurile legale ce se impuneau în sensul sancționării contravenționale a S.C. Auto Ram Service Roți S.R.L., pentru aspectele de nelegalitate constatate de către aceștia urmare a controlului efectuat la această societate (lipsa autorizației de comercializare pe domeniul public și neîntocmirea planului de pază), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită prev. de art.255 Cod penal rap. la art.6 și 7 alin.2 din Legea nr.78/2000.

Fapta inculpatului B. R., care în data de 13.04.2011, în calitate de asociat și administrator al S.C. Auto Ram Service Roți S.R.L., i-a solicitat învinuitului L. N.-D. (angajat în cadrul societății susmenționate) să ofere și să dea o sumă de bani cu titlu de mită (al cărui cuantum nu l-a precizat), unor inspectori cu atribuții de control, din cadrul Primăriei Generale a Municipiului București, pentru ca respectivii să nu dispună măsurile legale ce se impuneau în sensul constatării și sancționării contravenționale a S.C. Auto Ram Service Roți S.R.L., pentru aspectele de nelegalitate constatate de către aceștia urmare a controlului tematic efectuat la această societate (lipsa autorizației de comercializare pe domeniul public) – solicitare ce a fost acceptată de către învinuitul L. N.-D., și care în baza acesteia, a oferit și dat în scopul susmenționat suma de 300 de lei (banii săi personali) inculpatului C. V., inspector în cadrul Primăriei Generale a Municipiului București – Direcția Generală de Inspecție și Control (sumă de bani ce a ,,recuperat-o” ulterior de la inculpatul B. R.), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la infracțiunea de dare de mită, prev. de art.25 Cod penal rap. la art.255 Cod penal rap. la art.6 și 7 alin.2 din Legea nr.78/2000.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului B. R., Tribunalul a avut în vedere criteriile generale prev.de art.72 Cod penal, precum si disp. art. 320¹ Cod pr.penală.

Fapta inculpatului C. V., care în data de 13.04.2011, în calitate de inspector în cadrul Primăriei Generale a Municipiului București – Direcția Inspecție și Control General, a primit suma de 300 de lei de la învinuitul L. N. D. (angajat în cadrul S.C. Auto Ram Service Roți S.R.L.), în scopul de a nu dispune măsurile legale ce se impuneau în sensul constatării și sancționării contravenționale a societății sus amintite pentru aspectele de nelegalitate constatate urmare a controlului tematic efectuat la această societate (lipsa autorizației de comercializare pe domeniul public), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prev. de art.254 al.1 și 2 Cod penal. rap. la art.6 și 7 al.1 din Legea 78/2000.

Fapta inculpatului T. Nicușor, care în data de 14.04.2011, în calitate de comisar în cadrul Comisariatului pentru Protecția Consumatorilor al Municipiului București, împreună cu inculpatul M. I.-A., comisar în cadrul aceleiași instituții, a primit suma de 200 de lei de la învinuitul L. N. – D. (angajat în cadrul S.C. Auto Ram Service Roți S.R.L.), în scopul de a nu dispune măsurile legale ce se impuneau, în sensul sancționării contravenționale a societății sus amintite, pentru aspectele de nelegalitate constatate de către aceștia, urmare a controlului operativ efectuat la această societate (neconformitatea cu legea în vigoare a garanțiilor pe care societatea le elibera cu ocazia vânzării anvelopelor), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prev. de art.254 al.1 și 2 Cod penal rap. la art.6 și 7 al.1 din Legea 78/2000.

Fapta inculpatului M. I.-A., care în data de 14.04.2011, în calitate de comisar în cadrul Comisariatului pentru Protecția Consumatorilor al Municipiului București, împreună cu inculpatul T. Nicușor, comisar în cadrul aceleiași instituții, a primit suma de 200 de lei de la învinuitul L. N. D. (angajat în cadrul S.C. Auto Ram Service Roți S.R.L.), în scopul de a nu dispune măsurile legale ce se impuneau, în sensul sancționării contravenționale a societății sus amintite, pentru aspectele de nelegalitate constatate de către aceștia, urmare a controlului operativ efectuat la această societate (neconformitatea cu legea în vigoare a garanțiilor pe care societatea le elibera cu ocazia vânzării anvelopelor), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prev. de art.254 al.1 și 2 Cod penal rap. la art.6 și 7 al.1 din Legea 78/2000.

La individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpaților C. V., T. Nicușor si M. I.-A., Tribunalul a avut în vedere criteriile generale prev de art.72 Cod penal.

La individualizarea pedepsei s-a avut în vedere in primul rând gradul de pericol social al faptei săvârșite, urmând ca celelalte două criterii, persoana făptuitorului și circumstanțele atenuante sau agravante, ca și criterii de individualizare alăturate și distincte, avute în vedere numai după ce instanța de judecată și-a format părerea cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale.

Sub aspectul raportului dintre gradul de pericol social al faptei și persoana infractorului se află și criterii subiective, cum sunt persoana făptuitorului și conduita sa, luată în considerare, desigur, în ansamblul ei, așa cum s-a manifestat nu numai înainte, dar și după săvârșirea faptei, până în momentul soluționării cauzei de către organul judiciar. Potrivit concepției ce a prezidat redactarea art.72 Cod penal „gradul de pericol social al faptei săvârșite„ și „persoana infractorului” constituie, după cum s-a arătat, două criterii de individualizare autonomă, fiecare cu un conținut propriu, deosebit de al celuilalt. Sub aspectul raportului dintre gradul de pericol social al faptei și persoana făptuitorului, pe de o parte, și împrejurările care atenuează răspunderea penală pe de altă parte, trebuie subliniat că există legătură indisolubilă. Esența acestora din urmă este reducerea ori, respectiv, sporirea gradului de pericol social al faptei sau al periculozității persoanei făptuitorului.

Fără asemenea modificări - de o anumită amploare în gradul de pericol social, nici o circumstanță n-ar putea fi „atenuanta” sau „agravanta” pentru ca ar lipsi temeiul atenuării sau agravării răspunderii penale. Când face parte din pericolul social al faptei săvârșite, unul dintre criteriile de individualizare a pedepsei, art.72 Cod penal are în vedere gradul de pericol social concret al acelei faptei, care nu poate fi conceput în afara oricărei legături cu pericolul social abstract, el nefiind decât concretizarea acestuia din urmă. Dacă orice pedeapsă se aplică infractorului pentru ca pe această cale să se obțină intimidarea și, în cele din urmă, reeducarea lui - în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni - atunci, în mod necesar, ea trebuie să fie adaptată și persoanei celui căruia îi este destinată, celui pe care este chemată să-l intimideze și, mai ales, să-l reeduce. O cunoaștere completă multilaterală a persoanei infractorului implică investigații în următoarele direcții:

a ) starea psihofizică și structura biologică a infractorului. Un infractor aflat într-o stare psihofizică normală se bucură de întreaga capacitate de înțelegere și voință, are reprezentarea exactă a acțiunilor sale și a rezultatelor lor.

b) particularitățile psihice ale persoanei infractorului. Există totuși unele legături între comportamentul antisocial - inclusiv cel infracțional - și anumite trăsături psihice ale persoanei: impulsivitatea, indiferență afectivă, egocentrismul, agresivitatea, opoziția și scepticismul.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apeluri, în termen, P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. și inculpații T. Nicușor, C. V. și M. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Criticile Parchetului vizează individualizarea pedepselor conform criteriilor instituite de art.72 Cod penal cu referire la pericolul social ridicat al infracțiunilor săvârșite de funcționarii publici, modalitatea concretă în care au acționat pretinzând diferite sume de bani și primirea lor, exceptat fiind inculpatul B. R..

Totodată, s-a solicitat a se pronunța o hotărâre legală cu privire la termenul de încercare a pedepsei suspendată condiționat pentru inculpatul B. R.; de asemenea, privitor la aplicarea pedepsei complementare prev.de art.65 alin.3 Cod pr.penală în cazul celor 3 inculpați funcționari publici în condițiile pedepselor principale de câte 1 an și 4 luni închisoare, precum și nedispunerea unei măsuri asigurătorii în vederea aducerii la îndeplinire a confiscării speciale a sumelor de bani.

Inculpații apelanți au criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul insuficienței probatoriului în baza căruia s-a dispus condamnarea lor la pedepse cu închisoarea în condițiile în care martorul denunțător L. D. a avut o poziție procesuală antagonică, a beneficiat de scoatere de sub urmărire penală, prin urmare, depoziția lui este lipsită de obiectivitate, mai întâi a avut calitatea de învinuit pentru cele două infracțiuni de dare de mită, ulterior – cea de martor – acesta fiind singurul care descrie fapta de dare și luare de mită depoziția acestuia necoroborându-se cu a altor martori care să fi perceput direct în vreun fel aceste acțiuni, astfel că, în principiu, s-ar impune soluția de achitare în temeiul disp.art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.a (C. V.) ori 10 lit.a sau d Cod pr.penală (T. și M.). În subsidiar apelanții inculpați solicită reducerea cuantumului pedepselor aplicate.

Cel din urmă inculpat a criticat hotărârea primei instanțe și pe aspectul nelegalității vizând neîndeplinirea condițiilor prev.de art.262 Cod pr.penală a rechizitoriului – martorii fiind audiați înainte de începerea urmăririi penale, lipsindu-i astfel pe ei de o apărare eficientă, împrejurare ce impune trimiterea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale.

Examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor formulate cât și din oficiu, prin prisma disp.art.371 alin.2 Cod pr.penală, Curtea constată că apelurile de față sunt fondate și se vor admite.

Pe aspectul sesizat de P. în legătură cu termenul de încercare al suspendării condiționate a pedepsei de 4 luni închisoare aplicată inculpatului B. R., acesta se vădește fondat.

Potrivit art.82 Cod penal, durata suspendării condiționate a executării pedepsei, constituie termen de încercare pentru condamnat și se compune din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care se adaugă un interval de timp de 2 ani (termen fix).

În cazul de față, inculpatul B. R. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 4 luni închisoare a cărei executare a fost suspendată pe durata unui termen de încercare de 3 ani, absolut nelegal în condițiile în care termenul fix este întotdeauna de 2 ani la care se adaugă pedeapsa aplicată de instanță.

Rezultă în aceste condiții că termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei este de 2 ani și 4 luni, motiv pentru care hotărârea primei instanțe va fi desființată, în parte, cu privire la acest inculpat față de care se va dispune în consecință.

În ceea ce privește apelurile declarate de inculpați, Curtea le va admite pentru următoarele considerente:

Potrivit disp.art.62-63 Cod pr.penală, în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe. Constituie probă orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei. Probele nu au valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

Consecutiv, art.64 și 65 Cod pr.penală enumeră mijloacele de probă (declarațiile învinuitului sau inculpatului, ale părții vătămate, părții civile, părții responsabile civilmente, martori, înscrisurile, înregistrările audio/video, fotografiile, mijloacele materiale de probă, constatările tehnico-științifice, constatările medico-legale și expertizele) și stabilește sarcina administrării lor, ce revine organului de urmărire penală și instanței de judecată.

Conform art.66 Cod pr.penală, „Învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția. În cazul când există probe de vinovăție, învinuitul/inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie.

În cauza de față, inculpații au fost cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită prev.de art. 254 alin.1 și 2 Cod penal rap.la art.6 și 7 alin.1 din Legea nr.78/2000, reținându-se că martorul denunțător L. D., în ziua de 07.04.2011 a dat inculpatului C. V. sub formă de mită suma de 300 lei, pentru a nu dispune măsurile legale față de deficiențele constatate iar în data de 14.04.2011, inculpaților T. și M., suma de 200 lei, cu toții funcționari publici cu atribuții de control aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Probele administrate în cauză constau numai în convorbirile telefonice interceptate între martorul denunțător L. D., angajat la S.C. Auto Ram Service Roți S.R.L. din ..24, sector 5, cel care asigura administrarea întregii activități în lipsa asociatului principal B. R., căruia prin telefon i-a comunicat că organele de control ale Primăriei Generale în persoana inculpatului C. V. sau ale Protecției Consumatorului – inculpații T. Nicușor și M. I., au venit în control și au constatat deficiențe pe care le-au și consemnat fie separat într-un proces-verbal (C.) sau în registrul de control (T. și M.), împrejurare în care s-a simțit obligat să le înmâneze diferite sume de bani (300 și respectiv, 200 lei) pentru a nu fi sancționați mai drastic.

Despre acest fapt numai martorul denunțător L. D. a putut invoca percepția lui directă, nu însă și patronul B. R. căruia i s-a relatat numai prin telefon despre acest lucru, cu atât mai puțin martori direcți care să perceapă ex propriis sensibus fapta de dare și luare de mită între aceste persoane.

Curtea apreciază că în lipsa coroborării relatărilor martorului denunțător cu constatarea unui flagrant, înserierii bancnotelor ce ar fi fost găsite asupra inculpaților, folosirii substanțelor de inscripționare a acestora cu cuvântul „mită” sau al unor alte mijloace de probă palpabile ce să conducă la dovedirea, fără echivoc, a comiterii faptelor de luare de mită, condamnarea lor apare excesivă, lipsită de un suport temeinic probator, probele putând rămâne cel mult la stadiul unor indicii.

Se constată că nici judecătorul fondului care a preluat ad litteram rechizitoriul nu a procedat la o analiză a întregului material probator de la dosar, concluzionând că, în drept, faptele inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, fără să arate în ce constau atât latura obiectivă cât și cea subiectivă.

Dând eficiență totală numai interceptărilor telefonice dintre martorul denunțător L. D. și inculpatul B. R., judecătorul fondului trebuia să analizeze cel puțin și contextul în care inculpații T. și M. refuză primirea unor sume de bani (fila 78/105 rechizitoriu) și să stabilească cu valoare de certitudine dacă s-au dat și s-au primit acestea, sume despre care ceilalți angajați ai punctului de lucru nu au avut cunoștință, nu au fost audiați ca martori, nu au putut relata ce s-a întâmplat în biroul cu geamuri transparente în care se desfășura controlul tematic finalizat cu concluziile inspectorilor în registrul de control fără aplicarea de amenzi.

În practica judiciară s-a stabilit că aflarea adevărului presupune existența unei concordanțe depline între concluziile la care ajung organele judiciare și realitatea obiectivă privind fapta și autorul ei.

Prin urmare, criteriul determinant în aprecierea probelor îl constituie forța acestora de a exprima adevărul, instanței revenindu-i răspunderea de a reține și aprecia aceste probe ținând seama de întregul material probator nu doar de cel aparținând unei faze sau alta a procesului penal.

Toate probele administrate în cauză trebuie să conducă la reținerea vinovăției inculpatului atunci când se coroborează între ele și creează certitudine cu privire la vinovăția și persoana lui iar instanța are obligația nu numai să le enumere ci să analizeze conținutul lor, urmând să arate în concret ce urmează a se avea sau nu în vedere.

Curtea apreciază că numai convorbirile telefonice interceptate în cursul urmăririi penale, fără realizarea unui flagrant creează dubii cu privire la situația de fapt asupra căreia a fost sesizată instanța de judecată iar în afara acestora nu există nicio altă probă din care să rezulte că inculpații C. V., Talamente Nicușor și M. I. A. au primit diferite sume de bani de la martorul denunțător L. D. pentru a nu-și îndeplini corespunzător sarcinile de serviciu cu ocazia controalelor tematice în perioada 07-14.04.2011.

În raport de cele mai sus reținute, Curtea apreciază că fapta inculpaților de a lua mită nu există și conform art.11 pct.2 lit.a rap la art.10 lit.a Cod pr.penală vor fi achitați sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev.de art. 254 alin.1 și 2 Cod penal rap la art.6 și 7 din Legea nr.78/2000.

Dată fiind soluția ce va fi adoptată, Curtea apreciază că excepția invocată de inculpatul M. I. A. privind o trimitere a cauzei la P. rămâne fără obiect.

Conținutul rechizitoriului a fost analizat de judecătorul fondului la momentul verificării regularității sesizării sub aspectul condițiilor prev.de art. 263 și 264 Cod pr.penală iar inculpații nu au arătat judecătorului în ce ar consta nelegalitatea comisă de procuror procedând la cercetarea judecătorească pe fond.

Având în vedere că inculpații Talamente Nicușor și M. I. A. au beneficiat de asistența unor apărători desemnați din oficiu până la angajarea celor aleși, urmează ca onorariile parțiale cuvenite acestora să fie suportate din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –D.N.A., inculpații T. Nicușor, C. V. și M. I. A. împotriva sentinței penale nr.198 din 21 martie 2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a penală în dosarul nr._ ,

Desființează, în parte, sentința penală atacată și rejudecând în fond:

Înlătură dispozițiile privind suspendarea executării pedepsei pe o durată de 3 ani aplicată intimatului inculpat B. R..

În baza art.81 - 82 Cod penal dispune suspendarea pedepsei de 4 luni închisoare aplicată acestui inculpat pe durata termenului de încercare de 2 ani și 4 luni.

Pune în vedere dispozițiile art.83 Cod penal.

Face aplicarea art.71 alin.5 Cod penal.

În baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.a Cod pr.penală achită pe inculpați pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art.254 alin.1 și 2 Cod penal rap. la art.6 și 7 alin.1 din Legea 78/2000.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul avocațial parțial în sumă de câte 100 lei pentru inculpații T. Nicușor și M. I. A. se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică azi, 29 noiembrie 2012.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

E. U. P. P.

Pentru judecător pensionat

semnează

PREȘEDINTE SECȚIE,

GREFIER,

V. B.

Red.U.E./Th.red.C.V.M.-ex.3/08.01.2012

T.B. S II P. – jud.C.A.

← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr....		Uz de fals. Art. 291 C.p.. Decizia nr. 1034/2013. Curtea de Apel... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Cerere de contopire a executării pedepselor. alte modificări de pedepse. Art.449 C.p.p.. Decizia nr. 1051/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Cerere de contopire a executării pedepselor. alte modificări de pedepse. Art.449 C.p.p.. Decizia nr. 1004/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1026/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1009/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Uz de fals. Art. 291 C.p.. Decizia nr. 1034/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 184/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1083/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 907/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI