Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1026/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1026/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-05-2013 în dosarul nr. 1026/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
Decizia penală nr. 1026 R
Ședința publică din data de 30 mai 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: F. B. V.
JUDECĂTOR: I. C.
JUDECĂTOR: A. E. B.
GREFIER: R. S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de domnul procuror M. V..
Pe rol soluționarea cauzei penale, având ca obiect soluționarea recursului declarat de inculpatul L. I. împotriva încheierii de ședință din data de 24 mai 2013, pronunțată de Tribunalul I., penală în dosar nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat L. I. personal si asistat de avocat ales Bodîrlan M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Referatul cauzei a fost făcut de grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului declarat.
Apărătorul recurentului inculpat L. I. solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din data de 24 mai 2013, pronunțată de Tribunalul I., penală în dosar nr._ 13 și, rejudecând, să fie revocată măsura arestării preventive a inculpatului, acesta urmând a fi pus în libertate de îndată, iar în subsidiar solicită a se lua față de acesta măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu sau țara, urmând a se avea în vedere împrejurarea că la instanța de fond i-a fost sistat dreptul la apărare al inculpatului întrucât nu i s-a permis apărătorului acestuia să formuleze și alte întrebări.
În ceea ce privește indiciile săvârșirii faptei arată că acestea nu au fost transformate în probe certe și nu a fost dovedit pericolul concret pentru ordinea publică.
Totodată solicită a se avea în vedere împrejurarea că inculpatul este arestat preventiv de 5 luni, iar la acest moment acesta nu poate influența buna desfășurare a procesului penal.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului, ca nefondat, apreciind încheierea recurată ca fiind temeinică și legală, din probele administrate in cauză rezultând faptul că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptei pentru care este cercetat .
Nu în ultimul rând solicită a se avea în vedere modalitatea de săvârșire a faptei si împrejurarea că anterior inculpatul a mai fost condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni de omor.
Recurentul inculpat L. I., având ultimul cuvânt, arată că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 24.05.2013, pronunțată în dosarul nr._ 13, Tribunalul I. – Secția Penală, în temeiul art. 3002 Cod de procedură penală, rap. la art. 160b alin.3 Cod de procedură penală, a menținut starea de arest a inculpatului L. I. (fiul lui A. și al E., născut la data de 10.07.1952 în com. Dor Mărunt, ., cu domiciliul în orașul P., .. 33, Jud. I., posesor al C.I. . nr._, CNP:_, cunoscut cu antecedente penale, arestat în baza M.A.P. nr.2/UP/17.01.2013), constatând legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul din data de 08.04.2013 întocmit de P. de pe lângă Tribunalul I. în dosarul nr.22/P/2013, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului L. I. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav prev. de art.20 Cod penal raportat la art.174 alin.1 - 175 alin.1 lit.i) Cod penal, și art, 176 alin. 1 lit.c Cod penal.
În fapt, s-a reținut ca la data de 09 noiembrie 2012, în jurul orelor 08:00 - 08:30, inculpatul L. I., persoana condamnată anterior pentru comiterea unei alte infracțiuni de omor, în timp ce se afla în public, în dreptul imobilului situat pe .. 33 din Oraș P., Jud.I., i-a aplicat mai multe lovituri cu cuțitul persoanei vătămate G. N. în zone vitale, respectiv zona capului și a mâinii drepte, victima prezentând leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corp înțepător–tăietor pentru care a necesitat 90 de zile de îngrijiri medicale și i-au pus în primejdie viața.
În urma analizei actelor dosarului, Tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 3002 Cod procedură penală, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest preventiv, instanța este datoare să verifice din oficiu, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive, iar potrivit art.160b alin. 1 și 3 Cod procedură penală, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate dispune, prin încheiere motivată, menținerea măsurii arestării preventive, verificarea acestei măsuri fiind făcută nu mai târziu de 60 de zile .
Analizând actele și lucrările dosarului, cu privire la legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive față de inculpat, Tribunalul a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului a fost dispusă cu respectarea art. 1491 Cod procedură penală, fiind îndeplinite condițiile prev.de art. 681 Cod procedură penală cu referire la art. 143 Cod procedură penală raportat la art. 148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, constatând legalitatea și temeinicia acesteia. Tribunalul a constatat, de asemenea, că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a acestuia pentru următoarele motive:
În cazul de față, măsura arestării preventive a fost luată față de inculpat prin încheierea nr. 6 din data de 17.01.2013 a Tribunalului I. - Secția Penală pronunțată în dosarul nr._, pentru o perioadă de 29 de zile, de la 17.01.2013 până la 14.02.2013, fiind apoi prelungită până la 15.04.2013 și ulterior menținută conform art. 3001 Cod de procedură penală la data de 11.04.2013.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța a avut în vedere că în cauză există date și indicii temeinice, potrivit art. 143 Cod de procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat, relevante în acest sens fiind următoarele mijloace de probă: proces - verbal de consemnare a actelor pregătitoare; proces-verbal de cercetare la fata locului si planșe fotografice; certificat medico-legal nr.A2/J/22.11.2012 emis de SML I. (din care a rezultat că partea vătămată prezintă leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corp tăietor înțepător - posibil cuțit sau similar, iar leziunile au pus in primejdie viata victimei); cerificat medico-legal nr.A2/J/1049/12.11.2012; fișa de cazier judiciar; declarațiile inculpatului (care a recunoscut parțial săvârșirea faptei, arătând ca in cauza este incidența instituția legitimei apărări); declarațiile pârtii vătămate; declarațiile martorilor oculari M. D., C. Nicușor, C. G. și D. M., declarațiile acestora coroborându-se cu cele declarate de partea vătămata G. N., respectiv ca la data de 09.11.2012, partea vătămata G. N. a fost agresat de către inculpatul L. I., cale l-a tăiat cu un cuțit la nivelul mâinii drepte si a ochiului drept, încercând să ii provoace si alte răni, fara a reuși acest lucru, deoarece a fost oprit de către martorul M. Ninel, care l-a dezarmat de cuțitul pe care ii avea asupra sa.
De asemenea, la luarea măsurii arestării preventive instanța a apreciat că sunt întrunite condițiile art. 148 alin. 1) lit. f) Cod de procedură penală, având în vedere că pentru infracțiunea comisă legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, dar și natura și gravitatea faptei, împrejurările, modalitatea în care se reține că a fost comisă, rezultatul produs.
Tribunalul a apreciat că, în mod temeinic, s-a reținut la momentul soluționării propunerii de luare a măsurii arestării preventive că în cauză există indicii temeinice, în sensul art. 143 Cod de procedură penală, ale săvârșirii de către inculpat a infracțiunii reținute în sarcina sa prin actul de inculpare, și că, în privința acestuia sunt întrunite condițiile art. 148 alin. 1) lit. f) Cod de procedură penală, presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit această infracțiune întemeindu-se pe probele mai sus enunțate.
De asemenea, Tribunalul a constatat că în mod corect s-a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 alin. 1) lit. f) Cod de procedură penală, respectiv că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale este închisoarea mai mare de 4 ani și că există probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Concluzia existenței acestui pericol s-a întemeiat pe gravitatea concretă deosebită a infracțiunii pentru care inculpatul este cercetat ( acțiunea violentă a inculpatului a fost îndreptată împotriva celei mai importante valori sociale ocrotite de legea penală și anume viața, premeditarea de care inculpatul a dat dovadă - faptul că acesta s-a înarmat cu un cuțit, intensitatea și repetabilitatea loviturilor aplicate - 4 lovituri de cuțit - zona vizată - zona capului, gravitatea leziunilor produse, care au necesitat 90 de zile de îngrijiri medicale și i-au pus în primejdie viata pârtii vătămate - filele 51 - 53 ds.UP ) dar și pe atitudinea procesuală a inculpatului, care s-a reținut a fi doar parțial sinceră, acesta încercând să acrediteze ideea că a înjunghiat victima ,,în legitimă apărare” . Sub acest aspect, Tribunalul a constatat că sunt indicii temeinice în sensul că apărarea inculpatului conform căreia ar fi săvârșit fapta în ,,legitima apărare” a părut a fi netemeinică, întrucât a fost infirmată de restul probatoriului administrat în cauză. Astfel, atât din declarațiile martorilor și ale părții vătămate, G. N., precum și din procesul verbal de cercetare la fata locului a rezultat că inculpatul a fost îndepărtat de partea vătămată și de martorul M. în timp ce inculpatul se afla deasupra victimei în stradă (adică: nu la inculpat în curte ! ...), având în mână un cuțit îndreptat către fața victimei. La acest moment nu s-a putut stabili dacă inițial inculpatul s-a aflat în situația de provocare prevăzută de art. 73 lit. b) C.pen, dar, față de cele mai sus arătate, a părut puțin probabil ca inculpatul să se fi aflat ,,în legitimă apărare” atunci când a fost îndepărtat de partea vătămată și de martorul M. în timp ce se afla deasupra victimei în stradă (adică: nu la inculpat în curte ! ...), având în mână un cuțit îndreptat către fața victimei. De asemenea, chiar dacă s-ar fi reținut inițial provocarea victimei, în principiu este greu de crezut la acest moment procesual că inculpatul nu a depășit o eventuală stare de legitimă apărare, atâta timp cât din actele medicale de la dosar a rezultat că victimei i-au fost aplicate în incident patru lovituri de cuțit (adică: nu doar o lovitură de cuțit, ceea ce ar fi ,,întărit” versiunea inculpatului relativ la legitima apărare invocată...) aplicate și în zone anatomice vitale (concret: în fața victimei...).
Aceste împrejurări, relevând pericolul social concret al faptei și făptuitorului, nu au fost infirmate până în prezent. Dimpotrivă, fiind audiați partea vătămată și inculpatul au confirmat fiecare declarațiile date în faza de urmărire penală, cu mențiunea că declarația victimei G. pare să ,,întărească” materialul probatoriu administrat în faza de urmărire penală, material probatoriu ce a conturat necesitatea luării măsurii arestării preventive față de inculpat. În schimb, inculpatul a confirmat declarațiile date în faza de urmărire penală, ,,slăbind” materialul probatoriu (administrat în faza de urmărire penală) care a conturat necesitatea luării măsurii arestării preventive față de inculpat. Fără a analiza în detaliu conținutul acestei declarații, Tribunalul a constatat că obiectivitatea inculpatului poate fi pusă sub semnul întrebării și pentru motivul că la prezentul termen de judecată inculpatul a arătat, printre altele, faptul că din îmbrânceala în care a fost implicat împreună cu victima, inculpatul a căzut peste victimă iar victima a căzut pe propria mână, pe care o avea la spate, și în care avea propriul cuțit, inculpatul explicând astfel posibilitatea ca victima să se „auto-rănească”. Analizând, însă, doar acest aspect al declarației inculpatului precum și mențiunile din certificatul medico-legal al victimei, la acest moment Tribunalul a constatat că, pe de o parte, dinamica „auto-rănirii” victimei nu e susținută de nicio mențiune din certificatul medico-legal al victimei (filele 51 -53 DUP), iar, pe de altă parte, o astfel de „versiune” (,,auto-rănirea” victimei) nici nu pare verosimilă, întrucât orice om are, într-o astfel de situație, reflexe de ,,auto-apărare” care e aproape imposibil de crezut că l-ar face să cadă pe propria mână, răsucită la spate, și cu un cuțit în ea...
Instanța de fond a apreciat că la luarea măsurii arestării preventive au fost respectate garanțiile dreptului la apărare, atât inculpatul cât și apărătorul ales al acestuia având acces la actele dosarului de urmărire penală, în vederea pregătirii apărării. În cazul de față, Tribunalul a apreciat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat nici pană la acest moment procesual și, în raport de stadiul procesual al cauzei, justifică în continuare privarea de libertate a inculpatului.
În sfârșit, Tribunalul a apreciat că măsura arestării preventive se impune a fi menținută și prin raportare la prevederile art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, câtă vreme se fondează pe motive pertinente și suficiente a o justifica.
Totodată, Tribunalul a constatat că menținerea în stare de arest a inculpatului vine și în întâmpinarea prevederilor art. 136 Cod procedură penală, știut fiind că o măsură preventivă nu mai poate fi considerată legitimă atunci când nu se învederează a fi necesară pentru buna desfășurare a procesului penal sau pentru a preîntâmpina sustragerea inculpatului de la judecată ori de la executarea pedepsei.
Tribunalul a apreciat că în cauză sunt în continuare întrunite condițiile cazului de arestare preventivă reglementat de art. 148 alin. 1) lit. f) Cod de procedură penală, intervalul de timp trecut de la data luării măsurii arestării preventive fiind insuficient pentru schimbarea radicală a modului de raportare a inculpatului la normele de conviețuire socială și pentru atenuarea sentimentului de temere și indignare produs în rândul opiniei publice față de fapta pe care, potrivit probelor existente în cauză, s-a reținut în rechizitoriu că a comis-o inculpatul. În privința duratei măsurii arestării preventive deja dispuse față de inculpat, s-a observat faptul că verificarea respectării exigențelor art. 5 alin. 1 lit. c CEDO se realizează în concret, prin raportare la circumstanțele cauzei (principiu stipulat prin jurisprudența CEDO în cauzele V. der Tang c Espagne, 13.07.1995; Pantano c Italiei, 06.11.2003). Astfel, s-a reținut că pentru a decide în sensul menținerii arestării preventive in speța, judecătorul înlătură, ca nefondate, argumentele privind circumstanțele personale ale inculpatului (vârsta sa, declarațiile sale de recunoaștere parțială a faptei imputate... ), având în vedere faptul că, atunci când decide asupra necesității prelungirii duratei măsurii arestării preventive, judecătorul are obligația de a cumpăni între aceste circumstanțe și interesele sociale, generale, iar în cauză gravitatea deosebită a faptei pentru care este cercetat inculpatul (dar și antecedentele sale penale, care determină incidența în speță a art. 176 Cod penal...) relevă un pericol social concret sporit ce reclamă cercetarea inculpatului, în continuare, în stare de arest preventiv.
În dezacord cu apărarea, judecătorul fondului a apreciat că, față de gravitatea deosebită a faptei și atitudinea procesuală a inculpatului, față de stadiul procesual prezent, măsura arestării preventive este, în prezent, singura în măsură a răspunde scopului măsurilor preventive, răspunzând, totodată, și exigențelor art. 136 alin. 8 Cod procedură penală. În acest sens, și față de toate argumentele mai sus arătate, s-a constatat că în speță nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsurile preventive a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, cereri formulate de avocatul ales al inculpatului, cereri ce au fost respinse, ca neîntemeiate.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.3002 raportat la art.160b alin.3 Cod procedură penală, instanța de fond a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, prin avocat ales, fără a preciza motivele de recurs.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală la data de 29.05.2013, sub nr._ .
Motivele au fost invocate oral, prin avocat ales, și consemnate în practicaua (partea introductivă) a prezentei hotărâri.
Astfel, acesta a solicitat revocarea măsurii arestării preventive și punerea sa de îndată în libertate, iar în subsidiar, înlocuirea ei cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu sau țara, față de împrejurarea că la instanța de fond i-a fost sistat dreptul la apărare al inculpatului, întrucât nu i s-a permis apărătorului acestuia să formuleze și alte întrebări.
În ceea ce privește indiciile săvârșirii faptei a arătat că acestea nu au fost transformate în probe certe și nu a fost dovedit pericolul concret pentru ordinea publică.
Totodată, a solicitat a se avea în vedere împrejurarea că inculpatul este arestat preventiv de 5 luni, iar la acest moment acesta nu poate influența buna desfășurare a procesului penal.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate, în raport de criticile formulate cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în temeiul dispozițiilor art.3856 alin. 3 Cod procedură penală,Curtea constată recursul ca fiind nefondat, pentru considerentele următoare:
Curtea apreciază că în cauză sunt în continuare îndeplinite cerințele art.143 Cpp, în sensul că există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată.
În fapt, Curtea reține că la data de 09 noiembrie 2012, în jurul orelor 08:00 - 08:30, inculpatul L. I., persoana condamnată anterior pentru comiterea unei alte infracțiuni de omor, în timp ce se afla în public, în dreptul imobilului situat pe .. 33 din Oraș P., Jud.I., i-a aplicat mai multe lovituri cu cuțitul persoanei vătămate G. N. în zone vitale, respectiv zona capului și a mâinii drepte, victima prezentând leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corp înțepător–tăietor pentru care a necesitat 90 de zile de îngrijiri medicale și i-au pus în primejdie viața.
Astfel, indiciile temeinice rezultă din probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv proces - verbal de consemnare a actelor pregătitoare; proces-verbal de cercetare la fata locului si planșe fotografice; certificat medico-legal nr.A2/J/22.11.2012 emis de SML I. (din care a rezultat că partea vătămată prezintă leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corp tăietor înțepător - posibil cuțit sau similar, iar leziunile au pus in primejdie viata victimei); cerificat medico-legal nr.A2/J/1049/12.11.2012; fișa de cazier judiciar; declarațiile inculpatului (care a recunoscut parțial săvârșirea faptei, arătând ca in cauza este incidența instituția legitimei apărări); declarațiile pârtii vătămate; declarațiile martorilor oculari M. D., C. Nicușor, C. G. și D. M., declarațiile acestora coroborându-se cu cele declarate de partea vătămata G. N., respectiv ca la data de 09.11.2012, partea vătămata G. N. a fost agresat de către inculpatul L. I., cale l-a tăiat cu un cuțit la nivelul mâinii drepte si a ochiului drept, încercând să ii provoace si alte răni, fara a reuși acest lucru, deoarece a fost oprit de către martorul M. Ninel, care l-a dezarmat de cuțitul pe care ii avea asupra sa.
De asemenea, în cauză sunt îndeplinite în continuare și cerințele art.148 al.1 lit. f Cpp, în sensul că există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de care este acuzat este mai mare de 4 ani închisoare.
În aprecierea existenței pericolului concret pentru ordinea publică, cerință legală prev. de art. 148 alin. 1 lit. f cod procedură penală, Curtea are în vedere în mod concret împrejurările comiterii faptei, inculpatul săvârșind o infracțiune foarte gravă, împotriva vieții persoanei, folosind un cuțit, lovind în mod repetat victima, cu intenția de a-i suprima viața.
Totodată, Curtea constată perseverența infracțională de care dă dovadă inculpatul, acesta executând anterior o pedeapsă cu închisoare pentru săvârșirea tot a unei infracțiuni contra vieții persoanei, respectiv omor în formă consumată.
Astfel, Curtea apreciază că inculpatul dă dovadă de lipsă de respect față de una dintre valorile fundamentale pe care legea penală le apără, respectiv viața persoanei, existând riscul ca acesta să săvârșească și alte asemenea infracțiuni, existând probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
De asemenea, în cauză măsura arestării preventive este justificată și prin imperativul protejării comunității împotriva unor fapte de o asemenea gravitate, tentativă la omor, săvârșită de o persoană ce a mai săvârșit o astfel de infracțiune, faptă de natură să producă o intensă tulburare în rândul ordinii publice, măsura fiind proporțională cu scopul urmărit, fiind singura măsură ce poate asigura atingerea scopului.
Cu privire la împrejurările arătate de inculpat, prin apărător, respectiv că în cauză ar fi incidente dispozițiile referitoare la legitima apărare, Curtea constată că acesta este un aspect de fond, ce va fi analiza după efectuarea cercetării judecătorești în cauză, la acest moment existând indicii din care rezultă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de tentativă de omor. Nici aspectele referitoare la faptul că prima instanță ar fi respins unele întrebări ale apărătorului inculpatului nu sunt relevante cu privire la măsura arestării preventive, instanța de judecată fiind îndrituită să analizeze și să respingă acele întrebări care nu sunt utile pentru soluționarea cauzei.
Față de cele reținute, Curtea, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat L. I., care l-a obligat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat L. I. împotriva încheierii de ședință din data de 24 mai 2013, pronunțată de Tribunalul I. – Secția Penală, în dosarul nr._ 13.
Obligă inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.05.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
F. B. V. I. C. A. E. B.
GREFIER,
R. S.
Red. V.B.F. /Tehnr. VBF/P.A.M.. – ex.2
T. I. – jud.: R. M. R.
| ← Cerere de contopire a executării pedepselor. alte modificări... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
