Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1083/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1083/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-06-2013 în dosarul nr. 1083/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1083
Ședința publică din data de 10 iunie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: V. B.
JUDECĂTOR: N. S.
JUDECĂTOR: D. P.
GREFIER: L. A. P.
MINISTERUL PUBLIC P. de pe lângă Curtea de Apel București - este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de recurentul-inculpat P. D. împotriva Încheierii de ședință din data de 3.06.2013 pronunțată de Tribunalul I., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-inculpat P. D., personal, în stare de arest, asistat de apărător din oficiu M. E., în baza împuternicirii avocațiale, nr._/10.06.2013, depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat P. D., solicită admiterea recursului, casarea Încheierii din data de 3.06.2013, iar rejudecând pe fond solicită revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate, având în vedere că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestări preventive nu mai subzistă, iar din actele dosarului nu rezultă date sau indicii că inculpatul ar putea influența în vreun fel bunul mers al procesului penal.
Reprezentanta Ministerului Public, formulează concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat ca nefondat, menținerea Încheierii Tribunalului I. ca fiind legală și temeinică, în mod corect s-a apreciat că temeiurile subzistă, față de natura și gravitatea infracțiunea de tentativă la omor calificat, având în vedere modalitatea de comitere a faptei, fiind necesară intervenția trupelor speciale pentru aplanarea conflictului, și față de împrejurarea că în faza de urmărire penală, inculpatul a încercat să ofere o sumă de bani părții-vătămate pentru ca aceasta să-și retragă plângerea. Ministerul Public apreciază că lăsarea inculpatului în stare de libertate prezintă un pericol social concret și pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, se impune menținerea în continuare a stării de arest preventiv.
În consecință solicită respingerea recursului ca nefondat.
Recurentul-inculpat P. D., solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
C UR T E A
Asupra cauzei penale de față, reține următoarele:
Prin încheierea din 03.06.2013 Tribunalul I. – Secția Penală. în temeiul art. 3002 și art. 160b alin. 1 și 3 Cod procedură penală a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului P. D. și a menținut această măsură, în temeiul art. 139 alin. 1 Cod procedură penală, a respins ca neîntemeiată cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulată de inculpat – prin avocatul ales.
Instanța de fond a reținut măsura arestării preventive a inculpatului P. D. este legală și temeinică și că motivele care au determinat arestarea preventivă nu au încetat, subzistând și la acest moment procesual indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă cu privire la comiterea infracțiunii de tentativă la omor calificat, reținută în sarcina inculpatului și probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Tribunalul a reținut că actele dosarului conțin probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul P. D. ar fi realizat act de violență ce poate întruni elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat pentru care a fost trimis în judecată, fără a se afecta prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpatul conform art. 5/2 C.pr.pen.
În acest sens, fiind mijloacele de probă din dosarul de urmărire penală (procesul – verbal de sesizare din oficiu, proces-verbal de consemnare a actelor premergătoare; proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe fotografice; înscrisuri emise de Spitalul Clinic Sf. P.; declarațiile martorilor V. Chalst Wilks, Sadek E., B. G., I., C. L., procesele-verbale de consemare a declarațiilor orale; declarația părții vătămate I. F.; declarația olografă dată de martora L. D.-M. la data de 06.09.2012; procese-verbale întocmite de organele de urmărire penală; fișa de eveniment nr._; raportul de constatare tehnico-științifică privind comportamentul simulat nr.452.585/22.11.2012; certificatul medico-legal nr. A2/J/880/18.09.2012 privind pe numitul I. F.), precum și declarația părții vătămate I. F. din faza de cercetare judecătorească.
În ce privește condiția privind cuantumul pedepsei prevăzute de art. 148 alin. 1 lit. f teza I C.pr.pen., aceasta este îndeplinită, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul este închisoarea de la 15 ani la 25 ani și chiar dacă inculpatul este cercetat pentru tentativă la omor calificat - înjumătățirea limitelor pedepsei nu poate fi pusă în discuție în actualul moment procesual și, mai mult, dispozițiile art. 148 alin. 1 lit. f teza I C.pr.pen. fac referire la pedeapsa prevăzută de lege în sensul art. 1411 Cod penal, deci la pedeapsa prevăzută de lege pentru forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere a pedepsei.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta la acest moment lăsarea în libertate a inculpatului, trebuie subliniat faptul că, raportat la noțiunea de “probe” care se regăsește în teza a II-a a art. 148 lit. f C.p.p., acesta trebuie să reiasă din existența la dosar a unor date din care să rezulte, că o întreagă colectivitate ar fi pusă în primejdie prin lăsarea în libertate a inculpatului.
În cauză, prezența pericolului concret pentru ordinea publică este reflectată de circumstanțele reale în care inculpatul P. D. este suspectat că ar fi comis infracțiunea de tentativă de omor calificat pentru care a fost trimis în judecată, ținând seama de natura infracțiunii (infracțiune contra vieții), limitele mari de pedeapsă prevăzute de lege, gravitatea deosebită infracțiunii pretins a fi comisă, modalitatea concretă de săvârșire a presupusei infracțiuni - în public, în prezența a mai multor persoane, în timp ce se afla pe .. Ștefăneștii de Jos, jud. I., în timpul zilei, inculpatul ar fi aplicat părții vătămate o lovitură puternică în zona capului(zonă vitală), cu o bâtă (coadă de lopată), în condițiile în care la o distanță relativ redusă de locul presupusei fapte, se aflau lucrători de poliție, contextul în care s-ar fi produs incidentul, a fost nevoie de intervenția trupelor speciale D.P.I.R. pentru aplanarea incidentului; urmarea produsă (prin certificatul medico-legal nr. A2/J/880/18.09.2012 emis de Direcția de Sănătate Publică I., Spitalul Clinic Județean de Urgență I., Serviciul de Medicină Legală s-a concluzionat că numitul I. F. prezintă leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corp dur; leziuni pot data din 06.09.2012 și necesită circa 80 zile de îngrijiri medicale, iar leziunile au pus în primejdie viața victimei), circumstanțele personale ale inculpatului – inculpatul fiind în vârstă de 36 ani, are un grad de instrucție mediu, ceea ce denotă că inculpatul ar fi trebuit să conștientizeze urmările unui comportament antisocial, raportat atât la valorile comunității din care face parte, cât și la propria persoana, prin adoptarea unei conduite corespunzătoare, de conformare și respect al normelor legale; familia inculpatului este cunoscută ca fiind violentă și provocând scandaluri (filele 96-98, 162 d.u.p.).
Asupra faptului că inculpatul are 3 copii minori sau nu are antecedente penale, instanța a apreciat că aceste elemente ce țin de circumstanțele personale ale inculpatului nu pot determina lăsarea în libertate a inculpatului, neputând fi privite singular, ci conjugate cu toate criteriile de evaluare a pericolului pentru ordinea publică.
Față de cele prezentate, Tribunalul a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului P. D. ar putea crea atât riscul că inculpatul să repete asemenea fapte, dar și de a se exercita presiuni sau acte de intimidare asupra martorilor.
Cu privire la acest ultim aspect, având în vedere că s-a început cercetarea judecătorească, fiind de audiat încă 2 martori menționați în actul de sesizare și în condițiile în care unii din martori fac parte din aceeași comunitate locală restrânsă, respectiv ., Tribunalul a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului P. D. ar putea crea riscul ca inculpatul să exercite presiuni sau acte de intimidare asupra martorilor.
Mai mult decât atât, în faza de urmărire penală, familia inculpatului a încercat să-i ofere bani părții vătămate I. F. pentru a-și retrage plângerea, astfel cum rezultă din procesul-verbal de consemnare a declarației orale dată de partea vătămată I. F.. (filele 96-98 d.u.p.).
Deși a trecut un interval de timp de aproximativ 9 luni de la data comiterii presupusei fapte pentru care este cercetat inculpatul (inculpatul fiind arestat prin încheierea din data de 11.09.2012 a Tribunalului I.-Secția Penală), totuși instanța a apreciat că nu s-a diminuat pericolul social al faptei și că persistă sentimentul de insecuritate generat în rândul comunității locale, având în vedere gradul sporit de pericol social concret al infracțiunii pentru care este cercetat inculpatul și presupusa faptă ar fi avut loc într-o comunitate locală restrânsă (localitatea Ștefăneștii de Jos, jud. I.).
Întrucât nu au încetat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul P. D., instanța apreciază că nu sunt întrunite exigențele art. 160b alin. 2 C.pr.pen și, prin urmare, nu se impune revocarea măsurii arestării preventive.
Instanța a apreciat că măsura arestării preventive a inculpatului P. D. se justifică în continuare, fără a încălca prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpatul, întrucât a fost luată pe baza unor presupuneri rezonabile, în sensul comiterii unei infracțiuni, fără a se face vreo referire la vinovăția acestuia, și nici nu tinde să reprezinte o executare anticipată a unei eventuale pedepse, ce i-ar putea fi aplicată.
Tribunalul a apreciat că măsura arestării preventive a inculpatului P. D. nu depășește un termen rezonabil.
Astfel, conform jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea, cu titlu de exemplu, cauza Slezevicius c. Lituaniei; cauza T. c. României), caracterul rezonabil al procedurilor în materie penală se apreciază în funcție de complexitatea cauzei, atitudinea inculpatului și comportamentul autorităților.
Referitor la durata măsurii arestării preventive, instanța a considerat că, în raport cu complexitatea concretă a cauzei în raport de specificul probator (până la acest moment procesual, au fost audiați inculpatul, partea vătămată, 13 martori), comportamentul concret al organelor judiciare implicate – cărora nu le poate fi imputată vreo atitudine de tergiversare a soluționării cauzei, fiind depuse diligențe în vederea aflării adevărului, probatoriul a fost administrat cu celeritate și încă nu este epuizat, fiind de audiat încă 2 martori menționați în rechizitoriu, astfel că nu se poate reține o culpă a autorității sub acest aspect - criteriu stabilit prin jurisprudența CEDO în cauzele Muller c Frantei, 17.03.1997; Contrada c Italiei, 24.08.1998.
În raport de cele prezentate și ținând seama de durata privării de libertate a inculpatului, nu se poate considera că menținerea măsurii ar depăși limitele termenului rezonabil, în raport de jurisprudența CEDO, astfel că se justifică menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului și prin raportare la prevederile art.5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Față de cele prezentate mai sus cu privire la circumstanțele reale și personale ale inculpatului, de împrejurarea că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au modificat, instanța a apreciat că scopul măsurii preventive nu poate fi realizat și printr-o măsură preventivă restrictivă de libertate - măsura obligării de a nu părăsi localitatea prev. de art. 145 C.pr.pen. sau măsura obligării de a nu părăsi țara prev. de art. 145/1 C.pr.pen., iar privarea de libertate a inculpatului este în continuare necesară pentru asigurarea ordinii publice, întrucât înlocuirea cu o măsură restrictivă de libertate, chiar subsumată unor obligații ar provoca o reală tulburare a ordinii și liniștii publice.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul P. D. criticând-o pentru greșita menținere a arestului preventiv, întrucât s-au modificat temeiurile care au stat la baza luării măsurii și nu rezultă date că inculpatul ar influența buna desfășurare a procesului, astfel că lăsarea inculpatului în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Curtea, examinând potrivit art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală recursul inculpatului, constată că acesta nu este întemeiat.
Din probele administrate în cauză, menționate în încheiere și examinate temeinic, se constată că Tribunalul a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 160b Cod procedură penală, reținând că sunt îndeplinite cerințele art. 143 Cod procedură penală și art. 148 lit. f Cod procedură penală, cum și subzistența, în parte, temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii.
Infracțiunea reținută în sarcina inculpatului prezintă un grad de pericol social ridicat, fiind îndreptate împotriva relațiilor sociale referitoare la ocrotirea vieții persoanei (chiar dacă fapta a rămas în faza tentativei), victima având nevoie de 80 zile îngrijiri medicale și fiindu-i pusă în primejdie viața. Sunt de asemenea, regăsite și cerințele art.148 lit. f Cod procedură penală și lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, dat fiind natura infracțiunii de violență extremă asupra victimei a cărei viață a fost pusă în pericol, gravitatea faptei și nu trebuie omise nici împrejurările comiterii faptei, dar nici necesitatea prezervării ordinei de drept și înlăturarea sentimentului de insecuritate ivit în situația comiterii unor astfel de fapte, cum și respectarea cerinței art.136 alin.1 și 8 Cod procedură penală cu privire la luarea unei măsuri preventive și pentru a asigura o bună desfășurare a procesului penal.
Sunt respectate și cerințele rezonabilității măsurii arestării preventive (inculpatul fiind arestat din data de 11.09.2012), cerință examinată de prima instanță, atât prin prisma circumstanțelor cauzei, dar și prin prisma jurisprudenței CEDO, iar din actele dosarului nu reiese că au existat motive de tergiversare a soluționării cauzei imputabile organelor judiciare.
Toate aceste elemente justifică restrângerea libertății persoanei prin luarea și menținerea arestării preventive, fiind îndeplinite toate cerințele legale incidente, la acest moment procesual nefiind justificată înlocuirea acestei măsuri preventive, cu o alta mai puțin severă.
Așa fiind, urmează a respinge ca nefondat recursul inculpatului potrivit art.38515 pct.1 lit. b Cod procedură penală.
Urmează a face aplicarea art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.385/15, punctul 1, litera a, Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat P. D. împotriva încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 03 iunie 2013 a Tribunalului I. – Secția Penală, din Dosarul nr._ 12.
În temeiul art.192, alin.2, Cod procedură penală, obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10.VI.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
V. B. N. S. D. P.
GREFIER,
L. A. P.
Red. N.S.
Dact.G.P./18.06.2013
2 ex.
Red. R. P. – Tribunalul I. – Secția Penală
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 907/2012. Curtea de Apel... → |
|---|
