Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 388/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 388/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-12-2013 în dosarul nr. 388/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 388/A
Ședința publică din data de 20.12.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: O. B.
JUDECĂTOR:S. C.
GREFIER: D. P.
* * * * * * * * *
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. I..
Pe rol pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect apelului declarat de P. de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr. 415 din data de 23 mai 2013 a Tribunalului București - Secția I Penală, pronunțată în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 16.12.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie și când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 20.12.2013, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 415 din data de 23.05.2013 pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală în dosarul nr._ s-a dispus, în baza art. 215 alin. 1,2,3 C.pen. cu aplicarea art. 3201 alin.7 C.pr.pen., art. 74 lit. b C.pen., art. 76 lit. d C.pen. și art. 37 lit.a C.pen. condamnarea inculpatului I. F. la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 83 C.pen. a fost revocată suspendarea condiționată a pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin s.p. nr. 47/2010 a Judecătoriei B. V., care a fost cumulată aritmetic cu pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicându-se inculpatului pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 291 C.pen. cu aplicarea art. 3201 alin.7 C.pr.pen. și art. 37 lit. a C.pen. a fost condamnat inculpatul I. F. la pedeapsa de 2 luni închisoare.
În baza art. 83 C.pen. s-a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin s.p. nr.47/2010 a Judecătoriei B. V., care a fost cumulată aritmetic cu pedeapsa de 2 luni închisoare, aplicându-se inculpatului pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b C.pen. au fost contopite pedepsele și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare.
Pedeapsa se execută în regim de detenție conform art. 57 C.pen.
În baza art. 71 C.pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și b C.pen.
În baza art. 88 C.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de la 08.05.2012 la 09.05.2012.
A fost admisă acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul I. F. la plata sumei de 5.990,64 lei (ROL) și 7,95 euro, echivalent în lei la data plății efective, cu titlu de daune materiale în favoarea părții civile B. C. Română S.A.
În baza art. 191 alin. 2 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin sentința penală nr. 270 din data de 04.04.2013 a aceleiași instanțe, au fost condamnați inculpații Tucan I. C., N. F., Ș. E., Zotea P., T. M., N. N., A. M. V., N. R. S., S. G., P. I. și V. Lila la pedepse cu închisoarea și s-a dispus disjungerea cauzei față de inculpații M. G. și I. F., cu consecința formării unui nou dosar înregistrat sub nr._ .
La termenul din data de 26.04.2013, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul I. F. a recunoscut în totalitate săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa prin rechizitoriu, solicitând să nu se mai administreze alte probe în fața instanței, ci judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
În urma acestei manifestări de voință, instanța de fond a reținut că, în perioada 2011 – 2012, inculpații Tucan I. C. și N. F. au contractat mai multe credite de la diferite bănci sau societăți de credit, atât în mod direct, cât și prin identificarea și racolarea mai multor persoane care, în nume propriu, folosind documente falsificate de inculpatul Tucan I., au solicitat și obținut credite pentru nevoi personale ori pentru achiziționarea de bunuri, cauzând instituțiilor de credit un prejudiciu total de 535.000 lei.
Astfel, inculpații Tucan I. C. și N. F. i-au înmânat inculpatului I. F. documente falsificate, respectiv adeverință de venit nr. 43/30.05.2011 ce atesta calitatea de angajat în funcția de lăcătuș mecanic la . cu un salariu de încadrare de 2.300 lei și un salariu net de 1.626 lei, fișă fiscală pentru veniturile obținute în anul 2010, emisă de aceeași societate, carnetul de muncă . nr._ din 19.03.1990.
Folosind aceste documente, inculpatul I. F. a solicitat și obținut de la BCR SA – Sucursala Sector 5 București un împrumut de 24.000 lei. Suma de bani astfel obținută a fost împărțită între inculpații I. F., Tucan I. C., N. F. și alte persoane.
În drept, s-a apreciat că faptele inculpatului I. F., în modalitatea descrisă mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune și uz de fals, în concurs, fapte prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 C.pen. si de art. 291 C.pen.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C.p., respectiv dispozițiile din partea generală a Codului Penal, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială pentru infracțiunile săvârșite de inculpat, gradul de pericol social al faptelor dat de împrejurările în care au fost comise, persoana și conduita inculpatului – cunoscut cu antecedente penale, având loc de muncă, care a colaborat cu organele de urmărire penală încă de la momentul depistării, făcând precizări importante cu privire la celelalte persoane implicate în activitatea infracțională și la contribuția acestora, a recunoscut comiterea faptelor, a urmărit repararea pagubei cauzate prin infracțiune. Aceste din urmă împrejurări constituie circumstanțe atenuante și au fost avute în vedere ca atare de instanță.
Sub aspectul laturii civile, instanța a constatat vinovăția inculpatului în săvârșirea faptelor generatoare de prejudiciu, fiind îndeplinite toate condițiile răspunderii civile delictuale.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, în termen legal, P. de pe lângă Tribunalul București, care a criticat soluția dispusă pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor scrise de apel, Ministerul Public a invocat, sub un prim aspect, netemeinica reținere, în beneficiul inculpatului, a circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. b C.pen. S-a arătat, în acest sens, că nu poate fi reținută căința activă a inculpatului cât timp prejudiciul nu a fost acoperit nici măcar parțial. Totodată, s-a invocat starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a C.pen. incidentă în speță, considerente față de care s-a concluzionat că pedepsele stabilite prin sentință nu sunt apte să asigure atingerea scopului prevăzut de art. 72 C.pen.
O a doua critică a vizat greșita soluționare a laturii civile, sub aspectul omisiunii instanței de fond de a obliga la plata daunelor materiale pe inculpatul I. F., în solidar cu ceilalți inculpați, având în vedere că împreună au cauzat prejudiciul reclamat de partea civilă. S-a subliniat, în acest sens, contribuția coinculpaților Tucan I., N. F. și M. G. la săvârșirea faptei ce a făcut obiectul judecății, apreciindu-se că se impunea disjungerea în totalitate a laturii civile.
Pe parcursul dezbaterilor, reprezentantul Ministerului Public a înțeles să reformuleze motivele de apel, criticând sentința sub aspectul greșitei încadrări juridice a faptei prevăzute de art. 291 C.pen. și a omisiunii instanței de a aplica dispozițiile art. 348 C.pr.pen.
Astfel, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice, în sensul reținerii a două infracțiuni de uz de fals, prevăzute de art. 291 teza I C.p. și art. 291 teza II C.p., corespunzătoare actelor de folosire a unor înscrisuri oficiale falsificate, respectiv a unor înscrisuri sub semnătură privată.
Totodată, s-a solicitat anularea, în temeiul art. 348 C.pr.pen, a adeverinței falsificate nr. 43/30.05.2011, a cărții de muncă . nr._, precum și a fișei fiscale aflată la dosarul cauzei.
Deși legal citat, intimatul-inculpat I. F. nu s-a prezentat la dezbaterea apelului.
Examinând actele dosarului și sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 371 C.pr.pen., Curtea constată că apelul formulat este fondat, în limitele ce se vor arăta și pentru următoarele considerente:
Soluționarea cauzei în procedura simplificată a judecății în cazul recunoașterii vinovăției s-a făcut cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de art. 3201 alin. 1, 2, 3 C.p.p., inculpatul I. F. declarând, anterior începerii cercetării judecătorești, că recunoaște faptele reținute în actul de sesizare și solicitând ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Reevaluând situația de fapt în virtutea efectului integral devolutiv al apelului declarat, Curtea constată temeinicia hotărârii sub acest aspect.
Din coroborarea împrejurărilor ce rezultă din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, din procesele verbale de percheziție domiciliară, din raportul de constatare grafică, înscrisurile aflate la dosar și din declarațiile inculpaților rezultă neîndoielnic că, la data 03.06.2011, prin folosirea unor înscrisuri falsificate (respectiv adeverință de venit nr. 42/30.05.2011, ce atesta nereal calitatea de angajat în funcția de lăcătuș mecanic la ., fișă fiscală pentru veniturile obținute în anul 2010 și carnetul de muncă . nr._), inculpatul I. F. a indus în eroare pe reprezentanții BCR SA – Sucursala Sector 5 București cu ocazia încheierii unui contract de credit, în scopul obținerii pentru sine a unui folos material injust în valoare de 24.000 lei, cauzând un prejudiciu echivalent unității bancare.
Încadrarea juridică a faptei de înșelăciune, astfel cum a fost reținută prin sentință, este legală, inducerea în eroare realizată de către inculpatul-intimat întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 1, 2, 3 C.pen.
Curtea apreciază corectă și încadrarea juridică a faptei de uz de fals, critica Ministerului Public sub acest aspect fiind nefondată.
În acest sens, constată că inculpatul I. F. a folosit, la aceeași dată și în aceleași împrejurări, mai multe înscrisuri falsificate, unele având caracterul unor înscrisuri oficiale, iar altele, al unor înscrisuri sub semnătură privată.
Pluralitatea înscrisurilor folosite de inculpat nu conferă însă caracter plural și acțiunii sale, în sensul art. 33 lit. b C.pen.
Concursul ideal de infracțiuni există atunci acțiunea sau inacțiunea unică a făptuitorului survine în împrejurări multiple (fiecare având relevanță penală distinctă) și produce o pluralitate de rezultate. În doctrina de specialitate s-a subliniat că, în cazul concursului ideal, infracțiunile care îl alcătuiesc - în mod necesar - nu pot fi comise decât concomitent, printr-o acțiune sau inacțiune singulară.
O a doua trăsătură specifică acestei forme a concursului constă în aceea că înlăturarea acțiunii/inacțiunii constitutive a uneia dintre infracțiunile concurente are drept consecință pierderea, și de către cea de-a doua infracțiune, a laturii sale obiective (C.S. – „Codul penal adnotat”, Ed. Lumina Lex 2000).
În speță, se constată că folosirea actelor falsificate de către intimat s-a realizat în aceeași împrejurare – respectiv în faza premergătoare încheierii contractului de credit. Natura diferită a înscrisurilor falsificate folosite nu schimbă per se unicitatea acestei împrejurări, care rămâne singulară indiferent de numărul înscrisurilor folosite ori de caracterul lor.
Nici cea de-a doua condiție anterior menționată nu este îndeplinită, eventuala înlăturare a actului de folosire a unui înscris oficial falsificat neavând drept consecință necesară înlăturarea concomitentă și a folosirii înscrisului sub semnătură privată contrafăcut.
În fine, rezultatul socialmente periculos al faptei de uz de fals este unic și constă în starea de pericol pentru încrederea publică în înscrisurile producătoare de consecințe juridice, indiferent dacă ele au caracter oficial ori constituie doar înscrisuri sub semnătură privată.
Prin urmare, uzul mai multor înscrisuri falsificate de către inculpatul I. F., comis printr-un act unic și în aceeași împrejurare, constituie o infracțiune unică prevăzută de art. 291 C.pen., de natură a atrage răspunderea penală a inculpatului doar pentru forma mai gravă prevăzută de teza I a textului de lege.
Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate, reevaluând circumstanțele cauzei, Curtea apreciază că instanța de fond a aplicat temeinic toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C.pen., critica Ministerului Public fiind nefondată.
Din examinarea extrasului de cont depus la dosarul instanței de fond de către partea civilă rezultă că, după contractarea creditului în sumă de 24.000 lei, au fost achitate cu regularitate ratele aferente acestuia, suma rămasă neacoperită având valoarea de 3222,25, la care se adaugă dobânda restantă. Prin urmare, atitudinea inculpatului a fost una diligentă, orientată spre restituirea sumelor datorate unității bancare, justificându-se reținerea în beneficiul său a circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. b C.pen.
Incidența stării de recidivă postcondamnatorie și, subsecvent, a prevederilor art. 80 alin. 2 C.pen., nu impun eventuala majorare a pedepsei aplicate pentru infracțiunea de înșelăciune peste limita de 6 luni închisoare stabilită prin sentință.
Contribuția inculpatului la consumarea activității infracționale a fost una limitată, rolul determinant aparținând coinculpaților ce au conceput schema infracțională și au facilitat ulterior punerea sa în aplicare, prin falsificarea înscrisurilor prezentate unității bancare.
Urmarea socialmente periculoasă a faptei, concretizată în paguba produsă prin infracțiune, a avut o gravitate moderată și a fost înlăturată în mare parte ca urmare a diligențelor depuse de inculpat.
Toate aceste elemente obiective relevă un grad de pericol social moderat al infracțiunii, nuanțat, de asemenea, de conduita constant sinceră a inculpatului pe parcursul procesului și de datele sale personale în ansamblu pozitive. În acest sens, Curtea reține că inculpatul I. F. este integrat familial și beneficiază de pregătire ca dulgher, având astfel posibilitatea de a obține venituri licite.
În plus, condamnarea ce constituie primul termen al recidivei a fost aplicată pentru o faptă de o cu totul altă natură decât cea dedusă judecății și nu relevă o eventuală perseverență infracțională, care să reclame o măsură coercitivă echivalentă.
Considerente similare sunt avute în vedere și cu privire la pedeapsa stabilită pentru fapta de uz de fals, a cărei gravitate concretă se reflectă echilibrat în pedeapsa de 2 luni închisoare, echivalentă minimului special redus ca efect al aplicării art. 3201 alin. 7 C.pr.pen.
Din această perspectivă, Curtea concluzionează că imperativul unei juste individualizări a pedepsei poate fi realizat, în speță, doar prin valorificarea efectivă, în beneficiul inculpatului I. F., a circumstanței atenuante judiciare anterior menționate.
Executarea efectivă a pedepsei finale de 1 an și 6 luni închisoare (stabilită ca urmare a legalei aplicări a dispozițiilor art. 83 C.pen. în raport de condamnarea ce constituie primul termen al recidivei) creează toate premisele atingerii scopului preventiv-educativ al pedepsei.
Sub aspectul laturii civile, constată netemeinicia criticii inițiale, formulată de Ministerul Public în motivele scrise de apel.
Stabilirea valorii prejudiciului infracțional neacoperit și a obligației exclusive a intimatului – inculpat de a proceda la acoperirea sa reflectă o legală aplicare a dispozițiilor art. 14 C.pr.pen. și a principiului disponibilității incident în această latură a procesului.
Partea civilă BCR a indicat valoarea certă a despăgubirilor solicitate în sumă de 5990,64 șei și 7,95 euro și a solicitat expres obligarea doar a inculpatului I. F. la repararea acestui prejudiciu.
În contextul manifestării exprese de voință a părții civile, era neutilă, prin urmare, o eventuală disjungere a laturii civile în vederea evaluării măsurii în care se impunea și obligarea altor persoane la plata despăgubirilor civile.
Apelul procurorului este însă fondat din perspectiva omisiunii instanței de fond de a face aplicarea dispozițiilor art. 348 C.pr.pen. privind desființarea înscrisurilor falsificate folosite de inculpat, respectiv adeverința de venit nr. 42/30.05.2011, fișa fiscală pentru veniturile obținute de inculpat în anul 2010 si carnetul de muncă . nr._.
În acest sens, se constată că prin hotărârea de condamnare din data de 04.04.2013, vizând, printre alții, și autorii faptelor de fals, tribunalul a anulat doar înscrisurile falsificate emise pe numele acestora din urmă, nu și a celor emise pe numele altor persoane. Prin urmare, o integrală rezolvare a laturii civile a cauzei reclamă aplicarea corespunzătoare a normei de procedură menționate și desființarea tuturor înscrisurilor ce contravin realității, urmând a se dispune modificarea corespunzătoare a sentinței exclusiv sub acest aspect.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 379 pct. 2 lit. a C.pr.pen., va admite apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul București, va desființa, în parte, sentința apelată și rejudecând, în fond:
În baza art. 348 C.p.p. va desființa înscrisurile falsificate folosite de inculpatul I. F., respectiv adeverința de venit nr. 42/30.05.2011, fișa fiscală pentru veniturile obținute de inculpat în anul 2010 si carnetul de muncă . nr._.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
În baza art. 192 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare în apel vor rămâne în sarcina statului, onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, în sumă de 200 lei, urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr. 415/23.05.2013 a Tribunalului București –Secția I Penală.
Desființează, în parte, sentința apelată și rejudecând, în fond:
În baza art. 348 C.p.p. desființează înscrisurile falsificate folosite de inculpatul I. F., respectiv adeverința de venit nr. 42/30.05.2011, fișa fiscală pentru veniturile obținute de inculpat în anul 2010 si carnetul de muncă . nr._.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului, onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, în sumă de 200 lei, urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiției.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru procuror și de la comunicare pentru inculpat.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.12.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
O. B. S. C.
GREFIER,
D. P.
Red./th.red.S.C.
2ex/13.01.2014
T.B.. – S I –jud.G.R
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr.... → |
|---|
