Infracţiuni la legea privind mărcile şi indicaţiile geografice. Legea 84/1998. Decizia nr. 651/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 651/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 651/2015
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.651
Ședința publică din data de 05.05.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. E. R.
JUDECĂTOR: P. V. A.
GREFIER: R. C. D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror D. F..
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelanta inculpată R. A. împotriva sentinței penale nr.872/11.12.2014 pronunțată de Judecătoria Sector 1 București în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa apelantei inculpate R. A., pentru care a răspuns apărător din oficiu, Justina G. cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosar, lipsa intimatelor părți civile L. SA, B. L. și T. P./Lauren reprezentată juridic de avocat ales cu împuternicire avocațială nr._/04.05.2015 depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:
Apărătorul din oficiu al apelantei inculpate, având cuvântul, solicită admiterea apelului și reducerea pedepsei, motivat de faptul că inculpata este la primul conflict cu legea penală, a recunoscut și a regretat săvârșirea infracțiunii.
Apărătorul ales al intimatei parte civilă T. P./Lauren, având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nemotivat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat, apreciind pedeapsa aplicată de instanța de fond ca fiind corect individualizată, raportat la circumstanțele personale ale inculpatei, care a mai fost sancționată anterior administrativ.
CURTEA,
Prin sentința penala nr. 872/11.12.2014 a Jud. Sectorului 1 București, s-a hotărât:
„În baza art. 90 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, republicată (a doua republicare), cu modificările și completările ulterioare (în varianta în vigoare la data pronunțării hotărârii), cu aplicarea art. 61 alin. (4) lit. b) din Codul penal, art. 5 alin. (1) din Codul penal și art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, condamnă pe inculpata R. A. (fiica lui S. P. și S. C., născută la data de 23.12.1953 în mun. București, sector 4, domiciliată în mun. București, .. 7, ., sector 3, posesoare a C.I. . nr._, CNP_) la pedeapsa amenzii penale constând în 120 de zile – amendă, suma corespunzătoare unei zile – amendă fiind de 30 de lei (inculpata urmând să execute pedeapsa amenzii penale în cuantum de 3.600 lei) pentru săvârșirea infracțiunii de „punere în circulație a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice ori similare”.
Atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 64 din Codul penal privind executarea pedepsei amenzii prin prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității, respectiv asupra posibilității înlocuirii zilelor – amendă cu un număr corespunzător de zile cu închisoarea.
In baza art. 112 alin. (1) lit. b) din Codul penal ia față de inculpată măsura de siguranță a confiscării speciale a bunurilor contrafăcute ridicate de organele de poliție și depuse la Poliția Sectorului 1 București – Camera de Corpuri Delicte conform dovezii . nr._/14.11.2012 (fila 141 din dosarul de urmărire penală).
În baza art. 397 alin. (1) din Codul de procedură penală rap. la art. 19 și urm. din Codul de procedură penală și art. 1357 și urm. din Codul civil, admite acțiunea civilă formulată de partea civilă L. SA, prin reprezentant S.C.A. T. & T., cu sediul în sector 5, București, .. 17 și obligă inculpata la plata sumei de 180 euro (60 euro prejudiciu material și 120 euro prejudiciu moral), în echivalent în lei la cursul BNR de la data plății.
În baza art. 397 alin. (1) din Codul de procedură penală rap. la art. 19 și urm. din Codul de procedură penală și art. 1357 și urm. din Codul civil, admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă B. L., prin reprezentant S.C.A. T. & T., cu sediul în sector 5, București, .. 17 și obligă inculpata la plata sumei de 1.000 euro (reprezentând 800 Euro daune materiale și 200 Euro daune morale), în echivalent în lei la cursul BNR de la data plății.
În baza art. 397 alin. (1) din Codul de procedură penală rap. la art. 19 și urm. din Codul de procedură penală și art. 1357 și urm. din Codul civil, admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă T. P./LAUREN, prin reprezentant S.C.A. T. & T., cu sediul în sector 5, București, .. 17 și obligă inculpata la plata sumei de 500 euro (reprezentând 300 Euro daune materiale și 200 Euro daune morale), în echivalent în lei la cursul BNR de la data plății.
Ia act că persoanele vătămate TOMMY HILFIGER ȘI MONCLER, ADIDAS AG prin mandatar ., cu sediul în București ..54B, ., sector 2, GUESS INC prin mandatar . sediul în sector 1, București, .. 35, . - titular al mărcii UNITED COLORS OF BENETTON, INDUSTRIA DE DISENO TEXTIL SA INDITEX SA - titular al mărcii BERSHKA, cu sediul în Ponzano Veneto, Via Villa Minelli, nr. 1 I-_, Italia, CAMAIEU INTERNATIONAL - titular al mărcii CAMAIEU, cu sediul în Roubaix, Avenue Brame, nr. F_, Cod postal 211, Franța, nu se constituie părți civile în procesul penal.
În baza art. 274 alin. (1) din Codul de procedură penală, obligă inculpata la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.”
S-a retinut ca prin Rechizitoriul nr. 7629/P/2013 din data de 19.05.2014 emis de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 29.05.2014 sub nr._, a fost trimisă în judecată inculpata R. A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de „punere în circulație a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare”, faptă prevăzută în art. 90 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 republicată, cu aplicarea art. 5 din Codul penal.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut următoarea situație de fapt: la data de 09.11.2012, inculpata R. A., în calitate de administrator al S.C. HIDROPASS AGREMENT S.R.L., la punctual de lucru al societății situat în București, ., Pavilionul H - Expo Market Herăstrău, standuri 95A și 95C, sector 1, a expus spre vânzare articole vestimentare care purtau mărci identice cu mărcile înregistrate: ADIDAS, RALPH LAUREN, TOMMY HIFINGER, B., BERSKA, UNITED COLORS OF BENETTON, P., L., MONCLER, GUESS, CAMAIEU, astfel cum au fost detaliate în cuprinsul procesului verbal de inventariere.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarație inculpat, proces verbal de constatare, proces verbal de inventariere, declarație învinuit R. A., declarație olografă R. A., copii note intrare recepție, facturi fiscale și chitanțe aferente, copie certificat de înregistrare S.C. HIDROPASS AGREMENT S.R.L., copie contracte închiriere spații comerciale folosite și acte adiționale, act constitutiv ., act adițional, contract cesiune părți sociale, adresa OSIM nr._/04.12.2013, adrese T.&T. nr.3367/29.05.2013, nr. 3368/29.05.2013, nr.4540/11.07.2013, nr.3074/16.05.2013, adresa nr.76/25.03.2013 a Ratza&Ratza, adresă . nr.156/21.02.2014, adresa nr.348/28.01.2014 a . depunere camera corpuri delicte, procese verbale cerificare ORC a societăților vânzătoare și anexe, raport constatare tehnico-științifică, 5 facturi fiscale în original, proces verbal probe de scris.
La primirea dosarului, judecătorul de cameră preliminară s-a conformat dispozițiilor art. 344 din Codul de procedură penală, iar ulterior, prin încheierea de cameră preliminară din data de 28.08.2014, în baza art. 346 alin. (2) din Codul de procedură penală s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 7629/P/2013 din data de 19.05.2014 emis de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București privind pe inculpata R. A., trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de „punere în circulație a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare”, faptă prevăzută în 90 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 republicată, cu aplicarea art. 5 din Codul penal. În baza aceluiași text de lege s-a constatat legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpata R. A..
Persoanele vătămate, titularii mărcilor înregistrate ADIDAS, RALPH LAUREN, TOMMY HIFINGER, B., BERSKA, UNITED COLORS OF BENETTON, P., L., MONCLER, GUESS, CAMAIEU au fost citate în cursul judecății cu mențiunea că se pot constitui părți civile până la începerea cercetării judecătorești, iar în cazul în care se constituie părți civile, cu mențiunea că, potrivit art. 20 alin. (2) din Codul de procedură penală, au obligativitatea să indice, în scris, natura și întinderea pretențiilor, motivele și a probele pe care se întemeiază acestea, sub sancțiunea prevăzută în art. 20 alin. (4) din Codul de procedură penală.
În fața instanței de judecată au depus cerere de constituire parte civilă doar B. L. și T. P./LAUREN CO L.P., ambele prin mandatar cu procură specială S.C.A. T. & T., solicitând totodată introducerea în cauză a S.C. HIDROPASS AGREMENT S.R.L. în calitate de parte responsabilă civilmente. Astfel, B. L. s-a constituit parte civilă cu suma totală de 2.400 Euro (800 Euro prejudiciu material și 200 Euro prejudiciu moral), iar T. P./LAUREN CO L.P. s-a constituit parte civilă cu suma totală de 900 Euro (300 Euro prejudiciu material și 600 Euro prejudiciu moral).
De asemenea, la solicitarea instanței de judecată, S.C.A. T. & T. a depus la dosar procurile de reprezentare în cursul urmăririi penale a societăților Tommy Hilfiger LLC și L. S.A. Totodată, prin aceeași adresă s-a arătat că nu dețin o procură din partea MONCLER, însă din corespondența purtată pe alte cazuri similare, s-a arătat că acest titular de marcă nu urmărește cazurile în care sunt reținute numere mici de produse cum este prezentul caz.
S.C. GUESS ? IP HOLDER L.P., prin mandatar autorizat ROMINVENT S.A., titularul mărcilor GUESS nu este interesat să devină parte în acest proces deoarece în prezenta cauză au fost reținute doar 2 produse marca GUESS.
De asemenea, FRISCH & PARTNERS S.R.L. a depus la dosar procura specială de reprezentare a titularului de marcă ADIDAS.
În cauză s-a procedat și la citarea în calitate de parte responsabilă civilmente a S.C. HIDROPASS AGREMENT S.R.L., introdusă în această calitate la solicitarea părților civile.
În cursul cercetării judecătorești, după ce i s-au adus la cunoștință inculpatei drepturile prevăzute în art. 374 alin. (4), art. 375 și art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, aceasta a solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate, declarația acestuia de recunoaștere în totalitate a faptei reținute prin rechizitoriu fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei. Prin aceeași declarație, inculpata și-a dat acordul de prestare a muncii neremunerate în folosul comunității în situația în acre se va dispune această obligație și totodată a precizat că nu recunoaște prejudiciile solicitate de către părțile civile. Instanța a admis astfel cererea formulată de către inculpată de judecare a cauzei potrivit procedurii simplificate.
Inculpata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere, depunând la dosar în original cuponul său de pensie pe luna octombrie 2014, Decizia medicală asupra capacității de muncă nr. 2332/22.07.2013, bilete de externare și scrisori medicale emise pe numele său, și în copie acte medicale emise pe numele soțului său, R. C..
La dosar a fost depusă, la solicitarea din oficiu a instanței, fișa de cazier judiciar a inculpatei actualizată.
Analizând ansamblul probator administrat în cauză în faza de urmărire penală, prin prisma acuzațiilor și a apărărilor formulate și a dispozițiilor legale în materie, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 09.11.2012, inculpata R. A., în calitate de administrator al S.C. HIDROPASS AGREMENT S.R.L., la punctual de lucru al societății situat în București, ., Pavilionul H - Expo Market Herăstrău, standuri 95A și 95C, sector 1, a expus spre vânzare articole vestimentare care purtau mărci identice cu mărcile înregistrate: ADIDAS, RALPH LAUREN, TOMMY HIFINGER, B., BERSKA, UNITED COLORS OF BENETTON, P., L., MONCLER, GUESS, CAMAIEU, astfel cum au fost detaliate în cuprinsul procesului verbal de inventariere.
Această situație de fapt este reținută pe baza următoarelor probe administrate în faza de urmărire penală: declarație inculpat, proces verbal de constatare, proces verbal de inventariere, declarație învinuit R. A., declarație olografă R. A., copii note intrare recepție, facturi fiscale și chitanțe aferente, copie certificat de înregistrare S.C. HIDROPASS AGREMENT S.R.L., copie contracte închiriere spații comerciale folosite și acte adiționale, act constitutiv ., act adițional, contract cesiune părți sociale, adresa OSIM nr._/04.12.2013, adrese T.&T. nr.3367/29.05.2013, nr. 3368/29.05.2013, nr.4540/11.07.2013, nr.3074/16.05.2013, adresa nr.76/25.03.2013 a Ratza&Ratza, adresă . nr.156/21.02.2014, adresa nr.348/28.01.2014 a . depunere camera corpuri delicte, procese verbale cerificare ORC a societăților vânzătoare și anexe, raport constatare tehnico-științifică, 5 facturi fiscale în original, proces verbal probe de scris.
Astfel, din procesul verbal de constatare a infracțiunii din data de 09.11.2012, rezultă că în urma activității de verificare la punctul de lucru al societății situat în București, ., Pavilionul H - Expo Market Herăstrău, standuri 95A și 95C, sector 1, au fost identificate mai multe articole de vestimentație, expuse la vânzare, ce aveau inscripționate însemne aparținând mărcilor ADIDAS, RALPH LAUREN, TOMMY HIFINGER, B., BERSKA, UNITED COLORS OF BENETTON, P., L., MONCLER, GUESS, CAMAIEU, produse despre care inculpata a declarat la acel moment că au fost achiziționate din Complexul Comercial „Dragonul R.”. Cu ocazia inventarierii produselor de marcă înregistrate, activitate materializată în „procesul verbal de inventariere la ., complex comercial H, stand 95A și 95B, data 09.11.2012”, s-a constatat expunerea spre vânzare a următoarele produse de marcă: CAMAIEU – 3 rochii; TOMMY HIFINGER – 4 tricouri, 2 cămăși și 4 pulovere; UNITED COLORS OF BENETTON – 7 tricouri; MONCLER – 3 tricouri; BERSKA – 3 rochii; B. – 4 tricouri, 9 cămăși și o geacă; P. – o cămașă și 5 tricouri; L. – un tricou; ADIDAS – o geantă; GUESS – 2 tricouri.
Din adresa nr._/04.12.2013 emisă de Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci (O.S.I.M.) a rezultat că mărcile identificate mai sus, la data săvârșirii infracțiunii, erau mărci protejate pe teritoriul României. Aceste aspecte sunt confirmate și de către reprezentanții titularilor de marcă, astfel cum rezultă din adresele emise de S.C.A. T. & T., S.C. ROMINEVT S.A., S.C. FRISCH & PARTNERS S.R.L., depuse la dosarul de urmărire penală.
De asemenea, prin adresele nr. 3368/29.05.2013, nr. 4540/11.07.2013 și nr. 3074/16.05.2013, S.C.A. T. & T., mandatar al L. SA, B. L. și T. P. / LAUREN CO L.P., a arătat faptul că toate produsele identificate la data de 09.11.2012 la punctul de lucru al S.C. HIDROPASS AGREMENT S.R.L., respectiv L. – un tricou, B. – 4 tricouri, 9 cămăși și o geacă; P. – o cămașă și 5 tricouri, sunt produse contrafăcute întrucât poartă fără drept semne identice cu mărcile protejate deținute de către aceste trei entități economice, iar acestea nu au fost produse și comercializate cu acordul titularilor de marcă sau de către o persoană fizică sau juridică având autorizarea companiei în calitate de titular al mărcilor menționate.
De asemenea, prin adresa nr. 156/21.02.2014, S.C. FRISCH & PARTNERS S.R.L., mandatar al ADIDAS AG, a arătat că geanta purtând marca Adidas identificată la data de 09.11.2012 la punctul de lucru al S.C. HIDROPASS AGREMENT S.R.L. este contrafăcută din cauza nerespectării standardelor de ambalare, etichetare (poziționarea incorectă a etichetelor), și reprezentare a mărcii, nefiind pusă în circulație de către ADIDAS AG sau cu acorudl acestuia.
Referitor la declarația inițială a inculpatei în care aceasta, deși a recunoscut că acele produse erau expuse spre vânzare la punctul de lucru al societății pe care o administra, fiind cumpărate din Complexul Comercial „Dragonul R.” și nu de la vreun reprezentant oficial al titularilor de marcă, a afirmat că nu cunoștea că sunt produse contrafăcute, instanța reține că această ultimă afirmație nu este verosimilă din următoarele considerente:
Inculpata a mai fost sancționată administrativ pentru punerea în circulație de produse contrafăcute ca urmare a controlului efectuat de către organele de poliție la aceeași societate comercială în urmă cu nouă luni față de momentul efectuării verificării care face obiectul prezentul dosar și ca atare cunoștea posibilitatea ca furnizorii de la care se aproviziona să-i pună la dispoziție produse contrafăcute.
Mai mult decât atât, instanța reține că este un aspect de notorietate în rândul comercianților de articole vestimentare, cum este și cazul inculpatei, că mărcile identificate ca fiind expuse spre vânzare se vând însoțite de certificate de autenticitate și la prețuri cu mult peste cel cu care inculpata ar fi achiziționat acele produse și cum mult peste prețul pe care inculpata îl avea afișat pentru acele produse.
În final, instanța reține că inculpata a recunoscut în totalitate, în fața instanței de judecată, săvârșirea faptei astfel cum a fost descrisă de către procuror prin rechizitoriu, deci inclusiv sub aspectul formei de vinovăție.
Din ansamblul probator mai sus menționat instanța reține că rezultă în mod indubitabil săvârșirea de către inculpată a infracțiunii reținute în sarcina sa.
În drept, fapta inculpatei R. A. constând în aceea că la data de 09.11.2012, inculpata R. A., în calitate de administrator al S.C. HIDROPASS AGREMENT S.R.L., la punctual de lucru al societății situat în București, ., Pavilionul H - Expo Market Herăstrău, standuri 95A și 95C, sector 1, a expus spre vânzare articole vestimentare care purtau mărci identice cu mărcile înregistrate: ADIDAS, RALPH LAUREN, TOMMY HIFINGER, B., BERSKA, UNITED COLORS OF BENETTON, P., L., MONCLER, GUESS, CAMAIEU, astfel cum au fost detaliate în cuprinsul procesului verbal de inventariere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „punere în circulație a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare”, faptă prevăzută în art. 90 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 republicată, cu aplicarea art. 5 din Codul penal.
Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța constată că în cauză s-au constituit părți civile doar L. S.A. – prin mandatar S.C.A T. & T. (în faza de urmărire penală, cu suma de 180 de Euro din care 60 de Euro prejudiciu material și 120 de Euro prejudiciu moral), B. L. prin același mandatar (cu suma totală de 2.400 Euro – din care 800 Euro prejudiciu material și 200 Euro prejudiciu moral) și T. P./LAUREN CO L.P. – prin același mandatar (cu suma totală de 900 Euro - din care 300 Euro prejudiciu material și 600 Euro prejudiciu moral).
Acești titulari ai mărcilor înregistrate au arătat, în ceea ce privește prejudiciul material, că în lipsa unor facturi relevante, pe baza cărora să se poată stabili cu ce preț au fost achiziționate (de către inculpată) produsele purtând mărcile titularilor de marcă, acesta a fost calculat avându-se în vedere valoarea medie a unui produs original purtând aceste mărci. Prin urmare, prejudiciul material este dat de pierderea câștigului suferit de persoanele vătămate, respectiv contravaloarea unui număr de produse necomercializate, egal cu numărul de produse contrafăcute purtând mărcile protejate, comercializate de către inculpată. S-a arătat că prețul mediu pentru un articol original de îmbrăcăminte B., respectiv P. este de 50 de Euro. În ceea ce privește prejudiciul moral, s-a arătat că acesta a fost calculat având în vedere imaginea de care se bucură aceste mărci pe piața produselor, imagine asupra căreia se aduce atingere prin actele repetate de contrafacere. Totodată, s-a solicitat să se aibă în vedere prevederiel art. 14 alin. (1) și (2) din O.u.G. nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială și precum și dispozițiile art. 139 alin. (2) lit. b indice 2) din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe din care rezultă că instanța poate acorda ca despăgubiri morale chiar triplul sumelor reprezentând prejudiciul cauzat prin fapta ilicită).
Analizând cererile de constituire parte civilă și actele dosarului, instanța apreciază că sumele solicitate cu titlu de prejudiciu material sunt justificate, urmând să le admită în totalitate; de asemenea este justificat prejudiciul moral solicitat de L. SA, însă nu este justificat în totalitate prejudiciul moral solicitat de B. L. și T. P./LAUREN CO L.P., urmând ca instanța să admită doar în parte sub acest aspect acțiunea civilă exercitată de către aceste părți civile.
Astfel, instanța reține că prejudiciul este definit în teoria generală a dreptului ca fiind consecința negativă suferită de titularul unui drept subiectiv ca urmare a încălcării acestui drept. În cazul infracțiunii analizate, pentru a stabili dacă o faptă concretă a produs sau nu un prejudiciu, trebuie stabilit în primul rând dacă există un drept la marcă recunoscut titularului, iar în al doilea rând, este necesar să se constate dacă fapta comisă a produs o consecință negativă titularului dreptului mărcii înregistrate, mai exact dacă i-a fost încălcat dreptul de utilizare exclusivă a mărcii în activitatea comercială.
În privința primului aspect, respectiv verificarea existenței dreptului la marcă, nu există niciun fel de dificultate, fiind suficient să se constate că titularii menționați mai sus au înregistrate mărcile enumerate mai sus pe numele lor, astfel cum rezultă din adresa emisă de către O.S.I.M. Mai mult decât atât, aceste mărci fac parte din categoria mărcilor notorii.
Cât privește aprecierea încălcării dreptului la marcă, trebuie făcută distincția între punerea în circulație a unui produs purtând o marcă identică, pentru produse identice cu cele pentru care marca a fost înregistrată, pe de o parte și punerea în circulație a unui produs purtând o marc similară, pentru produse identice sau similare. Distincția este esențială, întrucât legea califică aceste două categorii de fapte drept încălcări ale dreptului la marcă, dar această apreciere este supusă unor condiții diferite. Astfel, în primul caz dreptul exclusiv la marcă este încălcat și titularul său prejudiciat prin simpla utilizare a unui semn identic cu marca înregistrată, pe produse identice. Titularul pierde astfel posibilitatea de a-și marca și individualiza exclusiv propriile produse în circuitul comercial cu semnul ce i-a fost recunoscut ca marcă înregistrată, iar produsele sale îți pierd distinctivitatea de vreme ce pe piață între produsele autentice și cele contrafăcute există identitate atât sub aspectul semnului mărcii, cât și al categoriei de produse. Art. 36 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 84/1998 republicată califică drept încălcare a dreptului la marcă utilizarea unui semn identic cu o marcă înregistrată, pentru produse identice.
Instanța reține astfel că odată dovedită fapta de încălcare a dreptului la marcă (cum s-a arătat de altfel în considerentele privind latura penală a cauzei), prin forța lucrurilor, se asigură și dovada prejudicierii titularului, pentru că orice încălcare a dreptului la marcă prin punerea în circulație de produse purtând o marcă identică cu o marcă înregistrată, pentru produse identice, este întotdeauna păgubitoare pentru titular. Dovada care trebuie făcută în plus și în mod distinct în acest caz, este cea a întinderii prejudiciului și nu a existenței sale.
Pentru determinarea cuantumului prejudiciului suferit de titularii mărcilor înregistrate, instanța va lua în calcul în primul rând consecințele negative suferite de aceștia prin degradarea valorii mărcilor și afectarea prestigiului titularilor ca urmare a faptului că inculpata a pus în circulație produse contrafăcute, inferioare sub aspect calitativ și ca design, și la prețuri mai mici comparativ cu cele ale produselor originale. În acest sens, instanța apreciază că titularilor de marcă înregistrată, prin fapta culpabilă a inculpatei, li s-a cauzat un prejudiciu moral pe care instanța îl apreciază la suma de 200 de Euro pentru fiecare parte civilă (indiferente de numărul articolelor expuse spre vânzare, Cu toate acestea, în cazul părții civile L. S.A., instanța va obliga inculpata la plata sumei de 120 Euro, în limita cu care această parte s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În al doilea rând, instanța constată că prin punerea în circulație de produse contrafăcute, inculpata a procedat la exploatarea ilicită a mărcilor înregistrate B., P. și L. în activitatea comercială desfășurată prin încălcarea drepturilor exclusive ale titularilor, existând astfel posibilitatea obținerii de beneficii materiale. Faptul că titularii acestor mărci nu au investit resurse materiale pentru confecționarea produselor contrafăcute, toate materialele fiind, în mod evident, furnizate de alte persoane decât titularii mărcilor înregistrate, faptul că nu au înregistrat cheltuieli de producție, întrucât nu le-au confecționat ei nu prezintă relevanță în cauză din următoarele considerente:
Marca, înțeleasă ca semn susceptibil de reprezentare grafică care are rolul de a deosebi produsele sau serviciile unui comerciant de cele ale celorlalți comercianți, odată înregistrată, conferă titularului său un drept exclusiv de utilizare în activitatea comercială (art. 36 alin. (1) din Legea nr. 84/1998 republicată).
Dreptul la marcă este un drept absolut, opozabil oricărei persoane, fiecare individ având obligația general-negativă de a se abține de la orice manifestare prin care s-ar putea aduce o încălcare dreptului; este un drept temporar dar cu vocație de perpetuitate; este un drept patrimonial, marca având o valoare economică, atât intrinsecă dar și prin raportare la fondul de comerț căruia îi este afectată. În legătură cu acest ultim aspect, instanța reține că fondul de comerț, înțeles ca ansamblul bunurilor mobile sau imobile, corporale sau incorporale, pe care comerciantul le afectează desfășurării unei activități comerciale, are drept obiectiv fundamental obținerea de profit. Prin urmare, orice atingere adusă fondului de comerț privit în ansamblu ori a unuia dintre elementele sale este de natură să-l prejudicieze pe titular prin împiedicarea sau îngreunarea atingerii scopului său de a deține profit. Pentru determinarea consecințelor produse de încălcarea dreptului la marcă trebuie să se țină seama în primul rând de un raționament juridic simplu, și anume: orice încălcare a unui drept subiectiv civil (așa cum este și dreptul la marcă) prejudiciază întotdeauna pe titularul său. În al doilea rând trebuie analizate principalele funcții pe care mărcile le îndeplinesc în activitatea comercială și consecințele pe care încălcarea dreptului la marcă le produce din această perspectivă:
- funcția de diferențiere a produselor sau serviciilor care are rolul de a indica originea acestora, adică proveniența lor dintr-un anumit fond de comerț. Produsele contrafăcute ascund adevărata origine de proveniență indiferent dacă se cunoaște că ele sunt sau nu contrafăcute;
- funcția de garanție a calității care are rolul de a asigura standardul de calitate al produselor acelei mărci pe piață, standard care, plasând produsul respectiv într-o ierarhie a pieței, conferă mărcii respective valoare, prestigiu. Produsele contrafăcute contribuie la discreditarea și degradarea mărcii prin diminuarea valorii mărcii și afectarea imaginii comerciantului, întrucât sub aspect calitativ acestea pot fi inferioare comparativ cu produsele originale;
- funcția de reclamă care are rolul de atragere a clientelei spre produsele mărcii respective și spre comercianții care oferă consumatorilor aceste produse. Atracția conferită de prestigiul sau notorietatea mărcii duce la vânzarea produselor chiar dacă în cele din urmă clientul constată că aceste produse sunt contrafăcute (spre exemplu, achiziționarea unui ceas marca Rolex cu câteva sute de euro de către un client care cunoaște că nu este vorba de un produs original, se explică prin faptul că în acest fel consumatorului i se înlesnește accesul la prestigiul, reputația, notorietatea mărcii respective, la care altfel nu ar fi avut acces).
Una dintre explicațiile date proliferării contrafacerii este aceea că mărcile de prestigiu (căci numai acestea sunt contrafăcute) sunt dorite de consumatori pentru „virtuțile” pe care le sugerează și care le-au adus celebritatea (lux, eleganță, exactitate, eficiență, siguranță, fiabilitate etc.) indiferent de calitatea reală a produselor pe care sunt aplicate, „virtuți” cu care clienții vor să se legitimeze.
În cauză fiind vorba astfel de un drept exclusiv de utilizare în activitatea comercială a mărcilor de către titularii de marcă, inculpata (indiferent de unde achiziționa produsele purtătoare de marcă înregistrată, indiferent dacă părțile civile ar fi investit sau nu resurse materiale și indiferente dacă inculpata a comercializat sau nu mai departe aceste produse către clienți), avea obligația să plătească titularului de marcă o redevență rezonabilă. În cazul neachitării acestor redevențe, titularilor de marcă le este produs un prejudiciu material.
Astfel, potrivit art. 37 pct. 1 ultima teză din Acordul din 15 aprilei 1994 privind aspectele drepturilor de proprietate intelectuala legate de comerț (TRIPS), „membrii vor dispune ca, după momentul la care această persoană va fi primit un aviz prin care a fost informată în mod suficient că schema de configurație este reprodusă în mod ilicit, aceasta va putea îndeplini oricare din actele vizate cu privire la stocurile de care dispune sau pe care le-a comandat înainte de acest moment, dar va putea fi obligată să plătească deținătorului dreptului o sumă echivalentă cu o redevență rezonabilă cum ar fi cea care ar fi exigibilă în cadrul unei licențe negociate în mod liber pentru o astfel de schemă de configurație”.
În același sens, conform art. 14 alin. (2) din O.U.G. nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială, cu modificările și completările ulterioare, la stabilirea daunelor-interese, instanța judecătorească va lua în considerare:
a) toate aspectele corespunzătoare, cum ar fi consecințele economice negative, în special, pierderea câștigului suferita de partea vătămată, beneficiile realizate în mod injust de către persoana care a încălcat un drept de proprietate industrială protejat și, după caz, elemente, altele decât factorii economici, cum ar fi prejudiciul moral cauzat titularului dreptului încălcat; sau
b) cu titlu de alternativă, atunci când este cazul, fixarea unei sume forfetare pentru daunele-interese, pe baza unor elemente cum ar fi cel puțin suma redevențelor sau valoarea drepturilor care ar fi fost datorate, dacă persoana care a încălcat un drept de proprietate industrială protejat ar fi cerut autorizația de a utiliza dreptul de proprietate în cauză.
În consecință, instanța reține că titularilor mărcilor înregistrate li s-a cauzat prin fapta ilicită a inculpatei și un prejudiciu material, calculat la prețul mediu de 60 de Euro în cazul L. și la prețul mediu de 50 Euro în cazul B. și P. pentru fiecare articol de îmbrăcăminte contrafăcut expus spre vânzare, astfel cum rezultă din procesul verbal de inventariere întocmit la data constatării săvârșirii infracțiunii. Referitor la aspectul că părțile civile nu au depus înscrisuri în acest sens pentru a dovedi aceste prețuri medii, instanța reține aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 100 alin. (4) lit. c) din Codul de procedură penală din interpretarea căruia rezultă că nu este necesară proba faptelor notorii. Or, aceste prețuri de comercializare de către părțile civile sunt de notorietate (rezultând din site-urile oficiale ale părților civile de pe Internet).
Având în vedere considerentele menționate mai sus, instanța constată îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie prevăzută în art. 1357 din Codul civil (aplicabil în cauză în raport de data săvârșirii infracțiunii), respectiv existența faptei ilicite (infracțiunea dedusă judecății), existența prejudiciului cert și nereparat cauzat părților civile, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul creat, vinovăția sub forma intenției directe.
În ceea ce privește răspunderea delictuală pentru fapta prepusului a S.C. HIDROPASS AGREMENT S.R.L., instanța reține că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 1373 din Codul civil. Astfel, deși expunerea de către inculpată spre vânzare a produselor contrafăcute s-a făcut la punctul de lucru al acestei societăți comerciale, inculpata a acționat în nume propriu și nu în calitate de prepus al societății comerciale (inculpata fiind asociat si administrator al societății comerciale). În caz contrar, ar fi trebuit angajată răspunderea penală a persoanei juridice (și pe bază de consecință răspunderea civilă delictuală proprie – independentă și autonomă față de răspunderea delictuală a prepusului) și nu doar răspunderea delictuală a persoanei juridice – în calitate de comitent, însă instanța nu a fost sesizată prin rechizitoriu cu fapta penală comisă de această persoană juridică.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, inculpata R. A., pentru motivele consemnate in partea introductiva.
Apelul este nefondat.
La individualizarea pedepsei, prima instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 din Codul penal, neexistând nici un motiv temeinic reindividualizare a pedepsei.
Astfel, gradul mediu de pericol social al faptei săvârșite, rezidă din multitudinea de mărci protejate care au fost folosite la săvârșirea infracțiunii, dar și numărul mic de produse contrafăcute expuse spre vânzare din fiecare marcă în parte. Totodată, instanța a avut în vedere persoana inculpatei, respectiv faptul că inculpata este la prima încălcare a legii penale, nefiind cunoscută cu antecedente penale – așa cum reiese din fișa de cazier judiciar, chiar dacă are aplicată anterior o sancțiune cu caracter administrativ pentru săvârșirea unei fapte similare, faptul că are un venit din care să-și asigure existența și o familie organizată, precum și atitudinea sinceră, constantă, a inculpatei pe parcursul procesului penal.
In mod legal si temeinic, s-a reținut că în cauză nu sunt incidente circumstanțe legale sau judiciare atenuante de natură să atragă reducerea limitelor de pedeapsă, cu exceptia incidenței prevederilor art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală privind reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă în cazul stabilirii unei pedepse cu amenda penală.
Astfel, scopul pedepsei poate fi atins și prin aplicarea unei pedepse cu amenda puțin spre minimul special prevăzut de lege, astfel cum acesta este redus cu o pătrime prin aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, de natură să asigure atingerea scopurilor preventiv-educative și sancționatorii ale pedepsei.
Suma de 30 de lei corespunzătoare unei zile –amendă a fost stabilită, în conformitate cu prevederile art. 61 alin. (3) teza a II-a din Codul penal, prin raportare la posibilitățile materiale ale inculpatei, pensia acesteia fiind de 776 lei lunar, precum și prin raportare la problemele sale medicale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.421 pct. 1 lit. b NCPP respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta-inculpată R. A., împotriva sentinței penale nr. 872/11.12.2014 a Jud. Sectorului 1 București.
În baza art. 275 al. 2 NCPP obligă apelanta la 300 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpat, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.05.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. E. R. P. V.-A.
GREFIER,
R. C. D.
Red. V.A.P..
Dact.G.P.
5 ex.
Red. M.M. O. – Judecătoria Sectorului 1 București - Secția Penală
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 1591/2014.... | Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006.... → |
|---|
