Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006. Decizia nr. 681/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 681/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-05-2015 în dosarul nr. 681/2015
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 681/A
Ședința publică din 6 mai 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – T. G.
JUDECĂTOR – M. M. A.
GREFIER – S. V.-V.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror A. C..
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect apelurile declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA SLOBOZIA și partea civilă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, împotriva sentinței penale nr. 1088/08.10.2014, pronunțată de Judecătoria Slobozia, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-inculpat C. M., personal și asistat de avocat din oficiu H. P., în baza delegației nr._/2015, aflată la dosarul cauzei la fila nr. 20, și de avocat ales Z. S. Mihala, în baza împuternicirii avocațiale nr._/2015, pe care o depune la dosarul cauzei, lipsind apelanta-parte civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Regională a Finanțelor Publice Ploiești.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință car învederează faptul că, la data de 20.04.2015, apelanta-parte civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Regională a Finanțelor Publice Ploiești a depus la dosarul cauzei o cerere de apel formulată în scris.
Curtea, în temeiul art. 420 alin. 11 rap. la art. 372 alin. 1 C.p.p., procedează la verificarea identității intimatului-inculpat C. M., acesta prezentând CI . nr._.
Totodată, constată încetată delegația apărătorului din oficiu al intimatului-inculpat, prin prezentarea apărătorului ales al acestuia și acordă onorariu parțial în cuantum de 75 de lei.
La interpelarea Curții, intimatul-inculpat învederează faptul că își menține declarația dată la prima instanță și nu dorește să dea o altă declarație.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelurilor declarate.
Reprezentantul Ministerului Public, pe propriul apel, pune concluzii de admitere, solicitând majorarea pedepsei aplicată inculpatului pentru infracțiunea de contrabandă de la 1 an și 4 luni, minim special, urmare a procedurii simplificate și menținerea suspendarea condiționată a executării pedepsei, raportat la fapta săvârșită, numărul mare de pachete de țigarete ce au făcut obiectul contrabandei, peste 600, desfășurarea activității infracționale ca și o veritabilă afacere, sumele de bani rezultate din activitatea infracțională, dar și existența acelui registru în care se menționau sumele de bani ce urmau a fi primite de acesta urmare a vânzării țigaretelor.
Apreciază că apelul este întemeiat pe un aspect al laturii civile pe care îl invocă, respectiv plata de către inculpat a accesoriilor prejudiciului astfel cum acesta a fost solicitat încă din faza de urmărire penală de către partea civilă ANAF, pentru perioada aprilie 2013 – 9 iulie 2013, elocventă fiind fila nr. 25 din dosarul de urmărire penală, chiar dacă inculpatul a achitat în întregime prejudiciul cauzat.
Cu privire la apelul declarat de partea civilă ANAF, învederează faptul că acesta este tardiv declarat, la fila nr. 46 din dosarul de fond, există comunicarea minutei din 21.10.2014, fiind primită sub semnătura funcționarului de la ANAF. De asemenea la fila nr. 50, există comunicarea către ANAF a hotărârii redactate, aceasta fiind primită sub semnătura funcționarului de la ANAF, la 20.03.2015. Raportat la data la care a fost declarat, respectiv 09.04.2015, se constată că acesta a fost tardiv declarat.
Apărătorul ales al intimatului-inculpat C. M., pe apelul ANAF, în temeiul art. 421 alin. 1 lit. a C.p.p., pune concluzii de respingere ca tardiv formulat, învederând faptul că dovada de comunicare a extrasului minutei sentinței penale nr. 1088/2014, a fost comunicată la 21.10.2014. Raportat la această dată, curgea termenul de declarare a apelului, de 10 zile. Faptul că parte civilă invocă aspecte de reorganizare și de restructurare nu este un considerente ce trebuie avut în vedere, mai ales în condițiile în care aceasta nu a solicitat repunerea în termen, neaducând dovezi în acest sens.
Cu privire la apelul declarat de parchet, în temeiul art. 421 alin. 1 lit. b C.p.p., pune concluzii de respingere ca nefundat, învederând faptul că hotărârea atacată este legală și temeinică. Cu privire la solicitarea de majorare a pedepsei, raportat la înscrisurile depuse la instanța de fond dar și în faza de urmărire penală, învederează faptul că aceasta este corect stabilită, având în vedere faptul că inculpatul a înțeles să se prevaleze de dispozițiile art. 396 alin. 10 rap. la art. 374 și 375 C.p.p. Inculpatul a avut pe tot parcursului procesului penal o atitudine sinceră, recunoscând faptele reținute în sarcina lui. Nu i poate imputa faptul că a precizat că acele țigarete le-a folosit în interes personal cât și pentru a le comercializa pentru a obține o sursă suplimentară de venit.
Solicită să se aibă în vedere faptul că inculpatul nu are antecedente penale, scopul pedepsei putând fi atins și prin suspendare condiționată a pedepsei.
Pedeapsa aplicată este rezultatul aprecierii dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.p.p. Inculpatul a avut o atitudine de regret și de conștientizare a faptei, supunându-se tuturor rigorilor impuse de organele judiciare.
Totodată, solicită să se aibă în vedere circumstanțele personale ale inculpatului. În prezent, acesta desfășoară o activitate autorizată, are o familie, este căsătorit și are 2 copii în întreținere. Cu privire la situația familială, pe lângă eforturile de reintegrare și de acoperire a prejudiciului, învederează faptul că inculpatul își susține familia prin desfășurarea acestei activități legale.
Cu privire la latura civilă, solicită să se aibă în vedere că Direcția Regională C., la momentul constituirii de parte civilă, a prezentat sumele acceptate și plătite de inculpat. Suma a achitată încă din faza de urmărire penală, partea civilă nemaifăcând solicitări de actualizare a acesteia.
Există suficiente temeiuri pentru a aprecia hotărârea legală și temeinică.
Solicită să i se dea inculpatului posibilitatea de a dovedi că s-a îndreptat și că își va respecta obligațiile impuse, prin menținerea pedepsei aplicate dar și a modalității de executare, respectiv suspendarea condiționată a pedepsei în baza art. 81-82 CP 1968.
Intimatul-inculpat C. M., având ultimul cuvânt, în temeiul art. 420 alin. 7 C.p.p., învederează faptul că regretă fapta săvârșită, arătând că aceasta îl va urmări toată viața.
CURTEA,
Deliberând asupra apelurilor penale de față:
Prin sentința penală nr.1088 pronunțată de Judecătoria Slobozia la data de 08.10.2014 în baza art. 396 alin. 2 C.p.p. rap. la art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 41 alin. 2 CP 1968, și art. 396 alin. 10 C.p.p., cu aplic. art. 5 C.p., a fost condamnat inculpatul C. M., zis „M.”, la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii asimilate infracțiunii de contrabandă, respectiv colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia.
În baza art. 71 CP 1968 s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza finală si lit. b CP 1968, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea în întregime sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 81 CP 1968s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani și 4 luni, termen de încercare stabilit in condițiile art. 82 CP 1968.
În temeiul art. 71 alin. 5 CP 1968s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În temeiul art. 359 C.p.p. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83 si 84 CP 1968, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 88 CP 1968, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului C. M. perioada reținerii de 24 de ore din data de 24.04.2013.
Cu privire la latura civilă, s-a luat act că inculpatul a achitat integral prejudiciul de 3920 de lei, sumă cu care Ministerul Finanțelor Publice prin ANAF – ANV – Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C. s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 549 indice 1 alin. 3 lit. b C.p.p. rap. la art. 112 alin. 1 lit. f C.p. s-a dispus confiscarea de la inculpatul C. M., în folosul statului, a țigaretelor enumerate în dovada . nr._ din data de 02.06.2013 (fila 248, dosar urmărire penală).
În baza art. 249 C.p.p. s-a menținut măsura sechestrului asigurător instituită asupra sumelor de 50 de euro, respectiv 540 de lei, depuse la CEC Bank – Sucursala Slobozia, conform recipisei de consemnare . nr._/13.06.2013, respectiv . nr._/13.06.2013.
În baza art. 274 alin. 1 C.p.p., a fost obligat inculpatul C. M. la plata către stat a sumei de 2300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Suma de 100 de lei, ce reprezintă onorariul parțial acordat avocatului desemnat din oficiu, conform delegației nr. 922 din 30.04.2014, atașate la dosar, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției .
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slobozia nr. 3217/P/2012 din data de 15.04.2014 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului C. M., poreclit „Mățaru", sub aspectul comiterii infracțiunii asimilate infracțiunii de contrabandă, prev. de art. 270 alin 3 din Legea 86/2006 modificată, respectiv colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia., cu aplic. art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Slobozia la data de 22.04.2014, sub nr._ .
Prin actul de sesizare s-a reținut, în esență, că în perioada ianuarie - aprilie 2013, inculpatul C. M. a deținut la locuința sa din localitatea T., județul Ialomița, țigarete provenind din contrabandă, pe care le-a comercializat către diverse persoane din localitate în schimbul unor sume de bani.
Pentru dovedirea situației de fapt expuse anterior, în cursul urmăririi penale s-au administrat următoarele mijloace de probă: proces-verbal de identificare și planșa foto aferentă; procese-verbale de investigații; adresa Ministerului Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor nr._/25.04.2013; procese-verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice; hărți relaționale, declarațiile inculpatului C. M.; declarațiile martorilor; procese-verbale de percheziții domiciliare și asupra autovehiculului și planșele foto aferente; procese-verbale de predare-primire bunuri.
Pe parcursul urmăririi penale inculpatul a avut o atitudine sinceră și a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa.
Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală la data de 03.07.2013, inculpatul a recunoscut și regretat faptele reținute în sarcina sa, arătând că dorește să achite prejudiciul produs bugetului de stat și că nu are de formulat cereri, excepții sau de propus probe noi în apărarea sa.
Prin rezoluția judecătorului de cameră preliminară, potrivit art. 344 alin. 2 C.p.p., la data de 23.04.2014 s-a dispus comunicarea către inculpat a unei copii certificate de pe rechizitoriul nr. 3217/P/2012 din data de 15.04.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Slobozia și s-a stabilit un termen de 25 de zile de la comunicare, termen în care inculpatul poate formula în scris cereri și excepții cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.
Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară, pronunțată în camera de consiliu la data de 19.06.2014, în baza art. 346 alin. 2 C.p.p. s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 3217/P/2012 din data de 15.04.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Slobozia, privind pe inculpatul C. M., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și, totodată, s-a dispus începerea judecății cauzei.
În fața instanței de judecată, la termenul din ședința publică din data de 30.06.2014, inculpatul, prin apărător ales, a arătat că înțelege să se prevaleze de dispozițiile art. 374 alin. 4 rap. la art. 396 alin. 10 C.p.p., privind judecarea cauzei în procedura simplificată a recunoașterii vinovăției, declarând că recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa.
În acest sens, inculpatul a dat o declarație.
La termenul din data de 17.09.2014, acordat pentru depunerea de înscrisuri în circumstanțiere, în baza art. 377 alin. 2 C.p.p., inculpatul a depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri, cuprinzând caracterizări, adeverință eliberată de Primăria . emise de Liceul tehnologic T., certificat de căsătorie, două certificate de naștere copii minori și alte înscrisuri, încuviințate de către instanță.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 12.12.2012, organele de cercetare penală din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Ialomița - Serviciul de Investigații Criminale s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că numitul C. M. comercializa în localitatea T., județul Ialomița, țigarete ce proveneau din infracțiuni de contrabandă către diverse persoane din această localitate, eludând astfel plata taxelor la bugetul de stat.
Din actele administrate în cauză a rezultat că, în perioada ianuarie - aprilie 2013, inculpatul C. M. a deținut la locuința sa din localitatea T., județul Ialomița, țigarete provenind din contrabandă, pe care le-a comercializat către diverse persoane din localitate în schimbul unor sume de bani.
Astfel, în data de 12.12.2012, organele de poliție l-au identificat ieșind din locuința inculpatului C. M. pe martorul A. P., asupra căruia au fost identificate două pachete de țigări, unul marca „Plugarul”, iar celălalt - „D.”, ambele având banderole emise de Republica M.. Cu privire la acestea, martorul a declarat că le-a cumpărat de la inculpat contra sumei de 13 lei, totodată declarând că acesta nu este un act izolat, cumpărând anterior de mai multe ori astfel de țigarete motivat de faptul că erau mai ieftine decât cele comercializate legal. Procesul-verbal însoțit de planșa fotografică, întocmite de organele de poliție cu acel prilej, s-a coroborat cu declarația martorului A. P. aflată la dosarul cauzei.
Ulterior, s-a stabilit că inculpatul C. M. era contactat telefonic de către potențialii clienți, ulterior aceștia deplasându-se la domiciliu acestuia pentru a achiziționa țigaretele de contrabandă.
Pe parcursul desfășurării cercetărilor penale, Judecătoria Slobozia a dispus, în conformitate cu prevederile legale, autorizarea interceptării și înregistrării convorbirilor telefonice ale inculpatului C. M.. Din convorbirile telefonice purtate cu diverși „clienți", a reieșit că activitatea infracțională a inculpatului se desfășura constant, considerând-o ca pe o adevărată „afacere". Relevantă în acest sens a fost o convorbire purtată de inculpat cu o persoană rămasă neidentificată, la data de 26.01.2013, ora 12:05:07 (filele 4-6 rechizitoriu).
S-a remarcat faptul că, în unele convorbiri telefonice, atât inculpatul, cât și „clienții" folosesc un limbaj codat, utilizând în loc de termenul „țigări" diferite expresii pentru a evita tragerea la răspundere penală: „d-alea roșii", „șiruri", „metri". Din ansamblul convorbirilor telefonice purtate, redate în formă scrisă, coroborate și cu celelalte probe administrate, a reieșit că, în realitate, este vorba de țigări de contrabandă, în mod evident inculpatul nedesfășurând vreo altă activitate comercială.
În cauză, au fost audiate în calitate de martori mai multe persoane din localitatea T. care aveau cunoștință de activitatea infracțională a inculpatului C. M., care au confirmat că acesta comercializa ilicit țigarete. Astfel, martorul S. C., vecin al inculpatului, a declarat că avea cunoștință de activitatea infracțională a acestuia din discuțiile cu alte persoane din localitate, și că, totodată, știa că inculpatul depozitează țigări de contrabandă la domiciliul soacrei sale.
Fiind audiat, martorul I. V. a arătat că a achiziționat de la inculpatul C. M., cu diferite ocazii, circa 10-12 pachete de țigări pentru care a plătit 54 lei, fără să cunoască proveniența acestora.
În același sens a fost și declarația martorului U. C., care a declarat că ocazional se deplasa la locuința inculpatului de unde achiziționa câte un pachet de țigări „Plugarul” la prețul de 5 - 6 lei, fără a cunoaște proveniența acestora.
Martora I. E. a declarat că aproximativ 3 ani de zile a cumpărat ocazional de la inculpatul C. M. țigări marca „Plugarul”, „D.” și „Viceroy”, toate netimbrate, plătind pentru fiecare pachet suma de 6 lei.
La data de 24.04.2013, au fost efectuate la domiciliul inculpatului C. M., dar și la cel al soacrei sale, numita D. Ș., percheziții domiciliare în baza autorizației instanței competente.
La domiciliul inculpatului, au fost descoperite 7180 țigarete (359 pachete) marca „Plugarul”, ce aveau aplicate banderole fiscale emise de Republica M., 960 țigarete (48 de pachete) marca D. ce aveau aplicate banderole fiscale emise de Republica M., precum și un număr de 40 țigarete (2 pachete) marca „Viceroy”, care aveau aplicate banderole fiscale inscripționate cu litere chirilice. Tot cu acest prilej, a fost descoperită suma de 540 lei și 50 euro, precum și un registru în care inculpatul făcea însemnări cu privire la sumele de bani pe care le avea de încasat de la diverși cumpărători, precum și data la care trebuia ca aceștia și-și achite datoriile.
La domiciliul numitei D. Ș., soacra inculpatului C. M., au fost descoperite 40 de țigarete (2 pachete) marca „D.” ce aveau aplicate banderole fiscale emise de Republica M.. Fiind audiată cu privire la proveniența acestora, D. Ș. a declarat că le are de la inculpat cu scopul de a le oferi unor persoane care o ajută în treburile gospodăriei.
Inculpatul C. M., în declarațiile date în cauză, a recunoscut comiterea faptei reținute, precizând că a achiziționat țigările de contrabandă din complexul comercial Europa din București de la persoane pe care nu le cunoaște. Totodată acesta a confirmat că știa faptul că țigaretele provin din contrabandă, însă a continuat să le vândă pentru că a crezut că nu va fi niciodată prins.
Din probele administrate în cauză s-a constatat, dincolo de orice dubiu rezonabil faptul că inculpatul C. M. a fost implicat activ în activități ilegale de deținere și comercializare de bunuri - categoria țigarete - care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea sunt destinate săvârșirii contrabandei, scopul său fiind de a obține niște venituri prin eludarea taxelor aferente comercializării produselor accizabile.
Astfel, s-a reținut că infracțiunea incriminată în art.270 alin.3 din Legea nr.86/2006, privind Codul Vamal al României, așa cum a fost modificată prin OUG nr.54/2010 și asimilată celor de contrabandă este o infracțiune de fraudă, deoarece implică săvârșirea sa în sfera raporturilor sociale din domeniul vamal și prin natura sa intrinsecă, o activitate de inducere în eroare a autorităților vamale asupra existenței unor bunuri ce sunt supuse controlului vamal, sens în care această infracțiune a fost enunțată de către legiuitor ca fiind una gravă, prin art. XVII din OUG nr.54/2010.
În acest sens, s-a reținut că inculpatul a deținut și comercializat bunuri - categoria țigarete - care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă, reprezentarea acestui aspect rezultând din însăși materialitatea faptei.
Situația de fapt expusă în rechizitoriu a fost probată cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de identificare și planșa foto aferentă; procese-verbale de investigații; adresa Ministerului Finanțelor Publice - Agenția Națională de administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor nr._/25.04.2013; procese-verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice; hărți relaționale, declarațiile de recunoaștere ale inculpatului C. M.; declarațiile martorilor; procese-verbale de percheziții domiciliare și asupra autovehiculului și planșele foto aferente; procese-verbale de predare-primire bunuri.
Astfel, declarația de recunoaștere a inculpatului formulată în fața instanței de judecată s-a coroborat cu declarațiile martorilor audiați în faza de urmărire penală, precum și cu celelalte probe administrate în cauză.
Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța a reținut situația de fapt așa cum a fost prezentată în rechizitoriul parchetului, vinovăția inculpatului fiind pe deplin probată prin coroborarea întregului material probator administrat în cursul urmăririi penale, astfel cum s-a arătat anterior.
În drept, coroborând probatoriul administrat în cauză, instanța a constatat că fapta inculpatului C. M. care, în cursul anului 2013, a deținut la domiciliul său din localitatea T., județul Ialomița, cantitatea de 7180 de țigarete (359 pachete) marca „Plugarul”, ce aveau aplicate banderole fiscale emise de Republica M., 960 țigarete (48 de pachete) marca „D.”, ce aveau aplicate banderole fiscale emise de Republica M., precum și un număr de 40 țigarete (2 pachete) marca „Viceroy”, care aveau aplicate banderole fiscale inscripționate cu litere chirilice, precum și de a comercializa, în baza aceleiași rezoluții infracționale, țigări despre care avea cunoștință că provin din contrabandă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii asimilate infracțiunii de contrabandă prev. de art. 270 alin 3 din Legea 86/2006 modificată, respectiv colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia, cu aplic. art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969.
Infracțiunea săvârșită a atras răspunderea penală a inculpatului conform art. 17 CP 1968.
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii de contrabandă, prev. de art. 270 alin 3 din Legea 86/2006 modificată, instanța a constatat că existența elementului material, respectiv colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia, a rezultat din probele administrate pe parcursul procesului penal.
Referitor la latura subiectivă a infracțiunii, instanța a reținut că inculpatul a săvârșit fapta cu intenție directă prevăzută de art.19 alin.1 pct.1 lit. a Cod penal, prin activitatea sa frauduloasă, inculpatul C. M., urmărind obținerea unor venituri facile și ilicite, prevalându-se de faptul că nu se va supune actelor specifice efectuate de autoritatea vamală pentru a asigura aplicarea corectă a reglementărilor vamale și a altor dispoziții legale privind . destinația finală a produselor accizabile supuse unui regim vamal, care circulă între teritoriul vamal al României și alte țări, inclusiv deținerea și comercializarea unor astfel de mărfuri.
La termenul de judecată din 30.06.2014, instanța, din oficiu, a pus în discuția părților dispozițiile art. 5 C.p. privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei și oportunitatea schimbării încadrării juridice a faptei săvârșite de către inculpat, având în vedere faptul că limitele de pedeapsă nu s-au modificat, însă, sub aspectul modalităților de executare, dispozițiile vechii reglementări sunt mai favorabile inculpatului (suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, potrivit noului cod penal, presupune condiții mai severe).
În acest sens, examinând global situația juridică a inculpatului C. M., prin prisma legilor penale succesive și luând concluziile părților, instanța a constatat că, sub aspectul modalităților de executare, vechiul cod penal rămâne legea penală mai favorabilă.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, instanța a constatat că fapta există, a fost săvârșită de către inculpat și constituie infracțiune în sensul art. 17 CP 1968, în baza art. 396 alin. 2 C.p.p. a fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 270 alin. 3 din Legea 86/2006 modificată, cu aplic art. 41 alin 2 CP 1968.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului au fost avute în vedere criteriile generale enumerate de art. 72 Cod penal, circumstanțele reale, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, urmarea produsă și circumstanțele personale, sub acest ultim aspect s-a reținut faptul că inculpatul nu are antecedente penale, iar pe parcursul procesului penal a avut o atitudine procesuală sinceră și a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, condiții în care este, astfel, posibilă aplicarea prevederilor art. 396 alin. 10 C.p.p. (…limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime...).
Totodată, din analiza fișei de cazier judiciar a inculpatului a rezultat că acesta nu are antecedente penale.
În același timp, instanța a reținut faptul că din atitudinea inculpatului manifestată în fața organelor judiciare s-a conturat prezumția că a înțeles pericolul și consecințele faptei sale, valorificând în acest sens și înscrisurile în circumstanțiere depuse la dosar, înscrisuri din care a rezultat că inculpatul este o persoană matură, integrată social, este căsătorit, are familie, doi copii minori în întreținere și este titularul întreprinderii individuale C. M. înregistrată în registrul comerțului sub nr. F_ .
Punând în balanță ansamblul acestor considerente și aplicând reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă potrivit art. 396 alin. 10 C.p.p., instanța a apreciat că o pedeapsă orientată la minimul intervalului astfel redus, ca efect al recunoașterii, este aptă să ducă la atingerea scopului preventiv și educativ al sancțiunii, în concret 1 an și 4 luni închisoare.
Astfel, în baza art. 396 alin. 2 C.p.p. rap. la art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 41 alin. 2 CP 1968, și art. 396 alin. 10 C.p.p., cu aplic. art. 5 C.p., a fost condamnat inculpatul C. M., zis „M.”, la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii asimilate infracțiunii de contrabandă, respectiv colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că natura faptei săvârșite a dus la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 lit. a teza finală și lit. b CP 1968, respectiv, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat - activități ce presupun responsabilitate civică, încredere publică sau exercițiul autorității - motiv pentru care, în baza art. 71 CP 1968, exercițiul acestora a fost interzis de la rămânerea definitivă a hotărârii până la executarea în întregime sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
Cât privește modalitatea de executare, în raport de criteriile anterior menționate, văzând faptul că inculpatul este infractor primar și apreciind că scopul pedepsei va putea fi atins chiar fără executarea acesteia, instanța a apreciat că suspendarea condiționată a executării pedepsei conf. art. 81 CP 1968, pe o durată de 3 ani și 4 luni termen de încercare, stabilit în condițiile art. 82 CP 1968, este de natură să asigure posibilitatea reeducării inculpatului, să-i poată forma acestuia respectul față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială și, în consecință, să-i formeze un comportament care să-l determine să se abțină de la a mai săvârși alte fapte antisociale.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a luat act că inculpatul a achitat integral prejudiciul de 3920 de lei, sumă cu care Ministerul Finanțelor Publice prin ANAF – ANV – Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C. s-a constituit parte civilă în cauză, așa cum a rezultat din factura . nr._/09.07.2013 și chitanța aferentă.
În baza art. 549 indice 1 alin. 3 lit. b C.p.p. rap. la art. 112 alin. 1 lit. f C.p., s-a dispus confiscarea de la inculpatul C. M., în folosul statului, a țigaretelor enumerate în dovada . nr._ din data de 02.06.2013. Pentru a hotărî astfel instanța a avut în vedere faptul că țigaretele în cauză au fost dobândite de către inculpat în urma săvârșirii infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
În baza art. 249 C.p.p., a menținut măsura sechestrului asigurător instituită asupra sumelor de 50 de euro, respectiv 540 de lei, depuse la CEC Bank – Sucursala Slobozia, conform recipisei de consemnare . nr._/13.06.2013, respectiv . nr._/13.06.2013.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel P. de pe L. Judecătoria Slobozia și partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Regională a Finanțelor Publice Ploiești.
P. a criticat hotărârea atacată pentru greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului C. M., arătând că pedeapsa aplicată în speță, orientată spre minimul special nu satisface cerințele unei juste individualizări, avându-se în vedere că fapta reținută în sarcina inculpatului prezintă un pericol social sporit, prin împrejurările în care a fost comisă; instanța de fond a minimalizat acest pericol, aplicându-i inculpatului o pedeapsă cu închisoarea orientată spre minimul special, respectiv 1 an și 4 luni închisoare și dispunând, totodată, suspendarea condiționată a executării acesteia.
Infracțiunea incriminată în art.270 alin.3 din Legea 86/2006 privind Codul vamal al României, așa cum a fost modificată prin OUG nr. 54/2010 și asimilată celor de contrabandă, este o infracțiune de fraudă, deoarece implică săvârșirea sa în sfera raporturilor sociale din domeniul vamal și prin natura sa intrinsecă, o activitate de inducere în eroare a autorităților vamale asupra existenței unor bunuri ce sunt supuse controlului vamal, sens în care această infracțiuni a fost enunțată de către legiuitor ca fiind una gravă prin art. XVII din OUG nr. 54/2010.
Analizând pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, aplicată inculpatului C. M., prin prisma criteriilor prevăzute de art. 72 C.pen., se poate observa că aceasta nu reflectă gradul de pericol social concret al faptei săvârșite de inculpat.
Inculpatul a săvârșit cu intenție o infracțiune privind siguranța vamală și financiar-fiscală, el însuși declarând că avea cunoștință despre faptul că țigaretele provin din contrabandă, însă a continuat să le vândă pentru că a crezut că nu va fi niciodată prins, dând dovadă de perseverență în ducerea la îndeplinire a rezoluției infracționale. Astfel, inculpatul a continuat sa comercializeze țigarete provenite din contrabandă pe o perioadă mare de timp, declarația unui martor (I. E.) fiind în sensul că aproximativ 3 ani de zile a cumpărat ocazional de la inculpatul C. M., contra sumei de 6 lei/pachet, țigarete mărcile „Plugarul”, „D.” și „Viceroy”, toate netimbrate.
Cu privire la lipsa antecedentelor penale, prima instanță a dat o eficiență mult prea mare acestui criteriu, împrejurarea că inculpatul nu a mai săvârșit infracțiuni anterior acestei fapte neputând fi un criteriu suficient pentru a justifica aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special, lipsa antecedentelor penale nesemnificând mai mult decât un comportament normal, de conformare.
De asemenea, procedând la individualizarea pedepsei, instanța a apreciat atitudinea procesuală adoptată de către inculpatul C. M. ca fiind sinceră.
Însă, pe de o parte, analizând declarațiile inculpatului date în cursul urmăririi penale, acesta nu a recunoscut de la început activitatea de comercializare a țigaretelor, negând acest fapt, încercând să explice datele înscrise în registrul menționat mai sus prin aceea că, însemnările respective au fost făcute urmare a remiterii de țigarete "pe datorie" persoanelor menționate în registru, pentru a ști cât datorează fiecare, aceste persoane urmând a presta diverse munci agricole și gospodărești în contul datoriei, în folosul inculpatului. Abia cu ocazia audierii în calitate de inculpate, C. M. a recunoscut în totalitate fapta săvârșită precizând că "în caiet evidențiam și țigările vândute către vecinii mei din .> Pe de altă parte, probele administrate în cauză au demonstrat faptul că inculpatul C. M. a fost implicat activ în activități ilegale de deținere și comercializare de bunuri - categoria țigarete - care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea sunt destinate săvârșirii contrabandei, scopul său fiind de a obține niște venituri prin eludarea taxelor aferente comercializării produselor accizabile. Atitudinea sinceră adoptată ulterior de către inculpat nu a ajutat la lămurirea unor împrejurări de fapt, ci a avut loc pe fondul constatării infracțiunii de către organele de urmărire penală și al unor probe greu de combătut.
Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.
Un al doilea motiv de apel, susținut cu ocazia dezbaterilor, vizează modalitatea de soluționare a laturii civile, arătând că inculpatul trebuia obligat și la plata accesoriilor prejudiciului astfel cum acesta a fost solicitat încă din faza de urmărire penală de către partea civilă ANAF, pentru perioada aprilie 2013 – 9 iulie 2013 (fila nr. 25 din dosarul de urmărire penală), chiar dacă inculpatul a achitat în întregime debitul principal.
Partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Regională a Finanțelor Publice Ploiești a solicitat, în esență, obligarea inculpatului la plata dobânzilor și penalităților de întârziere aferente sumei de 3920 lei, sumă cu care Ministerul Finanțelor Publice prin ANAF – ANV – Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C. s-a constituit parte civilă în cauză și care a fost achitată la data de 09.07.2013, calculate de la data producerii prejudiciului și pană la achitarea integrală a debitului principal către partea civilă, în conformitate cu dispozițiile art. 119 și urm. C. proc. fisc.
Apelul declarat de partea civilă ANAFla data de 9.04.2015 (trimis prin fax) este tardiv și urmează a fi respins ca atare. Astfel, potrivit art. 410 C.p.p., pentru procuror, persoana vătămată și părți, termenul de apel este de 10 zile, (…), și curge de la comunicarea copiei minutei. Or, la fila nr. 46 din dosarul judecătoriei, există comunicarea minutei, primită sub semnătura funcționarului de la ANAF, care datează din 21.10.2014. Mai mult, la fila nr. 50, există comunicarea către ANAF a hotărârii redactate, aceasta fiind primită sub semnătura funcționarului de la ANAF, la 20.03.2015. Prin urmare, partea civilă ANAF trebuia să formuleze apel cel mai târziu la data de 3.11. 2014 (față de împrejurarea că 1.11.2015, data la care se împlinea termenul, a fost sâmbătă – zi nelucrătoare, operând astfel prorogarea legală, conform art. 269 alin. 4 C.p.p.).
Examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel invocate cât și din oficiu, conform art.417 alin. (2) C. proc. pen., Curtea constată că apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slobozia este fondat, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut în mod corect, pe baza evaluării probelor administrate în cauză, situația de fapt, Curtea însușindu-și în întregime motivarea sentinței atacate, sub acest aspect, pe care nu o va relua, urmând a răspunde punctual motivelor de apel formulate.
Referitor la individualizarea judiciară a pedepsei, în acord cu prima instanță, Curtea, având în vedere criteriile generale enumerate de art. 72 Cod penal, circumstanțele reale, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, urmarea produsă și circumstanțele personale ale inculpatului, care nu are antecedente penale, iar pe parcursul procesului penal a avut o atitudine procesuală sinceră și a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, fiindu-i aplicabile prevederile art. 396 alin. 10 C.p.p., apreciază că în cauză se justifică aplicarea unei pedepse la limita minimă prevăzută de lege, cu suspendarea condiționată a executării acesteia.
Din atitudinea inculpatului manifestată în fața organelor judiciare s-a conturat prezumția că a înțeles pericolul și consecințele faptei sale, din înscrisurile în circumstanțiere depuse la dosar rezultând că inculpatul, este o persoană matură, integrată social, căsătorit, cu familie, doi copii minori în întreținere și titularul unei întreprinderi individuale înregistrată în registrul comerțului.
De asemenea, foarte important având în vedere natura economică a infracțiunii deduse judecății, inculpatul a achitat cuantumul prejudiciului cauzat (debitul principal).
Apelul Parchetului este însă fondat în ceea ce privește modalitatea de soluționare a laturii civile a cauzei, față de împrejurarea că prima instanță nu l-a obligat pe inculpat și la accesoriile fiscale aferente prejudiciului. Potrivit dispozițiilor legale incidente în materie, acestea se calculează în raport cu creanța principală în condițiile legii speciale, respectiv art. 119 și urm. C. proc. fisc. (O.G. nr. 92/2003, republicată). Neobligarea la plata accesoriilor debitului ar putea crea o situație de neacceptat, căci inculpatul, condamnat pentru comiterea unei infracțiuni ce a avut drept consecință neplata taxelor și impozitelor datorate statului, ar avea în acest fel o poziție mai favorabilă decât persoanele care nu au săvârșit fapte penale și care sunt ținute să plătească atât debitul inițial, cât și accesoriile acestui debit, constând în dobânzi și penalități de întârziere, prevăzute de Codul de procedură fiscală.
Față de aceste considerente, Curtea în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C.p.p. va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Slobozia împotriva sentinței penale nr. 1088 din data de 08.10.2014, pronunțată de Judecătoria Slobozia.
Va desființa, în parte, sentința penală nr. 1088 din data de 08.10.2014, pronunțată de Judecătoria Slobozia și rejudecând:
Va obliga pe inculpatul C. M. la plata dobânzilor și penalităților de întârziere aferente sumei de 3920 lei, sumă cu care Ministerul Finanțelor Publice prin ANAF – ANV – Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C. s-a constituit parte civilă în cauză și care a fost achitată la data de 09.07.2013, calculate de la data producerii prejudiciului și pană la achitarea integrală a debitului principal către partea civilă, respectiv 09.07.2013.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 1088 din data de 08.10.2014, pronunțată de Judecătoria Slobozia.
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) C.pr.pen. va respinge ca tardiv apelul declarat de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice prin ANAF – ANV – Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Ploiești împotriva sentinței penale nr. 1088 din data de 08.10.2014, pronunțată de Judecătoria Slobozia.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. va obliga apelanta parte civilă la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată avansate de stat.
Onorariul parțial, în cuantum de 75 lei, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru a asigura asistența juridică a intimatului inculpat se va avansa din fondurile MJ către Baroul București.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C.p.p. admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Slobozia împotriva sentinței penale nr. 1088 din data de 08.10.2014, pronunțată de Judecătoria Slobozia.
Desființează, în parte, sentința penală nr. 1088 din data de 08.10.2014, pronunțată de Judecătoria Slobozia și rejudecând:
Obliga pe inculpatul C. M. la plata dobânzilor și penalităților de întârziere aferente sumei de 3920 lei, sumă cu care Ministerul Finanțelor Publice prin ANAF – ANV – Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C. s-a constituit parte civilă în cauză și care a fost achitată la data de 09.07.2013, calculate de la data producerii prejudiciului și pană la achitarea integrală a debitului principal către partea civilă, respectiv 09.07.2013.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 1088 din data de 08.10.2014, pronunțată de Judecătoria Slobozia.
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) respinge ca tardiv apelul declarat de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice prin ANAF – ANV – Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Ploiești împotriva sentinței penale nr. 1088 din data de 08.10.2014, pronunțată de Judecătoria Slobozia.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă apelanta parte civilă la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată avansate de stat.
Onorariul parțial, în cuantum de 75 lei, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru a asigura asistența juridică a intimatului inculpat se va avansa din fondurile MJ către Baroul București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.05.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
G. T. M. A. M.
GREFIER,
V. V. S.
Red.jud.G.T. / Dact.EA/5 ex / J.Slobozia – jud P.G.C.
| ← Infracţiuni la legea privind mărcile şi indicaţiile... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 83/2015.... → |
|---|
