Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1590/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 1590/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-12-2014 în dosarul nr. 1590/2014

DOSAR NR._

(_ )

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II A PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR.1590/A

Ședința publica de la 19.12.2014

P. - I. T.

JUDECĂTOR – D. L.

GREFIER - S. N.

* * * * * *

Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror L. I..

Pe rol se află pronunțarea asupra apelurilor declarate de asiguratorul . Group SA, de inculpatul B. C. și de părțile civile R. R., M. M. M., G. E. V. și C. V. împotriva sentinței penale nr.479/03.06.2014, pronunțate de Judecătoria Sector 1 București, în dosarul nr._ .

Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 25.11.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie penală, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit termen de pronunțare la data de 10.12.2014 și apoi pentru astăzi, 19.12.2014, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:

CURTEA,

Asupra apelurilor penale de față:

Prin sentința penală nr.479 din 03.06.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea inculpatului S. N. C. de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpaților, din infracțiunea prev. de art. 178 alin. 1 și 2 C.pen. din 1969, în infracțiunea prev. de art. 192 alin. 1 și 2 C.pen. cu aplic art. 5 C.pen.

În baza art. 178 alin. 1 și 2 C.pen. din 1969 cu aplic art. 5 alin. 1 C.pen. și art. 396 alin. 10 C.p.p. a fost condamnat inculpatul S. N. C. (fiul lui A. și E., născut la 18.06.1968 în București) la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.

In baza art. 71 alin. 1 C.pen. din 1969 rap. la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b C.pen. din 1969.

În baza art. 86¹ C.pen. din 1969 cu aplic. art. 16 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani, care se calculează conform art. 86² C.pen. din 1969.

In baza art. 71 alin. 5 C.pen. din 1969 s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În baza art. 86³ alin. 1 C.pen. din 1969 s-a stabilit ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- se va prezenta la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București la datele fixate de consilierul de probațiune;

- va anunța în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- va comunica și justifica schimbarea locului de muncă;

- va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86⁴ C.pen. din 1969 a căror nerespectare atrage revocarea suspendării.

În baza art. 178 alin. 1 și 2 C.pen. din 1969 cu aplic art. 5 alin. 1 C.pen. a fost condamnat inculpatul B. C. (fiul lui G. și N., născut la data de 02.02.1972 în P., jud. I., CNP -_) domiciliat in ., jud. Dâmbovița) la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.

In baza art. 71 alin. 1 C.pen. din 1969 rap. la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b C.pen. din 1969.

În baza art. 86¹ C.pen. din 1969 cu aplic. art. 16 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani și 6 luni, care se calculează conform art. 86² C.pen. din 1969.

In baza art. 71 alin. 5 C.pen. din 1969 s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În baza art. 86³ alin. 1 C.pen. din 1969 s-a stabilit ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- se va prezenta la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița la datele fixate de consilierul de probațiune;

- va anunța în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- va comunica și justifica schimbarea locului de muncă;

- va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86⁴ C.pen. din 1969 a căror nerespectare atrage revocarea suspendării.

În baza art. 19 C.p.p. rap. la art. 397 alin. 1 C.p.p. și art. 1357 și urm. C.civ. au fost admise în parte acțiunile civile formulate de părțile civile R. R., M. M. M., G. E. V. și C. V. și au fost obligați în solidar inculpații, reținând culpa comună în cote egale a acestora la producerea accidentului, la plata următoarelor sume:

- 700 euro daune materiale și 35.000 euro daune morale, în echivalent în lei la cursul BNR de la data plății, către partea civilă R. R.;

- 700 euro daune materiale și 35.000 euro daune morale, în echivalent în lei la cursul BNR de la data plății, către partea civilă M. M. M.;

- 700 euro daune materiale și 35.000 euro daune morale, în echivalent în lei la cursul BNR de la data plății, către partea civilă G. E. V.;

- 700 euro daune materiale și 35.000 euro daune morale, în echivalent în lei la cursul BNR de la data plății, către partea civilă C. V..

În baza art. 55 alin. 1 din Legea nr.136/1995 a fost obligat asiguratorul de răspundere civilă . GROUP SA, la plata către părțile civile a sumelor la care au fost obligați asigurații acestuia, S. N. C. și B. C..

In baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpații S. N. C. și B. C. în vederea determinării profilului genetic și înscrierii în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, care se va realiza conform disp. art. 7 alin. alin. 3 din același act normativ.

În baza art. 274 alin. 1 și 2 C.p.p. a fost obligat inculpatul S. N. C. la plata sumei de 1.500 lei, iar inculpatul B. C. la plata sumei de 2.500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 276 alin. 1, 2 și 4 C.p.p. a fost obligat inculpatul S. N. C. la plata sumei de 2.000 lei, iar inculpatul B. C. la plata sumei de 3000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către părțile civile, sumă care va fi achitată, în baza art. 50 alin. 1 din Legea nr.136/1995, de asiguratorul de răspundere civilă . GROUP SA.

Instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul din data de 27.05.2013, emis de P. de pe lângă Judecătoria Sector 1 București, în dosarul nr._/P/2011, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților S. N. C. și B. C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prev. de art. 178 alin. 1 și 2 C.pen. din 1969.

Analizând ansamblul materialului probator administrat, instanța de fond a constatat că în data de 10.11.2011, în jurul orei 06:30, inculpații S. N. C. și B. C., în timp ce conduceau autovehiculul marca Opel, cu nr. de înmatriculare_ și respectiv autovehiculul marca VW Passat, cu nr. de înmatriculare_, pe Calea Griviței, din direcția . Gara de Nord, prin nerespectarea dispozițiilor art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 și art. 48 din O.U.G. nr.195/2002, au surprins și acroșat pe R. I., pieton care se angajase în trecerea părții carosabile, pe marcajul pietonal. Numita R. I. a decedat la fața locului.

Situația de fapt expusă a rezultat din coroborarea următoarelor mijloace de probă: procesul verbal de cercetare la fața locului, schița locului accidentului, planșe fotografice efectuate cu ocazia cercetării la fața locului, declarațiile inculpatului S. N. C., declarațiile inculpatului B. C., declarațiile martorului C. M. V., declarațiile martorului F. A. B., raport medical de necropsie cu nr. A_, emis de către INML, supliment la raportul medical de necropsie cu nr. A_, emis de către INML, raport de expertiză tehnică judiciară, supliment la raportul de expertiză tehnică auto.

Se reține astfel că la data de 10.11.2011, în jurul orei 06,40, organele de poliție rutieră au fost sesizate cu privire la faptul că pe Calea Griviței din București, sectorul 1, s-a produs un accident rutier soldat cu decesul unei persoane.

Din cuprinsul procesului-verbal de cercetare la fața locului a rezultat că în accidentul rutier au fost implicați victima R. I., inculpatul S. N. C., care conducea autovehiculul marca Opel, cu nr. de înmatriculare_ si inculpatul B. C., conducătorul autoturismului marca Volkswagen Passat, cu nr. de înmatriculare_ .

În momentul producerii accidentului circulația se desfășura în condiții normale, marcajele rutiere erau vizibile, suprafața carosabilă era asfaltată și uscată, condițiile atmosferice și vizibilitatea fiind optime, aspecte confirmate și de către martorii oculari.

Tot din cuprinsul procesului-verbal de cercetare la fața locului a rezultat că la locul producerii accidentului s-au găsit o pată de culoare brun-roșcat având un diametru de 20 cm, situată pe partea carosabilă din Calea Griviței, pe sensul de mers către Gara de Nord, la nivelul părții stângi a cadavrului, de la pată până la nivelul trotuarului măsurându-se 5,4 metri. Totodată, s-au identificat fragmente din material plastic provenind de la autovehiculele implicate, situate pe partea carosabilă a Căii Griviței, pe sensul de mers către Gara de Nord, având o distanță de 9 metri între ele, de la ultimele fragmente către înainte, până la indicatorul „Stație RATB Pasajul Grant” măsurându-se 11 metri, iar către dreapta, până la nivelul trotuarului, măsurându-se 9,6 metri. De asemenea, s-a identificat o urmă de pneu de 38,3 metri, situată pe partea carosabilă a Căii Griviței, pe sensul de mers către Gara de Nord, de la începutul urmei către înainte, până la indicatorul RATB Pasajul Grant măsurându-se 20 de metri, urma sfârșindu-se la partea din spate a autovehiculului cu nr. de înmatriculare_, de la începutul urmei către dreapta, până la nivelul trotuarului măsurându-se 5,8 m, iar de la sfârșitul acesteia s-au măsurat 5,1 metri, precum și o urmă de pneu, de 29,3 m, pe partea carosabilă a Căii Griviței, pe sensul de mers către Gara de Nord, de la începutul urmei către înainte, până la indicatorul RATB Pasajul Grant măsurându-se 11 m, urma sfârșindu-se la partea din spate a autovehiculului cu nr. de înmatriculare_, de la începutul urmei către dreapta până la nivelul trotuarului măsurându-se 4,2 m, iar de la sfârșitul acesteia, 3,7 m.

Potrivit procesului verbal de cercetare la fala locului, s-au mai găsit un parbriz aparținând autovehiculului cu nr. de înmatriculare_, situat pe partea carosabilă a Căii Griviței, la o distanță de 4,5 m în spatele autovehiculului_, de la parbriz către dreapta până la nivelul trotuarului măsurându-se 4,5 m și o urmă materie cu aspect biologic situată pe partea carosabilă a Căii Griviței în partea dreaptă a cadavrului, măsurând 2 metri.

În zona producerii accidentului existau următoarele indicatoare rutiere: indicator trecere pentru pietoni, indicator stație RATB Pasajul Grant.

Din declarațiile martorului ocular C. M. V. a rezultat că în data de 10.11.2011, în jurul orei 06:20, se afla în stația RATB Pasajul Grant, pe sensul de mers dinspre . Gara de Nord, pe Calea Griviței traficul fiind normal. În timp ce se uita în direcția . autobuzul, martorul a văzut o persoană de sex feminin care s-a angajat în traversare pe marcajul pietonal de la stânga la dreapta sensului de deplasare dinspre . Gara de Nord, aceasta traversând în pas normal, fără să se oprească din mers.

În momentul în care femeia a ajuns la jumătatea trecerii de pietoni și a pătruns pe banda a treia a sensului către Gara de Nord, a fost lovită de un autoturism Opel cu nr. de înmatriculare_, după care a fost aruncată în partea dreaptă, pe banda a doua, unde a fost lovită de un alt autoturism marca Volkswagen cu nr. de înmatriculare_, care se deplasa pe banda a doua cu viteză foarte mare.

Martorul C. M. V. a mai declarat că după ce victima a fost lovită de cel de-al doilea autoturism, a fost proiectată în aer pe direcția către Gara de Nord și a căzut tot pe capota autoturismului marca Volkswagen, care era în frânare, căzând pe carosabil între banda întâi și banda a doua, însă nu a putut preciza ce a făcut după impact primul autoturism care a lovit victima, deoarece a urmărit cu privirea pe cel de-al doilea autoturism care a lovit victima.

Acesta a mai arătat că autoturismul Opel a frânat înainte să lovească victima în momentul în care se afla la o distanță de aproximativ un metru și jumătate față de aceasta, apreciind că avea o viteză de aproximativ 50-60 km/h, iar al doilea autoturism marca Volkswagen nu a efectuat nicio manevră de evitare a impactului cu victima, lovind-o în plin.

De asemenea, a precizat că între cele două autoturisme implicate în accident era o distanță de aproximativ o lungime de autoturism înainte de primul impact cu victima, autoturismul Opel aflându-se pe banda a treia, în fața autoturismului Volkswagen, care se deplasa pe banda a doua, iar în spatele celor două autoturisme se deplasa un jeep de la firma de pază RPG.

În privința locului producerii accidentului, martorul C. M. V. a susținut că primul impact cu victima a avut loc pe marcajul pietonal, pe banda a treia, cu autoturismul Opel, iar al doilea impact a avut loc tot pe marcajul pietonal, pe banda a doua, cu autoturismul marca Volkswagen.

Declarațiile martorului C. M. V. s-au coroborat cu declarațiile martorului F. A. B., care a arătat că la data de 10.11.2011, in jurul orelor 06,20, circula pe Calea Griviței dinspre Piața C. către Gara de Nord, conducând autoturismul firmei de pază RPG, cu nr._, pe banda a III-a, cu o viteză de aprox 50-60 km/h. Când s-a apropiat de Podul Grant, martorul a observat în fata sa 3 autoturisme, dintre care unul circula pe banda a III-a, iar celelalte două pe banda a doua, pe sensul său de mers. In momentul în care cele 3 autoturisme au ajuns în apropierea trecerii de pietoni situată pe Calea Grivitei, înaintea Podului Grant, pe sensul de mers către Gara de Nord, primul autoturism care se deplasa pe banda a doua, paralel cu autoturismul de pe banda a treia, a efectuat brusc un viraj la dreapta, iar cel de pe banda a treia a efectuat brusc un viraj la stânga. In acel moment martorul a observat pe marcajul pietonal, între cele două autoturisme care efectuaseră virajele, un pieton care a fost lovit în plin de cea de-a doua mașină care se deplasa pe banda a doua, în spatele celorlalte două, la mică distanță.

Martorul F. A. B. nu a putut preciza dacă pietonul a fost lovit de către autoturismul care circula pe banda a treia și nici dacă înainte de a fi lovit de autoturismul de pe banda a doua, pietonul era dezechilibrat sau era proiectat în aer, deoarece evenimentul s-a petrecut într-o fracțiune de secundă. În concordanță cu declarațiile martorului C. M. V., martorul F. A. B. a precizat că acest autoturism n-a efectuat nicio manevră de evitare a impactului cu victima, frânând în momentul impactului, iar victima fiind proiectată în aer, căzând pe carosabil în spatele autoturismului.

A mai arătat martorul că autoturismul care circula pe banda a treia, după ce a efectuat virajul la stânga, a intrat pe contrasens, unde s-a lovit oglindă în oglindă cu un alt autoturism care circula din sens opus și care n-a rămas la fața locului. De asemenea, a susținut că în momentul producerii accidentului, cele trei autoturisme care circulau în fața sa se deplasau cu aproximativ 80 km/h, iar autoturismul de pe banda a doua care a lovit victima încerca să depășească pe celelalte două autoturisme, care circulau în fața sa pe banda a doua și a treia. Totodată, a arătat că după ce a oprit și a coborât din mașină, a văzut autoturismul care a lovit victima, care era oprit sub pod, acesta fiind un Volkswagen de culoare verde. Și sub aspectul locului producerii accidentului susținerile martorului F. A. B. se coroborează cu cele ale martorului C. M. V., acesta precizând că in momentul în care pietonul a fost lovit de autoturismul Volkswagen, acesta se afla pe marcajul pietonal, pe banda a treia.

Instanța a apreciat că declarațiile celor doi martori oculari corespund adevărului, poziția acestora fiind constantă atât pe parcursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești și în concordanță cu ansamblul probator administrat în cauză.

In cursul urmăririi penale, inculpatul S. N. C. a declarat că în data de 10.11.2011, în jurul orei 06:20, conducea autovehiculul marca Opel Astra cu nr. de înmatriculare_, de culoare gri, în București, pe Calea Griviței, din direcția . Gara de Nord. Acesta a arătat că vizibilitatea era specifică pe timp de noapte, menționând totodată că avea cunoștință despre faptul că în zona Podului Grant era o trecere de pietoni, întrucât acesta era drumul său zilnic către serviciu, precizând totodată că zona trecerii de pietoni nu era luminată.

Când a ajuns în dreptul cimitirului, circulând pe banda a treia, inculpatul a observat în spatele său un autovehicul care îl presa să îi elibereze banda, venind foarte aproape de mașina sa și care l-a atenționat să-i facă loc, întrucât pe banda a doua, în paralel, circula un alt autovehicul.

În momentul în care s-a apropiat de breteaua de urcare pe Podul Grant, autovehiculul care circula pe banda a doua paralel cu inculpatul a virat dreapta, moment în care a văzut în oglinda retrovizoare din dreapta farul autovehiculului care circula în spatele său și din acel moment nu a mai văzut acel autoturism, întrucât nu l-a urmărit cu privirea.

Inculpatul S. N. C. a mai arătat că în momentul în care s-a apropiat de trecerea de pietoni, circulând pe banda a treia cu o viteză de până în 40 km/h, după ce a trecut peste marcajul pietonal, a văzut o persoană care traversa de la stânga la dreapta, ușor în diagonală, la o distanță de aproximativ o lungime de autoturism după terminarea marcajului pietonal. În momentul în care a văzut-o, a efectuat un viraj către stânga, fără a intra pe contrasens, cu intenția de a evita lovirea pietonului, iar în momentul în care ocolea pietonul, a auzit în lateral dreapta un zgomot de frânare, urmat de o bubuitură, după care a simțit în mașina sa, în partea lateral dreapta față, o lovitură ca o bubuitură, care nu a sunat ca un zgomot produs de un impact cu o altă mașină, moment în care a tras total stânga de volan, a intrat parțial pe contrasens, acroșând cu oglinda față stânga oglinda altui autoturism care circula pe contrasens pe banda a treia, oprind imediat după acest acroșaj, pe axul drumului, la o distanță de aproximativ 6-7 metri față de terminarea marcajului pietonal.

S. N. C. a susținut că, observând că pe contrasens circulau foarte multe mașini și după ce un autoturism a evitat prin frânare să îl lovească pe contrasens, a mutat mașina pe partea dreaptă, sub pod, pe sensul către Gara de Nord, și a coborât din mașină, după care s-a deplasat către un autovehicul marca Volkswagen Passat, care era oprit sub pod, între banda unu și banda a doua, și a văzut o persoană de sex feminin care era căzută în spatele autovehiculului Volkswagen Passat, șoferul acestuia spunându-i „am lovit-o în plin”.

În fața instanței de judecată, inculpatul S. N. C. și-a recunoscut culpa în producerea accidentului rutier soldat cu decesul numitei R. I., solicitând să fie judecat în baza procedurii recunoașterii învinuirii.

În schimb, inculpatul B. C. nu și-a recunoscut culpa în producerea accidentului, declarând că, în data de 10.11.2011, în jurul orei 06:20, conducea autovehiculul marca VW Passat, cu nr. de înmatriculare_ în București, pe Calea Griviței, dinspre . Gara de Nord, precizând că pe acest traseu circula frecvent de aproximativ o lună de zile.

Inculpatul B. C. a susținut că circula pe banda a doua, cu o viteză de aproximativ 60-70 km/h, banda întâi fiind liberă, iar pe banda a treia nu circulau alte autovehicule, în afară de autovehiculul marca Opel Astra condus de S. N. C., pe care l-a observat că trece pe lângă el înainte de trecerea de pietoni în zona căreia s-a produs accidentul, trecere amplasată pe sensul de mers către Gara de Nord, înaintea Podului Grant.

În continuare, inculpatul B. C. a arătat că în momentul în care se apropia de Podul Grant, după ce a fost depășit de autoturismul marca Opel Astra care circula pe banda a treia, fiind la o distanță de aproximativ 1,2 metri în spatele acestuia, pe banda a doua, a observat că șoferul acestui autoturism a efectuat brusc un viraj la stânga, a pătruns pe sensul opus și s-a acroșat cu oglinda din stânga cu oglinda unui autoturism care circula din sens opus.

După acest acroșaj, autoturismul Opel Astra a fost virat brusc către dreapta, moment în care a auzit o bubuitură, după care a văzut un obiect pe capota sa, acest obiect fiind proiectat în colțul din dreapta sus al parbrizului care a ieșit din ramă și a căzut pe carosabil.

În momentul în care s-a trezit cu acest obiect pe capota mașinii, a acționat sistemul de frânare, oprindu-se între banda întâi și a doua a sensului său de deplasare, în locul în care aceasta a fost găsită de poliție. Inculpatul a susținut că după ce a oprit autoturismul, a coborât și a observat în spatele mașinii sale o femeie care era întinsă pe carosabil, perpendicular pe axul drumului, pe banda a doua, la aproximativ 1,2 metri în spatele mașinii.

Acesta a precizat că în momentul în care a observat trecerea de pietoni, nu se afla nicio persoană în partea dreaptă, în traversare sau în așteptare, vizibilitatea fiind bună, întrucât în fața sa și pe banda întâi nu se aflau alte autovehicule, iar în partea stângă nu a văzut nimic. De asemenea, a declarat că nu știe unde a avut loc impactul dintre mașina sa și victimă.

Inculpatul B. C. a invocat în apărarea sa faptul că avea vederea obturată de autoturismul marca Opel Astra și că din acest motiv nu a observat victima, susținând că a fost influențat de faptul că acest autoturism nu oprește la trecerea de pietoni, astfel încât a considerat că niciun pieton nu se află în traversarea străzii.

S-a constatat din declarațiile inculpatului B. C. faptul că acesta încearcă să atribuie întreaga responsabilitate pentru producerea accidentului în sarcina inculpatului S. N. C., poziția sa fiind însă contrazisă atât de declarațiile celuilalt inculpat și a martorilor oculari, cât și de raportul de expertiză tehnică auto efectuat în cauză în cursul urmăririi penale.

Din cuprinsul raportului medical de necropsie nr. A_ a rezultat că moartea victimei R. I. a fost violentă, fiind cauzată de insuficiența respiratorie acută, urmare a unui traumatism toracic cu multiple facturi costale, în cadrul unui politraumatism complex. Totodată, s-a arătat că leziunile traumatice constatate s-au putut produce la data de 10.11.2011 prin lovire cu și de corpuri/planuri dure, în condițiile unui accident rutier și au legătură de cauzalitate directă și necondiționată cu decesul.

În același sens au fost și concluziile suplimentului la raportul de expertiză medico-legală de necropsie nr. A_ efectuat la solicitarea instanței de judecată, acesta evidențiind că decesul victimei a survenit ca urmare a însumării leziunilor traumatice suferite de victimă în cadrul unui politraumatism complex, fără a se putea disocia cu certitudine care dintre leziuni s-au putut produce în primul timp și care în al doilea timp al evenimentului rutier. De asemenea, s-a precizat că zona de impact cea mai afectată este partea dreapta a corpului.

Așadar, concluzia logică ce se poate desprinde este aceea că atât primul impact, cel dintre autoturismul condus de inculpatul S. N. C. și victimă, cât și cel de al doilea impact, cel dintre autoturismul condus de inculpatul B. C. și victimă, au legătură de cauzalitate directă și necondiționată cu decesul, neputând fi disociate. Astfel, cu ocazia primului impact dintre autoturismul condus de inculpatul S. N. C. și victima R. I., victimei i s-au cauzat anumite leziuni după care, producându-se și al doilea impact, dintre autoturismul condus de inculpatul B. C. și victimă, s-au produs alte leziuni, care împreună cu leziunile produse de primul impact au provocat decesul victimei.

Dinamica producerii accidentului de circulație este evidențiată de raportul de expertiză tehnică auto judiciară. Astfel, din cuprinsul acestui raport a rezultat că în momentele imediat premergătoare producerii accidentului, autoturismul marca Opel Astra, cu nr. de înmatriculare_, condus de inculpatul S. N. C. și autoturismul marca VW Passat, cu nr. de înmatriculare_, condus de inculpatul B. C., circulau pe Calea Griviței, pe sensul de mers dinspre . Gara de Nord, în apropierea locului faptei, cu o viteză de 50 km/h, respectiv de 82 km/h.

Victima s-a angajat în traversarea drumului pe marcajul trecerii de pietoni, de la stânga la dreapta în raport cu direcția de deplasare a autoturismelor, cu un mers normal de 3,3 km/h. Când victima a trecut de axul median al drumului și a pătruns pe banda a treia a sensului de mers către Gara de Nord, a fost accidentată de autoturismul Opel Astra.

Pe această secvență, faza impactului primar, victima a fost lovită cu extremitatea din dreapta frontalei caroseriei autovehiculului marca Opel Astra, la nivelul barei de protecție, în membrul inferior drept, a fost pivotată pe aripa din dreapta față, a lovit stâlpul din dreapta ca apoi să fie săltată în sus și proiectată pe o direcție oblică spre dreapta, unde corpul victimei a fost lovit și de autoturismul VW Passat, care se deplasa pe banda a doua – faza impactului secundar.

S-a mai reținut în raportul de expertiză că din cauza vitezei excesive de deplasare a autoturismului VW Passat, corpul victimei a fost proiectat în parbriz, pe care l-a dislocat din cheder, s-a lovit de plafon, pe care l-a deformat în colțul din dreapta, după care a fost săltat peste plafon și a căzut în spatele autoturismului VW Passat.

Impactul primar dintre autoturismul Opel Astra și victimă s-a produs pe marcajul trecerii de pietoni situat în zona stației RATB „Podul Grant”, la o distanță transversală de 8 metri față de nivelul bordurii trotuarului din dreapta sensului de mers dinspre . Gara de Nord.

Impactul secundar dintre autoturismul VW Passat și victimă s-a produs pe banda a doua a carosabilului, la o distanță longitudinală de 8-9 metri după marcajul pietonal, iar în profilul transversal al străzii, la o distanță de 5,5 metri față de nivelul bordurii trotuarului din dreapta sensului de mers către Gara de Nord.

Raportul de expertiză tehnică auto judiciară a arătat că în desfășurarea evenimentului rutier s-au manifestat mai multe stări de pericol. Astfel, o stare de pericol efectiv și iminent a fost creată de inculpatul S. N. C. prin faptul că a circulat neatent la trecerea de pietoni, fără să oprească autoturismul în siguranță pentru a acorda prioritate de trecere victimei, ce era angajată în traversare regulamentară prin loc permis, marcat și semnalizat corespunzător, iar o stare de pericol potențial a fost creată și de inculpatul B. C. prin faptul că a circulat cu autoturismul cu viteză excesivă, cu mult superioară limitei de viteză maximă admisă în localitate, unde a priori se putea aștepta la apariția unui eventual pericol, în condiții de trafic aglomerat, corelat cu faptul că în apropierea trecerii de pietoni conducătorul auto avea privirea ecranată în partea din stânga de autoturismul Opel Astra, care circula mai avansat pe banda a treia.

Tot în raportul de expertiză auto s-a arătat că spațiul parcurs de victimă și autoturismul Opel Astra, din momentul declanșării stării de pericol și până în cel al impactului și eventual viteza limită maximă de deplasare a autoturismului de la care accidentul putea fi evitat, nu au relevanță în ecuația accidentului analizat, deoarece starea de pericol nu a fost generată de victimă, ci de către conducătorul auto S. N. C., care nu a oprit autoturismul pentru a-i acorda prioritate de trecere, fiind angajată în traversare pe marcajul trecerii de pietoni.

Astfel, producerea accidentului putea fi evitată de inculpatul S. N. C. dacă circula cu atenție sporită la trafic, marcaje și indicatoare și reducea viteza autovehiculului până la oprire, pentru a permite trecerea victimei ce era angajată în traversarea străzii la trecerea de pietoni semnalizată și marcată corespunzător în conformitate cu dispozițiile art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.

Totodată, inculpatul B. C. ar fi avut posibilitatea să evite producerea accidentului dacă adapta viteza de deplasare a autoturismului impusă de condițiile concrete de trafic intens corelat cu faptul că în apropiere de trecerea de pietoni, acesta avea privirea ecranată în partea din stânga de autoturismul marca Opel Astra, care circula mai avansat pe banda a treia, unde trebuia să prevadă apariția unui eventual pericol, respectiv a unui pieton angajat în traversare pe marcajul trecerii de pietoni.

Instanța de fond a apreciat că dinamica producerii accidentului a fost stabilită în mod corect prin intermediul raportului de expertiza tehnica auto efectuat de expertul desemnat, care reprezintă un mijloc de probă științific cu grad ridicat de acuratețe, astfel încât nu există niciun dubiu în această privință. Astfel, expertiza auto se dispune, în general, în cazul accidentelor de circulație rutieră, având un aport deosebit pentru clarificarea unor împrejurări legate de producerea acestora, respectiv a cauzelor și mecanismelor producerii evenimentului rutier supus analizei. Concluziile raportului de expertiză nu au o forță probantă absolută, fiind lăsate la libera apreciere a organului judiciar. Deși într-un dosar toate probele sunt considerate ca având valoare probantă egală, expertizei i se acordă însă o autoritate deosebită dat fiind fundamentul său științific.

Totodată, concluziile raportului de expertiză evidențiate anterior s-au bazat pe elemente obiective, precum poziționarea avariilor vehiculelor implicate în accident, astfel cum au fost relevate prin intermediul planșelor fotografice conținând aspectele fixate cu ocazia cercetării la fața locului, precum și leziunile prezentate de victima, evidențiate de raportul medical de necropsie.

Față de cele arătate, instanța de fond a reținut cu precădere concluziile raportului de expertiză tehnică întocmit de către expertul desemnat în cauză, care sunt bine fundamentate științific și care, de asemenea, se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.

Astfel, în raport de concluziile raportului de expertiză tehnică auto coroborate cu declarațiile celor doi inculpați și ale martorilor oculari, instanța a apreciat că ambii inculpați sunt culpabili de producerea accidentului rutier din data de 10.11.2011, soldat cu decesul victimei R. I., aceștia încălcând cu această ocazie norme elementare de circulație rutieră.

În acest sens, instanța de fond a apreciat că inculpatul S. N. C. a încălcat atât dispozițiile art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, potrivit cărora conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător, ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului, dar și dispozițiile art. 48 din OUG nr.195/2002, care prevăd că un conducător de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță, în condițiile în care circula cu o viteză de aproximativ 50-60 km/h în momentele premergătoare producerii accidentului, iluminatul stradal era slab și se apropia de o trecere de pietoni, având obligația de a reduce viteza în aceste împrejurări.

Referitor la inculpatul B. C., instanța de fond a considerat că acesta a încălcat aceleași reguli de circulație ca și inculpatul S. N. C., respectiv art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002, întrucât nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat în traversarea drumului printr-un loc special amenajat, dar și dispozițiile art. 48 din O.U.G. nr.195/2002, întrucât acesta circula cu o viteză de aproximativ 80 de km/h în apropierea unei treceri pentru pietoni, astfel cum a rezultat din raportul de expertiză auto.

În concluzie, față de ansamblul celor arătate anterior, instanța a reținut în esență că accidentul rutier care a dus la decesul victimei R. I. a fost cauzat din culpa comună în cote egale a inculpaților S. N. C. și B. C., aceștia nerespectând dispozițiile art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 și ale art. 48 din O.U.G. nr.195/2002.

Se mai arată că, nu se poate reține o culpă diferită a inculpaților la producerea evenimentului rutier, în condițiile în care ambii au încălcat aceleași norme de circulație rutieră, contribuind în aceeași măsură la rezultatul socialmente periculos al faptei deduse judecății. De altfel, cu toate că primul impact a avut loc între autoturismul condus de inculpatul S. N. C. și victimă, ar fi inechitabil să se rețină în sarcina acestuia o culpă mai mare, având în vedere concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, în sensul că și în varianta în care victima ar fi reușit să treacă de frontala autoturismului marca Opel Astra, aceasta era accidentată de autoturismul VW Passat, condus de B. C..

În drept, instanța de fond a analizat, în prealabil, în baza art. 386 CPP, cererea inculpatului S. N. C. de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpaților, din infracțiunea prev. de art. 178 alin. 1 și 2 C.pen. din 1969, în infracțiunea prev. de art. 192 alin. 1 și 2 C.pen. cu aplic art. 5 C.pen.

Astfel, a reținut că potrivit art. 5 alin. 1 din Noul Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Instanța de fond a reținut că inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, fapta prev. de art. 178 alin. 1 și 2 C.pen. din 1969, pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoarea cuprinsă între 2 si 7 ani.

Potrivit noii reglementari, limitele de pedeapsa pentru infracțiunea de ucidere din culpa în modalitatea reținută în sarcina inculpaților au rămas neschimbate, conform art. 192 alin. 1 și 2 C.pen.

În aceste condiții, instanța a apreciat că legea penală mai favorabilă inculpaților este Codul penal din 1969, întrucât instanța de fond a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, modalitate de individualizare în mod evident mai favorabilă decât corespondentul acesteia din noua reglementare prin prisma criteriilor stabilite de dispozițiile art. 16 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, care prevăd că pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 5 din Codul penal, instanța trebuie să aibă în vedere sfera obligațiilor impuse condamnatului și efectele suspendării potrivit legilor succesive, cu prioritate față de durata termenului de încercare sau supraveghere.

Prin urmare, văzând și Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale a României, prin care s-a statuat că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, instanța a apreciat că dispozițiile Codului penal din 1969, în ansamblul lor, sunt mai favorabile inculpaților.

În consecință, instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea inculpatului S. N. C. de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpaților, din infracțiunea prev. de art. 178 alin. 1 și 2 C.pen. din 1969, în infracțiunea prev. de art. 192 alin. 1 și 2 C.pen. cu aplic art. 5 C.pen.

Instanța de fond reține că fapta inculpaților S. N. C. și B. C., care în data de 10.11.2011, în jurul orei 06:30, în timp ce conduceau autovehiculul marca Opel, cu nr. de înmatriculare_ și respectiv autovehiculul marca VW Passat, cu nr. de înmatriculare_, pe Calea Griviței, din direcția . Gara de Nord, prin nerespectarea dispozițiilor art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 și art. 48 din O.U.G. nr.195/2002, au surprins și acroșat pe R. I., pieton care se angajase în trecerea părții carosabile, pe marcajul pietonal, provocând decesul acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 1 și 2 C.pen. din 1969.

Se mai arată că, din punctul de vedere al laturii obiective, elementul material al infracțiunii se caracterizează prin acțiunea inculpaților de conducere a unui autovehicul fără a respecta dispozițiile art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, potrivit cărora conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător, ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului, dar și dispozițiile art. 48 din O.U.G. nr. 195/2002, care prevăd că un conducător de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță,

Urmarea imediată a acțiunii inculpaților o reprezintă decesul victimei R. I., urmare imediată care se află în legătură de cauzalitate directă cu elementul material al infracțiunii, din cuprinsul raportului medical de necropsie nr. A_, emis de către INML și suplimentul la acesta rezultând că moartea victimei a fost violență, leziunile traumatice constatate la necropsie producându-se la data de 10.11.2011 prin lovire cu și de corpuri/planuri dure, în condițiile unui accident rutier și au legătură de cauzalitate directă și necondiționată cu decesul.

Legătura de cauzalitate rezultă din materialul probator administrat în cauză, întrucât în situația în care inculpații ar fi respectat în totalitate regulile de circulație rutieră, producerea accidentului și, implicit, consecințele sale, ar fi fost evitate.

Sub aspectul laturii subiective, inculpații nu au prevăzut posibilitatea producerii rezultatului socialmente periculos, deși puteau și trebuiau să-l prevadă, atitudine psihică specifică culpei simple, reglementată de art. 19 pct. 2 lit. b C.pen. din 1969.

Întrucât fapta dedusă judecății există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpați, atrăgând răspunderea penală conform art. 17 C.pen. din 1969, instanța a hotărât condamnarea acestora.

La individualizarea sancțiunilor și proporționalizarea acestora, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 72 alin. 1 și ale art. 52 Cod penal din 1969, și anume gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, circumstanțele personale ale inculpaților, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.

Gradul de pericol social al faptei comise a fost apreciat în baza art. 18¹ alin. 2 Cod penal din 1969, avându-se în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, precum și urmarea produsă.

Instanța de fond a mai apreciat că pericolul social al faptei este unul ridicat, determinat de rezultatul acesteia, respectiv decesul victimei, ținând cont și de faptul că inculpații au încălcat reguli elementare de circulație pe drumurile publice.

În privința circumstanțelor personale ale inculpaților, instanța a mai avut în vedere și faptul că inculpații nu au antecedente penale, fiind la prima abatere de la dispozițiile legii penale, astfel cum a rezultat din fișele de cazier judiciar atașate la dosarul cauzei, dar și faptul că sunt persoane instruite, perfect integrate în societate.

Referitor la atitudinea procesuală a inculpaților, deși ambii au părut să regrete consecințele produse de accidentul rutier în care au fost implicați în data de 10.11.2011, instanța a constatat că doar inculpatul S. N. C. și-a asumat responsabilitatea faptei sale și și-a recunoscut culpa, inculpatul B. C. încercând să atribuie întreaga responsabilitate pentru producerea accidentului în sarcina inculpatului S. N. C., deși a avut o contribuție egală cu acesta la producerea rezultatului socialmente periculos.

În privința limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, instanța a reținut că potrivit art. 178 alin. 1 și 2 C.pen. din 1969, infracțiunea dedusa judecății se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

Totodată, instanța de fond a mai constatat că la termenul din data de 13.01.2014 inculpatul S. N. C. a solicitat aplicarea procedurii abreviate prevăzute de art. 320¹ din C. pr. pen. în vigoare la acea data, în sensul că judecarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale arătând că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței, fără a solicita administrarea de probe.

Având în vedere faptul că de la momentul audierii inculpatului și până la momentul pronunțării hotărârii a intrat în vigoare Noul Cod de procedura penala, care păstrează dispozițiile art. 320¹ din C. pr. pen. anterior în cadrul dispozițiilor art. 374 alin. 4 NCPP, art. 375 NCPP și art. 396 alin. 10 NCPP, s-a făcut aplicarea dispozițiilor procesual-penale în vigoare, potrivit principiului aplicării imediate a legii procesual-penale, consacrat prin dispozițiile art. 7 din Legea nr. 255/2013 privind punerea în aplicarea a Codului de procedură penală.

Instanța de fond a dat deplină eficiență, în privința inculpatului S. N. C., dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.p.p., reducând cu o treime limitele de pedeapsă prevăzute de lege, astfel încât limitele de pedeapsă la care s-a raportat în dozarea sancțiunii sunt închisoarea de la 1 an și 4 luni la 4 ani și 8 luni.

Astfel, punând în balanță ansamblul acestor considerente, prin prisma dispozițiilor legale invocate anterior, instanța a apreciat că în cauză se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea în cuantum de 2 ani închisoare în cazul inculpatului S. N. C., respectiv 2 ani și 6 luni închisoare în privința inculpatului B. C., având ca modalitate de executare suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, conform art. 86¹ C.pen. din 1969, aceasta fiind aptă să atingă scopul preventiv și punitiv al sancțiunii, neimpunându-se executarea pedepsei în regim de detenție pentru îndreptarea inculpaților, cu atât mai mult cu cât aceștia vor executa efectiv pedeapsa în cazul în care în termenul de încercare vor săvârși o altă infracțiune.

În privința pedepsei accesorii, instanța a reținut că deși art. 71 alin. (2) Cod penal din 1969 prevede: “condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii, atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a-c Cod penal din momentul în care hotărârea a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei…”, totuși, prin Decizia nr. 74 din 05.11.2007, instanța supremă a statuat că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – Cod penal din 1969 nu se va face automat, ci va fi supusă aprecierii instanței în funcție de criteriile prevăzute de art. 71 alin. (3) din Codul penal din 1969.

De asemenea, în cauza S. și P. c. României și Hirst c. Marii Britanii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului - a cărei jurisprudență este obligatorie, aplicându-se cu preeminență față de dreptul intern, potrivit art. 20 alin. (2) din Constituție - a stabilit că exercițiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.

În plus, interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3 Protocolul 1 din Convenție.

Instanța a apreciat că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de către inculpați, aceștia nu sunt nedemni să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu le-a interzis exercițiul acestui drept.

Se mai reține că, comportamentul antisocial al inculpaților relevă însă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b). Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat au fost interzise pe durata executării pedepsei.

În privința laturii civile a cauzei, instanța de fond a reținut că în cursul fazei de judecată, înainte de începerea cercetării judecătorești, numiții R. R., G. E. V., M. M. M. și C. V. s-au constituit părți civile în procesul penal cu următoarele sume: R. R. (soțul victimei) – 100.000 euro, reprezentând daune morale; G. E. V. (fiica victimei) - 100.000 euro, reprezentând daune morale; M. M. M. (fiica victimei) – 100.000 euro, reprezentând daune morale; C. V. (fiica victimei) – 100.000 euro, reprezentând daune morale.

De asemenea, aceștia au solicitat suma de 5.000 euro reprezentând cheltuieli medicale, de înmormântare și cu pomenile, precum și suma de 300 euro lunar, începând cu data decesului defunctei R. I. și până la data împlinirii vârstei de 14 ani de către nepoata cea mică a defunctei, reprezentând contravaloarea ajutorului, îngrijirii și supravegherii pe care le-ar fi acordat defuncta nepoților. La termenul din data de 19.05.2014, la interpelarea instanței, apărătorul părților civile a învederat că suma de 5.000 euro, precum și suma de 300 euro lunar, începând cu data decesului defunctei R. I. și până la data împlinirii vârstei de 14 ani de către nepoata cea mică a defunctei, solicitate de părțile civile, sunt sume globale, pentru toate părțile civile, iar nu pentru fiecare în parte.

Potrivit art. 1357 C.civ., "Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare".

Prin urmare, pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat, precum și existența capacității delictuale a celui care a săvârșit fapta ilicită.

Având în vedere considerentele exprimate sub aspectul laturii penale a cauzei, instanța a apreciat că în speță sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale în sarcina inculpaților, prin fapta lor ilicită cauzând părților civile atât un prejudiciu de ordin material, cât și unul de ordin moral.

In ceea ce privește prejudiciul, ca un element esențial al răspunderii delictuale, instanța a reținut că acesta constă în rezultatul, efectul negativ suferit de o anumită persoană ca urmare a faptei ilicite comisă de o altă persoană. Cu privire la prejudiciu, practica judiciară și doctrina de specialitate au stabilit că acesta trebuie să aibă un caracter cert și, în mod evident, să nu fi fost reparat încă. Totodată, în materia răspunderii civile delictuale operează principiul reparării integrale a prejudiciului.

In privința daunelor materiale solicitate de părțile civile, instanța de fond a constatat că acestea au depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri în dovedirea cheltuielilor cauzate de înmormântarea și parastasele organizate în memoria victimei R. I., care justifică parțial sumele solicitate cu titlu de despăgubiri materiale. De asemenea, din declarațiile martorilor Harabană C. N. și Talapan E. G., propuși în dovedirea pretențiilor civile, rezultă că părțile civile au suportat cheltuielile legate de înmormântarea persoanei decedate, precum și cele ulterioare, ocazionate de ritualurile de pomenire a memoriei victimei, nefiind însă în măsură să precizeze cu certitudinea valoarea acestor cheltuieli.

În raport de declarațiile acestor martori, a părților civile și a înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, instanța apreciază că suma totală de 2.800 euro este o sumă rezonabilă a cheltuielilor efectuate cu acest titlu, fiind de notorietate că o înmormântare presupune o . costuri, începând cu cheltuielile legate de înmormântarea propriu-zisă, dar și în continuare, în legătură cu pomenirile defunctului. Această sumă a fost împărțită în mod egal părților civile R. R., G. E. V., M. M. M. și C. V., rezultând suma de 700 euro cu titlu de daune materiale pentru fiecare dintre acestea.

În privința sumei de 300 euro lunar, solicitată de către părțile civile a fi plătită începând cu data decesului defunctei R. I. și până la data împlinirii vârstei de 14 ani de către nepoata cea mică a defunctei, instanța a considerat că această sumă nu constituie un prejudiciu cert, întrucât nu s-a făcut dovada faptului că părțile civile au angajat o persoană care să se ocupe de supravegherea minorei, suplinind astfel din acest punct de vedere lipsa bunicii sale. Or, în aceste condiții, acordarea acestor sume ar constitui o sursă de îmbogățire fără justă cauză pentru părțile civile.

Referitor la prejudiciul moral, instanța a reținut că acesta constă în rezultatul dăunător direct al unei fapte ilicite și culpabile, prin care se aduce atingere valorilor cu conținut nepatrimonial ce definesc personalitatea umană.

Prejudiciul moral, fiind strâns legat de persoana umană, lezează direct și nemijlocit sentimentele de dragoste și afecțiune, cum este și cazul de față.

În ceea ce privește sumele pretinse cu titlu de daune morale, instanța de fond a reținut că la aprecierea cuantumului despăgubirilor morale trebuie să aibă în vedere anumite criterii, cum sunt:

- criteriul echității, care presupune existenta unei corespondențe între prejudiciul încercat și dimensiunea despăgubirii;

- criterii referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic, psihic și afectiv;

- criterii referitoare la importanța valorilor lezate și măsura în care acestea au fost lezate.

S-a apreciat că, toate aceste criterii trebuie sa conducă la stabilirea unei sume care să reprezinte o justă și reală despăgubire a părților civile, cu efect de satisfacție și sa nu reprezinte o sancțiune excesivă pentru autorul faptei prejudiciabile ori ca venituri necuvenite părților civile.

Instanța a reținut că în materia daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului poate avea doar un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate bănește. În schimb, se poate acorda victimei o sumă de bani cu caracter compensatoriu, tinzând la oferirea unui echivalent care, prin excelență, poate fi o sumă de bani, care îi permite să-și aline, prin anumite avantaje, rezultatul dezagreabil al faptei ilicite. Ceea ce trebuie evaluat, în realitate, este despăgubirea care vine să compenseze prejudiciul, nu prejudiciul ca atare.

S-a mai reținut că prin săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă deduse judecății, părților civile le-a fost cauzat de către inculpați un prejudiciu moral important, constând în pierderea unei persoane foarte dragi, a soției, respectiv a mamei, în împrejurări dureroase pentru membrii familiei.

Astfel, consecințele negative suferite de către părțile civile în plan psihic și afectiv, cauzate de pierderea unei rude apropiate, sunt de netăgăduit, fiind totodată notorie suferința provocată de o astfel de pierdere.

În raport de toate criteriile arătate, analizând cuantumul daunelor morale solicitate de părțile civile, instanța le-a considerat ca fiind nejustificat de mari, ajungându-se prin sumele solicitate practic la o „comercializare a sentimentelor de afecțiune", motiv pentru care a admis în parte pretențiile părților civile privind despăgubirile pentru daunele morale încercate.

Astfel, în privința întinderii prejudiciului moral, instanța de fond a apreciat în raport cu împrejurările comiterii faptei și urmările acesteia, ținând cont și de aspecte precum vârsta victimei la momentul decesului, legăturile de rudenie ale părților civile cu victima, relațiile afective existente între acestea.

Ținând cont de elementele menționate, instanța a considerat că suma de 35.000 euro pentru fiecare dintre părțile civile, reprezintă o reparație justă și echitabilă a prejudiciului moral suferit de aceștia.

S-a mai reținut de către instanța de fond că ambii inculpați dețineau polițe de asigurare RCA la momentul producerii accidentului la societatea . GROUP SA (BCR ASIGURĂRI V. INSURANCE GROUP SA a fuzionat prin absorbție cu . GROUP SA, sub denumirea acesteia din urmă).

Potrivit art. 49 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil.

Potrivit art. 50, despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuieli de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea sau distrugerea de bunuri. În caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă pentru persoanele aflate în afara autovehiculului care a produs accidentul, iar pentru persoanele aflate în acel autovehicul, numai dacă acestea nu erau transportate în baza unui raport contractual existent cu deținătorul autovehiculului respectiv.

Conform art. 55 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite.

Rezultă că răspunderea asigurătorului este o răspundere contractuală, angajată în baza contractului de asigurare încheiat cu asiguratul și nu o formă a răspunderii civile delictuale.

În consecință, asigurătorul nu poate fi obligat în solidar cu asiguratul la plata despăgubirilor către victima accidentului, ci direct, nemijlocit.

Pe de altă parte pronunțarea hotărârii fără a dispune obligarea directă a asigurătorului ci doar făcându-se mențiunea că este opozabilă asigurătorului nu ar satisface niciuna din părți și prevederile expuse mai sus ar rămâne fără finalitate.

Așadar, în baza art. 55 alin. 1 din Legea nr.136/1995, instanța a obligat asiguratorul de răspundere civilă . GROUP SA la plata către părțile civile a sumelor la care au fost obligați asigurații acestuia, S. N. C. și B. C..

In baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008, instanța de fond a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpații S. N. C. și B. C. în vederea determinării profilului genetic și înscrierii în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, care se va realiza conform disp. art. 7 alin. 3 din același act normativ.

În baza art. 274 alin. 1 și 2 C.p.p. a obligat inculpatul S. N. C. la plata sumei de 1.500 lei, iar inculpatul B. C. la plata sumei de 2.500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 276 alin. 1, 2 și 4 C.p.p. a obligat inculpatul S. N. C. la plata sumei de 2.000 lei, iar inculpatul B. C. la plata sumei de 3000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către părțile civile, sumă care a fost achitată în baza art. 50 alin. 1 din Legea nr.136/1995, de asiguratorul de răspundere civilă . GROUP SA .

Totodată, instanța de fond a mai apreciat că se impune obligarea inculpatului B. C. la plata unei sume mai mari cu titlu de cheltuieli judiciare decât inculpatul S. N. C., atât către stat, cât și către părțile civile, deoarece acesta din urmă a solicitat să fie judecat conform procedurii simplificate a recunoașterii învinuirii, iar durata procesului a fost prelungită de către inculpatul B. C., cu consecințe atât asupra cheltuielilor judiciare efectuate de către stat, cât și a suplimentării onorariului avocațial achitat de către părțile civile.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel inculpatul B. C., asigurătorul . GROUP SA și părțile civile R. R., M. M. M., G. E. V. și C. V..

Inculpatul B. C. a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței penale și achitarea, în temeiul art.17 alin.2 raportat la art.16 lit.d C. pr. pen.

Asigurătorul a solicitat admiterea apelului, apreciind că despăgubirile solicitate de părțile civile sunt nejustificat de mari în raport cu împrejurările în care fapta a fost comisă.

Părțile civile, în motivele de apel depuse în scris la dosar, au solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale și față de inculpați aplicarea unor pedepse mai mari, cu executare și admiterea acțiunii civile, așa cum a fost formulată la instanța de fond.

Curtea, analizând apelurile declarate în cauză în raport de art.417 C. pr. pen., constată că acestea sunt nefondate, pentru considerentele arătate în continuare.

Reanalizând probele administrate în cauză (procesul-verbal de cercetare la fața locului; schița locului accidentului; planșe fotografice efectuate cu ocazia cercetării la fața locului; declarațiile inculpaților S. N. C. și B. C.; declarațiile martorilor C. M. V. și F. A. B.; raportul medical de necropsie cu nr. A_, emis de către INML; raportul de expertiză tehnică judiciară; completări la raportul de expertiză tehnică auto), Curtea constată că instanța de fond a stabilit corect situația de fapt, constând, în esență, în aceea că în data de 10.11.2011, în jurul orei 06:30, inculpații S. N. C. și B. C., în timp ce conduceau autovehiculul marca Opel, cu nr. de înmatriculare_ și, respectiv, autovehiculul marca VW Passat, cu nr. de înmatriculare_, pe Calea Griviței, din direcția . Gara de Nord, prin nerespectarea dispozițiilor art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 și art. 48 din O.U.G. nr.195/2002, au surprins și acroșat pe R. I., pieton care se angajase în trecerea părții carosabile, pe marcajul pietonal, aceasta decedând la fața locului.

Întemeindu-se în mod corect îndeosebi pe procesul-venal de cercetare la fața locului și actele anexate, declarațiile martorilor oculari C. M. V. și F. A. B., precum și pe raportul de expertiză tehnică judiciară instanța de fond descrie detaliat situația de fapt, care justifică pe deplin concluzia vinovăției, în proporții egale, a inculpaților S. N. C. și B. C. în producerea accidentului rutier soldat cu decesul numitei R. I..

De altfel, inculpatul S. N. C. și-a recunoscut vinovăția, solicitând aplicarea procedurii simplificate de judecată.

Criticile aduse de către inculpatul B. C. sentinței apelate sunt nefondate câtă vreme din declarațiile celor doi martori oculari, coroborate cu declarațiile coinculpatului S. N. C. și, în parte, cu propriile declarații, rezultă în mod clar participarea sa la activitatea infracțională în modalitatea descrisă în sentința atacată. De asemenea, raportul de expertiză tehnică judiciară arată fără echivoc dinamica producerii accidentului, reținând – printre altele – că victima era angajată regulamentar în traversarea străzii, că după impactul primar (când a fost lovită de autoturismul Opel, condus de inculpatul S.) a urmat impactul secundar, fiind lovită de autoturismul VW Passat, condus de inculpatul B., acest din urmă impact producându-se pe banda a doua a carosabilului, la o distanță longitudinală de 8-9 metri după marcajul pietonal. Mai este de reținut că autoturismul condus de inculpatul B. circula cu o viteză de 82 km/h, spre deosebire de celălalt autoturism, care circula cu 50 km/h. Deosebit de relevante sunt și constatările raportului medical de necropsie și cele ale suplimentului la acest raport, din care rezultă că decesul victimei s-a produs datorită leziunilor suferite în urma politraumatismului complex și că nu pot fi disociate cu certitudine care dintre leziuni s-au putut produce în timpul primului impact și care s-au putut produce în timpul celui de-al doilea impact. Prin urmare, decesul este rezultatul tuturor acestor leziuni cauzate de activitatea infracțională a ambilor inculpați. Așadar, se constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către ambii inculpați.

În drept, față de succesiunea de legi penale în timp, în mod justificat a apreciat instanța de fond că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.178 alin.1 și 2 C. pen. de la 1968, fiind mai favorabilă inculpaților legea veche prin raportare la conținutul și efectele suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

La individualizarea pedepselor instanța de fond a dat eficiența cuvenită dispozițiilor art.72 alin.1 și art.52 C. pen. de la 1968, având în vedere, pe de o parte, gradul concret de pericol social al infracțiunii (dedus din natura valorii sociale lezate, modul și împrejurările în care inculpații au acționat, urmarea cauzată – respectiv moartea victimei), iar pe de altă parte datele ce caracterizează persoana fiecărui inculpat (vârsta, nivelul de educație, atitudinea manifestată după săvârșirea infracțiunii și pe parcursul procesului penal). De asemenea, în cazul inculpatului S. limitele de pedeapsă au fost reduse cu o treime, ca urmare a aplicării dispozițiilor art.396 alin.10 C. pr. pen.

Pedepsele de 2 ani (în cazul inculpatului S. N. C.) și 2 ani și 6 luni (în cazul inculpatului B. C.) sunt just proporționalizate și au aptitudinea de a realiza scopurile prevenției speciale și ale celei generale, nefiind întemeiate criticile părților civile. Tot astfel, modalitatea de executare stabilită – respectiv suspendarea executării pedepsei sub supraveghere – este adecvată, datele personale ale fiecărui inculpat justificând concluzia că aceștia pot fi reeducați și fără privare de libertate, pedepsele aplicate constituind un avertisment sever în sensul îndreptării conduitei sociale.

În privința laturii civile a cauzei se constată, de asemenea, că soluția este legală și temeinică. Fiind întrunite elementele răspunderii civile delictuale, devin incidente dispozițiile art.1357 și urm. Cod civil, fiind supuse reparării atât prejudiciile materiale, cât și cele morale, suferite de părțile civile.

Referitor la prejudiciile materiale, din înscrisurile dispuse la dosar de părțile civile și din declarațiile martorilor Harabură C. N. și Talapan E. I. rezultă că părțile civile au suportat cheltuielile privind înmormântarea victimei, precum și cele ulterioare, ocazionate de ritualurile de pomenire a memoriei victimei. În acord cu instanța de fond, Curtea apreciază că este de notorietate că orice înmormântare presupune o . costuri și că, ulterior înmormântării, se efectuează cheltuieli cu pomenirea defunctului. În atari împrejurări, preocuparea principală a celor ce se ocupă de organizarea acestor evenimente nu este, de regulă, procurarea tuturor dovezilor care să ateste cheltuielile efectuate.

Câtă vreme s-a probat efectuarea de cheltuieli, limitarea strictă a acestora doar la ceea ce rezultă din înscrisuri este o soluție injustă, ce nu ține cont de realitate. Așa fiind, suma totală de 2.800 euro stabilită de instanța de fond și împărțită în mod egal între părțile civile este o sumă rezonabilă, urmând a fi menținută.

În aprecierea Curții este corectă și soluția instanței de fond în sensul respingerii solicitării de acordare a sumei de 300 euro lunar părților civile, de la decesul victimei și până la împlinirea vârstei de 14 ani de către nepoata cea mică a defunctei, nefiind în prezența unui prejudiciu cert.

Nu sunt întemeiate nici criticile vizând reducerea, respectiv majorarea despăgubirilor morale, sumele stabilite de către instanța de fond cu acest titlu fiind echitabile, în acord cu orientarea jurisprudențială actuală. Scopul acestor despăgubiri este să compenseze suferința provocată de pierderea unei persoane foarte dragi (soția, respectiv mama părților civile), sumele acordate nereprezentând o îmbogățire fără justă cauză.

În concluzie, Curtea apreciază că sunt nefondate toate criticile de nelegalitate și/sau netemeinicie invocate de apelantul inculpat B. C., de apelantul asigurător și de apelantele părți civile. Cu privire la părțile civile, față de soluția ce urmează a fi pronunțată în cauză nu poate fi primită nici solicitarea de acordare a cheltuielilor judiciare.

Și celelalte aspecte ale cauzei (pedepsele accesorii, obligarea în solidar a inculpaților și obligarea directă a asigurătorului la despăgubiri civile, recoltarea de probe biologice, cheltuielile judiciare) au fost soluționate legal și temeinic de către prima instanță, nefiind identificate temeiuri de desființare ale hotărârii care să fie invocate din oficiu.

Așa fiind, în baza art.421 pct.1 lit.b C. pr. pen., vor fi respinse, ca nefondate, apelurile declarate de asiguratorul . Group SA, inculpatul B. C. și părțile civile R. R., M. M. M., G. E. V. și C. V..

În temeiul art.275 alin.2 C. pr. pen., fiecare apelant va fi obligat la plata a câte 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Văzând și disp. art. 82 alin.1 din Legea nr. 51/1995, republicată,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de asiguratorul . Group SA, inculpatul B. C. și părțile civile R. R., M. M. M., G. E. V. și C. V. împotriva sentinței penale nr.479/03.06.2014, pronunțate de Judecătoria Sector 1 București, în dosarul nr._ .

Obligă fiecare apelant la câte 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Onorariul parțial pentru avocați din oficiu, în cuantum de câte 150 lei, pentru inculpații B. C. și S. N. C. se avansează din bugetul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 19.12.2014.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

I. TocanDan L.

GREFIER,

S. N.

Red. D.L.

Dact. A.L. 2 ex./22.01.2015

Jud. Sect. 1 București – jud.: P. A.

← Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 1573/2014. Curtea de...		Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 1590/2014. Curtea de Apel... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 1574/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 913/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Infracţiuni la legea privind regimul zonelor libere. Legea 84/1992. Decizia nr. 1562/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 1573/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 1590/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 1591/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Infracţiuni la legea privind mărcile şi indicaţiile geografice. Legea 84/1998. Decizia nr. 651/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006. Decizia nr. 681/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI