Infracţiuni la legea privind piaţa de capital. Legea nr. 297/2004. Decizia nr. 1573/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1573/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-12-2014 în dosarul nr. 1573/2014
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1573/A
Ședința din camera de consiliu de la data de 16 decembrie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: O. R.- N.
JUDECĂTOR: C. -V. G.
GREFIER: D. S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect contestația în anulare formulată de contestatoarea condamnată A. G. V. cu privire la Decizia penală nr.1156/A din data de 07 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția I Penală în Dosarul nr._._ *.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 15 decembrie 2014 și au fost consemnate în încheierea întocmită la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie penală, iar Curtea, în temeiul dispozițiilor art.391 alin.1 din Codul de procedură penală, a stabilit pronunțarea hotărârii la data de astăzi, 16 decembrie 2014, când, în aceeași compunere, a decis astfel:
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.10.2014 petenta condamnată A. G. V. a formulat contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 426 alin.1 lit.b C.pr.pen împotriva deciziei penale nr.1156/A din 07.10.2014 a Curții de Apel București – Secția I, Penală pronunțată în dosarul nr._._ *.
În motivarea contestației, petenta a invocat în esență că la dosarul existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, respectiv prescripția răspunderii penale.
În dezvoltarea motivelor care au fundamentat introducerea căii de atac, condamnata a invocat cu titlu de considerații introductive faptul că instanța de apel a pronunțat decizia de condamnare pe baza acelorași probe care au condus instanța de fond la concluzia de achitare, lipsind-o practic pe aceasta de orice posibilitate de a critica în mod direct și neîngrădit soluția de condamnare pronunțată împotriva ei. A mai invocat petenta că se consideră discriminată în raport de situația unui condamnat ipotetic în fond care poate contesta soluția la instanța superioară, în timp ce aceasta fiind achitată în fond nu mai poate formula astfel de critici în fața instanței de apel. În acest context, petenta consideră că există o contradicție între dispozițiile codului de procedură penală și dispozițiile convenției europene a drepturilor omului, motiv pentru care a înțeles să invoce excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.426 cod proc.pen., întrucât ipoteza menționată, adică desființarea unei hotărâri pentru motivul condamnării directe în apel, cu consecința rejudecării cauzei de către instanța de fond nu este inclusă în motivele de contestație în anulare. În susținerea excepției de neconstituționalitate, contestatoarea a mai arătat că dispozițiile art.426 cod proc.pen. sunt în contradicție cu dispozițiile art.20 din Constituția României.
De asemenea, contestatoarea a apreciat că față de aceleași argumente precizate anterior, neconstituționale sunt și dispozițiile art.431 pct.2 lit.a cod proc.pen.
A mai criticat contestatoarea că faptele pentru care s-a dispus condamnarea sa nu se regăsesc în rechizitoriu și nici în încadrarea juridică, astfel că nu a fost în mod explicit și neîndoielnic informată cu privire la acuzația de favorizare a infractorului și la infracțiunea de spălare de bani, iar instanța de apel nu a analizat niciuna dintre apărările inculpatei.
În dezvoltarea cazului de contestație în anulare, contestatoarea a invocat faptul că pentru infracțiunea de favorizare a infractorului termenul de prescripție specială s-a împlinit deoarece, conform legii pedeapsa aplicată favorizatorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. Prin urmare, consideră contestatoarea, limita maximă a pedepsei pentru infracțiunea de favorizare a infractorului pentru manipularea pieței de capital este de 5 ani, ceea ce înseamnă că termenul prescripției speciale conform art.124 din vechiul cod penal stabilit ca mitior lex este de 7 ani și 6 luni și s-a împlini în decembrie 2011, fapta fiind prescrisă.
În final, contestatoarea a invocat faptul că instanța de apel a constatat că termenul de prescripție specială s-a împlinit în anul 2012 pentru infracțiunea de manipulare a pieței de capital, dar nu a analizat prescripția răspunderii penale pentru infracțiunea de favorizare a infractorului raportat la art.264 alin.2 cod penal, nefăcând nici un raționament cu privire la aceste aspecte, deși la dosar existau toate probele ce puteau conduce la această analiză.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin decizia penală nr.1156/A din 07.10.2014 a Curții de Apel București – Secția I, Penală pronunțată în dosarul nr._._ *, instanța de apel în baza art.421 pct.2 lit.a C.p.p. a admis apelurile declarate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Structura Centrală și partea civilă Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței penale nr.726 din data de 28.08.2012, pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală, în dosarul nr._._ *.
A desființat sentința penală atacată și rejudecând, în fond, a dispus printre altele:
„Pentru inculpata A. G. V.:
În baza art.17 alin.2 C.p.p. rap la art.16 alin.1 lit.f C.p.p. cu referire la art.122 alin.1 lit. d și art.124 C.p. din anul 1969 încetează procesul penal pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art.289 C.p. din anul 1969, ca urmare a intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale.
În baza art.17 alin.2 C.p.p. rap. la art. 16 alin.1 lit. a C.p.p. achită pe inculpata A. G. V. pentru săvârșirea infracțiunii de aderare sau sprijinire sub orice formă a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003.
În baza art.264 C.p. din anul 1969 condamnă pe inculpata A. G. V. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului.
În baza art.71 C.p. din anul 1969 interzice inculpatei drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a-II-a, b, c C.p. din anul 1969.
În baza art.86 ind.1 C.p. din anul 1969 dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art.86 ind.2 C.p. din anul 1969.
În baza art.86 ind.3 C.p. din anul 1969 pe durata termenului de încercare condamnata A. G. V. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a)să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;
b)să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c)să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d)să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;
Atrage atenția condamnatei asupra dispozițiilor art.86 ind. 4 C.p. din anul 1969 a căror încălcare are ca urmare revocarea executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art.71 alin.5 C.p. din anul 1969 pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii.”
Prin prezența contestație în anulare petenta invocă că a fost condamnată, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, respectiv prescripția răspunderii penale a infracțiunii de favorizare a infractorului.
Analizând cu prioritate excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.421 pct.2 lit.a și art.416 cod proc.pen., Curtea reține următoarele:
Conform art.421 alin.1 pct.2 lit.a cod proc.pen.: Instanța, judecând apelul, pronunță una dintre următoarele soluții: lit. a) desființează sentința primei instanțe și pronunță o nouă hotărâre procedând potrivit regulilor referitoare la soluționarea acțiunii penale și a acțiunii civile la judecata în fond.
Conform art.426 cod proc.pen. se poate promova calea de atac a contestației în anulare împotriva hotărârilor penale definitive în următoarele cazuri:
a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate;
b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;
c) când hotărârea a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;
d) când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;
e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;
f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;
g) când ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;
h) când instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;
i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.
Totodată, conform art.29 din Legea nr.47/1992: „(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.
(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
(4) Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanța de judecată va trimite Curții Constituționale și numele părților din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora.
(5) Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.”
Curtea apreciază că în raport de condițiile cumulative impuse de către dispozițiile art.29 din Legea nr.47/2014, excepția de neconstituționalitate invocată în prezenta cauză apare ca fiind inadmisibilă.
Curtea constată că dispozițiile art.421 alin.1 pct.2 lit.a și art.426 cod proc.pen. sunt în vigoare, nu au mai făcut obiectul unei decizi anterioare a Curții Constituționale prin care să se constate neconstituționalitatea lor, iar excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în fața instanței de judecată de către una dintre părți, fiind îndeplinite cerințele art.29 alin.1 teza întâi, alin.2 și alin.3 din Legea nr.47/1992.
Cu toate acestea, Curtea apreciază că textele de lege invocate de către contestatoare nu au legătură cu soluționarea cauzei, prin raportare atât la motivele de neconstituționalitate, cât și la obiectul cauzei deduse judecății, după cum urmează:
Contestatoarea invocă că dispozițiile art.426 cod proc.pen. ar fi neconstituționale, contravenind art.20 din Constituție, deoarece acestea nu prevăd un nou caz de contestație în anulare, respectiv posibilitatea contestării unei decizii a instanței de apel care a pronunțat direct în apel o hotărâre de condamnare, deși în primă instanță, inculpatul a fost achitat. Curtea constată că obiectul excepției de neconstituționalitate nu are legătură cu soluționarea cauzei, atât timp cât contestatoarea a invocat dispozițiile art.426 alin.1 lit.b drept caz care justifică în opinia acesteia anularea deciziei penale nr.1156/A din 07.10.2014 a Curții de Apel București – Secția I, Penală pronunțată în dosarul nr._._ *. Astfel, soluția Curții Constituționale cu privire la excepția invocată nu poate afecta în nici un mod soluția prezentei instanțe cu privire la cazul de contestație în anulare invocat de către contestatoare, obiectul analizei fiind exclusiv existența unei cauze de încetare a procesului penal neavută în vedere de instanța de apel care a pronunțat decizia penală contestată. Nu prezintă importanță faptul că instanța de apel ar fi pronunțat o soluție de condamnare, după ce anterior condamnata fusese achitată de primă de prima instanță, deoarece soluționarea prezentei căi extraordinare de atac depinde exclusiv de existența unei cauze de încetare a procesului penal neavută în vedere instanța de apel la pronunțarea soluției de condamnare, iar nu de modalitatea în care instanța de apel a procedat la rejudecarea în fond a dosarului.
În realitate, petenta nu invocă o veritabilă excepție de neconstituționalitate, neprecizând expres care dispoziție din art.426 cod proc.pen. încalcă Constituția României, ci se limitează în a critica modalitatea în care legiuitorul procesual penal a înțeles să legifereze cazurile de contestație în anulare, solicitând practic Curții Constituționale să se transforme într-un legiuitor pozitiv și să reglementeze un nou caz de contestația în anulare în sensul celor precizate. Solicitarea contestatoarei nu poate fi primită cât timp aceasta avea inițierea unui proces legislativ prin care substituindu-se Parlamentului României, Curtea Constituțională să realizeze o modificare a dispozițiilor art.426 cod proc.pen.
Cu privire la dispozițiile art.421 alin.1 pct.2 lit.a cod proc.pen., acestea reglementează modalitatea de soluționare a apelului, neavând legătură cu soluția în prezenta cale de atac, în faza admisibilității în principiu, procedură reglementată de art.431 cod proc.pen.
Pe cale de consecință, excepția de constituționalitate invocată urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
Analizând prezenta contestație în anulare prin prisma cazului prevăzut de art.426 alin.1 lit.b cod proc.pen. Curtea reține următoarele:
Petenta a invocat faptul că în ceea ce privește infracțiunea de favorizare a infractorului prevăzută de art.264 alin.1 și 2 cod penal de la 1969 pentru care a fost condamnată prin decizia penală contestată la o pedeapsă de 3 ani închisoare a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani, conform art.861 și art.862 cod penal de la 1969, termenul prescripției speciale prevăzut de art.124 raportat la art.122 alin.1 lit.d cod penal de la 1969 s-a împlinit, anterior pronunțării hotărârii, iar instanța de apel ar fi trebuit să pronunțe o soluție de încetare a procesului penal.
Lecturând considerentele deciziei penale contestate, Curtea constată că petenta a fost condamnată pentru infracțiunea de favorizare a infractorului prevăzută de art.264 alin.1 și 2 cod penal de la 1969, instanța de apel stabilind, cu relevanță în ceea ce o privește pe inculpata A. G. V., următoarea situație de fapt:
„La data de 31 octombrie 2000, ROMPETROL GROUP BV Olanda (reprezentată de coinculpatul P. D.-C., în calitate de împuternicit al coinculpatului Hart C.-Richard, reprezentant al acționarului unic al societății respective) a semnat, cu Fondul Proprietăți de Stat (FPP), contractul nr.29, în baza căruia a achiziționat pachetul de 69,9% din capitalul social subscris și vărsat al .>
Acțiunile emise de . C., având ca obiect principal de activitate fabricarea produselor rezultate din țiței, au fost tranzacționate, la B. Electronică RASDAQ, începând cu anul 1996, cu simbolul PTRM. La data de 11 noiembrie 2003, acțiunile societății au fost suspendate de la tranzacționare și delistate de la bursa respectivă, în vederea transferării la B. de Valori București (BVB). În ultima zi de tranzacționare, ultimul preț de tranzacționare al unei acțiuni PTRM a fost de 75.000 lei/acțiune, la o valoare nominală de 214,220 lei.
Coinculpatul P. D.-C., în calitate de președinte al Consiliului de Administrație al ., a depus cerere de admitere a acțiunilor la categoria a II-a a cotei bursei, cererea respectivă fiind înregistrată sub nr.1437 din data de 09 februarie 2004.
La data de 25 martie 2004, Comitetul Bursei a emis hotărârea nr.27, de înscriere, la C. Bursei de Valori București – categoria a II-a, a acțiunilor emise de ..
Prin comunicatul de presă din data de 01 aprilie 2004, BVB a anunțat că tranzacționarea acțiunilor emise de . va reîncepe la data de 07 aprilie 2004, cu simbolul RRC.
Conform CIM CNVM nr.2852 din data de 23 ianuarie 2004, acționari ai . erau, la acea dată, ROMPETROL GROUP BV (cu 64,4 % din capitalul social), . (cu 18,8% din capitalul social), SIF TRANSILVANIA (cu 9,6% din capitalul social) și . (cu 3,2% din capitalul social). Din Consiliul de Administrație, făceau parte coinculpatul P. D.-C. (membru) și . (reprezentată de coinculpatul Stephenson G.-Philip).
., prin urmare, un acționar semnificativ al ., deținând, la data de 06 aprilie 2004, un pachet de acțiuni RRC care reprezentau 18,8% din capitalul social al societății emitente. De asemenea, coinculpații P. D.-C. și Stephenson G.-Philip controlau, în mod direct sau indirect, ambele societăți (atât . și .). Pe de altă parte, coinculpatul Hart C.-Richard era reprezentant al unicului acționar al ROMPETROL GROUP BV, care deținea 64,4% din capitalul social al ., tot acesta fiind acela care îl împuternicise pe coinculpatul P. D.-C. să semneze contractul de achiziție de acțiuni cu FPP.
La data de 02 aprilie 2004, Consiliul de Administrație al . coinculpații P. D.-C. și Stephenson G.-Philip, a aprobat vânzarea a 1._ de acțiuni, deținute la ., la prețul minim de 116 lei/acțiune, precum și deschiderea unor conturi în numerar la ALPHA BANK și SSIF ALPHA FINANCE. Coinculpatul P. D.-C. a fost împuternicit să reprezinte societatea în relațiile cu ALPHA BANK și SSIF ALPHA FINANCE, precum și să instructeze, în numele și pentru . SSIF ALPHA FINANCE, cu posibilitatea sub-mandatării de terțe persoane.
Cu privire la prețul de 116/acțiune, coinculpatul P. D.-C. nu a putut oferi explicații pertinente și nici nu a prezentat dovezi care să probeze modul în care a fost stabilit.
Din datele puse la dispoziție de BVB, a rezultat că . fost singurul vânzător de acțiuni RRC, la prețul de 116 lei/acțiune, atât la data de 07 aprilie 2004 (prima zi de tranzacționare), cât și ulterior, în toată istoria de tranzacționare a acestui simbol.
. o societate deținută public, acțiunile emise de aceasta tranzacționându-se, în cadrul Bursei Electronice RASDAQ, cu simbolul V.. De asemenea, societatea avea obligații speciale privind transparența față de investitori și piețele pe care acțiunile sale se tranzacționau.
Vânzarea de către . V.) a unui activ însemnat din patrimoniul societății, constând în pachetul de 1._ acțiuni, deținut la . (simbol RRC), cu prețul de 116 lei/acțiune, constituia un eveniment important, care, dacă ar fi fost făcut public, ar fi influențat în mod semnificativ prețul sau alte aspecte referitoare la tranzacționarea valorilor mobiliare emise de cele două societăți.
În scopul protecției investitorilor și a integrității piețelor, asemenea evenimente importante trebuiau să fie transparente, accesibile tuturor participanților la piața de capital. Conform art.122 din OUG nr.28/2002, în cazul apariției unui astfel de eveniment, societățile deținute public erau obligate să întocmească, în termen de maximum 3 zile lucrătoare, rapoarte curente, potrivit reglementărilor CNVM și ale piețelor reglementate pe care se tranzacționau valorile mobiliare emise de acele societăți.
Din adresa CNVM nr.DGS_ din data de 26 iulie 2006, a rezultat că reprezentanții grupului ROMPETROL nu au raportat evenimentul anterior menționat, încălcând astfel obligațiile impuse societăților deținute public, prevăzute de legislația specifică.
Coinculpatul P. D.-C., în calitate de președinte al Consiliului de Administrație, l-a împuternicit, la rândul său, pe coinculpatul Stephenson G.-Philip să reprezinte . relațiile cu banca și societatea de servicii de investiții financiare. La data de 06 aprilie 2004, Consiliul de Administrație al . emis o nouă decizie, prin care l-a împuternicit, în mod expres, pe coinculpatul Stephenson G.-Philip să reprezinte societatea în relațiile cu ALPHA BANK și SSIF ALPHA FINANCE.
La aceeași dată, 06 aprilie 2004, alte trei societăți comerciale din cadrul grupului ROMPETROL, respectiv ., . C. și . SA Ploiești, au emis hotărâri prin care i-au împuternicit pe coinculpații P. D.-C. și Stephenson G.-Philip în vederea reprezentării societăților respective în relațiile cu SSIF TVM SA.
La data de 05 aprilie 2004, coinculpații P. D.-C. și Stephenson G.-Philip au semnat, pentru și în numele . contract de investiții financiare cu SSIF ALPHA FINANCE, reprezentată de Tavakos Dimitros și coinculpatul A. F.-I.. La aceeași dată, coinculpatul Stephenson G.-Philip a semnat, pentru . cerere de deschidere de cont, parțial completată și o autorizare de preluare a ordinelor pe telefon. La rubrica „acceptare de către ALPHA FINANCE”, formularul de deschidere de cont nu a purtat ștampila societății și semnătura agentului de servicii de investiții, împuternicit să reprezinte societatea în relațiile cu clienții. Documentele au fost întocmite în limba engleză și nu au avut numere de înregistrare.
La data de 06 aprilie 2004, au fost create, în sistemul electronic al Bursei, de către reprezentanții SSIF ALPHA FINANCE, conturile . SALTVILLE LTD (reprezentată de coinculpatul Hart C.-Richard).
La data de 02 aprilie 2004, A. a . a hotărât încheierea de contracte de investiții cu . i-a împuternicit pe coinculpații P. D.-C. și Stephenson G.-Philip să reprezinte societatea respectivă în relația cu această societate de intermediere.
La aceeași dată, 02 aprilie 2004, Consiliul de Administrație al . a aprobat încheierea de contracte de investiții cu . i-a împuternicit pe aceiași coinculpați.
Coinculpatul A. F. I., reprezentant al SSIF ALPHA FINANCE, la data de 06 aprilie 2004, cu o zi înainte de începerea tranzacționării acțiunilor RRC, a solicitat majorarea limitei de tranzacționare (31._ lei), cu motivația efectuării unor tranzacții de tip cross în contul clienților săi, asumându-și responsabilitatea decontării acestor tranzacții. La data efectuării adresei, clienții SSIF ALPHA FINANCE nu semnaseră ordine de tranzacționare care să permită coinculpatului respectiv să cunoască intențiile lor din data de 07 aprilie 2004.
BVB a aprobat ridicarea limitei de tranzacționare, pentru SSIF ALPHA FINANCE, pe baza extrasului de cont bancar, din care rezulta că aproximativ_.000 lei erau la dispoziția societății respective. Suma a fost transferată din contul personal al numitei V. C.-R..
În dimineața zilei de 07 aprilie 2004, coinculpații Hart C.-Richard (reprezentant al SALTVILLE LTD Cipru) și Stephenson G.-Philip (reprezentant al . fost prezenți la sediul SSIF ALPHA FINANCE, în camera de tranzacționare.
La aceeași dată, 07 aprilie 2004, prima zi de tranzacționare a acțiunilor emise de . (simbol RRC), coinculpatul Hart C.-Richard, în calitate de reprezentant al clientului SALTVILLE LTD, a lansat, în jurul orei 10:10 a.m., un ordin de cumpărare, pentru 1._ acțiuni RRC, la prețul de 116 lei/acțiune. După aproximativ 4 minute, cu puțin timp înainte de deschiderea ședinței de tranzacționare și stabilirea prețului de deschidere, coinculpatul Stephenson G.-Philip, în calitate de reprezentant al clientului . lansat un ordin de sens contrar, respectiv vânzarea, tot la prețul de 116 lei/acțiune, a 1._ acțiuni RRC (deținute de . urmare a participării la majorările de capital efectuate, în perioada 2002-2004, de către .). Ambele ordine au fost preluate de coinculpatul A. F. I., în prezența și la inițiativa celor doi coinculpați anterior menționați și introduse, în fracții de câte_ acțiuni, în sistemul electronic de tranzacționare a Bursei, în starea de pre-deschidere, iar, imediat după aceea, de către traderii SSIF ALPHA FINANCE, respectiv coinculpata R. C.-E. și martora P. E..
SSIF ALPHA FINANCE SA a acceptat și a executat ordinul de cumpărare în condițiile în care clientul SALTVILLE LIMITED nu a avut în cont sumele de bani aferente cumpărărilor de acțiuni RRC la data de 07 aprilie 2004, încălcând astfel prevederile art.405 alin.4.b din Regulamentul BVB 4 privind tranzacțiile bursiere.
Din analiza ordinelor de bursă introduse în pre-deschidere de către participanții la ședința de tranzacționare din data de 07 aprilie 2004, s-a observat că, înainte ca . introducă în sistem ordinele de vânzare la prețul de 116 lei/acțiune, toți ceilalți vânzători au introdus și afișat ordine de vânzare pentru acțiuni RRC (exceptând un singur ordin de 500 acțiuni, la prețul 100 lei, care a fost modificat înainte de deschidere), la prețuri cuprinse între 440 lei și 1.500 lei, volume mai mari înregistrându-se în intervalul de preturi 600-1.500 lei. De asemenea, din analiza introducerii globale a ordinelor de bursă în sesiunea pre-deschidere, a rezultat un preț mediu ponderat, pe partea de vânzare, de 934 lei. Aceste informații au putut fi vizualizate de către fiecare participant la ședință, pe ecranele terminalelor de tranzacționare, inclusiv de către traderii și clienții SSIF ALPHA FINANCE SA.
Împotriva mandatului primit, fără a avea restricții cu privire la un preț superior prețului minim stabilit, de 116 lei/acțiune, coinculpatul Stephenson G.-Philip a ales ora 10:14, ca moment al plasării ordinului de vânzare și a solicitat vânzarea întregului pachet de acțiuni RRC.
În continuare, ordinele de tranzacționare de sens contrar, lansate de SALTVILLE LTD, au fost urmate de mai multe tranzacții de tip cross (tranzacții între clienții aceluiași intermediar) între .) și societatea respectivă (cumpărător), raportate de SSIF ALPHA FINANCE în deschidere și imediat după aceasta.
Astfel, SALTVILLE LTD a cumpărat de la .._ acțiuni RRC, la prețul de 116 lei/acțiune, reprezentând aproximativ 66,5% din totalul acțiunilor vândute de societatea română și aproximativ 5,72% din totalul acțiunilor emise de ., încălcându-se prevederile art.4.3.4 din Procedura BVB 4.3, privind tranzacțiile cross, potrivit cărora un investitor nu poate achiziționa un volum mai mare sau egal cu 5% din valorile mobiliare ale unui emitent prin intermediul unei/unor tranzacții cross efectuate într-o singură ședință de tranzacționare.
Începând cu ora 10:25 (imediat după „deschidere”, stare în care se calculează, pe baza algoritmului de deschidere, prețul și cantitatea (volumul) de deschidere, se identifică tranzacțiile posibile, se alocă volumul acțiunilor și se încheie tranzacțiile), SALTVILLE LTD, prin coinculpatul Hart C.-Richard, a transferat acțiunile, achiziționate la prețul de 116 lei/acțiune de la . câteva minute mai devreme, la prețuri cuprinse între 250 și 300 lei, în pachete importante de acțiuni RRC, către clienți ai SSIF ALPHA FINANCE și SSIF TVM, respectiv V. C.-R. (_ acțiuni, la prețul de 250 lei/acțiune), Verestoy A. și coinculpatul S.-R. S.-Ș. (63.403.500 acțiuni și respectiv 6.565.000 acțiuni, la prețul de 300 lei/acțiune).
Ordinele introduse și orchestrate în pre-deschidere, atât pentru vânzător, cât și pentru cumpărător, prin societatea de intermediere SSIF ALPHA FINANCE au generat mai multe tranzacții cross, executate la deschidere cu încălcarea prevederilor din procedura BVB.
Numai din operațiunea realizată de SSIF ALPHA FINANCE pentru clientul V. C.-R., . pierdut, în favoarea SALTVILLE LTD, suma de 63._ lei.
La data de 15 aprilie 2004, Consiliul de Administrație al . coinculpații P. D.-C. (președinte) și Stephenson G.-Philip (reprezentant al ROMPETROL HOLDING), a aprobat cumpărarea, pe piața reglementată, a unui număr de maximum_ acțiuni RRC, la un preț de cel mult 680 lei/acțiune și l-a împuternicit pe cel dintâi să reprezinte societatea în relația cu SSIF ALPHA FINANCE. În cursul aceleiași zile, această decizie a fost modificată cu o alta, numai cu privire la prețul pe acțiune, stabilit la 700 lei.
La aceeași dată, 15 aprilie 2004, prin intermediul SSIF ALPHA FINANCE, . ordinul de cumpărare, semnat de coinculpatul Stephenson G.-Philip și SALTVILLE LTD, prin ordinul de vânzare semnat de coinculpatul Hart C.-Richard, au încheiat, pe piața Deal (piață auxiliară pieței Regular, destinată încheierii tranzacțiilor cu pachete mari de valori mobiliare care au fost negociate în prealabil de agenții de bursă), o tranzacție de tip cross, având ca obiect_ acțiuni RRC, dar, de această dată, la o valoare de 6 ori mai mare decât cea din tranzacțiile anterioare, respectiv de 690 lei/acțiune.
Prin vânzarea celor_ acțiuni RRC, la prețul de 116 lei/acțiune și răscumpărarea ulterioară a acestora, la prețul de 690 lei/acțiune, . pierdut, în favoarea SALTVILLE LTD, suma de_.000 lei, exclusiv costuri de tranzacționare, care, împreună cu suma rezultată din operațiunile prezentate, s-a ridicat la valoarea de_.000 lei, respectiv aproximativ 6.166.701 USD, raportat la cursul BNR din data de 07 aprilie 2004.
Sumele de bani rezultate din operațiunile pe piața de capital din contul SALTVILLE LTD au fost repatriate, prin transferuri interbancare efectuate de către reprezentanți ai SSIF ALPHA FINANCE, la solicitările coinculpatului Hart C.-Richard, în special în conturi deschise la LAIKI BANK (Limmasol, Cipru).
În continuare, în perioada 07 - 20 aprilie 2004, coinculpații P. D.-C. și Stephenson G.-Philip și coinculpatul P. S. au coordonat și pus în aplicare metode comune de tranzacționare pentru simbolul RRC, acționând concertat, în scopul menținerii și fixării prețului de tranzacționare al acțiunilor la un nivel prestabilit și/sau în vederea controlării evoluției acestui preț, în funcție de interesele financiare și comerciale ale grupului ROMPETROL și ale persoanelor asociate acestuia.
Astfel, în perioada respectivă, cu sprijinul coinculpatului S. C. (broker), prin intermediul conturilor persoanelor fizice sau juridice asociate grupului de interese, s-au desfășurat, în mod coordonat, operațiuni manipulative asupra prețului acțiunilor RRC, prin lansarea concertată de ordine și efectuarea de tranzacții, dată fiind împrejurarea că acele persoane beneficiau de volume mari de acțiuni RRC.
La data de 20 aprilie 2004, coinculpații P. D.-C., Stephenson G.-Philip și P. S. au stabilit introducerea, în mod concertat, a unor ordine de vânzare și cumpărare, în scopul fixării unor limite între care urmau să se execute tranzacțiile.
Operațiunile predeterminate, privind prețul, volumul și modul de introducere a ordinelor de tranzacționare, au fost reflectate fidel în actele puse la dispoziție de BVB, privind ordinele și tranzacțiile având ca obiect acțiuni RRC în perioada de referință.
Astfel, din analiza ordinelor introduse în sistemul de tranzacționare la data de 20 aprilie 2004, a rezultat că, la ora 10:01 a.m., prin intermediul SSIF ALPHA FINANCE, reprezentată de coinculpații A. F.-I. și R. C.-E. (trader), clientul SALTVILLE LTD, prin coinculpatul Hart C.-Richard, a lansat și afișat, în sistemul electronic de tranzacționare, un ordin de cumpărare pentru_ acțiuni RRC, la prețul de 590 lei/acțiune. În cadrul aceleiași ședințe, au fost introduse ordine de tranzacționare, cu volume însemnate, în contul numitei V. C.-R. (vânzarea a 10.000.000 acțiuni, la prețul de 730 lei/acțiune, prin SSIF ROMBELL SECURITIES) și al . (vânzarea a 50.000.000 acțiuni, la prețul de 770 lei/acțiune). Ordinele anterior menționate au fost introduse și afișate în sistemul electronic de tranzacționare, însă nu au fost finalizate prin tranzacții.
Prin volumul mare de acțiuni afișat în sistemul de tranzacționare al Bursei, s-a creat celorlalți participanți la sistem percepția falsă că, pe partea de cumpărare, corespunzător prețului de 590 lei, cererea de acțiuni RRC era foarte mare, iar, pe partea de vânzare, corespunzător prețului de 790 lei, oferta de acțiuni RRC era, de asemenea, mare.
Sistemul de tranzacționare al BVB pentru piața reglementată sau Sistemul Electronic al BVB funcționau ca o piață de licitație, pe principiul „order driven”, în cadrul căruia participanții introduceau ordine de cumpărare și vânzare care erau afișate în cadrul unor cozi de licitație, ce puteau fi vizualizate de orice participant la piață, atât sub aspectul volumului, cât și al prețului fiecărui ordin, fără a identifica intermediarul care a introdus și afișat acele ordine. În acest mod, s-au creat „bariere” vizibile, în zonele de preț de 590 lei, pe partea de cumpărare și respectiv de 790 lei, pe parte de vânzare, praguri care, datorită volumului mare afișat, au dat celorlalți participanți senzația că prețul nu va coborî sub nivelul de 590 lei și nu va urca peste nivelul de 790 lei.
În legătură cu operațiunile cu caracter ilicit referitoare la acțiunile RRC, efectuate în perioada 07 - 15 aprilie 2004, CNVM, prin departamentele de specialitate, a efectuat, în cursul anului 2004, mai multe verificări, concretizate în Note ce au fost prezentate Comisiei. În cadrul acestor Note, s-au evidențiat mai multe contravenții, dar și indicii temeinice privind săvârșirea unor infracțiuni cu privire la piața de capital sau de natură economică, propunându-se, în consecință, sesizarea organelor abilitate, inclusiv a celor de urmărire penală.
De asemenea, începând cu data de 20 aprilie 2014, Inspectorul General al BVB, martorul O. I., a sesizat CNVM, în mai multe rânduri, în legătură cu operațiunile cu caracter manipulativ și fraudulos cu acțiuni RRC, desfășurate în perioada 07 - 20 aprilie 2004 de către grupul de interese asociat ROMPETROL, semnalând încălcări grave ale legislației aplicabile pieței de capital, inclusiv săvârșirea unor infracțiuni specifice, de manipulare a acelei piețe și propunând transmiterea întregului material probator către P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Astfel, la data de 20 aprilie 2004, martorul O. I. a transmis membrilor CNVM o . constatări cu privire la operațiunile cu acțiuni RRC, desfășurate în perioada 07 - 15 aprilie 2004, pe care le-a apreciat a constitui „o încălcare a prevederilor regulamentelor bursiere, a procedurilor BVB și a Ordonanței nr.28/2002”.
La data de 06 mai 2004, martorul O. I. a prezentat Comisiei o situație în legătură cu tranzacțiile suspecte cu acțiuni RRC, desfășurate în ședința bursieră din data de 07 aprilie 2004. În discuțiile purtate în cadrul ședinței, coinculpatul M. P.-G. a propus, încă de la acea dată (06 mai 2004), o formulă prin care șeful corpului de control, împreună cu inspectorul general, să realizeze o investigație „cu caracter confidențial”, fiind susținut imediat de inculpatul E. V., care a afirmat că „înțeleg, prin asta, spălarea prima oară a rufelor în familie, adică în sistemul nostru”. S-a hotărât, de asemenea, efectuarea unui control cu privire la aspectele sesizate, la sediul SSIFALPHA FINANCE.
În Notele Corpului de Control nr.2135 și nr.2136, cu referire la tranzacțiile cu acțiuni RRC în perioada 07 - 15 aprilie 2004 și cu privire la controlul desfășurat în cadrul SSIF ALPHA FINANCE în perioada 04 - 10 mai 2004, prezentate și discutate în ședințele Comisiei din 15 și 16 iunie 2004, s-a constatat încălcarea mai multor articole din OUG nr.28/2002 și a unor norme emise de CNVM, inclusiv cele referitoare la manipularea pieței de capital și s-au evidențiat indicii de săvârșire a unor infracțiuni cu caracter economic și a unor operațiuni frauduloase de spălare a banilor, propunându-se, în consecință, sesizarea organelor de urmărire penală.
Referitor la activitatea infracțională a inculpatei A. V. G., din considerentele deciziei penale contestate rezultă că în sarcina acesteia s-a reținut că prin modul cum a acționat, în sensul denaturării intenționate a constatărilor echipelor de control ale CNVM, inculpata A. V. G. împreună cu inculpații P. I. M.,E. V. și M. P. G. a urmărit zădărnicirea declanșării urmăririi penale pentru infracțiunile de manipulare a pieței de capital și cu caracter economic constatate, cu consecința favorizării persoanelor asociate grupului de interese Rompetrol.
În concret, inculpata A. G. V. în calitate de președinte al CNVM, a falsificat, prin angajarea semnăturii sale pe adresele de înaintare S 21, S 22 și S 23 din 22.06.2006, către organele competente, Istoricul tranzacțiilor cu acțiuni ale ., modificat și cenzurat, în care s-a omis cu știință inserarea unor date sau împrejurări, a transmis Istoricul tranzacțiilor cu acțiuni ale ., astfel falsificat, cu consecința zădărnicirii declanșării urmaririi penale pentru infracțiunile de manipulare a pieței de capital.
Prin urmare infracțiunea de favorizare a infractorului reținută în sarcina acesteia privește infracțiunea de manipulare a pieței de capital prevăzută de art.279 alin.1 cu referire la art.244 alin.5 pct.1 și 2 și art.248 din Legea nr. 297/2004.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare la motivele invocate de condamnata contestatoare, Curtea constată că este inadmisibilă contestația în anulare cu judecarea căreia a fost sesizată, pentru motivele care se vor arăta în cele ce urmează:
Potrivit art.431 alin.2 din Codul de procedură penală, contestația în anulare este admisibilă numai dacă aceasta este formulată în termenul prevăzut de lege, motivul pe care se întemeiază este dintre cele prevăzute în art.426 din același cod și, în sprijinul său, se depun ori se invocă dovezi care există la dosar.
Dacă îndeplinirea primelor două condiții este neîndoielnică, întrucât, pentru cazul prevăzut de art.426 lit.b din Codul de procedură penală (singurul invocat), contestația în anulare poate fi introdusă oricând, astfel cum prevede art.428 alin.1 din același cod, iar unul dintre motivele prezentate în susținerea acelui caz se încadrează formal în dispozițiile art.426 lit.b din Codul de procedură penală, Curtea constată, în schimb, că dovezile existente la dosar, altele noi nefiind depuse, nu confirmă incidența cazului pe care se sprijină contestația în anulare formulată de condamnata A. G. V..
Curtea constată, în privința singurului caz de încetare a procesului penal legal invocat de condamnat, și anume acela prevăzut de art.16 alin.1 lit.f (teza a II-a) din Codul de procedură penală, că aspectul referitor la prescripția răspunderii penale este subsecvent aplicării legii penale mai favorabile, soluționarea dată acestui aspect fiind consecința modalității în care instanța de apel a determinat legea respectivă, în mod global, astfel cum a statuat, cu efect general obligatoriu, Curtea Constituțională, prin Decizia nr.265/2014 (publicată în Monitorul Oficial la data de 20 mai 2014), potrivit căreia dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale numai în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
Modalitatea în care instanța de apel a determinat legea penală apreciată a fi, în întregul său, mai favorabilă inculpatului, potrivit art.5 din Codul penal, nu poate fi cenzurată pe calea contestației în anulare, deoarece acest aspect nu se încadrează în niciunul dintre cazurile prevăzute în art.426 din Codul de procedură penală, astfel că nici împrejurarea subsecventă și interdependentă, a prescripției speciale a răspunderii penale (pe care o invocă în prezent condamnatul), nu poate primi o altă soluționare, pe aceeași cale.
De asemenea, Curtea constată că, asupra acestui aspect, instanța de apel s-a pronunțat, în mod implicit, de vreme ce a constatat prescripția răspunderii penale, pronunțând, în consecință, soluția de încetare a procesului penal pentru infracțiunea de fals intelectual. per a contrario, pronunțând condamnarea inculpatei A. G. V., pentru infracțiunea de favorizarea infractorului, instanța de apel a considerat că, în cazul acelei infracțiuni, nu operează prescripția răspunderii penale, singura explicație logică fiind aceea a raportării la maximul special al pedepsei prevăzute de art.264 alin.1 din vechiul Cod penal (identificat de instanța respectivă a fi legea penală mai favorabilă), de 7 ani închisoare, în considerarea căruia termenul prescripției speciale, prevăzut de art.124 rap. la art.122 alin.1 lit.c din același cod, este de 12 ani închisoare, nefiind împlinit, prin urmare, la data pronunțării deciziei contestate, în condițiile în care infracțiunea reținută în sarcina inculpatei a fost săvârșită cel mai târziu la data de 22.06.2006, când condamnata în calitate de președinte al CNVM, a falsificat prin angajarea semnăturii sale pe adresele de înaintare S 21, S 22 și S 23 din 22.06.2006, către organele competente, Istoricul tranzacțiilor cu acțiuni ale ., modificat și cenzurat, în care s-a omis cu știință inserarea unor date sau împrejurări, a transmis Istoricul tranzacțiilor cu acțiuni ale ., astfel falsificat, cu consecința zădărnicirii declanșării urmăririi penale pentru infracțiunile de manipulare a pieței de capital.
În mod corespunzător, a fost exclusă raportarea la dispozițiile art.264 alin.2 din vechiul Cod penal, ce se referă la pedeapsa aplicată favorizatorului (care nu poate fi mai mare decât cea prevăzută de lege pentru autor, în speță al infracțiunii de manipulare a pieței de capital, pentru care maximul special al pedepsei este de 5 ani închisoare), în condițiile în care art.122 alin.1 din vechiul Cod penal, reglementând termenele de prescripție a răspunderii penale, operează, în vederea calculării duratei acestora, cu expresia de pedeapsă prevăzută de lege (iar nu cu aceea de pedeapsă aplicată, precum art.264 alin.2 din același cod), iar expresia respectivă este definită în mod explicit, în art.141 din vechiul Cod penal, a reprezenta pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
Legiuitorul fostului cod penal a înțeles să facă distincție între pedeapsa maximă prevăzută de lege pentru infracțiunea de favorizare a infractorului în raport de care trebuie apreciată incidența altor instituții penale (cum ar fi prescripția răspunderii penale) și pedeapsa maximă care se poate aplica favorizatorului în raport de o cauză penală concretă prin raportare la maximul prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită de autor. Pedeapsa aplicată este stabilită în urma procesului de individualizare a pedepse și poate fi mai mică sau mai mare decât minimul sau maximul special prevăzut de lege, în funcție de cauzele de agravare sau de atenuare legale sau judiciare reglementate în fostul cod penal.
Chiar dacă Curtea și-ar însuși argumentul contestatoarei în sensul că termenul de prescripție al răspunderii penale s-ar calcula în funcție de pedeapsa maximă de 5 ani închisoare care ar putea fi aplicată în cauză pentru infracțiunea de favorizare a infractorului conform art.264 alin.2 cod penal de la 1969 prin raportare la maximul special de 5 ani închisoare prevăzut pentru infracțiunea de manipulare a pieței de capital, totuși termenul de prescripție specială nu ar fi împlinit în cauză. În acest sens, Curtea reține că termenul de prescripție specială în cuantum de 7 ani și 6 luni închisoare, calculat conform art.122 alin.1 lit.d și art.124 cod penal de al 1969, ar începe să curgă începând cu data de 22.06.2006, la care se adaugă intervalul de timp de la 17.09.2010 la 14.09.2011 cât timp a operat suspendarea cursului prescripției potrivit art. 128 Cod penal din 1969, continuarea procesului penal nemaifiind posibilă urmare a suspendării cauzei până la judecarea excepției de neconstituționalitate cu care a fost sesizată Curtea Constituțională. Prin urmare, termenul de prescripție specială ar răspunderii penale s-ar fi împlinit în cursul lunii decembrie 2014, ulterior pronunțării deciziei penale contestate.
Instanța sesizată cu cererea de contestație în anulare nu poate exprima, în mod legal, o altă apreciere cu privire la toate aceste aspecte, referitoare la termenul prescripției speciale a răspunderi penale, întrucât calea extraordinară de atac în prezent promovată are doar un efect de retractare (ceea ce presupune, în mod exclusiv, constatarea încălcării unor dispoziții de drept penal procesual), iar nu un efect de reformare (care ar permite identificarea încălcării unor dispoziții de drept penal material, astfel cum jurisprudența națională actuală le consideră pe cele referitoare la prescripția răspunderii penale, sens în care s-a pronunțat și Curtea Constituțională, spre exemplu, în considerentele Deciziilor nr.1092/2012 și nr.511/2013).
Față de toate aceste considerente, constatând neîndeplinirea unei condiții prevăzute de lege pentru admiterea în principiu a contestației în anulare cu care a fost sesizată, Curtea, în temeiul art.431 din Codul de procedură penală, va respinge, ca inadmisibilă, acea contestație, obligând-o pe contestatoarea condamnată, aflată în culpă procesuală, la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art.275 alin.2 din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
În temeiul art.431 alin.1 cod proc.pen. raportat la art.426 alin.1 lit.b cod proc.pen. respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de condamnata A. G.-V. împotriva deciziei penale nr.1156/A din 07.10.2014 a Curții de Apel București – Secția I, Penală.
În temeiul art.29 alin.5 din Legea nr.47/1992 respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.421 și art.426 cod proc.pen. invocată de condamnata A. G.-V.
În baza art. 275 alin.2 cod proc.pen. obligă contestatoarea la plata sumei de 100 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă în ceea ce privește cererea de contestație în anulare.
Cu drept de apel în termen de 48 de la pronunțare în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.12.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
R. – N. O. G. C. V.
GREFIER,
D. S.
Red.jud.C.V.G. / Th.red.jud.C.V.G./gref.C.V.M.
Ex.2 / 14 ianuarie 2015
C.A.București - jud.C.C.C./M.N.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 890/2014.... | Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
