Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1551/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 1551/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-12-2014 în dosarul nr. 1551/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ

DOSAR NR._

(_ ) Decizia penală nr. 1551/A

Ședința publică din data de 11 decembrie 2014

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: I. C.

JUDECĂTOR: C. B.

GREFIER: S. R.

Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București reprezentat de procuror L. C..

Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect apelurile declarate de P. DE PE L. TRIBUNALUL BUCUREȘTI, inculpații M. A. și R. T. și A.N.A.F. împotriva sentinței penale nr. 461 din 23.05.2014 pronunțată de Tribunalul I. – Secția penală, în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pentru apelanții inculpați M. A. și R. T., personal si asistați de avocat din oficiu Sovoroiu F. cu delegație de substituire pentru doamna avocat Sovoroiu I., cu delegația nr._ din data de 14.10.2014, emisă de Baroul București și apărătorii aleși N. J. si G. R. Ș., cu împuternicirea avocațială nr._ din data de 27.11.2014, emisă de Baroul București, lipsă fiind apelanta parte civilă A.N.A.F., intimata parte responsabilă civilmente . SRL și intimata parte vătămată M.M.P. – ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Curtea constată încetată delegația apărătorului desemnat din oficiuSovoroiu F. cu delegație de substituire pentru doamna avocat Sovoroiu I., cu delegația nr._ din data de 14.10.2014, emisă de Baroul București, pentru apelanții inculpați M. A. si R. T., prin depunerea delegației de către apărătorul ales al acestora și acordă onorariu parțial în cuantum de 100 lei.

Curtea, in baza art. 420 alin.4 rap. la art. 83 NCpp, aduce la cunoștință apelanților inculpați M. A. si R. T. faptele care formează obiectul cauzei și că au dreptul de a nu face nici o declarație, atrăgându-li-se atenția că ceea ce declară poate fii folosit si împotriva lor.

Apelantul inculpat R. T., având cuvântul, arată că dorește să dea declarație în fața Curții, dar își menține declarațiile date in cauză.

Curtea a procedat la audierea apelantului inculpat R. T., declarația acestuia fiind consemnată si atașată la dosarul cauzei.

Apelanta inculpată M. A., având cuvântul, arată că nu dorește să dea declarație în fața Curții, dar își menține declarațiile date in cauză. De asemenea, precizează că în situația in care s-ar dispune o soluție de condamnare cu suspendarea sub supraveghere conform noului cod penal este de acord să presteze muncă in folosul comunității.

Curtea acordă cuvântul în dezbaterea probelor.

Apărătorul ales al apelanților inculpați M. A. si R. T., domnul avocat N. J., solicită încuviințarea efectuării unui supliment la raportul de expertiză contabilă, supliment care să aibă ca obiectiv stabilirea prețului mediu pentru acele produse feroase si neferoase, în raport de prețurile practicate pe piață la acel moment.

Reprezentantul Ministerului Public arată că nu se opune efectuării acestui supliment de expertiză.

Curtea, după deliberare, respinge solicitarea apărătorului apelanților inculpați de efectuare a unui supliment la raportul de expertiză contabilă având in vedere incertitudinea criteriului ce se solicită a fi avut in vedere ca valoare de referință. Pe de altă parte, aspectele referitoare la raportul de expertiză pot fi valorificate si avute in vedere de către apărare in cuprinsul motivelor de apel.

Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelurilor.

Reprezentantul Ministerului Public pe apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul București arată că extinde motivele de apel solicitând a se constata nelegalitatea hotărârii instanței de fond urmând a se constata ca instanța de fond in mod greșit a făcut aplicarea atât a noului cât si a vechiului cod penal.

In ceea ce o privește pe inculpata M. A. arată că instanța de fond a făcut aplicarea vechiului cod penal in ceea ce privește concursul de infracțiuni, după care a făcut aplicarea art.91 din Noul cod penal.

Cu privire la inculpatul R. T. instanța de fond l-a condamnat pe acesta in baza noului cod penal, după care a reținut dispozițiile art. 41 din Codul penal din 1968 si art.33 i 34 din același cod penal, iar pedepsele accesorii au fost stabilite in baza noului cod penal.

In opinia sa, in prezenta cauză legea penală mai favorabilă este vechiul cod penal.

Totodată, apreciază că in cauză au fost greșit individualizate pedepsele aplicate inculpaților, apreciind că in cauză ar fi trebuit să se țină cont de gravitatea faptelor, durata in timp in care s-au desfășurat cele 2 infracțiuni, de forma continuată a celor 2 infracțiuni, valoarea prejudiciului si atitudinea procesuală a inculpaților. De asemenea, apreciază că în cauză in mod greșit s-a stabilit modalitatea de executare a pedepsei.

In ceea ce il privește pe inculpatul R. T. arată că acesta a negat săvârșirea faptelor atât la urmărire penală cât și in fata instanței de fond.

Având in vedere toate aceste aspecte solicită admiterea apelului declarat de P. de pe lângă Tribunalul București, desființarea sentinței penale nr. 461 din 23.05.2014 pronunțată de Tribunalul I. – Secția penală, în dosarul nr._ și rejudecând să fie avute in vedere motivele invocate in apelul Parchetului.

Pe apelul A. solicită respingerea acestuia apreciind că latura civilă a fost corect analizată.

Apărătorul ales al apelanților inculpați M. A. si R. T., domnul avocat N. J., expune pe scurt situația expusă in rechizitoriu și solicită a se constata greșita încadrare juridică dată faptei.

Cu privire la acea cantitate de fier arată că aceasta a existat in realitate, dar inculpați cumpărând cantități mici nu au emis facturi, astfel încât la momentul luării unor sume de bani de la bancă au folosit acele facturi false. De asemenea, arată că în cauză nu s-a stabilit faptul că acele operațiuni ar fi fost fictive și nu s-a făcut dovada existenței laturii obiective pentru infracțiunea prev. la lit.c), împrejurare față de care solicită achitarea inculpaților pentru această infracțiune in baza art. 16 lit.b Cp.

In ceea ce privește valoarea prejudiciului arată că aceasta este sub 100.000 euro, astfel încât in cauză nu se poate reține forma agravantă a infracțiuni astfel încât la in cauză se poate dispune aplicarea unei pedepse in limitele de pedeapsă pentru care se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

De asemenea, arată că în opinia sa legea penală mai favorabilă este vechiul cod penal.

Totodată, solicită a se avea in vedere faptul că prejudiciul a fost achitat integral.

Față de toate aceste motive solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr. 461 din 23.05.2014 pronunțată de Tribunalul I. – Secția penală, în dosarul nr._ și rejudecând să fie schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpați au fost trimiși in judecată prin înlăturarea lit. c) din art.9 și a alin.2 din același articol. Totodată solicită reținerea dispozițiilor art.10 alin.1 CP si art. 74,76 din vechiul cod penal și aplicarea unor sancțiuni cu amenda penală.

In ceea ce privește apelul A. solicită respingerea acestuia urmând a se avea in vedere faptul că prejudiciul a fost achitat în integralitate.

De asemenea, solicită ridicarea sechestrului asigurator.

In ceea ce privește apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul București solicită admiterea acestuia doar in ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor, urmând a fi respinse criticile vizând individualizarea pedepselor.

Reprezentantul Ministerului Public, pe apelurile inculpaților, solicită respingerea acestora întrucât inculpați nu au justificat acele cheltuieli.

De asemenea, apreciază că in cauză in mod corect s-au reținut dispozițiile art.9 lit.c.

Cu privire la prejudiciu solicită a se avea in vedere faptul că expertul la momentul efectuării raportului de expertiză a prezentat 2 variante, întrucât acesta nu se putea pronunța asupra veridicității celor borderouri.

In aceste condiții apreciază că valoarea prejudiciului depășește suma de 100.000 euro, prejudiciu stabilit prin neplata impozitului pe profit si neplata fondului de mediu.

Apărătorul ales al apelanților inculpați M. A. si R. T., domnul avocat N. J., in replică, arată că in cauză nu s-a pus in discuție niciodată neplata impozitului pe profit, ci de TVA.

Apărătorul ales al apelanților inculpați M. A. si R. T., domnul avocat G. R. Ș., arată că in cauză dacă achizițiile sunt fictive inculpați aceștia nu datorează taxă de mediu.

Apelantul inculpat M. A., având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței.

Apelantul inculpat R. T., având ultimul cuvânt, arată că regretă săvârșirea faptelor.

CURTEA

Asupra prezentului apel.

Prin sentința penală nr. 461 din 23 mai 2014, pronunțată în dosarul nr._ /2014 al Tribunalului I., s-au dispus următoarele:

1. a) In temeiul art. 386 alin.1 din noul Cod de procedură penală (în vigoare de la 01.02.2014) dispune, în ceea ce o privește pe inculpata M. A., schimbarea incadrării juridice, din infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din vechiul Cod penal (în vigoare până la 01.02.2014) și infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din vechiul Cod penal (în vigoare până la 01.02.2014), în infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b) și alin. 2 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din vechiul Cod penal (în vigoare până la 01.02.2014) și în infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c) și alin. 2 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din vechiul Cod penal (în vigoare până la 01.02.2014), ambele cu aplicarea art. 33 alin.1 litera a) din vechiul Cod penal și cu aplic. art.5 alin.1 din noul Cod penal (în vigoare de la 01.02.2014).

1. b) In temeiul art. 386 alin.1 din noul Cod de procedură penală (în vigoare de la 01.02.2014) dispune, în ceea ce îl privește pe inculpatul R. T. , schimbarea incadrării juridice, din infracțiunea prevăzută de art. 48 alin.1 din noul Cod penal (în vigoare de la 01.02.2014) raportat la art. 9 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din vechiul Cod penal (în vigoare până la 01.02.2014) și infracțiunea prevăzută de art. 48 alin.1 din noul Cod penal (în vigoare de la 01.02.2014) raportat la art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din vechiul Cod penal (în vigoare până la 01.02.2014), în infracțiunea prevăzută de art. 48 alin.1 din noul Cod penal (în vigoare de la 01.02.2014) raportat la art. 9 alin. 1 lit. b) și alin. 2 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din vechiul Cod penal (în vigoare până la 01.02.2014) și în infracțiunea prevăzută de art. 48 alin.1 din noul Cod penal (în vigoare de la 01.02.2014) raportat la art. 9 alin. 1 lit. c) și alin. 2 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din vechiul Cod penal (în vigoare până la 01.02.2014), ambele cu aplicarea art. 33 alin.1 litera a) din vechiul Cod penal și cu aplic. art.5 alin.1 din noul Cod penal (în vigoare de la 01.02.2014).

2. a ) In temeiul art. 9 alin. 1 lit. b) și alin. 2 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din vechiul Cod penal (în vigoare până la 01.02.2014) cu aplic. art.5 alin.1 din noul Cod penal (în vigoare de la 01.02.2014) și cu aplicarea art. 80 alin.1 si 2 din vechiul Cod penal, condamnă pe inculpata M. A. ( fiica lui P. și Sibinca, domiciliată în comuna Vidra, ., jud. I., CNP_ ) la pedeapsa principală de 2 ani și 6 luni de închisoare .

In temeiul art. 65 din vechiul Cod penal, cu aplic. art.5 alin.1 din noul Cod penal, aplică inculpatei, ca pedeapsa complementară, interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a, litera b) si litera c) - interzicerea dreptului inculpatei de a ocupa funcțiile de administrator, director sau reprezentant legal . - din vechiul Cod penal, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

In temeiul art. 71 din vechiul Cod penal interzice inculpatei, ca pedeapsa accesorie, exercitiul drepturilor prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a, litera b) si litera c) - interzicerea dreptului inculpatei de a ocupa funcțiile de administrator, director sau reprezentant legal . - din vechiul Cod penal.

2. b ) In temeiul art. 9 alin. 1 lit. c) și alin. 2 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din vechiul Cod penal (în vigoare până la 01.02.2014) cu aplic. art.5 alin.1 din noul Cod penal (în vigoare de la 01.02.2014) și cu aplicarea art. 80 alin.1 si 2 din vechiul Cod penal, condamnă pe inculpata M. A. la pedeapsa principală de 2 ani și 6 luni de închisoare .

2. c ) In temeiul art. 33 lit. a) din vechiul Cod penal și a art. 34 alin. 1 lit. b) din vechiul Cod penal, cu aplic. art.5 alin.1 din noul Cod penal, contopește cele două pedepse aplicate prin prezenta sentință, inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani si 6 luni de inchisoare, la care aplică un spor de 6 luni de inchisoare, în final inculpata M. A. urmând să execute o pedeapsă principală rezultantă de 3 (trei) ani de inchisoare.

In temeiul art. 35 alin.1 din vechiul Cod penal si a art. 65 din vechiul Cod penal, aplică inculpatei, ca pedeapsa complementară, interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a, litera b) si litera c) - interzicerea dreptului inculpatului de a ocupa functia de administrator . - din vechiul Cod penal, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale rezultante.

In temeiul art. 71 din vechiul Cod penal interzice inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercitiul drepturilor prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a, litera b) si litera c) - interzicerea dreptului inculpatului de a ocupa functia de administrator . - din vechiul Cod penal.

2. d) In temeiul art. 91 alin. 1 din noul Cod penal, cu aplic. art.5 alin.1 din noul Cod penal, dispune suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei principale rezultante pe o durată de 4 (patru) ani, termen de supraveghere stabilit conform art. 92 din noul Cod penal.

In temeiul art. 93 alin. 1 din noul Cod penal, cu aplic. art.5 alin.1 din noul Cod penal, obligă inculpata ca, pe durata termenului de supraveghere, sa se supuna urmatoarelor masuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul I., la datele fixate de acest Serviciu;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

In temeiul art. 93 alin. 2 din noul Cod penal, cu aplic. art.5 alin.1 din noul Cod penal, impune inculpatei ca, pe durata termenului de supraveghere, să execute următoarele obligații:

a) să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul I. sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate;

b) să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței.

In temeiul art. 93 alin. 3 din noul Cod penal, cu aplic. art.5 alin.1 din noul Cod penal, impune inculpatei ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, în cadrul Primăriei comunei Vidra, pe o perioadă de 60 de zile, în condițiile a 4 – 6 ore pe zi, în funcție de nevoile concrete (sub acest aspect) ale Primăriei comunei Vidra.

In temeiul art. 68 alin.1 din noul Cod penal, executarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi începe de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe .

In temeiul art. 71 alin. 5 din vechiul Cod penal, suspendă, pe durata suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei principale rezultante, executarea pedepsei accesorii.

In temeiul art. 96 din noul Cod penal, pune inculpatei in vedere dispozitiile privind revocarea suspendarii sub supraveghere.

3. a ) In temeiul art. 48 alin.1 din noul Cod penal (în vigoare de la 01.02.2014) raportat la art. 9 alin. 1 lit. b) și alin. 2 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din vechiul Cod penal (în vigoare până la 01.02.2014) cu aplic. art.5 alin.1 din noul Cod penal (în vigoare de la 01.02.2014) și cu aplicarea art. 80 alin.1 si 2 din vechiul Cod penal, condamnă pe inculpatul R. T. ( fiul lui S. și A., domiciliat în București, ., ., etaj 7, ., CNP_ ) la pedeapsa principală de 2 ani și 6 luni de închisoare.

In temeiul art. 65 din vechiul Cod penal, cu aplic. art.5 alin.1 din noul Cod penal, aplică inculpatului, ca pedeapsa complementară, interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a, litera b) si litera c) - interzicerea dreptului inculpatului de a ocupa funcțiile de administrator, director sau reprezentant legal . - din vechiul Cod penal, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

In temeiul art. 71 din vechiul Cod penal interzice inculpatului, ca pedeapsa accesorie, exercitiul drepturilor prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a, litera b) si litera c) - interzicerea dreptului inculpatului de a ocupa funcțiile de administrator, director sau reprezentant legal . - din vechiul Cod penal.

3. b ) In temeiul art. 48 alin.1 din noul Cod penal (în vigoare de la 01.02.2014) raportat la art. 9 alin. 1 lit. c) și alin. 2 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din vechiul Cod penal (în vigoare până la 01.02.2014) cu aplic. art.5 alin.1 din noul Cod penal (în vigoare de la 01.02.2014) și cu aplicarea art. 80 alin.1 si 2 din vechiul Cod penal, condamnă pe inculpatul R. T. la pedeapsa principală de 2 ani și 6 luni de închisoare .

3. c ) In temeiul art. 33 lit. a) din vechiul Cod penal și a art. 34 alin. 1 lit. b) din vechiul Cod penal, cu aplic. art.5 alin.1 din noul Cod penal, contopește cele două pedepse aplicate prin prezenta sentință, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani si 6 luni de inchisoare, la care aplică un spor de 6 luni de inchisoare, în final inculpatul R. T. urmând să execute o pedeapsă principală rezultantă de 3 (trei) ani de inchisoare.

In temeiul art. 35 alin.1 din vechiul Cod penal si a art. 65 din vechiul Cod penal, aplică inculpatului, ca pedeapsa complementară, interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a, litera b) si litera c) - interzicerea dreptului inculpatului de a ocupa functia de administrator . - din vechiul Cod penal, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale rezultante.

In temeiul art. 71 din vechiul Cod penal interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitiul drepturilor prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a, litera b) si litera c) - interzicerea dreptului inculpatului de a ocupa functia de administrator . - din vechiul Cod penal.

3. d) In temeiul art. 91 alin. 1 din noul Cod penal, cu aplic. art.5 alin.1 din noul Cod penal, dispune suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei principale rezultante pe o durată de 4 (patru) ani, termen de supraveghere stabilit conform art. 92 din noul Cod penal.

In temeiul art. 93 alin. 1 din noul Cod penal, cu aplic. art.5 alin.1 din noul Cod penal, obligă inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, sa se supuna urmatoarelor masuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de acest Serviciu;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

In temeiul art. 93 alin. 2 din noul Cod penal, cu aplic. art.5 alin.1 din noul Cod penal, impune inculpatului ca, pe durata termenului de supraveghere, să execute următoarele obligații:

a) să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate;

b) să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței.

In temeiul art. 93 alin. 3 din noul Cod penal, cu aplic. art.5 alin.1 din noul Cod penal, impune inculpatului ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, în cadrul Primăriei Sectorului 4 București, pe o perioadă de 60 de zile, în condițiile a 4 – 6 ore pe zi, în funcție de nevoile concrete (sub acest aspect) ale Primăriei Sectorului 4 București.

In temeiul art. 68 alin.1 din noul Cod penal, executarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi începe de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe .

In temeiul art. 71 alin. 5 din vechiul Cod penal, suspendă, pe durata suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei principale rezultante, executarea pedepsei accesorii.

In temeiul art. 96 din noul Cod penal, pune inculpatului in vedere dispozitiile privind revocarea suspendarii sub supraveghere.

4.a) In temeiul art. 397 din noul Cod de procedură penală (în vigoare de la 01.02.2014) constată că inculpata M. A. a acoperit parțial contra- valoarea prejudiciilor cauzate în cauză, și în acest sens dispune următoarele:

- virarea sumei de 99.725 de lei (depuse de către inculpata M. A. prin mandat poștal – Compania Națională Poșta Română – conform facturii . din 25.03.2013 și conform facturii . din 03.04.2013) în oricare dintre conturile părții civile Administrația Fondului pentru Mediu, la dispoziția exclusivă a acesteia ;

- virarea sumei de 50.000 de lei (indisponibilizate de către inculpata M. A. la CEC Bank, Unitatea Lipscani, conform chitanței –recipisă- nr._/1 din 18.02.2014) în oricare dintre conturile părții civile Administrația Fondului pentru Mediu, la dispoziția exclusivă a acesteia ;

- virarea sumei de 37.996,90 lei (din suma totală de 125.993,80 de lei indisponibilizate de către inculpata M. A. la CEC Bank, Unitatea Lipscani, conform recipisei de consemnare nr._/1 din 13.03.2014) în oricare dintre conturile părții civile Administrația Fondului pentru Mediu, la dispoziția exclusivă a acesteia ;

- virarea sumei de 87.996,90 lei (din suma totală de 125.993,80 de lei indisponibilizate de către inculpata M. A. la CEC Bank, Unitatea Lipscani, conform recipisei de consemnare nr._/1 din 13.03.2014) în oricare dintre conturile părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I., la dispoziția exclusivă a acesteia .

4.b) In temeiul art. 397 din noul Cod de procedură penală (în vigoare de la 01.02.2014) raportat la art. 998 și 999 cod civil (în redactarea anterioară legii 287/2009 și a legii 71/2011), admite în parte cele două acțiuni civile cu caracter alăturat promovate în cauză de către parțile civile Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I. cu sediul în .. 13, sector 2, București, și respectiv Administrația Fondului pentru Mediu cu sediul în sector 6, București, SPLAIUL INDEPENDENȚEI, nr. 294, ., în consecință:

- obligă pe inculpata M. A. în solidar cu inculpatul R. T., și pe fiecare dintre cei doi inculpați în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. C. R. Bussines SRL ( cu sediul în ., ., jud. I.) la plata către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I. a sumei de 1.180.225 ,10 lei, cu titlu de daune materiale, reprezentând diferență de prejudiciu cauzat bugetului de stat (și neacoperit ulterior), la care se adaugă obligatiile fiscale accesorii - majorari, penalitati, dobanzi - calculate, conform Codului de procedură fiscala, de la data când obligația a devenit scadentă si până la data executarii integrale a plății.

- obligă pe inculpata M. A. în solidar cu inculpatul R. T., și pe fiecare dintre cei doi inculpați în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. C. R. Bussines SRL la plata către partea civilă Administrația Fondului pentru Mediu a sumei de 33.126,85 lei, cu titlu de daune materiale, reprezentând diferență de prejudiciu cauzat Administrației Fondului pentru Mediu (și neacoperit ulterior), la care se adaugă obligatiile fiscale accesorii - majorari, penalitati, dobanzi - calculate, conform Codului de procedură fiscala, de la data când obligația a devenit scadentă si până la data executarii integrale a plății.

4.c) In temeiul art. 397 din noul Cod de procedură penală (în vigoare de la 01.02.2014) raportat la art. 249 din noul Cod de procedură penală (în vigoare de la 01.02.2014), menține sechestrul asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare, aparținând inculpaților M. A. și R. T. (astfel cum a fost instituit acest sechestru prin Ordonanța din 16.01.2013 dată de către P. de pe lângă Tribunalul I. în dosarul de urmărire penală nr.99/P/2012 ), până la concurența sumei de 1.213.453,20 lei .

5 . In temeiul art. 7 alin. 2 si art. 21 lit. g din Legea nr. 26/1990 și a art.13 din legea 241/2005 dispune înregistrarea, la ramânerea definitivă a prezentei hotărâri, a mențiunilor cuvenite la Oficiul N. al Registrului Comerțului.

In temeiul art. 398 din noul Cod de procedură penală (în vigoare de la 01.02.2014) raportat la art. 274 alin.2 din noul Cod de procedură penală (în vigoare de la 01.02.2014) obligă pe fiecare dintre cei doi inculpați la plata a câte 1.200 de lei fiecare cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de către stat în cauză .

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

1. Prin rechizitoriul din 17.05.2013 întocmit de către P. de pe lângă Tribunalul I. în dosarul nr. 99/P/2012, înregistrat la Tribunalul I. sub nr._ la data de 21.05.2013, au fost trimiși în judecată inculpații M. A. și R. T., cercetați în stare de libertate sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art.9 alin.1 lit. b și c din Legea 241/2005 și, respectiv, complicitate la evaziune fiscală, prev. de art.26 Cp rap. la art.9 alin.1 lit.b și c din Legea 241/2005 .

În fapt, în actul de sesizare s-a arătat în esență că cei doi inculpați mai sus amintiți, in perioada 08.07._11, în calitate de administrator de drept al . SRL ( M. A. – autor al celor două infracțiuni), împreuna cu fiul acesteia, R. T. (complice la aceleasi infractiuni), care administra în fapt societatea, au desfasurat activitati de achizitii de deseuri feroase/neferoase fara a plăti contributia de 3% la Fondul pentru mediu, savarsind infracțiunea de evaziune fiscala prev. de art. 9 al.l lit. b din Legea Legea nr.241/2005 cu aplic. art.41 alin.2 din vechiul C.p. si, de asemenea, cei doi inculpati s-au sustras si de la plata impozitului pe profit, declarând cheltuieli fictive, săvârșind astfel infracțiunea de evaziune fiscala prev. de art.9 alin.1lit.c din Legea nr.241/2005 cu aplic. art.41 alin.2 din vechiul C.p .

I.2. În faza de urmărire penală, pentru conturarea situației de fapt mai sus menționate au fost administrate următoarele mijloace de probă : plângerea penală formulată de Garda Financiară –Secția I.; declarațiile celor doi învinuiți, declarațiile martorilor C. G., B. V., D. V. si I. C., adrese de răspuns, cu anexe, de la clienții . SRL, borderourile de achiziție ale . SRL, extrase de cont, dosarul deschiderii contului apartinând . SRL, adrese de răspuns de la DGFP I., ORC, Primăria Vidra, Primărie Sector 4, A.F.M., proces-verbal din 28.03.2013 al IPJ I.-SIF, proces-verbal de percheziție domiciliara si planșa foto si videofilmarea aferentă, raportul de expertiză contabilă pentru cuantificarea prejudiciului comis de către cei doi inculpati, copii după fisele de cazier ale celor doi inculpati .

În faza de cercetare judecătorească, dat fiind că poziția procesuală a celor doi inculpați a fost în esentă de nerecunoaștere a faptelor imputate, pe parcursul a 8 termene de judecată s-au administrat următoarele mijloace de probă : au fost reaudiați cei doi inculpați precum și cei 4 martori audiați în faza de urmărire penală ; s-a administrat proba cu diferite înscrisuri si s-a administrat, la cererea inculpatilor, proba cu un supliment de expertiză contabilă pentru cuantificarea presupusului prejudiciu comis de către cei doi inculpati .

I.3. Analizând întregul material probatoriu administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, instanța constată că situația de fapt prezentată prin rechizitoriu este conformă cu realitatea și a fost dovedită, pentru motivele ce vor fi expuse în cele ce urmează.

Astfel, în primul rând, ca premisă teoretică, instanța constată că infracțiunea de evaziune fiscală (în oricare dintre variantele alternative prevăzute la art. 9 alin. 1 litera a) - g) din Legea 241/2005) se poate comite și de către administratorul de fapt al unei societăți comerciale, nu doar de către administratorul de drept al acesteia. Și aceasta pentru că, deși redactarea art. 9 alin. 1 teza I din Legea 241/2005 este deficitară, se subînțelege că evaziunea fiscală se săvârșește „de către contribuabil”, astfel cum este acesta definit la art. 2 alin. 1 litera b) din Legea 241/2005, adică de către „orice persoană (inclusiv administratorul de fapt – nota mea, judecător R.M.R.) fizică sau juridică (…) care datorează impozite, taxe, contribuții și alte sume bugetului general consolidat ”. În acest sens este și prevederea din art. 10 alin. 1 din Legea 82/1991 (modificată prin OUG nr. 37/2011), din care rezultă că ,,răspunderea pentru organizarea contabilității revine administratorului (și legea nu distinge între administrator de fapt sau de drept – nota mea, judecător R.M.R.), ordonatorului de credite sau oricărei alte persoane care are obligația gestionării entității respective”. De altfel, un raționament contrar ar duce la foarte multe situații în care orice administrator de drept (conform Legii 31/1990) al oricărei societăți ar putea, printr-un contract de mandat, să își delege atribuțiile unui administrator „de fapt”, iar acesta din urmă, „la adăpostul lacunei legislative”, ar putea comite nestingherit evaziuni fiscale repetate în oricare din variantele prevăzute de art. 9 din Legea 241/2005, neputând să fie „de plano” tras la răspundere penală. Dar nici administratorul „de jure” nu ar putea fi tras la răspundere penală deoarece el, personal, nu a comis nicio infracțiune, astfel încât evaziunea fiscală în România nu ar mai putea să fie sancționată din perspectiva dreptului penal, ceea ce este evident în contradictie cu art. 9 din Legea 241/2005, care vorbește despre infracțiunea de evaziune fiscală.

I.4. În al doilea rând, și pornind de la premisa teoretică mai sus arătată, instanța, analizând materialul probatoriu administrat în cauză, constată existența unei situații de fapt conforme cu cea reținută prin rechizitoriu, situație de fapt ce va fi prezentată în cele ce urmează.

În acest sens, se constată că la data de 17.02.2012 Direcția Generală a Finanțelor Publice I. a formulat plângere penală față de Mohamed Halifa și G. M. I., în calitate de administrator - asociat și, respectiv, asociat ai . SRL, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art.9 alin.1lit.a,b,f din Legea nr.241/2005 .

Această plângere penală s-a bazat pe faptul că la datele de 20.10.2011 și 14.02.2012 inspectorii din cadrul Direcției Generală a Finanțelor Publice a Județului I. - Activitatea de Inspecție Fiscală au efectuat 2 controale inopinate la . SRL. S-a constatat de fiecare dată că la adresa declarată societatea nu desfășoară nici o activitate, nu își exercită gestiunea administrativă și nici conducerea efectivă a afacerilor, iar societatea nu figurează în baza de date a DGFP I. cu sedii secundare sau puncte de lucru declarate. S-a întocmit Procesul-verbal nr.141/14.02.2012, din care reiese că . SRL nu a desfășurat nici o activitate și s-a solicitat administratorului societății, în scris, conform invitațiilor nr._/21.04.2011,_/20.10.2011 și_/20.10.2011, prezentarea la sediul DGFP I. a documentelor financiar-contabile și a declarațiilor fiscale depuse. Însă niciun reprezentant al . SRL nu a dat curs niciuneia dintre cele 3 invitatii mai sus amintite .

Având în vedere că . SRL nu functiona la sediul social declarat și că nu au putut fi verificate documentele originale și înscrierile în evidența proprie a contribuabilului, calculul obligațiilor fiscale datorate aferente lunii septembrie 2010 a fost efectuat prin estimare, conform art.67 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală .

La data de 23.07.2012 a formulat plângere penală în cauză și Administrația Fondului pentru Mediu (împotriva administratorilor . SRL) pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art.9 alin.l lit.f din Legea nr._. Si această plângere penală s-a bazat pe faptul că în perioada 21.10._11 s-a efectuat inspecția fiscală la . SRL, având ca obiect verificarea legalității și conformității declarațiilor fiscale, corectitudinii și exactității îndeplinirii obligațiilor de către contribuabili, respectării prevederilor legislației fiscale și contabile, verificarea sau stabilirea, după caz, a bazelor de impunere, stabilirea diferențelor obligațiilor de plată și a accesoriilor aferente acestora. În urma deplasării din data de 12.09.2011 la sediul social al . SRL din ., jud.I., organele de control ale Administrației Fondului pentru Mediu nu au reușit nici măcar să identifice ,,în teren” adresa menționată. Prin Invitația nr._/13.10.2011 și Somația nr._/08.11.2011 reprezentanții legali ai societății au fost invitați/somați să se prezinte în data de 21.10.2011, respectiv 11.11.2011, ora 10:00 la sediul Administrației Fondului pentru Mediu cu documentele financiar-contabile care fac obiectul inspecției fiscale, însă ambele solicitări au rămas neonorate.

Reprezentanții . SRL au fost invitați la sediul Administrației Fondului pentru Mediu (conform Invitației nr._/20.12.2011) în data de 23.12.2011 pentru înștiințarea acestora cu privire la obligațiile de plată la bugetul Fondului pentru Mediu. Dar nici de această dată niciun reprezentant al societății nu s-a prezentat la data stabilită .

Pe de altă parte, din probatoriul administrat se mai constată că in perioada aprilie 2010 - iulie 2011 . SRL a vandut deșeuri feroase / neferoase catre . si . SA, activitate ce genereaza obligatia de plată la bugetul Fondului pentru Mediu a contributiei de 3% din veniturile realizate din vanzarea deseurilor metalice feroase si neferoase, precum si a bunurilor destinate dezmembrarii. La data de 02.03.2012, conform Notei de constatare, valoarea totala a obligatiilor datorate de . SRL ( pentru perioada aprilie 2010-iulie 2011), prin raportare la vânzările de deseuri mai sus indicate, era de 113.758. lei.

Tot din probatoriul administrat se mai constată că în data de 17.08.2011, ca urmare a adresei nr._ /GJ/ 23.06.2011 a Gărzii Financiare Secția Gorj, înregistrată sub nr._/IF/28.06.2011 la Garda Financiară Secția I., comisarii G.F. I. s-au deplasat în ., . îsi are sediul social declarat . SRL, unde au constatat din nou că societatea nu functionează la sediul social.

Proprietara imobilului de la adresa mai sus menționată, numita M. A. (audiată initial ca martor ), a declarat că societatea respectivă nu mai desfășoară nici un fel de activitate la sediul social și nici nu are puncte de lucru .

La aceeași dată a fost înaintată Invitația . nr.1 0579/17.08.2011 către . SRL.

La data de 21.03.2012 a fost dispusă începerea urmăririi penale față de Mohamed Halifa pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală prev. de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art 41 alin.2 C.p. și art.9 alin.1 lit.f din Legea nr._, ambele cu aplicarea art.33 alin.l lit.a Cp, întrucât acesta se sustrage de la îndeplinirea obligațiilor fiscale prin omisiunea în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate și prin declararea fictivă sau inexactă a sediului social, prejudiciind bugetul statului cu suma de 1.182.873 lei, din care 709.724 lei reprezentând T.V.A. neachitată de societate și 473.149 lei impozit pe profit. În acest context, M. A. și R. T. au fost audiați ca martori.

La data de 15.01.2013 a fost extinsă urmărirea penală si față de învinuita M. A., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzute de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr._ cu aplicarea art. 41 alin.2 C.p., constând în aceea că se sustrage de la îndeplinirea obligațiilor fiscale prin omisiunea în tot sau în parte, a evidențierii în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, respectiv în declarațiile către Administrația Fondului pentru Mediu, prejudiciind bugetul general consolidat al statului cu suma de 221.985 lei.

De asemenea, a fost extinsă urmărirea penală si față de învinuitul R. T. (fiul învinuitei M. A. ) pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscala, prev. de art.26 C.p. raportat la art.9 alin.1 lit.b din Legea nr._ cu aplicarea art.41 alin.2 Cp, constând în aceea că a ajutat-o pe mama sa (M. A.) să se sustragă de la îndeplinirea obligațiilor fiscale prin omisiunea în tot sau în parte, a evidențierii în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, respectiv în declarațiile către Administrația Fondului pentru Mediu, prejudiciind bugetul general consolidat al statului cu suma de 221.985 lei.

Ulterior, la data de 28.03.2013, a fost extinsă urmărirea penală față de M. A., în calitate de administrator . SRL și pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzute de art.9 alin.1 lit.c din Legea nr._ cu aplicarea art.41 alin.2 Cp, constând în aceea că se sustrage de la îndeplinirea obligațiilor fiscale prin evidențierea, în actele contabile a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale, prejudiciind bugetul general consolidat al statului cu suma de 1.268.324 lei.

De asemenea, a fost extinsă urmărirea penală si față de R. T., în calitate de împuternicit pe contul bancar al . SRL, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscala, prev. de art.26 Cp raportat la art.9 alin.l lit.c din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cp, constând în aceea că a ajutat-o pe mama sa (M. A.) să se sustragă de la îndeplinirea obligațiilor fiscale prin evidențierea, în actele contabile a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale, prejudiciind bugetul general consolidat al statului cu suma de 1.268.324 lei.

Analizând actele privind istoricul . SRL, se constată că aceasta a fost înmatriculată la O.R.C. sub nr.J23/1290/30.04.2010, CUI R_. La data de 28.04.2010 s-a încheiat contractul de comodat între M. A. și . SRL, având ca obiect folosința de către comodatar a imobilului situat în ., ., jud.I., pentru desfășurarea obiectului de activitate al societății la sediul social.

În actul constitutiv al . SRL înregistrat la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Bucuresti sub numărul_/28.04.2010 figurează ca asociat unic si administrator M. A.. Dar la data de 11.05.2011, prin decizia asociatului unic (M. A.) s-a majorat capitalul social al societății de la 200 la 600 lei, prin cooptarea a doi asociați, Mohamed Halifa și G. M. I., actualizându-se și actul constitutiv al societății (Mohamed Halifa deținând de la acel moment calitatea de administrator ) .

La data de 26.05.2011, M. A. cesionează toate părțile sociale deținute în cadrul societății către Mohamed Halifa. La aceeasi dată de 26.05.2011 se reactualizează actul constitutiv, asociați fiind Mohamed Halifa cu 66,7 % și G. M. I. cu 33,3 %, iar administrator Mohamed Halifa .

Cu toate acestea, instanta constată că M. A. a continuat să desfăsoare activităti cu caracter comercial prin intermediul . SRL până la data de 30.06.2011. Relevant în acest sens este faptul că pe contul bancar deschis la Raiffeisen Bank, societatea a efectuat operatiuni de retragere de numerar în perioada 08.07._11, împuterniciți fiind M. A. și R. T., dar numitul R. T. (fiul numitei M. A.) retrăgând cea mai mare parte din bani .

Din cercetările efectuate în cauză s-a stabilit că reprezentanții . SRL au încasat sume importante de bani ( conform extrasului de cont, în perioada 08.07._11 ) de la . SRL, ., . SRL, . SRL, ., ., ., ., . SRL, . M. SRL, ., SC METAL BUSINESS SRL, după care, ulterior, cei doi inculpati au ridicat sumele de bani din bancă (în numerar), folosind borderouri de achiziție de la persoane fizice, în aceste borderouri nefiind însă trecute cheltuieli reale făcute de către cei doi inculpati, astfel cum vom arăta în cele ce urmează .

Astfel, pentru aflarea adevărului în cauză, prin ordonanța din 25.02.2013 P. a dispus efectuarea unei expertize contabile, în acest sens fiind întocmit raportul de expertiză contabilă din data de 18.03.2013, în care expertul contabil ajunge la concluzia că, aplicând la profitul realizat de către cei doi inculpati în perioada 08.07._11 (calculat de către expert la valoarea de 7.927.030, 41 lei) procentul de 16%, se obtine un impozit pe profit in cuantum de 1.268.324,87 lei.

Expertul contabil a stabilit, de asemenea, că impozitul de 3% datorat Fondului pentru Mediu este in suma de 220.848 lei si nu 221.985 lei cum a stabilit Fondul pentru Mediu, deoarece aceasta institutie nu a tinut seama de comisioanele bancare calculate la cuantificarea prejudiciului (comisioane bancare ce fac ca prejudiciul efectiv suferit de Fondul pentru Mediu să scadă ) .

F. de cele retinute in raportul de expertiza, la data de 28.03.2013 organele de urmărire penală din cadrul IPJ I.-SIF au întocmit un proces-verbal, ca urmare a verificării datelor înscrise în borderourile de achiziție depuse la Raiffeisen Bank de către reprezentanții . SRL, care atestă achizițiile efectuate de această societate comercială.

Cu ocazia verificărilor s-a stabilit că niciunul dintre borderourile de achiziție nu conține date reale, după cum urmează: din cele 160 de persoane ce apar înscrise în 35 borderouri, doar la 6 persoane datele de identificare înscrise corespund realității; au fost audiați ca martori cele 6 persoane ale căror date corespund realității, ocazie cu care numitii C. G.-A., B. V., D. V. si I. C. au declarat că nu s-au ocupat niciodată de comercializarea deșeurilor reciclabile și că nu au auzit niciodată de . SRL;

de asemenea, au fost identificate și un număr de 4 persoane ce apar decedate la momentul întocmirii borderoului, care de altfel marchează și momentul achiziției.

Conform Ordinului Ministrului Economiei și Finanțelor nr.3.512 din 27.11.2008, borderoul de achiziție servește ca document justificativ de înregistrare în contabilitate a valorii bunurilor cumpărate. Aceasta înseamnă că mărfurile pe care . SRL le-a înstrăinat către . SRL, ., . SRL, . SRL, ., ., ., ., . SRL, ., SC METAL USINESS SRL, . M. SRL, au fost achiziționate conform unor borderouri de achiziție care nu corespund realității, fiind fictiv întocmite.

Au fost trimise adrese către toți acești parteneri comerciali, însă doar ., . SRL, ., SRL, . SRL, ., SC REMAT ., ., . SRL, . au transmis documentele care atestă relația comercială, documente considerate suficiente pentru a atesta faptul că marfa achiziționată de . SRL a existat și a fost comercializată către partenerii comerciali, care au plătit contravaloarea acesteia.

Aceste situații au fost raportate către DGFP I., așa cum reiese și din raportul de expertiză, însă cheltuielile pe care . SRL le-a raportat sunt fictive, ținând cont de datele înscrise în acestea precum și de procesul-verbal întocmit de organele de urmărire penală din cadrul IPJ I.¬SIF, așa cum a fost menționat anterior.

Referitor la impozitul de 3% datorat Fondului pentru Mediu de către . SRL (prin nedepunerea declarațiilor fiscale la A.F.M., conform art.9 din OUG 196/2005 privind Fondul pentru mediu) textul de lege arată că se constituie venit la bugetul Fondului pentru Mediu o contribuție de 3% din veniturile realizate din vânzare a deșeurilor feroase și neferoase, precum și a bunurilor destinate dezmembrării, obținute de către deținătorul deșeurilor, respectiv deținătorul bunurilor, persoană fizică sau juridică. Sumele se rețin prin stopaj la sursă de către operatorii economici autorizați potrivit legislației în vigoare, pentru colectarea și sau valorificarea deșeurilor, care au obligația să le virezela Fondul pentru Mediu.

Tribunalul mai constată că din rulajul contului reiese că M. A. a retras suma de 703.778 lei (reprezintă 9,5% din totalul sumei ridicate în numerar), iar fiul acesteia, R. T., a retras suma de 6.657.847 lei (reprezintă 90,5% din totalul sumei ridicate în numerar), totalul sumei ridicate de către cei doi fiind de 7.361.625 lei.

Desigur, este dreptul oricărui asociat al oricărei societăți comerciale ca, în măsura în care societatea înregistrează profit, să retragă acest profit (dividende) din conturile bancare ale societății și să-l cheltuiască după cum consideră de cuviință (acesta este și scopul mediat – și final – al oricărui comerciant: obținerea de profit…). Dar, în același timp, este obligația oricărui comerciant ca înainte de a se bucura de profitul realizat să evidențieze în actele contabile ale societății toate operațiunile comerciale efectuate, toate veniturile realizate (fără a le diminua prin evidentierea de cheltuieli fictive...) și, apoi, proporțional cu aceste venituri, să plătească la bugetul de Stat obligațiile fiscale aferente (TVA, impozit pe profit…). D. după plata acestor obligații fiscale se poate vorbi de profit obținut cu respectarea legii. Or, în speța de față, Tribunalul constată că în perioada 08.07._11 administratorul de drept al societatii, M. A., împreuna cu fiul acesteia, R. T., care administra în fapt societatea (alături de mama sa), au desfăsurat activitati de achizitii de deseuri feroase/neferoase fara a plăti contributia de 3% la Fondul pentru mediu, savârsind infracțiunea de evaziune fiscala prev. de art. 9 al.1 lit. b din Legea Legea nr.241/2005 cu aplic. art.41 alin.2 din vechiul C.p. si, în aceeasi perioadă, s-au sustras de la plata impozitului pe profit (aferent vânzărilor ulterioare a acelorasi deseuri, către cele 12 societăti mai sus enumerate), declarând cheltuieli fictive de achizitie, săvârsind astfel infracțiunea de evaziune fiscala prev. de art.9 alin.1lit.c din Legea nr.241/2005 cu aplic. art. 41 alin.2 din vechiul Cod penal .

Cu privire la învinuitii Mohamed Halifa și G. M. I., din actele de urmărire penală efectuate în cauză a reieșit că după cesiunea către acestia doi din urmă, societatea . SRL nu a mai avut activitate, cu exceptia perioadei dintre 26.05.2011 si 30.06.2011, perioadă în care din contul societătii M. A. a retras suma de 703.778 lei, iar fiul acesteia, R. T., a retras suma de 6.657.847 lei, totalul sumei ridicate de către cei doi fiind de 7.361.625 lei, acesta fiind de altfel ,,beneficiul palpabil ” (banii luati ,,în mână ”... ) al celor doi inculpati, ca rezultat al activitătii infractionale mai sus prezentate .

I.5. Situația de fapt mai sus prezentată rezultă din coroborarea tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză, cu excepția declarațiilor celor doi inculpați. Vom analiza în continuare toate aceste mijloace de probă.

I.5.a) Astfel, în primul rând, înscrisurile de la dosarul de urmărire penală dovedesc faptul că . SRL, se constată că aceasta a fost înmatriculată la O.R.C. sub nr.J23/1290/30.04.2010, CUI R_. La data de 28.04.2010 s-a încheiat contractul de comodat între M. A. și . SRL, având ca obiect folosința de către comodatar a imobilului situat în ., ., jud.I., pentru desfășurarea obiectului de activitate al societății la sediul social.

Cu toate acestea, din înscrisurile de la dosarul de urmărire penală rezultă faptul că M. A. a continuat să desfăsoare activităti cu caracter comercial prin intermediul . SRL până la data de 30.06.2011. Relevant în acest sens este faptul că pe contul bancar deschis la Raiffeisen Bank, societatea a efectuat operatiuni de retragere de numerar în perioada 08.07.2010 - 30.06.2011, împuterniciți fiind M. A. și R. T., dar numitul R. T. (fiul numitei M. A.) retrăgând cea mai mare parte din bani . În concret, din extrasul de cont de la dosarul de urmărire penală rezultă că în perioada dintre 26.05.2011 si 30.06.2011 din contul societătii . SRL M. A. a retras suma de 703.778 lei, iar fiul acesteia, R. T., a retras suma de 6.657.847 lei, totalul sumei ridicate de către cei doi fiind de 7.361.625 lei, acesta fiind de altfel ,,beneficiul palpabil ” (banii luati ,,în mână ”... ) al celor doi inculpati, ca rezultat al activitătii infractionale desfăsurate .

I.5.b) În al doilea rând, toți cei 4 martori audiați în faza de urmărire penală confirmă faptul că niciodată nu s – au ocupat, personal sau prin intermediul vreunei firme, cu comertul de deseuri (fier vechi) . Reaudiați cu toții în fața instanței de fond, aceștia au confirmat cele relatate în faza de urmărire penală. În plus, cu totii au arătat că, înainte de a fi audiati în faza de urmarire penală, niciunul nu auzise de cei doi inculpati sau de . SRL (filele 88,89,102 și 108 la dosarul Tribunalului I.) . Martorii au arătat că, desi numele lor apar pe borderouri de achizitii de deseuri (numele martorilor apar la rubrica ,,vânzători ”), niciunul nu isi poate explica de ce, deoarece niciodată nu au vândut deseuri de materiale feroase sau neferoase. De asemenea, toti martorii au confirmat si in fata Tribunalului faptul că nu au semnat astfel de borderouri de achizitii . În acest context, se confirmă faptul că mărfurile pe care . SRL le-a înstrăinat către cele 12 societati de valorificare a deseurilor au existat, dar au fost achiziționate ,, la negru ” (fără ca inculpatii să detină în acest sens vreun bon fiscal sau vreo chitantă), cel mai probabil de la persoane fizice (vecini ...) si pentru preturi derizorii ; dar cei doi inculpati nu au pregetat în a se folosi de astfel de borderouri de achiziție care nu corespund realității, fiind fictiv întocmite, pentru ca în mod fraudulos să declare cheltuieli fictive de achizitie, săvârsind astfel infracțiunea de evaziune fiscala prev. de art.9 alin.1lit.c din Legea nr.241/2005 cu aplic. art. 41 alin.2 din vechiul Cod penal.

I.5.c) În al treilea rând, prin ordonanța din 25.02.2013 P. a dispus efectuarea unei expertize contabile, în acest sens fiind întocmit raportul de expertiză contabilă din data de 18.03.2013, în care expertul contabil ajunge la concluzia că, aplicând la profitul realizat de către cei doi inculpati în perioada 08.07._11 (calculat de către expert la valoarea de 7.927.030, 41 lei) procentul de 16%, se obtine un impozit pe profit in cuantum de 1.268.324,87 lei.

Expertul contabil a stabilit, de asemenea, că impozitul de 3% datorat Fondului pentru Mediu este in suma de 220.848 lei si nu 221.985 lei cum a stabilit partea civilă Fondul pentru Mediu, deoarece aceasta institutie nu a tinut seama de comisioanele bancare calculate la cuantificarea prejudiciului (comisioane bancare ce fac ca prejudiciul efectiv suferit de Fondul pentru Mediu să scadă ) .

În fata instantei s-a administrat, la cererea inculpatilor, proba cu un supliment de expertiză contabilă pentru cuantificarea presupusului prejudiciu comis de către cei doi inculpati . Raspunsurile expertului au confirmat concluziile pe care acesta le-a prezentat în expertiza contabilă efectuată în faza de urmărire penală . În finalul acestui supliment de expertiză contabilă expertul a stabilit că . SRL datorează bugetului de stat doar suma de 54.870,05 lei, expertul plecând de la premisa că cele 35 de borderouri de achiziție de deseuri (de care s-au prevalat cei doi inculpati ) conțin date reale (filele 98 – 100 la ds. Tb). Or, asa cum rezultă din probele mai sus analizate, în realitate cele 35 de borderouri de achiziție de deseuri (de care s-au prevalat cei doi inculpati ) nu conțin date reale, mărfurile pe care . SRL le-a înstrăinat către cele 12 societati de valorificare a deseurilor au existat, dar au fost achiziționate ,, la negru ” (fără ca inculpatii să detină în acest sens vreun bon fiscal sau vreo chitantă), cel mai probabil de la persoane fizice (vecini ...) si pentru preturi derizorii . Prin urmare, atâta timp cât inculpatii nu au putut justifica (cu probe) niciun leu pe care l-ar fi dat pentru achiziția de deseuri, instanta va retine doar profitul pe care acestia l-au realizat vânzând (,,mai departe ”...) acele deseuri către cele 12 societati de valorificare a deseurilor, profit ce rezultă cu certitudine din cuantumul de încasări ce se reflectă în rulajul de cont al . SRL ( cont deschis la Raiffeisen Bank ) . Si, având în vedere acest profit, aplicând la profitul realizat de către cei doi inculpati în perioada 08.07._11 (calculat de către expert la valoarea de 7.927.030, 41 lei) procentul de 16%, se obtine un impozit pe profit in cuantum de 1.268.324,87 lei, impozit datorat de către cei doi inculpati statului, valoare explicitată de altfel pe larg de către expert (filele 183-230 vol. I la D.U.P.) si prezentată ca fiind ,,varianta a doua de lucru ” în cadrul expertizei (fila 196 vol. I la D.U.P.). Pentru toate motivele de fapt mai sus prezentate, prezenta instantă constată că această variantă de prejudiciu ( impozit pe profit in cuantum de 1.268.324,87 lei) este cea corect calculată de către expert .

În ceea ce priveste impozitul de 3% datorat Fondului pentru Mediu de către . SRL, prin nedepunerea declarațiilor fiscale la A.F.M. ( conform art.9 din OUG 196/2005 privind Fondul pentru mediu se constituie venit la bugetul Fondului pentru Mediu o contribuție de 3% din veniturile realizate din vânzarea deșeurilor feroase și neferoase, precum și a bunurilor destinate dezmembrării, obținute de către deținătorul deșeurilor, respectiv deținătorul bunurilor, persoană fizică sau juridică ), în acest caz cuantumul prejudiciului este mai usor de calculat, este de 220.848,75 lei (astfel cum rezultă din expertiza mai sus amintită, confirmată si de suplimentul la expertiză), sumă cu care M.M.P. – A.F.M. s-a constituit parte civilă încă din faza de urmărire penală, sumă de altfel necontestată de către cei doi inculpati .

I.5.d) Audiați atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, ambii inculpați au negat în mod constant săvârșirea faptelor imputate. Astfel, în faza de urmărire penală învinuita M. A. a declarat că impreună cu Mohamed Halifa a constituit societatea, dar datorită unor neințelegeri, i-a cesionat acestuia toate părțile sociale . Tribunalul constată că acest fapt nu este adevărat, întrucât în actul constitutiv al . SRL înregistrat la ORC de pe lângă Tribunalul București sub numărul_/28.04.2010 figurează ca asociat unic și administrator M. A., iar la data de11.05.2011, prin decizia asociatului unic (M. A.) s-a majorat capitalul social al societății de la 200 lei la 600 lei, prin cooptarea a doi asociați, Mohamed Halifa și G. M. I., actualizându-se și actul constitutiv al societății (Mohamed Halifa deținând în continuare calitatea de administrator). Prin urmare, la data de 08.07.2010. (dată de la care activitatea infractională a celor doi inculpati este probată...), M. A., unic asociat și administrator, nu se cunoștea cu Mohamed Halifa, acesta din urmă devenind asociat abia la 11.05.2011.

Învinuitul R. T. a declarat în faza de urmarire penală că ,,am fost imputernicit pe contul bancar al . SRL deschis la Raiffeisen Bank, iar in această calitate ridicam din contul bancar sume de bani, reprezentând plăți achiziționarea de deșeuri feroase/neferoase de la persoane fizice și că apar pe diverse facturi emise de . SRL către diferite centre mari de valorificare deșeuri feroase/neferoase, ca delegat din partea societății. Aceasta se datorează faptului că mă deplasam la sediile centrelor de valorificare să mă asigur că reprezentanții acestora cântăresc corect marfa". Din cele declarate, Tribunalul constată că R. T. recunoaște implicit că a acționat ca un administrator în fapt al societății .

Reaudiați pe larg în fața instanței de fond, ambii inculpați își mențin poziția procesuală de negare a comiterii vreunei infracțiuni . Astfel, inculpata M. A. a declarat că nu se consideră vinovată, tinzând să ,,arunce vina ” relativ la săvârsirea vreunei eventuale infractiuni asupra contabilei firmei, pe care, de altfel, nici nu stie cum o cheamă (!)... Inculpata recunoaste însă că se ocupa personal cu colectarea de fier vechi ,,de prin curtile oamenilor ”, dar si că banii din bancă pe care îi obtineau in urma re-vânzării erau scosi atât de către dânsa cât si de către fiul ei, R. T. (fila 70 la ds. Tb) . Inculpatul R. T. a declarat si el că nu se consideră vinovat de vreo infractiune, recunoscând însă că a retras bani din bancă, la cererea mamei sale. De asemenea, a însotit-o pe mama dânsului, cu masina, la valorificarea (la punctele de lucru ale REMAT...) deseurilor colectate . Având în vedere actele materiale repetate comise de către inculpatul R. T., natura acestora (în special faptul că era împuternicit să opereze pe contul societătii si a si retras în mod repetat bani din contul societătii de . SRL), văzând si aspectele teoretice mai sus prezentate (la punctul 1.3. din prezentele considerente), prezenta instanta constată că, din punct de vedere juridic, inculpatul R. T. a fost complicele inculpatei M. A. la infractiunile comise de către aceasta din urmă .

Față de aceste declaratii repetate, instanța constată că declaratiile celor doi inculpati se coroborează în bună măsură cu situatia de fapt ce rezultă din celelalte mijloace de probă administrate în cauză, însă atitudinea psihică a celor doi inculpati este de nerecunoastere si de neconstientizare a comiterii vreunei infractiuni – inculpatilor li se pare normal să cumpere deseuri feroase sau neferoase de la vecini, fără vreun înscris justificativ dar, în acelasi timp, să prezinte autoritătilor 35 de borderouri de achiziție care nu corespund realității, fiind fictiv întocmite, pentru ca în mod fraudulos să declare cheltuieli fictive de achizitie . De asemenea, celor doi inculpati li se pare normal să nu plătească niciunei institutii niciun fel de impozit pentru activitatea comercială desfăsurată (din probele administrate rezultă că inculpata M. A. a început să facă astfel de plăti doar după ce a aflat că fată de dânsa s-a început urmărirea penală în prezenta cauză, continuând să facă astfel de plăti si în timpul cercetării judecătoresti în fata instantei de fond) .

I.6. În drept, faptele inculpatei M. A., astfel cum au fost descrise pe larg mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, în varianta incriminată de art. 9 alin.1 lit. b) din Legea 241/2005, precum si ale infracțiunii de evaziune fiscală, în varianta incriminată de art. 9 alin.1 lit. c) din Legea 241/2005, ambele cu aplicarea art.41 alin.2 din vechiul Cod penal (în vigoare până la 01.02.2014) - având în vedere că activitatea infractională s-a desfăsurat pe o perioadă de aproape un an de zile (perioada indicată în rechizitoriu, si pentru care probele sunt indubitabile, fiind cea cuprinsă între 08.07.2010 si 30.06.2011).

De asemenea, faptele inculpatului R. T., astfel cum au fost descrise pe larg mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, în varianta incriminată de art. 48 alin.1 din noul Cod penal (în vigoare de la 01.02.2014) raportat la art. 9 alin.1 lit. b) din Legea 241/2005, precum si ale infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, în varianta incriminată de art. 48 alin.1 din noul Cod penal (în vigoare de la 01.02.2014) raportat la art. 9 alin.1 lit. c) din Legea 241/2005, ambele cu aplicarea art.41 alin.2 din vechiul Cod penal (în vigoare până la 01.02.2014) - având în vedere că si activitatea infractională a acestui inculpat s-a desfăsurat (sub forma complicitătii) pe aceeasi perioadă de aproape un an de zile (perioada indicată în rechizitoriu, si pentru care probele sunt indubitabile, fiind cea cuprinsă între 08.07.2010 si 30.06.2011) .

Subiectul activ al acestei infracțiuni poate fi și administratorul de fapt al unei societăți (acesta este, de altfel, și cazul inculpatului R. T.), astfel cum am argumentat, prin raportare și la art.2 lit. b) din Legea 241/2005 dar și la art.10 alin.1 din Legea 82/1991, în secțiunea I.3. (,,premisa teoretică”) din prezentele considerente.

Vinovăția celor doi inculpați este, față de art. 19 din vechiul Cod penal (text legal preluat în art.16din noul Cod penal), intenția directă. În abstract, această infracțiune poate fi săvârșită și cu intenție indirectă, atunci când autorul, în baza unui plan infracțional mai puțin elaborat, omite doar în parte să „își țină contabilitatea la zi”, acceptând ideea că „s-ar putea să scape” de plata tuturor obligațiilor fiscale, eventual mizând (sperând…) și pe o „culpă” (neglijență…) a organelor de control abilitate în efectuarea de verificări… Dar în speță cei doi inculpați au acționat cu intenție directă, pentru că nu doar au acceptat, ci chiar au urmărit scopul de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale, și și-au atins acest scop, „economisind” 1.268.324,87 lei datorați bugetului de stat ca impozit pe profit (fila 196, vol.I din dosarul de urmărire penală) precum si 220.848,75 de lei datorați bugetului de stat drept contributie la fondul de mediu, ba chiar și obținând „bani de buzunar”: asa cum am arătat mai sus, în decurs de 5 zile ( perioada dintre 26.05.2011 si 30.06.2011) din contul societătii M. A. a retras suma de 703.778 lei, iar fiul acesteia, R. T., a retras suma de 6.657.847 lei, totalul sumei ridicate de către cei doi fiind de 7.361.625 lei, acesta fiind de altfel ,,beneficiul palpabil ” (banii luati ,,în mână”... ) al celor doi inculpati, ca rezultat al activitătii infractionale mai sus prezentate.

În teorie, consumarea acestei infracțiuni nu este condiționată de producerea unui prejudiciu (așa cum este, de exemplu, cea prevăzută de art. 215 din vechiul C.pen - text legal preluat în art.244 din noul Cod penal -, în care sintagma „și dacă s-a produs o pagubă” duce la concluzia obligativității existenței unui prejudiciu pentru existența formei consumate a infracțiunii…), deoarece textul de lege cere doar ca infractorul să prevadă și să accepte posibilitatea de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale („în scopul sustragerii…”), eventual (dar nu și obligatoriu) să și urmărească acest scop, și abia apoi (dar cu atât mai puțin obligatoriu) să și reușească să-și atingă acest scop.

Însă, în concret, în speța de față, cei doi inculpați nu doar că au urmărit, dar au și reușit să se sustragă de la plata obligațiilor fiscale aferente activității comerciale desfășurate în perioada cuprinsă între 08.07.2010 si 30.06.2011 (cauzând Statului două tipuri de prejudiciu, mai sus indicate), ba, mai mult, reușind să și încaseze pentru propriile cheltuieli (…,,bani de buzunar”…) 7.361.625 lei .

II.1.a) Ca urmare a cererii de probatoriu formulată chiar de către avocatii alesi ai celor doi inculpati, în cauză s-a administrat (printre alte probe) si proba cu un înscris emanând de la B.N.R., înscris ce viza cursul de referinta leu / euro în perioada pretins infractionala vizată de rechizitoriu (între 08.07.2010 si 30.06.2011). Raspunsul B.N.R. in acest sens (fila 117 la ds. Tb.) a determinat instanta sa faca niste calcule matematice si apoi, date fiind rezultatele, să repună cauza pe rol pentru că a constatat că este posibil ca, într-una dintre cele două versiuni reținute în Expertiza contabilă efectuată în cauză (filele 183 – 230 vol.I dup), valoarea cumulată a prejudiciului reclamat de către cele două părți civile să depășească suma de 100.000. de euro (prin echivalent în lei la cursul de referință al B.N.R.) . Prin urmare, Tribunalul, față de dispozițiile art. 386 din noul C.p.p. (în vigoare de la 01.02.2014), văzând și disp. art. 5 alin.1 din noul C.pen.(în vigoare de la 01.02.2014), la termenul de judecată din 15.05.2014 a pus în discuție, din oficiu, schimbarea încadrării juridice în ceea ce îi privește pe ambii inculpati, din infractiunile prev. de art.9 alin.1 lit. b și c din Legea 241/2005, în infractiunile prev. de art. 9 alin.1 și alin. 2 din legea 241/2005, sau în infractiunile prev. art. 9 alin.1 lit b și c si alin.3 din legea 241/2005, concluziile participantilor (sub acest aspect) fiind consemnate în încheierea de sedință de la acea dată .

Deliberând la acest moment cu privire la ipotezele mai sus prezentate de schimbare a încadrării juridice , instanța constată că în perioada pretins infractionala vizată de rechizitoriu (între 08.07.2010 si 30.06.2011) cursul de referinta leu / euro cel mai favorabil pentru cei doi inculpati este cel de 4,3137 lei / euro (la data de 26.11.2010) . Si, chiar presupunând că toate actele materiale ale celor doi inculpati s-ar fi desfasurat în ziua de 26.11.2010 (desi e evident că nu e asa...), tot ar rezulta faptul că cei doi inculpati au cauzat în dosarul de fată un prejudiciu total de 345.515 euro – calculul făcut de judecător fiind: 1.268.324 lei – impozit pe profit – adunat cu 220.848. lei – contributia la fondul de mediu -, totul împărtit la 4,3137 lei / euro (cursul de referinta leu / euro cel mai favorabil pentru cei doi inculpati) . Iar acest prejudiciu total de 345.515 euro este evident peste limita de 100.000. de euro, limită ce face ca faptele celor doi inculpati să se încadreze (din punct de vedere juridic) la art. 9 alin.1 și alin. 2 din legea 241/2005 .

În consecință, sub acest aspect, instanța va dispune, în temeiul art. 386 alin.1 din noul Cod de procedură penală (în vigoare de la 01.02.2014) , în ceea ce o privește pe inculpata M. A., schimbarea incadrării juridice, din infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din vechiul Cod penal (în vigoare până la 01.02.2014) și infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din vechiul Cod penal (în vigoare până la 01.02.2014), în infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b) și alin. 2 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din vechiul Cod penal (în vigoare până la 01.02.2014) și în infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c) și alin. 2 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din vechiul Cod penal (în vigoare până la 01.02.2014), ambele cu aplicarea art. 33 alin.1 litera a) din vechiul Cod penal și cu aplic. art.5 alin.1 din noul Cod penal (în vigoare de la 01.02.2014) .

II.1.b) Pentru identitate de rationament juridic (pentru aceleasi motive de fapt si de drept ca cele mai sus prezentate), instanța va dispune, în temeiul art. 386 alin.1 din noul Cod de procedură penală (în vigoare de la 01.02.2014) , în ceea ce îl privește pe inculpatul R. T. , schimbarea incadrării juridice, din infracțiunea prevăzută de art. 48 alin.1 din noul Cod penal (în vigoare de la 01.02.2014) raportat la art. 9 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din vechiul Cod penal (în vigoare până la 01.02.2014) și infracțiunea prevăzută de art. 48 alin.1 din noul Cod penal (în vigoare de la 01.02.2014) raportat la art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din vechiul Cod penal (în vigoare până la 01.02.2014), în infracțiunea prevăzută de art. 48 alin.1 din noul Cod penal (în vigoare de la 01.02.2014) raportat la art. 9 alin. 1 lit. b) și alin. 2 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din vechiul Cod penal (în vigoare până la 01.02.2014) și în infracțiunea prevăzută de art. 48 alin.1 din noul Cod penal (în vigoare de la 01.02.2014) raportat la art. 9 alin. 1 lit. c) și alin. 2 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din vechiul Cod penal (în vigoare până la 01.02.2014), ambele cu aplicarea art. 33 alin.1 litera a) din vechiul Cod penal și cu aplic. art.5 alin.1 din noul Cod penal (în vigoare de la 01.02.2014).

Față de aceste încadrări juridice, având în vedere modificările legislative intervenite atât în materie penală cât si în materie procesual-penală, văzând si disp. art.5 alin.1 din noul Cod penal (în vigoare de la 01.02.2014), care consacră principiul aplicării legii penale mai favorabile, cu privire la încadrarea juridică a faptelor mai sus reținute în sarcina inculpatei, prezenta instanță constată că, relativ la încadrarea juridică a faptelor prev. de art. 9 alin. 1 și alin. 3 din Legea nr. 241/2005, această încadrare juridică este mentinută si in versiunea în vigoare după data de 01.02.2014 a Legii nr. 241/2005, limitele de pedeapsă (minimul si maximul special) fiind, de altfel, aceleasi. În consecință, sub acest aspect, modificările legislative intervenite după 01.02.2014 nu au vreo influentă în cauză.

Tot cu privire la încadrarea juridică a faptelor comise de către cei doi inculpati, se constată că prevederile art. 41 alin. 2 din vechiul Cod penal au fost preluate în prevederile art. 35 alin.1 din noul Cod penal - in versiunea în vigoare de la 01.02.2014, efectul juridic fiind, însă, acelasi ca în vechea reglementare. În consecință, sub acest aspect, modificările legislative intervenite după 01.02.2014 nu au vreo influentă ,,practică” în cauză .

De asemenea, în ceea ce îl privește pe inculpatul R. T., prevederile art. 26 alin.1 din vechiul Cod penal (reglementarea ,,complicitătii” ) au fost preluate în prevederile art. 48 alin.1 din noul Cod penal - in versiunea în vigoare de la 01.02.2014, efectul juridic fiind, si de data aceasta, acelasi ca în vechea reglementare. În consecință, nici sub acest aspect modificările legislative intervenite după 01.02.2014 nu au vreo influentă ,,practică” în cauză dar, pentru acuratețea încadrării juridice, prezenta instantă va indica – în ceea ce îl priveste pe complicele R. T. - noua încadrare juridică (aplicarea art. 48 alin.1 din noul Cod penal - în vigoare de la 01.02.2014), fără însă să fim în situația incidenței art. 334 din vechiul C.p.p. (institutie juridică preluată în art. 386 din noul Cpp - în vigoare de la 01.02.2014), institutia juridică reglementată de art. 334 din vechiul C.p.p. (institutie juridică preluată în art. 386 din noul Cpp - în vigoare de la 01.02.2014) fiind incidentă doar atunci când, în timpul procesului, procurorul sau judecătorul constată că faptei comise trebuie să i se dea o altă încadrare juridică din aceeasi lege (din acelasi sistem legislativ) din alte cauze decât modificările legislative ,,de sistem legislativ”, astfel cum s-a întâmplat în România după data de 01.02.2014.

II.2. În consecintă, avand in vedere totalitatea probelor administrate atât in faza de urmarire penala cât și în faza de cercetare judecătorească pe parcursul celor opt termene de judecată, instanta constată că cei doi inculpați în speță au savarsit, ca autor si respectiv complice, infracțiunile de evaziune fiscală, mai sus indicate în fapt si în drept .

D. fiind faptul ca cei doi inculpati mai sus mentionati au savarsit infracțiunea mai sus descrisă în fapt și în drept, aceștia trebuie sa suporte pedepse ce urmeza a fi stabilite in limitele legale. Pentru a putea stabili aceste pedepse, față de art. 52 din vechiul Cod penal (în vigoare si în prezent ca principiu ...) nu trebuie uitat scopul pedepsei penale, ce consta in restabilirea echitatii sociale, corectarea condamnatului, precum si, mai ales, prevenirea savarsirii de noi infractiuni, atat din partea condamnatilor cat si a altor persoane.

În consecință, inculpatii trebuie sa suporte pedepse ce urmeza a fi stabilite in limitele legale. Pentru a putea stabili cuantumul acestor pedepse, față de art. 74 alin.1 din noul Cod penal trebuie să avem în vedere atât ,,gravitatea infractiunilor săvârsite” (care, în concret, este una ridicată, dată fiind valoarea prejudiciului) cât si ,,periculozitatea infractorului ” (care, în concret, este una mai redusă, dată fiind lipsa de antecedente penale a celor doi inculpati) .

Mai mult decât atât, la individualizarea pedepselor aplicabile celor doi inculpati, instanța va avea în vedere si disp. art.5 alin.1 din noul Cod penal (în vigoare de la 01.02.2014), care consacră principiul aplicării legii penale mai favorabile . În acest context, prezenta instanță constată că disp. art. 86 ind.2 si 86 ind.3 din vechiul Cod penal (în vigoare până la 01.02.2014) sunt mai defavorabile inculpatilor decât disp. art. 91 – 94 din noul Cod penal si, prin urmare, acestea din urmă vor fi aplicate . Pe de altă parte, tot prin raportare la disp. art.5 alin.1 din noul Cod penal (în vigoare de la 01.02.2014), prezenta instanță constată că disp. art. 33 si 34 din vechiul Cod penal (în vigoare până la 01.02.2014) sunt mai favorabile inculpatilor decât disp. art. 38 - 39 din noul Cod penal si, prin urmare, disp. art. 33 si 34 din vechiul Cod penal vor fi aplicate în cauză .

Acest ,,sistem mixt” de aplicare a legii penale mai favorabile (aplicarea legii penale mai favorabile relativ la fiecare institutie de drept penal – individualizarea cuantumului pedepsei, a modalitătii de executare, a stabilirii termenului de încercare, a regulii de aplicare a pedepsei rezultante ...) a fost avut în vedere de către prezenta instanță la data pronunțării minutei în cauză, având în vedere argumente ce tin de interpretarea teleologică a disp. art.5 alin.1 din noul Cod penal (în vigoare de la 01.02.2014) precum si faptul că la data pronunțării minutei în prezenta cauză nici Î.C.C.J. si nici Curtea Constitutională nu dăduseră (încă) decizii (de interpretare sau de constitutionalitate) relativ la interpretarea disp. art.5 alin.1 din noul Cod penal .

Revenind la aspectele concrete ale speței de față, la individualizarea pedepsei aplicabile fiecăruia dintre cei doi inculpați, Tribunalul va avea în vedere și circumstanțe atenuante și agravante aplicabile acestora, așa cum se va arăta în cele ce urmează, față de disp. art. 5 alin.1 din noul Cod penal prezenta instantă constatând faptul că aplicarea art. 73-75 din vechiul Cod penal este în favoarea inculpatilor întrucât permite judecătorului limite mai permisive de individualizare a pedepselor .

În consecintă , la individualizarea pedepselor principale în ceea ce îi privește pe ambii inculpati, instanța va avea în vedere incidența unor circumstanțe atenuante, față de disp. art. 73 – 74 Cod penal ( lipsa lor de antecedente penale – astfel cum rezultă din copiile fișelor de cazier, prezența lor constantă pe durata cercetării judecătorești pe parcursul celor opt termene de judecată, precum și faptul că au încercat să remedieze din consecintele activitătii infractionale, plătind o parte din cuantumul celor două prejudicii produse…), dar și incidența unor circumstanțe agravante, față de disp. art. 75 Cod penal (producerea unui prejudiciu total relativ mare, în cuantum de 1.489.172. de lei, elaborarea unui plan infracțional complex – prezentat mai sus -, realizat ulterior în aproximativ un an de zile, ceea ce vădește și premeditare dar și perseverență infracțională, faptul că în mod constant nu au recunoscut – la nivel de continut subiectiv concret - infracțiunile comise …). În consecință, în ceea ce îi privește pe ambii inculpati, instanța va aplica art. 80 alin. 1 și 2 cod penal la individualizarea pedepselor principale, coborând cuantumul pedepselor principale ce va fi aplicată fiecăruia dintre cei doi sub limita minimului special (minimul special prevăzut de art. 9 alin.2 din legea 241/2005 fiind de 4 ani de închisoare, înainte de modificările aduse prin legea 50/2013, modificări ce nu vor fi avute în vedere în cazul de fată tot din cauza prevederilor art. 5 din noul Cod penal), avându-se în vedere totalitatea și ponderea mai mare a circumstanțelor atenuante mai sus arătate. În consecință, ambii inculpați vor fi condamnați la pedepse principale cu inchisoarea de 2 ani si 6 luni, pentru săvârșirea, de către fiecare în parte, a câte 2 infracțiuni de evaziune fiscală (sub forma complicitătii în ceea ce îl priveste pe inculpatul T. R. ).

II.2.a) . Asadar, în temeiul art. 9 alin. 1 lit. b) și alin. 2 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din vechiul Cod penal (în vigoare până la 01.02.2014) cu aplic. art.5 alin.1 din noul Cod penal (în vigoare de la 01.02.2014) și cu aplicarea art. 80 alin.1 si 2 din vechiul Cod penal, instanta o va condamna pe inculpata M. A. la pedeapsa principală de 2 ani și 6 luni de închisoare .

Având în vedere că instanța va aplica inculpatei, pentru motivele arătate mai sus, o pedeapsă principală în cuantum mai mare de 2 ani de închisoare, instanța, în temeiul art. 65 din vechiul Cod penal, cu aplic. art.5 alin.1 din noul Cod penal, va aplica inculpatei, ca pedeapsa complementară, interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a, litera b) si litera c) - interzicerea dreptului inculpatei de a ocupa funcțiile de administrator, director sau reprezentant legal . - din vechiul Cod penal, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale, deoarece art. 9 alin. 1 din legea 241/2005 prevede expres această pedeapsă complementară.

De asemenea, instanța, în temeiul art. 71 Cod penal, va aplica inculpatei, ca pedeapsă accesorie, interzicerea exercitiului drepturilor prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a, litera b) si litera c) - interzicerea dreptului inculpatei de a ocupa funcțiile de administrator, director sau reprezentant legal . - din vechiul Cod penal . Văzând și decizia de Recurs în Interesul Legii nr. 74/2007, instanța consideră că această din urmă pedeapsă accesorie (interzicerea dreptului inculpatei de a ocupa functia de administrator .) se impune a se aplica ambilor inculpați deoarece aceștia s-au folosit de această funcție ,,de facto” (de administrator la o societate comercială) pentru a comite, ca autor sau complice, infracțiunile în speță.

II.2.b) . De asemenea, în temeiul art. 9 alin. 1 lit. c) și alin. 2 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din vechiul Cod penal (în vigoare până la 01.02.2014) cu aplic. art.5 alin.1 din noul Cod penal (în vigoare de la 01.02.2014) și cu aplicarea art. 80 alin.1 si 2 din vechiul Cod penal, instanta o va condamna pe inculpata M. A. la pedeapsa principală de 2 ani și 6 luni de închisoare .

II.2.c). Având în vedere că cele două infracțiuni comise în speță sunt în concurs real, văzând si disp. art.5 alin.1 din noul Cod penal (în vigoare de la 01.02.2014), care consacră principiul aplicării legii penale mai favorabile, prezenta instanță constată că în ceea ce priveste ,,legea mai favorabilă pedepsei rezultante”, aceasta este, în mod evident, vechiul Cod penal, care permite inclusiv ,,sistemul absorbtiei” (pedeapsa mai usoară se ,,absoarbe” în pedeapsa mai grea... ), în timp ce noul Cod penal obligă instanta să aplice, în situatii similare celei în spetă, un spor obligatoriu de 1/3 din cea de-a doua pedeapsă principală aplicată .

În consecință, în temeiul art. 33 lit. a) din vechiul Cod penal și a art. 34 alin. 1 lit. b) din vechiul Cod penal, cu aplic. art.5 alin.1 din noul Cod penal, instanta va contopi cele două pedepse aplicate prin prezenta sentință, inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani si 6 luni de inchisoare, la care va aplica un spor de 6 luni de inchisoare, în final inculpata M. A. urmând să execute o pedeapsă principală rezultantă de 3 (trei) ani de inchisoare.

În acest caz instanța consideră că se impune aplicarea unui spor deoarece, având în vedere că, desi activitatea sa infracțională mai gravă este cea care imbracă forma juridică a infracțiunii prev. de art. 9 alin. 1 lit. b) și alin. 2 din Legea nr. 241/2005, nu se poate concepe ca pentru cealaltă infracțiune comisă (si care este incriminată tot de art. 9 alin. 1 –dar litera c)- și alin. 2 din Legea nr. 241/2005), inculpata să beneficieze de ,,impunitate de facto” – căci asta ar însemna neaplicarea niciunui spor de pedeapsă.

II.4. Latura civilă a cauzei .

Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța constată următoarele: cei doi inculpați mai sus amintiți, in perioada 08.07._11, în calitate de administrator de drept al . SRL ( M. A. – autor al celor două infracțiuni), împreuna cu fiul acesteia, R. T. (complice la aceleasi infractiuni), care administra în fapt societatea (alături de mama sa), au desfasurat activitati de achizitii de deseuri feroase/neferoase fara a plăti contributia de 3% la Fondul pentru mediu, savarsind infracțiunea de evaziune fiscala prev. de art. 9 al.l lit. b din Legea Legea nr.241/2005 cu aplic. art.41 alin.2 din vechiul C.p. si, în acelasi timp, cei doi inculpati s-au sustras si de la plata impozitului pe profit, declarând cheltuieli fictive, săvârșind astfel infracțiunea de evaziune fiscala prev. de art.9 alin.1lit.c din Legea nr.241/2005 cu aplic. art.41 alin.2 din vechiul C.p .

Această activitate infracțională întrunește în același timp, sub aspect obiectiv și subiectiv, condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 - 999 Cod civil, în redactarea anterioară legii 287/2009 și a legii 71/2011. Această ,,versiune” a Codului civil trebuie să fie avută în vedere în speță, prin raportare la data săvârșirii faptelor imputate celor doi inculpați.

Pentru determinarea cuantumului prejudiciului cauzat in cauză a fost întocmit raportul de expertiză contabilă din data de 18.03.2013, în care expertul contabil a ajuns la concluzia că, aplicând la profitul realizat de către cei doi inculpati în perioada 08.07._11 (calculat de către expert la valoarea de 7.927.030, 41 lei) procentul de 16%, se obtine un impozit pe profit in cuantum de 1.268.324,87 lei.

Expertul contabil a stabilit, de asemenea, că impozitul de 3% datorat Fondului pentru Mediu este in suma de 220.848 lei si nu 221.985 lei cum a stabilit partea civilă Fondul pentru Mediu, deoarece aceasta institutie nu a tinut seama de comisioanele bancare calculate la cuantificarea prejudiciului (comisioane bancare ce fac ca prejudiciul efectiv suferit de Fondul pentru Mediu să scadă ) .

În ceea ce priveste impozitul de 3% datorat Fondului pentru Mediu de către . SRL, prin nedepunerea declarațiilor fiscale la A.F.M. ( conform art.9 din OUG 196/2005 privind Fondul pentru mediu se constituie venit la bugetul Fondului pentru Mediu o contribuție de 3% din veniturile realizate din vânzarea deșeurilor feroase și neferoase, precum și a bunurilor destinate dezmembrării, obținute de către deținătorul deșeurilor, respectiv deținătorul bunurilor, persoană fizică sau juridică ), în acest caz cuantumul prejudiciului este mai usor de calculat, este de 220.848,75 lei (astfel cum rezultă din expertiza mai sus amintită, confirmată si de suplimentul la expertiză), sumă de altfel necontestată de către cei doi inculpati .

Asadar, cuantumul total al prejudiciului cauzat este de 1.268.324 lei (impozit pe profit ) adunat cu 220.848. lei ( contributia la fondul de mediu ), în total fiind vorba de un prejudiciu de 1.489.172 de lei.

În acelasi timp, inițial, în faza de urmărire penală, partea vătămată M.M.P. – A.F.M. s-a constituit parte civilă cu suma de 221.985 lei. Astfel cum am arătat mai sus, expertul contabil a stabilit, de asemenea, că impozitul de 3% datorat Fondului pentru Mediu este in suma de 220.848 lei si nu 221.985 lei cum a stabilit partea civilă Administratia Fondului pentru Mediu, deoarece aceasta institutie nu a tinut seama de comisioanele bancare calculate la cuantificarea prejudiciului (comisioane bancare ce fac ca prejudiciul efectiv suferit de Fondul pentru Mediu să scadă )

În faza de cercetare judecătorească Agenția Națională de Administrare Fiscală s-a constituit parte civilă cu suma de 1.268.324 de lei, adică exact cu suma menționată în raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză (fila 35 si 41 la ds. Tb).

II.4.a) Pe de altă parte, atât în faza de urmărire penală cât si în cursul cercetării judecătoresti, inculpata M. A. a acoperit în repetate rânduri părti din prejudiciile cauzate, după cum vom arăta în cele ce urmează. Astfel, în faza de urmărire penală aceasta a virat, în două transe, prin mandate postale, suma totală de 99.725. de lei către Administratia Fondului pentru Mediu. Relativ la această sumă de bani, instanta, în temeiul art. 397 din noul Cod de procedură penală (în vigoare de la 01.02.2014) va constata că inculpata M. A. a acoperit parțial contravaloarea prejudiciului cauzat în cauză, și în acest sens, va dispune virarea sumei de 99.725 de lei (depuse de către inculpata M. A. prin mandat poștal – Compania Națională Poșta Română – conform facturii . din 25.03.2013 și conform facturii . din 03.04.2013) în oricare dintre conturile părții civile Administrația Fondului pentru Mediu, la dispoziția exclusivă a acesteia . Această solutie se impune deoarece inculpata M. A. a dorit în mod expres să despăgubească (în mod voluntar) Administrația Fondului pentru Mediu cu această sumă si, conform principiului disponibilitătii oricărei actiuni civile, este dreptul oricărui debitor care are mai multi creditori, atunci când face plăti în mod voluntar, să le facă cui doreste .

În timpul cercetării judecătoresti, inculpata M. A. a depus la C.E.C., la dispoziția instantei, de asemenea în două transe, suma totală de 175.993,80 de lei (filele 110 si 119 la ds. Tb). Având în vedere că, în acest caz, inculpata M. A., desi a făcut plăti în mod voluntar, nu a indicat în niciun mod care dintre cele două institutii statale să fie beneficiarul plătilor, instanta va face ,,imputația plăților” în mod egal către cele două institutii statale. În consecintă, instanta va dispune virarea sumei de 50.000 de lei (indisponibilizate de către inculpata M. A. la CEC Bank, Unitatea Lipscani, conform chitanței –recipisă- nr._/1 din 18.02.2014) în oricare dintre conturile părții civile Administrația Fondului pentru Mediu, la dispoziția exclusivă a acesteia, virarea sumei de 37.996,90 lei (din suma totală de 125.993,80 de lei indisponibilizate de către inculpata M. A. la CEC Bank, Unitatea Lipscani, conform recipisei de consemnare nr._/1 din 13.03.2014) în oricare dintre conturile părții civile Administrația Fondului pentru Mediu, la dispoziția exclusivă a acesteia precum si virarea sumei de 87.996,90 lei (din suma totală de 125.993,80 de lei indisponibilizate de către inculpata M. A. la CEC Bank, Unitatea Lipscani, conform recipisei de consemnare nr._/1 din 13.03.2014) în oricare dintre conturile părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I., la dispoziția exclusivă a acesteia .

II.4.b) Pentru restul de prejudiciu cauzat celor două institutii statale mai sus indicate (si neacoperit ulterior), în temeiul art. 397 din noul Cod de procedură penală (în vigoare de la 01.02.2014) raportat la art. 998 și 999 Cod civil (în redactarea anterioară legii 287/2009 și a legii 71/2011), instant va admite în parte cele două acțiuni civile cu caracter alăturat promovate în cauză de către parțile civile Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I. și respectiv Administrația Fondului pentru Mediu . În consecință, va obliga pe inculpata M. A. în solidar cu inculpatul R. T., și pe fiecare dintre cei doi inculpați în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. C. R. Bussines la plata către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I. a sumei de 1.180.225 ,10 lei, cu titlu de daune materiale, reprezentând diferență de prejudiciu cauzat bugetului de stat (și neacoperit ulterior), la care se adaugă obligatiile fiscale accesorii - majorari, penalitati, dobanzi - calculate, conform Codului de procedură fiscala, de la data când obligația a devenit scadentă si până la data executarii integrale a plății si, de asemenea, va obliga pe inculpata M. A. în solidar cu inculpatul R. T., și pe fiecare dintre cei doi inculpați în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. C. R. Bussines SRL la plata către partea civilă Administrația Fondului pentru Mediu a sumei de 33.126,85 lei, cu titlu de daune materiale, reprezentând diferență de prejudiciu cauzat Administrației Fondului pentru Mediu (și neacoperit ulterior), la care se adaugă obligatiile fiscale accesorii - majorari, penalitati, dobanzi - calculate, conform Codului de procedură fiscala, de la data când obligația a devenit scadentă si până la data executarii integrale a plății.

II.4.c) Față de prevederile exprese ale legii, instanța, în temeiul art. 397 din noul Cod de procedură penală (în vigoare de la 01.02.2014) raportat la art. 249 din noul Cod de procedură penală (în vigoare de la 01.02.2014), va menține sechestrul asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare, aparținând inculpaților M. A. și R. T. (astfel cum a fost instituit acest sechestru prin Ordonanța din 16.01.2013 dată de către P. de pe lângă Tribunalul I. în dosarul de urmărire penală nr.99/P/2012), până la concurența sumei de 1.213.453,20 lei, suma de 1.213.453,20 lei reprezentând restul de prejudiciu cauzat celor două institutii statale mai sus indicate (si neacoperit ulterior) – sume la care de altfel s-a făcut referire mai sus, la pct. II.4.b) din prezentele considerente .

Pentru a dispune astfel, instanța are în vedere că ridicarea sechestrului asigurător de pe oricare dintre bunurile celor doi inculpati nu se impune, deoarece asta ar face ca creanțele celor două părți civile să nu mai fie ,,acoperite” nici măcar din punct de vedere teoretic . În plus, având în vedere că până la acest moment inculpații au plătit doar o parte din prejudiciul produs, se impune ca creanțele celor 2 părți civile să fie pe cât posibil ,,acoperite” în perspectiva unei eventuale executări silite imobiliare a celor doi inculpați .

II.5. Față de prevederile exprese ale legii, instanța, în temeiul art. 7 alin. 2 si art. 21 lit. g din Legea nr. 26/1990 și a art.13 din legea 241/2005 va dispune înregistrarea, la ramânerea definitivă a prezentei hotărâri, a mențiunilor cuvenite la Oficiul N. al Registrului Comerțului.

În cele din urmă instanța, reținând ,,culpa procesuală egală” a fiecăruia dintre cei doi inculpați, în temeiul art. 398 din noul Cod de procedură penală (în vigoare de la 01.02.2014) raportat la art. 274 alin.2 din noul Cod de procedură penală (în vigoare de la 01.02.2014) îi va obliga pe fiecare dintre cei doi inculpați la plata a câte 1.200 de lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de către stat în cauză. La cuantificarea acestor sume instanța are în vedere cheltuielile judiciare efectuate în faza de urmărire penală (astfel cum sunt acestea cuantificate la finalul rechizitoriului – evaluarea lor la câte 750 de lei ,,de inculpat” fiind rezonabilă prin raportare la o urmărire penală cuantificată într-un dosar cu patru volume și o expertiză…), dar și cheltuielile judiciare efectuate în faza de cercetare judecătorească pe parcursul celor opt termene de judecată, ținând cont și de faptul că inculpatii au arătat în mod constant că nu recunoasc faptele pentru care au fost trimisi in judecata (cel putin din perspectiva asumării vinovătiei –intentie directă- cu care au actionat), au solicitat administrarea a numeroase probe (marea majoritate fiind încuviințate de către instanță, inclusiv un supliment de expertiză contabilă...), ceea ce duce la majorarea cheltuielilor judiciare efectuate în faza de cercetare judecătorească.

Împotriva sentinței a declarat apel inculpații solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr. 461 din 23.05.2014 pronunțată de Tribunalul I. – Secția penală, în dosarul nr._ și rejudecând să fie schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpați au fost trimiși in judecată prin înlăturarea lit. c) din art.9 și a alin.2 din același articol. Totodată solicită reținerea dispozițiilor art.10 alin.1 CP si art. 74,76 din vechiul cod penal și aplicarea unor sancțiuni cu amenda penală

În subsidiar, in situația in care se va considera că inculpatul este vinovat de săvârșirea faptei pentru care a fost trimis in judecată solicită aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special prevăzut de lege.

Sentința a fost criticată și de către Ministerul Public, P. de pe lângă Tribunalul I., invocând nelegalitatea hotărârii instanței de fond urmând a se constata ca instanța de fond in mod greșit a făcut aplicarea atât a noului cât si a vechiului cod penal, dar și de către partea civilă, A., care nu a motivat calea de atac declarată în cauză.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de susținerile apelanților și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea reține următoarele:

Instanța de fond a analizat în mod judicios materialul probator administrat în cauză, stabilind în mod corect atât situația de fapt, cât și vinovăția inculpaților în raport de acuzațiile care li se aduc prin actul de inculpare.

Astfel, din materialul probator administrat în cauză (plângerea penală formulată de Garda Financiară –Secția I.; declarațiile celor doi învinuiți, declarațiile martorilor C. G., B. V., D. V. si I. C., adrese de răspuns, cu anexe, de la clienții . SRL, borderourile de achiziție ale . SRL, extrase de cont, dosarul deschiderii contului apartinând . SRL, adrese de răspuns de la DGFP I., ORC, Primăria Vidra, Primărie Sector 4, A.F.M., proces-verbal din 28.03.2013 al IPJ I.-SIF, proces-verbal de percheziție domiciliara si planșa foto si videofilmarea aferentă, raportul de expertiză contabilă) a rezultat că inculpații M. A. și R. T., in perioada 08.07._11, în calitate de administrator de drept al . SRL ( M. A. – autor al celor două infracțiuni), împreuna cu fiul acesteia, R. T. (complice la aceleasi infractiuni), care administra în fapt societatea, au desfasurat activitati de achizitii de deseuri feroase/neferoase fara a plăti contributia de 3% la Fondul pentru mediu, savarsind infracțiunea de evaziune fiscala prev. de art. 9 al.l lit. b din Legea Legea nr.241/2005 cu aplic. art.41 alin.2 din vechiul C.p. si, de asemenea, cei doi inculpati s-au sustras si de la plata impozitului pe profit, declarând cheltuieli fictive,

Curtea nu poate reține ca fondată susținerea apărării de a se schimba încadrarea juridică a faptei pentru care inculpați au fost trimiși in judecată prin înlăturarea lit. c) din art.9 și a alin.2 din același articol, respectiv a se dispune achitarea, dat fiind că în cauză nu s-a stabilit faptul că acele operațiuni ar fi fost fictive și nu s-a făcut dovada existenței laturii obiective, dat fiind că relevanță cauzală are nu atât proveniența fierului, cât împrejurarea că inculpații au evidențiat în contabilitate tranzacții comerciale legate de acesta care nu erau reale.

Astfel, din cele 160 de persoane ce apar înscrise în 35 borderouri, doar la 6 persoane datele de identificare înscrise corespund realității; au fost audiați ca martori cele 6 persoane ale căror date corespund realității, ocazie cu care numitii C. G.-A., B. V., D. V. si I. C. au declarat că nu s-au ocupat niciodată de comercializarea deșeurilor reciclabile și că nu au auzit niciodată de . SRL, fiind identificate și un număr de 4 persoane ce apar decedate la momentul întocmirii borderoului, care de altfel marchează și momentul achiziției.

Într-un atare context, apare ca fără fundament susținerea acuzării conform căreia se impune fie schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpați au fost trimiși in judecată prin înlăturarea lit. c) din art.9 și a alin.2 din același articol, fie achitarea inculpaților pentru această infracțiune in baza art. 16 lit.b Cp.

Referitor la solicitarea reprezentantului Ministerului Public a se constata nelegalitatea hotărârii instanței de fond urmând a se constata ca instanța de fond in mod greșit a făcut aplicarea atât a noului cât si a vechiului cod penal, Curtea reține că Decizia Curții Constituționale nr. 265 din 6 mai 2014, care s-a pronunțat în sensul declarării neconstituționalității textului de lege care permitea aplicarea legii penale mai favorabile pe instituții, a fost publicată în Monitorul Oficial la data de 20 mai 2014. Cum dezbaterile în prezenta cauză au avut loc la data de 15 mai 2014- înainte de acest moment - și, raportat la exigențele CEDO referitoare la previzibilitatea normai penale, Curtea apreciază că reformarea hotărârii sub acest aspect ar încălca dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului referitoare la dreptul la un proces echitabil, câtă vreme la momentul judecării cauzei- 15 mai 2014- decizia care ar fi îngreunat situația juridică a inculpaților nu era publicată.

Cât privește individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond a evaluat și valorificat suficient în procesul individualizării sancțiunii elementele obiective și specifice cazului (modalitatea de săvârșire a faptei, atitudinea inculpaților de desconsiderare a normelor morale și implicit datele lor personale, inclusiv persistența infracțională), aplicându-le în speță câte o sancțiune temeinică în raport cu criteriile legale, inclusiv sub aspectul sporului aplicat.

Nici criticile vizând soluționarea laturii civile a cauzei nu sunt fondate, dat fiind că latura civilă a fost corect analizată.

Astfel, în mod corect instanța a obligat-o pe inculpata M. A. în solidar cu inculpatul R. T., și pe fiecare dintre cei doi inculpați în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. C. R. Bussines la plata către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I. a sumei de 1.180.225 ,10 lei, cu titlu de daune materiale, reprezentând diferență de prejudiciu cauzat bugetului de stat (și neacoperit ulterior), la care se adaugă obligatiile fiscale accesorii - majorari, penalitati, dobanzi - calculate, conform Codului de procedură fiscala, de la data când obligația a devenit scadentă si până la data executarii integrale a plății.

Totodată, în mod corespunzător a fost obligată inculpata M. A. în solidar cu inculpatul R. T., și pe fiecare dintre cei doi inculpați în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. C. R. Bussines SRL la plata către partea civilă Administrația Fondului pentru Mediu a sumei de 33.126,85 lei, cu titlu de daune materiale, reprezentând diferență de prejudiciu cauzat Administrației Fondului pentru Mediu (și neacoperit ulterior), la care se adaugă obligatiile fiscale accesorii - majorari, penalitati, dobanzi - calculate, conform Codului de procedură fiscala, de la data când obligația a devenit scadentă si până la data executarii integrale a plății.

Curtea nu poate reține aserțiunea apărării conform căreia inculpații nu datorau sume de bani reprezentând Fondul de mediu, întrucât, conform art.9 din OUG 196/2005 privind Fondul pentru mediu, se constituie venit la bugetul Fondului pentru Mediu o contribuție de 3% din veniturile realizate din vânzarea deșeurilor feroase și neferoase, precum și a bunurilor destinate dezmembrării, obținute de către deținătorul deșeurilor, respectiv deținătorul bunurilor, persoană fizică sau juridică ), în speță cuantumul prejudiciului fiind de 220.848,75 lei (astfel cum rezultă din expertiza mai sus amintită, confirmată si de suplimentul la expertiză), sumă de altfel necontestată de către cei doi inculpati .

Având în vedere cele expuse, în baza art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen., Curtea va respinge, ca nefondate, apelurile formulate de apelantul P. DE PE L. TRIBUNALUL I., apelanții - inculpați M. A. și R. T. și apelanta - parte civilă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI împotriva sentinței penale nr. 461/23.05.2014, pronunțată de Tribunalul I. – Secția Penală în dosarul nr._ .

În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării apelului declarat de apelantul P. DE PE L. TRIBUNALUL I. vor rămâne în sarcina statului.

Conform art. 275 alin. 2 C.pr.pen.,va obliga pe apelanta - parte civilă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI la plata sumei de 50 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. 2 și 4 C.pr.pen., va obliga pe apelanții - inculpați M. A. și R. T. la plata sumei de câte 200 de lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen., respinge, ca nefondate, apelurile formulate de apelantul P. DE PE L. TRIBUNALUL I., apelanții - inculpați M. A. și R. T. și apelanta - parte civilă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI împotriva sentinței penale nr. 461/23.05.2014, pronunțată de Tribunalul I. – Secția Penală în dosarul nr._ .

În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării apelului declarat de apelantul P. DE PE L. TRIBUNALUL I. rămân în sarcina statului.

Conform art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă pe apelanta - parte civilă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI la plata sumei de 50 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. 2 și 4 C.pr.pen., obligă pe apelanții - inculpați M. A. și R. T. la plata sumei de câte 200 de lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11.12.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

I. C. C. B.

GREFIER,

R. S.

Red. I.C.Dact. I.C. 2 ex./15.12.2014

Tribunalul I., Secția penală, jud. M. R.

← Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Decizia nr....		Favorizarea făptuitorului. Art.269 NCP. Decizia nr. 1/2014.... →

Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1551/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1551/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI