Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 1519/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1519/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-12-2014 în dosarul nr. 1519/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 1519
Ședința publică de la 4 decembrie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - C. C.
JUDECĂTOR - M. C.
GREFIER - G. A. I.
* * * * * * * *
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE L. CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror M. C. .
Pe rol, soluționarea apelului formulat de inculpatul D. A. C. împotriva sentinței penale nr.135 din 7 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria Fetești în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit apelantul inculpat D. A. C. – pentru care a răspuns apărător din oficiu, avocat C. M. în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică și intimata parte civilă M. E..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar a fost depusă o cerere din partea apelantului inculpat – întemeiată pe disp. art. 364 alin. 4 Cod procedură penală -, prin care acesta solicită a se lua act că nu dorește să fie prezentat la termenul de judecată din 4 decembrie 2014. De asemenea, solicită a se lua act că afacerea juridică ce face obiectul prezentului dosar nu este inițiată de acesta.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului, constată că semnătura de pe declarația de apel este aceeași cu cea de pe declarația dată în fața instanței de fond.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau probe de solicitat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul apelantului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea apelului declarat de inculpat, desființarea sentinței penale atacate și pe fond, rejudecând, a se aprecia asupra redozării pedepsei.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că pedeapsa aplicată inculpatului este egală cu minimul special – redus ca urmare a aplicării disp. art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, iar modalitatea de executare a fost corect stabilită, ținând cont de fapta comisă, modul violent in care a acționat apelantul, determinarea acestuia, dar și față de circumstanțele personale ale acestuia, fiind sancționat in trei rânduri cu amendă administrativă pentru infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului și o dată pentru comiterea unei infracțiuni privitoare la circulația pe drumurile publice.
Pe cale de consecință, solicită respingerea apelului, ca fiind nefondat.
Dezbaterile declarându-se închise, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința penală nr. nr.135 din 7 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria Fetești în dosarul nr._ s-a dispus:
„În baza art. 234 alin.1 lit. d din noul codul penal raportat la art 233 Noul Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 NCPP condamnă pe inculpatul D. C. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, faptă comisă la data de 20 iulie 2014.
În baza dispozitiilor art. 399 alin.1 din Noul Cod procedura penala menține starea de arest a inculpatului D. C..
Dispune executarea pedepsei prin privare de libertate.
În baza art. 72 alin. 1 N.c.p. deduce din pedeapsa aplicată perioada cât inculpatul a fost supus măsurii arestării preventive de la data de 22 iulie 2014 la zi.
În baza art. 66 alin. (1) lit. a) și b) N. C. pen. interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani de la executarea pedepsei închisorii sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 dispune prelevarea probelor biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri
În baza art. 397 alin. (1) Noul C. proc. pen. raportat la art. art. 1349, art. 1357 și art. 1366 Noul C.civil si art. 19 alin. 1 Noul Cod de procedură penală admite in parte acțiunea civilă formulată de partea civilă M. E. și obligă inculpatul la plata către partea civilă M. E. a sumei totale de 18.000 lei reprezentând pretenții civile, din care suma de 3.000 lei cu titlu de daune materiale si 15.000 lei cu titlu de daune morale .
În baza art. 274 alin. (1) Noul Cod proc. pen. raportat la art. 398 Noul Cod proc. penală obligă inculpatul la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat .
In baza art. 276 alin. (1) Noul Cod proc. pen. raportat la art. 398 Noul Cod proc. penală obligă inculpatul să plătească părtii vătămate M. E. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând contravaloarea onorariului de avocat ales, conform chitantei justificative . nr.66/06 oct. 2014.”
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut:
Prin Rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Fetești a fost trimis în judecată, in stare de arest preventive inculpatul D. C. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, faptă prevăzută de art. 234 alin.1 lit. d din noul codul penal raportat la art. 233 din Codul penal, reținându-se în esență că în seara de 20.07.2014, în jurul orelor 23.10, numitul D. C., prin exercitarea de violențe asupra persoanei vătămate M. E., în timp ce aceasta se afla pe peronul liniei nr.3 al stației C.F.R. Fetești, a deposedat-o de geanta de damă, în care se găseau bunuri în valoare de 3340 lei .
Organul de urmărire penală a administrat următoarele mijloace de probă în dovedirea situației de fapt: proces verbal de consemnare a plângerii orale; proces verbal cercetare la fața locului și planșă fotografică anexată; proces - verbal de vizualizare și ridicare a imaginilor video reținute de sistemul DVR al Stației C.F.R.L. Fetești, însoțit de planșă fotografică și suport optic (DVD);raport de constatare medico – legală nr. 2569/A1/209/21.07.2014;declarații persoană vătămată; declarații martori;declarații martori; declarațiile suspectului; proces verbale lucrători de poliție; fișa de cazier.
Inculpatul, in faza de judecată, la termenul din data de 16 septembrie 2014 a precizat că recunoaște comiterea faptelor, astfel cum au fost reținute în actul de sesizare a instanței și dorește să beneficieze de prevederile art. 375 NCPP, art.396 alin.10 NCPP, solicitare admisă, fiind audiat în acest sens, in prezenta avocatului desemnat din oficiu, declarația fiind consemnată in scris si atașată la dosarul cauzei .
Referitor la latura civilă a cauzei, persoana vătămată M. E. s-a constituit in cauză parte civilă cu suma de 3340 lei, iar finalmente, in sedinta de 16 sptembrie 2014, se constituie parte civilă în cauză cu suma de 103.000 lei, din care 3.000 lei daune materiale și 100.000 lei daune morale, constituire de care instanta de judecată a luat act in consecință.Partea civilă nu a solicitat probe in sustinerea pretentiilor formulate.
Pe fond:
Atât dreptul intern, cât și art. 6 parag.3 lit. d din Convenția europeană, garantează acuzatului dreptul să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării, în aceleași condiții.
Acest drept are, însă, caracter relativ, acuzatul putând să renunțe la exercitarea sa în fața instanței și să aleagă să fie judecat în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
În acest sens, Curtea de la Strasbourg a arătat că acuzatul are posibilitatea de a renunța la dreptul garantat de art. 6 parag. 3 lit.d din Convenție și, pe cale de consecință, nu poate pretinde că i-a fost încălcat acest drept, în cazul în care instanța își întemeiază convingerea pe anumite declarații date doar în cursul urmăririi penale (de ex. /Hotărârea din 28 august 1991, cauza Brandstetter contra Austriei).
În cauza de față, în opinia instanței, din probele administrate în faza urmăririi penale rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite dincolo de orice dubiu rezonabil și sunt suficiente date cu privire la persoana inculpatului, pentru a permite stabilirea unei pedepse.
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul D. C. domiciliază în mun. Fetești, jud. Ialomița, iar persoana vătămată în orașul Țăndărei, județul Ialomița.
La data de 20.07.2014, în jurul orelor 18.00, persoana vătămată M. E. s-a deplasat de la domiciliu către un magazin Plafar din mun. Fetești, în vederea achiziționării unor medicamente naturiste necesare mamei sale, dar fiindcă magazinul era închis și nu avea alt mijloc de transport pentru a se întoarce acasă, aceasta a decis să se întoarcă în orașul Țăndărei cu trenul care sosea în stația C.F.R. Fetești în jurul orelor 23.00.
În jurul orelor 22.45, aceasta s-a deplasat la casa de bilete situată în incinta gării C.F.R. Fetești, iar la ora 22.50 și-a achiziționat biletul de călătorie pentru trenul IR 1861-2, pe distanța Fetești – Țăndărei, care urma să sosească în stație la ora 23.02.
Deoarece trenul urma să sosească la linia nr. 3 a stației C.F.R. Fetești, persoana vătămată s-a deplasat către peron, unde se aflau trei femei, iar la scurt timp au sosit inculpatul D. C. și martorul M. V. A., care s-au poziționat între partea vătămată și cele trei femei.
La ora 23.14. a sosit la linia 3 a stației C.F.R. Fetești trenul IR_ – 2 pentru direcția Timișoara, iar aceasta văzând că cele trei femei s-au urcat în tren, neștiind că nu este trenul pe care îl aștepta, a acționat butonul de deschidere al unei uși, dar fiindcă ușa nu s-a deschis, s-a deplasat către următoarea ușă a vagonului, moment în care inculpatul i-a apucat geanta și a început să tragă cu putere.
Persoana vătămată, simțind că inculpatul vrea să-i smulgă poșeta, s-a împotrivit deposedării, a căzut pe dalele peronului, ținând strâns de geantă, fiind astfel târâtă de către inculpat pe o distanță de 4 metri. Nemaiputând să opune rezistență atacului inculpatului, acesta i-a smuls geanta, după care a părăsit în viteză locul faptei, abandonându-și papucii pe care –i purta.
Inculpatul a recunoscut și regretat fapta comisă.
Situația de fapt anterior descrisă se dovedește cu următoarele mijloace de probă:
- proces verbal de consemnare a plângerii orale;
- proces verbal cercetare la fața locului și planșă fotografică anexată;
- proces - verbal de vizualizare și ridicare a imaginilor video reținute de sistemul DVR al Stației C.F.R.L. Fetești, însoțit de planșă fotografică și suport optic (DVD);
- raport de constatare medico – legală nr. 2569/A1/209/21.07.2014;
- declarații persoană vătămată;
- declarații martori;
- declarații martori;
- declarațiile suspectului;
- proces verbale lucrători de poliție;
- fișa de cazier.
În drept, fapta inculpatului D. C. care la data de 20.07.2014, în jurul orelor 23.10, prin exercitarea de violențe asupra persoanei vătămate M. E., în timp ce aceasta se afla pe peronul liniei nr. 3 al stației C.F.R. Fetești, a deposedat-o de geanta de damă, în care se găseau bunuri în valoare de 3.340 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 234 alin. 1 lit. d din Codul penal raportat la art. 233 din Codul penal.
Infracțiunea de tâlhărie este o infracțiune complexă, ce aduce atingere atât relațiilor sociale referitoare la protecția patrimoniului (obiectul juridic principal), cât și relațiilor privind integritatea corporală, sănătatea sau libertatea persoanei (obiectul juridic secundar).
Pentru ca un act material de sustragere a unui bun să se realizeze elementul material al infracțiunii de tâlhărie este necesar ca urmarea vătămătoare să presupună lezarea ambelor categorii de valori sociale ocrotite prin incriminare.
Este vorba de acțiuni care trebuie să se afle într-o relație de cauzalitate de la mijloc la scop, specifică acestei infracțiuni și suficient de bine caracterizată.
Elementul material al infracțiunii de tâlhărie constă în acțiunea de luare a unui bun mobil din posesia sau detenția altuia folosind amenințarea sau violența.
Acțiunea inculpatului cauzei constând în aceea că a sustras geanta victimei, în care se găseau bunuri în valoare de 3.340lei de la partea vătămată M. E. folosind violența (târând-o efectiv cca 4 m inainte de deposedare) realizează elementul material al infracțiunii de tâlhărie, iar circumstantierea faptei rezultă din faptul că tălhăria a avut loc in timpul noptii, ceea ce imprimă faptei si inculpatului o periculozitate sporită.
Latura subiectivă a infracțiunii de tâlhărie presupune existența vinovăției sub forma intenției.
Inculpatul cauzei a săvârșit o faptă cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 16 alin. 3 lit. a Cod penal, întrucât acesta a prevăzut rezultatul faptei lui și a urmărit producerea lui prin săvârșirea faptei, respectiv producerea unui prejudiciu în patrimoniul părții vătămate și a folosit violența în acest scop.
Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă în cauză din diminuarea patrimoniului părților vătămate ca urmare a acțiunii inculpatului de a o amenința și a-i sustrage poseta inclusive prin fapte de violentă fizică, aceasta fiind târâtă efectiv cca 4 m anterior deposedării.
Din analiza probelor administrate în cauză și a împrejurărilor în care au fost săvârșite faptele rezultă că s-a adus o atingere gravă valorilor sociale apărate de legea penală.
La individualizarea pedepsei stabilite în sarcina inculpatului D. C., instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura infracțiunilor, conduita anterioară si după săvârșirea infracțiunii, respective în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
În aprecierea pericolului pentru ordinea publică, s-a avut in vedere natura infracțiunii reținute in sarcina inculpatului care prezintă un grad de pericol social ridicat, modul si circumstanțele de comitere a acesteia – pe timp de noapte, pe peronul gării în timp ce trenul era staționat, târând efectiv victima cca 4 m inainte de deposedare - fapt ce denotă o periculozitate sporită a inculpatului, urmarea produsă prin săvârșirea faptei respectiv un prejudiciu în cuantum de 3340 lei în patrimonial părții vătămate M. E. și lăsarea acesteia fără acte de identitate.
În concret, instanța a reținut că inculpatului in precedent i s-au aplicat amenzi administrative comițând mai multe fapte penale, chiar și în timpul minorității, pentru fapte contra patrimoniului sau privind regimul circulatiei, ceea ce demonstrează perseverența infracțională a acestuia (fila 45 dosar u.p+ fisa de cazier fila 73 dosar cercetare judecatorească ).
Concluzionând, inculpatul prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, acesta rezultând din circumstanțele cauzei, respectiv din natura și gravitatea faptelor săvârșite, din incriminarea faptelor conferită de legiuitorul român, din valorile sociale lezate, din modul de operare și împrejurările săvârșirii faptei, din circumstanțele personale ale inculpatului, din urmăririle produse și cele care s-ar fi putut produce, din rezonanțele unor astfel de fapte antisociale, prin puternicul impact negativ asupra comunității, din atitudinea de nerespectare a inculpatului a sistemului de valori juridice ale Statului de D., România.
Având in vedere gradul de pericol social concret al faptelor comise de inculpatul D. C., care este ridicat, faptul că inculpatului in precedent i s-au aplicat amenzi administrative pt. mai multe fapte penale, respective că a comis fapta tâlhărind o persoană fără posibilități de apărare/ femeie, noaptea, in loc public-peron al gării, târând-o cca 4 m inainte de deposedare, instanța a apreciat că nu se impune reținerea in favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante judiciare.
În consecință, instanța:
În baza art. 234 alin.1 lit. d din noul codul penal raportat la art. 233 din Noul cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 NCPP a condamnat pe inculpatul D. C. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă comisă la data de 20 iulie 2014.
Date fiind argumentele de mai sus, instanța a apreciat că scopul educativ al pedepsei se poate realiza doar prin executarea acesteia în detenție.
O pedeapsă cu un cuantum de 2 ani in regim de detenție poate atrage la inculpat procese psihice care să creeze acea cenzură a comportamentului în sensul evitării actelor antisociale. În cele din urmă pedeapsa aplicată inculpatului are și rolul de a apăra societatea de viitoare comportamente antisociale ale inculpatului, motiv pt. care în baza dispozitiilor art. 399 alin.1 din Noul Cod procedura penala a menținut starea de arest a inculpatului D. C..
În baza art. 72 alin. 1 N.c.p. a dedus din pedeapsa aplicată perioada cât inculpatul a fost supus măsurii arestării preventive de la data de 22 iulie 2012 la zi.
În baza art. 66 alin. (1) lit. a) și b) N. C. pen. a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani de la executarea pedepsei închisorii sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri judecătorești.
In cauză, instanta a retinut că persoana vătămată M. E. s-a constituit in cauză parte civilă cu suma de 3340 lei, iar finalmente, in sedinta de 16 sptembrie 2014, cu suma de 103.000 lei, din care 3.000 lei daune materiale și 100.000 lei daune morale, constituire de care instanta de judecată a luat act in consecință.
În solutionarea laturii civile a cauzei, instanta s-a raportat la prevederile art. 6 alin.1 si 2 din noul cod civil potrivit cărora legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare. Aceasta nu are putere retroactivă. Actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor ( 20 iulie 2014), motiv pentru care au fost avute in vedere prevederile art. 1349, art. 1357 si art. 1366 Nou Cod civil.
Potrivit art. 1349 Noul cod civil orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
Potrivit art. 1357 Noul cod civil cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.
Potrivit art. 19 Cod procedură penală acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum și a părții responsabile civilmente. Acțiunea civilă poate fi alăturată acțiunii penale în cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă.
Conform art. 397 Cod procedură penală, instanța se pronunță prin aceeași sentință și asupra acțiunii civile.
Pentru angajarea răspunderii civile delictuale, se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu, existența faptei ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției (vinei) celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
În speță s-a apreciat că prin savârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, poate fi angajată răspunderea inculpatului pentru faptă ilicită săvârșită, cauzatoare de prejudicii. Între faptă și și prejudiciile cauzate părții civile există un raport de cauzalitate, fiind astfel întrunită și cea de-a treia condiție a răspunderii civile delictuale.
Potrivit Codului civil nou, autorul prejudiciului este obligat să acopere nu numai prejudiciul efectiv dar și beneficiul nerealizat de victimă ca urmare a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii. În acest mod se urmărește a se asigura restabilirea situației anterioare a victimei prejudiciului. La stabilirea întinderii despăgubirii nu se ia în considerare nici starea materială a autorului prejudiciului, nici starea materială a victimei. Aceste elemente pot fi avute în vedere eventual numai la stabilirea modalității de plată a despăgubirilor (sumă globală sau plată sub formă de rate).
Gravitatea vinovăției nu constituie, în principiu un criteriu pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor, autorul prejudiciului răspunde integral chiar și pentru culpa cea mai ușoară. Prejudiciul va trebui să fie reparat integral, indiferent dacă l-a prevăzut sau nu în momentul săvârșirii faptei.
Pe de altă parte, obligația de despăgubire nu distinge asupra prejudiciului astfel încât este supus reparării atât prejudiciul material, produs prin încălcarea unui drept patrimonial, cât și prejudiciul moral, produs prin vătămarea unor drepturi nepatrimoniale sau a unor interese legal ocrotite.
In consecintă, instanta a obligat inculpatul la restituirea prejudiciului material suferit de partea vătămată, in cuantumul solicitat, de 3000 lei.
In stabilirea cuantumului prejudiciului moral, instanta a apreciat că suma totală solicitată de 100.000 lei reprezentând cv. daunelor morale este prea mare, nefiind nici solicitate sau depuse la dosar alte inscrisuri.
Categoric partea vătămată a suferit in plan intern/psihic, raportat la faptul că a fost agresată in plin peron, noaptea, fiind târâtă aproape 4 m inaintea deposedării, iar faptele inculpatului sunt reprobabile generând victimei prejudicii morale si suferinte inerente, pe care instanta le estimează la suma de 15.000 lei, cu titlu de daune morale .
In consecintă, in solutionarea laturii civile a cauzei deduse judecătii, în baza art. 397 alin. (1) Noul C. proc. pen. raportat la art. art. 1349, art. 1357 și art. 1366 Noul C.civil si art. 19 alin. 1 Noul Cod de procedură penală a admite in parte acțiunea civilă formulată de partea civilă M. E. și va obliga inculpatul la plata către partea civilă a sumei totale de 18.000 lei, reprezentând pretenții civile, din care suma de 3.000 lei cu titlu de daune materiale si 15.000 lei cu titlu de daune morale .
În baza art. 274 alin. (1) Noul Cod proc. pen. raportat la art. 398 Noul Cod proc. penală a obligat inculpatul la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat .
In baza art. 276 alin. (1) Noul Cod proc. pen. raportat la art. 398 Noul Cod proc. penală a obligat inculpatul să plătească părtii vătămate M. E. suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de aceasta (cheltuieli de judecată) reprezentând contravaloarea onorariului de avocat ales.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul D. C., care nu a motivat în scris apelul, a solicitat judecarea în lipsă și a invocat Curții împrejurarea că nu este cel care a formulat calea de atac, astfel încât Curtea va analiza apelul potrivit art. 417 alin. 1 și 2 C.p.p., fără a crea o situație juridcă mai grea pentru inculpat.
Analizând actele dosarului și sentința penală apelată din oficiu în conformitate cu disp. art. 417 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a analizat probele administrate în cauză și a reținut în mod corect atât situația de fapt cât și încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpat, din proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesul verbal de consemnare a plângerii orale, procesul verbal cercetare la fața locului și planșă fotografică anexată; proces - verbal de vizualizare și ridicare a imaginilor video reținute de sistemul DVR al Stației C.F.R.L. Fetești, însoțit de planșă fotografică și suport optic (DVD), raportul de constatare medico – legală nr. 2569/A1/209/21.07.2014, declarațiile persoanei vătămate, declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului, rezultând că la data de 20.07.2014, în jurul orelor 23.10, prin exercitarea de violențe asupra persoanei vătămate M. E., în timp ce aceasta se afla pe peronul liniei nr. 3 al stației C.F.R. Fetești, inculpatul a deposedat-o de geanta în care se găseau bunuri în valoare de 3.340 lei.
În mod corect a reținut instanța că această faptă întrunește atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 234 alin. 1 lit. d din Codul penal raportat la art. 233 din Codul penal.
Curtea constată că instanța de fond a analizat criteriile de individualizare a pedepsei prev. de art. 74 din Codul penal și a dat eficiență acestora și apreciază că a acordat o semnificație suficientă atât criteriului relativ la persoana inculpatului cât și celui referitor la circumstanțele reale ale producerii infracțiunii, aspect care a determinat aplicarea unor pedepse într-un cuantum redus, spre minim, aplicându-se cauza de reducere legală a pedepsei cu o treime ca urmare a reținerii disp. art. 396 alin.10 C.p.p.
Curtea reține că inculpatul nu a negat într-adevăr săvârșirea faptei, acesta a recunoscut, însă față de modul în care acesta a fost surprins era dificil de adoptat o altă atitudine, nu a efectuat demersuri pentru acoperirea prejudiciului părții vătămate, geanta fiind găsită asupra sa și predată imediat părții vătămate.
Curtea constată pe de altă parte că inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală, acesta suferind și anterior condamnări, care deși nu au fost de natură să atragă starea de recidivă reflectă o periculozitate sporită a inculpatului, care nu a înțeles să își schimbe comportamentul, nu a înțeles consecințele faptelor pe care le-a săvârșit, motiv pentru care Curtea apreciază că se justifică aplicarea tratamentului sancționator astfel individualizat de instanța de fond, Curtea apreciind că aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare pentru această infracțiune este în măsură să satisfacă scopul preventiv educativ al pedepselor, care sunt în principal măsuri de constrângere, nu doar mijloace de reeducare ale inculpaților.
Curtea reamintește inculpatului că pedeapsa aplicată prin prezenta a avut în vedere și reținerea dispozițiilor de favoare prev. art. 396 alin. 10 C.p.p., inculpatul beneficiind astfel de clemența legiuitorului prin reținerea acestei cauze legale de reducere a pedepsei, pedeapsa aplicată fiind situată în limitele reduse ca urmare a reținerii acestei cauze legale de reducere.
Reținând că hotărârea este legală sub toate aspectele, apelul inculpatului fiind nefondat față de considerentele arătate, și în baza art. 421 pct 1 lit b Cp va respinge ca nefondat apelul
În baza art. 424 alin 3 C.p.p. și art 72 C.p. va deduce din durata pedepsei perioada 22.07.2014 la zi.
În baza art. 275 alin 2 Cpp va obliga inculpatul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct 1 lit. b Cpp respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul D. C. împotriva sentinței penale nr. 135/07.10.2014 pronunțată de Jud Fetești în dosarul nr._ .
În baza art 424 alin 3 rap la art. 72 Cp deduce din durata pedepsei perioada 22.07.2014 la zi.
În baza art. 275 alin 2 Cpp obligă inculpatul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu în cunatum de 200 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.12.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. C. M. C.
GREFIER
G. A. I.
Red. și tehnored. C.M.
5 ex.
Red. M.V. M. – Judecătoria Fetești.
| ← Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1569/2014. Curtea... → |
|---|
