Favorizarea făptuitorului. Art.269 NCP. Decizia nr. 1/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 1/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-12-2014 în dosarul nr. 1556/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA I-a PENALĂ

Decizia penală nr.1.556/A

Ședința publică din data de 11.XII.2014

Curtea compusă din:

Președinte: D. P.

Judecător: V. B.

Grefier: L.-A. P.

Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat prin procuror M. M..

Pe rol, se află pronunțarea asupra apelului formulat de apelantul-inculpat M. E.-V. împotriva Sentinței penale nr.413/8.IX.2014 a Judecătoriei Cornetu, din Dosarul nr._ .

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 24.XI.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la data respectivă, care face parte integrantă din această decizie penală, când Curtea, în temeiul art.391, alin.1, Cod de procedură penală, a stabilit pronunțarea la data de 8.XII.2014 și, apoi, la data de astăzi, când, în aceeași compunere,

CURTEA

Deliberând asupra apelului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr.413/8.IX.2014, din Dosarul nr._, Judecătoria Cornetu:

în temeiul art.377, alin.4, Cod de procedură penală, a schimbat încadrarea juridică a faptei penale reținută în sarcina fiecăruia dintre inculpații M. E.-V. și F. M., astfel:

- pentru inculpatul M. E.-V. din infracțiunea prev. de art.32, alin.1 din noul Cod penal, raportat la art.285, alin.1 din noul Cod penal, cu aplicarea art.37, lit.a din vechiul Codul penal și art.5, alin.1 din noul Cod penal, în infracțiunea prev. de art.20, alin.1 din vechiul Cod penal, raportat la art.269, alin.1 și 2 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art.37, alin.1, lit.a din vechiul Cod și art.5, alin.1 din noul Cod penal,

- pentru inculpatul F. M. din infracțiunea prev. de art.32, alin.1 din noul Cod penal, raportat la art.285, alin.1 din noul Cod penal, cu aplicarea art.37, lit.a din vechiul Codul penal și art.5, alin.1 din noul Cod penal, în infracțiunea prev. de art.32, alin.1 din noul Cod penal, raportat la art.285, alin.1 din noul Cod penal, cu aplicarea art.41, alin.1 din noul Cod penal și art.5, alin.1 din noul Cod penal;

I. în temeiul art.20, alin.1 din vechiul Cod penal, raportat la art.269, alin.1 și 2 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art.37, alin.1, lit.a din vechiul Cod, art.5, alin.1 din noul Cod penal și art.396, alin.10, Cod de procedură penală, l-a condamnat pe inculpatul M. E.-V. la pedeapsa de 1 an închisoare,

în temeiul art.61 din vechiul Cod penal, a revocat liberarea condiționată privind restul neexecutat de 725 zile închisoare din pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.68/2002 a Tribunalului Călărași, pe care l-a contopit cu pedeapsa închisorii aplicată în această cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa închisorii cea mai grea, și anume pedeapsa de 725 zile închisoare,

a făcut aplicarea art.71-art.64, lit.a, teza a II-a și lit.b din vechiul Cod penal,

a constatat că infracțiunea din această cauză este concurentă cu infracțiunea pentru care a fost condamnat prin Sentința penală nr.340/9.IV.2012 a Judecătoriei Sectorului II, București, definitivă prin Decizia penală nr.1.227/18.VI.2012 a Curții de Apel București - Secția I-a penală,

în temeiul art.36, alin.1 din vechiul Cod penal, art.33, lit.a din vechiul Cod penal, raportat la art.34, alin.1, lit.b din vechiul Cod penal a contopit pedeapsa rezultantă de 725 zile închisoare stabilită în această cauză cu pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare stabilită prin Sentința penală nr.340/9.IV.2012 a Judecătoriei Sectorului II, București, definitivă prin Decizia penală nr.1.227/18.VI.2012 a Curții de Apel București - Secția I-a penală, prin menținerea măsurii revocării liberării condiționate din executarea pedepsei de 6 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr.351/27.III.2009 a Tribunalului București - Secția I-a penală, definitivă prin Decizia penală nr.2.954/16.IX.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aplicându-i inculpatului pedeapsa închisorii cea mai grea și anume pedeapsa de 7 ani închisoare,

a făcut aplicarea art.71-art.64, lit.a, teza a II-a și lit.b din vechiul Cod penal,

a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză,

în temeiul art.36, alin.3 di vechiul Cod penal, a dedus perioada executată, de la data de 18.I.2012 la zi,

a anulat Mandatul de executare a Pedepsei Închisorii nr.627/2012, emis de Judecătoria Sectorului II, București și a dispus emiterea, la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, a unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii pentru pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată în această cauză,

în temeiul art.274, alin.1, Cod de procedură penală, l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 1.000 lei, cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 300 lei, rămâne în sarcina statului și va fi avansat din fondul Ministerului Justiției, potrivit art. 272, Cod de procedură penală;

II. în temeiul art.32, alin.1 din noul Cod penal, raportat la art.285, alin.1 din noul Cod penal, cu aplicarea art.41, alin.1 din noul Cod penal, art.5, alin.1 din noul Cod penal și art.396, alin.10, Cod de procedură penală, l-a condamnat pe inculpatul F. M. la pedeapsa de 1 an închisoare,

în temeiul art.285, alin.4 din noul Cod penal, a adăugat pedeapsa închisorii aplicată în această cauză la restul neexecutat de 27 ani, o lună și 14 zile închisoare din pedeapsa rezultantă de 30 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64, literele a, b, d și e din vechiul Cod penal, stabilită prin Sentința penală nr.154/21.IV.2006 a Tribunalului V., astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr.33/A/23.II.2007 a Curții de Apel G., definitivă prin Decizia penală nr.3.327/20.VI.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa de 28 ani, o lună și 14 zile închisoare, fără a se putea depăși maximul general de 30 ani al pedepsei închisorii,

în temeiul art.67, alin.1 din noul Cod penal, cu referire la art.66, alin.1, literele a și b din noul Cod penal, cu aplicarea art.12, alin.1 din Legea nr.187/2012, i-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 5 ani, exercițiul dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice și al dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat,

în temeiul art.65, alin.1 din noul Cod penal, cu aplicarea art.12, alin.1 din Legea nr.187/2012, i-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art.66, alin.1, literele a și b din noul Cod penal,

a dedus perioada executată de la data de 17.VII.2007 la zi,

a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză,

Instanța de fond a reținut că, prin Rechizitoriul din data de 14.V.2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul I., din Dosarul nr.408/P/2013, s-a reținut, pe situația de fapt, că pe data de 17/18.VII.2007, în timp ce se aflau arestați la Spitalul Penitenciar București Jilava - Secția Dermato-Venerice, camera 414, inculpații M. E.-V. și F. M., cu ajutorul unei pânze pentru bomfaier, aparținând inculpatului F. M., pe care o deținea, încă din Penitenciarul G., într-o carte cu poezii de M. E., și pe fondul unui radio în funcțiune, au tăiat, începând cu ora 20,00, două bare, una complet și alta incomplet, de la gratiile ce asigurau ferestrele camerei, cu intenția de a evada, fiind prinși în jurul orei 3,00, când gardienii au auzit zgomotul de tăiere.

A reținut că inculpatul M. E.-V. a comis fapta penală în timp ce se afla sub puterea Mandatului de arestare preventivă nr.109/29.IX.2006, emis de Judecătoria Sector III, București, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.208, alin.1-art.209, alin.1, literele g și i din vechiul Cod penal, iar Sentința penală nr.313/4.IV.2007 a Judecătoriei Sector III, București, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr.479/26.VII.2007 a Tribunalului București, a rămas definitivă prin Decizia penală 1.290/12.IX.2007 a Curții de Apel București - Secția a II-a penală, prin urmare ulterior datei comiterii faptei penale din această cauză

A reținut că inculpatul F. M. se afla în executarea pedepsei rezultante de 30 ani închisoare și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64, literele a, b, d și e din vechiul Cod penal, după executarea pedepsei principale, aplicate prin Sentința penală nr.154/21.IV.2006 a Tribunalului V., astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr.33/A/23.II.2007 a Curții de Apel G., definitivă prin Decizia penală nr.3.327/20.VI.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În motivare, a arătat că, în cursul urmăririi penale, față de ambii inculpați, au fost administrate probe clare de vinovăție, și anume sesizarea Penitenciarului Spital București Jilava, fotografiile judiciare ale gratiilor ferestrei camerei nr.414, declarațiile martorilor M. Z.-F. și N. C., aflați în aceeași cameră cu inculpații, care au arătat că pe data de 16.VII.2007, în jurul orei 22,00, inculpații au început să taie gratiile de la camera de deținere cu o pânză pentru bomfaier, pe care inculpatul F. M. o avea ascunsă într-o carte, timp în care au folosit un radio cu acumulator, pentru a masca zgomotul produs la tăierea gratiilor, rapoartele și procesele-verbale întocmite de către agenții de penitenciar, conform cărora ochiul de observare de la ușa de intrare în camera de detenție era înfundat cu o bucată de cârpă, iar, în momentul în care au tras de aceasta, pentru a observa ce se întâmplă, au găsit prins de material un clopoțel din metal, declarațiile de recunoaștere parțială ale inculpatului F. M..

Prin Încheierea de ședință din Camera de consiliu din data de 2.VII.2014, Judecătorul de Cameră preliminară, în temeiul art.346, alin.2, Cod de procedură penală, a constatat legalitatea sesizării, administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecății.

La termenul de judecată din data de 1.VIII.2014, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpații au solicitat aplicarea procedurii simplificate, prevăzută de art.374, alin.4, Cod de procedură penală, raportat la art.396, alin.10, Cod de procedură penală.

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei penale reținută în sarcina fiecăruia dintre inculpați, a apreciat că legea penală veche este mai favorabilă inculpatului M. E.-V., întrucât la art.104, alin.2 din Codul penal actual se prevede că, în urma revocării liberării condiționate, restul de pedeapsă rămas neexecutat se cumulează aritmetic cu noua pedeapsă cu închisoarea aplicată, potrivit regulilor de la recidiva postcondamnatorie, iar pentru inculpatul F. M. legea penală nouă este mai favorabilă, deoarece în noua reglementare este elimină varianta agravată a săvârșirii faptei penale de două sau mai multe persoane.

La individualizarea judiciară a pedepsei închisorii față de inculpatul M. E.-V., a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 din vechiul Cod penal, și anume limitele speciale ale pedepsei închisorii, reduse la jumătate pentru tentativă și, apoi, reduse cu o treime, potrivit art.396, alin.10 din Codul de procedură penală, cuprinse între 8 luni închisoare și 2 ani și 8 luni închisoare, natura infracțiunii de evadare, comisă în stare de recidivă postcondamnatorie, fără a putea fi reținute în favoarea sa circumstanțe atenuante judiciare. A constatat că infracțiunea din această cauză este concurentă cu infracțiunea pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare, în executarea căreia se află, prin Sentința penală nr.340/9.IV.2012 a Judecătoriei Sectorului II, București, definitivă prin Decizia penală nr.1.227/18.VI.2012 a Curții de Apel București - Secția I-a penală și că în procesul de contopire a pedepselor închisorii nu pot intra pedepsele închisorii aplicate prin Sentința penală nr.313/4.IV.2007 a Judecătoriei Sector III, București, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr.479/26.VII.2007 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr.1.290/12.IX.2007 a Curții de Apel București - Secția a II-a penală, precum și prin Sentința penală nr.351/27.III.2009 a Tribunalului București - Secția I-a penală, definitivă prin Decizia penală nr.2.954/16.IX.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât pot fi contopite doar pedepse executabile, și nu executate, iar restul de 350 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.351/27.III.2009 a Tribunalului București - Secția I-a penală, definitivă prin Decizia penală nr.2.954/16.IX.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a intrat deja în mecanismul de contopire dispus prin Sentința penală nr.340/9.IV.2012 a Judecătoriei Sectorului II, București, definitivă prin Decizia penală nr.1.227/18.VI.2012 a Curții de Apel București - Secția I-a penală.

În ceea ce-l privește pe inculpatul F. M., a avut în vedere limitele speciale reduse, potrivit art.79, alin.1 din noul Cod penal, mai întâi la jumătate pentru tentativă și, apoi, cu o treime, coform art.396, alin.10, Cod de procedură penală, cuprinse între 2 luni închisoare și 1 an închisoare, precum și criteriile generale de individualizare prevăzute de art.74 din nou Cod penal, respectiv inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, aflându-se în executarea unei pedepse cu închisoarea pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, și a avut o atitudine procesuală sinceră pe parcursul procesului penal, apreciind că reeducarea acestuia nu se poate realiza decât prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea în cuantumul său maxim. A constatat că din pedeapsa rezultantă de 30 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.154/21.IV.2006 a Tribunalului V., astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr.33/A/23.II.2007 a Curții de Apel G., definitivă prin Decizia penală nr.3.327/20.VI.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, inculpatul executase, până la data de 17.VII.207, când a comis fapta penală din această cauză, o perioadă de 2 ani, 10 luni și 17 zile închisoare, rămânând de executat un rest de 27 ani, o lună și 14 zile închisoare, pe care l-a adăugat la pedeapsa închisorii aplicată în această cauză, fără a se putea depăși maximul general al închisorii de 30 ani.

În termen legal, inculpatul M. E.-V. a declarat apel, pentru nelegalitate.

În motivarea în scris și orală a apelului, a susținut că restul de 725 zile închisoare rămas neexecutat a mai fost contopit de câteva ori, iar infracțiunea comisă din nou în această cauză nu a avut loc în timpul liberării condiționate, ci ulterior, când pedeapsa închisorii a fost considerată executată.

La termenul de judecată din data de 24.XI.2014, Curtea a procedat la ascultarea apelantului-inculpat, a cărui declarație a fost consemnată și atașată la doar (fila 18, dosar de apel).

La solicitarea Curții, Judecătoria Sectorului II, București - Biroul Executări penale a comunicat faptul că Sentința penală nr.340/9.IV.2012 a Judecătoriei Sectorului II, București – Secția penală, din Dosarul nr._, definitivă prin Decizia penală nr.1.227/R/18.VI.2012 a Curții de Apel București – Secția I-a penală, din Dosarul nr._ (1651/2012), nu a fost analizată din punctul de vedere al legii penale mai favorabile (fila 13, dosar de apel), iar, prin adresa nr.H-_ din data de 18.XI.2014, Penitenciarul București Jilava a comunicat fișa de evaluare întocmită de Comisia de evaluare a aplicării legii penale mai favorabile privind pe apelantul-inculpat (filele 16, 17, dosar de apel).

Analizând actele și lucrările dosarelor, precum și sentința penală apelată, atât din punct de vedere al motivelor de nelegalitate invocate, cât și din oficiu, potrivit art.417, alin.2 din noul Cod de procedură penală, Curtea apreciază că apelul este fondat, însă pentru un motiv din oficiu.

În primul rând, cât privește situația juridică a inculpatului, Curtea observă că toată construcția instanței de fond este nelegală, întrucât se fundamentează pe concepția, nici măcar juridică, însă inedită și eronată, conform căreia numai pedepsele închisorii neexecutate pot fi contopite. Această opinie, pe care Curtea nu a mai întâlnit-o până în prezent în practica judiciară, a condus prima instanță către nelegala observare a antecedenței penale a inculpatului. Instanța de judecată nu poate fi limitată și nici constrânsă de un asemenea motiv bizar și arbitrar, tocmai pentru că efectul constă în obținerea unei hotărâri judecătorești nelegale. Așadar, prima instanță avea chiar obligația să țină seama, fără nici un fel de limite și de false criterii, de toată antecedența penală a inculpatului care, în mod evident, are relevanță juridică asupra faptei penale comisă din nou.

Curtea constată că, prin Sentința penală nr.68/13.VI.2002 a Tribunalului Călărași, din Dosarul nr.133/P/2002, astfel cum a rămas definitivă prin Decizia penală nr.1.347/18.III.2003 a Curții Supreme de Justiție – Secția penală, din Dosarul nr.4289/2002, i-a fost aplicată pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, executată în perioada 6.IV.2002-11.IV.2006, inclusiv, când a fost liberat condiționat, prin Sentința penală nr.855/7.IV.2006 a Judecătoriei Slobozia, cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 725 zile închisoare (filele 79-84, dosar de fond).

Constată că, prin Sentința penală nr.313/4.IV.2007 a Judecătoriei Sectorului III, București – Secția penală, din Dosarul nr._/301/2006, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr.479/26.VII.2007 a Tribunalului București – Secția I-a penală, din Dosarul nr._/301/2006, și rămasă definitivă prin Decizia penală nr.1.290/12.IX.2007 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală, din Dosarul nr._/301/2006 (2026/2007), i-a fost aplicată, pentru comiterea, pe data de 27/28.IX.2006, a infracțiunii de furt calificat, în stare de recidivă postcondamnatorie, și în urma revocării beneficiului liberării condiționate pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat de 725 zile închisoare din pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, aplicată Sentința penală nr.68/13.VI.2002 a Tribunalului Călărași, din Dosarul nr.133/P/2002, pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, cu deducerea reținerii și arestării preventive pe duratele de 29.IX.2006-23.X.2006, inclusiv, când a evadat, și de la data de 27.X.2006 la zi, precum și cu luarea măsurii confiscării speciale de la inculpat a sumei de 500 lei, fiind emis M.E.P.Î. nr.855/18.IX.2007 (filele 118-128, dosar de fond).

Observă că inculpatul, aflat sub puterea Mandatului de arestare preventivă nr.109/29.IX.2006, emis de Judecătoria Sectorului III, București – Secția penală, până la rămânerea definitivă, pe data de 12.IX.2007, a sentinței penale de condamnare, a evadat pe data de 23.X.2006, fiind condamnat definitiv într-o altă cauză, și, de asemenea, a încercat să evadeze pe data de 17/18.VII.2007, faptă penală pentru care a fost trimis în judecată în această cauză, ceea ce înseamnă că cele două infracțiuni de evadare, din cele două cauze penale diferite, sunt concurente, însă, în același timp, se află în concurs real cu infracțiunea de furt calificat, pentru care a fost condamnat, ulterior, prin Sentința penală nr.313/4.IV.2007 a Judecătoriei Sectorului III, București – Secția penală, din Dosarul nr._/301/2006. Întrucât inculpatul în cauză se afla în stare de arest preventiv, și nu în executare, noua pedeapsă cu închisoarea pentru infracțiunea de evadare se contopește, și nu se cumulează aritmetic, potrivit regulii comune.

Prin Sentința penală nr.351/27.III.2009 a Tribunalului București – Secția I-a penală, din Dosarul nr._/3/2008, rămasă definitivă prin Decizia penală nr.2.954/16.IX.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală, din Dosarul nr._/3/2008, i-a fost aplicată, pentru comiterea, pe data de 23.X.2006, a infracțiunii de evadare, în stare de recidivă postcondamnatorie, pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, apoi a fost revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat de 725 zile închisoare din pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, aplicată Sentința penală nr.68/13.VI.2002 a Tribunalului Călărași, din Dosarul nr.133/P/2002, stabilindu-se pedeapsa de 725 zile închisoare, care a fost contopită cu pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.313/4.IV.2007 a Judecătoriei Sectorului III, București – Secția penală, din Dosarul nr._/301/2006, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr.479/26.VII.2007 a Tribunalului București – Secția I-a penală, din Dosarul nr._/301/2006, și rămasă definitivă prin Decizia penală nr.1.290/12.IX.2007 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală, din Dosarul nr._/301/2006 (2026/2007), așa încât i-a fost aplicată pedeapsa închisorii cea mai grea, și anume pedeapsa de 5 ani închisoare, la care a fost adăugat sporul de 1 an închisoare, ceea ce înseamnă pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, din care au fost deduse perioadele 29.IX.2006-23.X.2006, inclusiv, și începând cu data de 28.X.2006 la zi, s-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză, a fost menținută măsura de siguranță a confiscării speciale de la inculpat a sumei de 500 lei, luată prin Sentința penală nr.313/4.IV.2007 a Judecătoriei Sectorului III, București – Secția penală, din Dosarul nr._/301/2006, a fost anulat M.E.P.Î. nr.855/18.IX.2007, emis de Judecătoria Sectorului III, București – Secția penală, în Dosarul nr._/301/2006, și a fost emis M.E.P.Î. nr.465/17.IX.2009, inculpatul fiind liberat condiționat pe data de 18.X.2011.

Ca atare, Curtea constată că infracțiunea din această cauză se află în concurs real cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat definitiv prin Sentința penală nr.351/27.III.2009 a Tribunalului București – Secția I-a penală, din Dosarul nr._/3/2008, rămasă definitivă prin Decizia penală nr.2.954/16.IX.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală, din Dosarul nr._/3/2008, și prin care s-a dispus contopirea cu pedeapsa închisorii aplicată prin Sentința penală nr.313/4.IV.2007 a Judecătoriei Sectorului III, București – Secția penală, din Dosarul nr._/301/2006, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr.479/26.VII.2007 a Tribunalului București – Secția I-a penală, din Dosarul nr._/301/2006, și rămasă definitivă prin Decizia penală nr.1.290/12.IX.2007 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală, din Dosarul nr._/301/2006 (2026/2007). În consecință, va descontopi pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, stabilită prin Sentința penală nr.351/27.III.2009 a Tribunalului București – Secția I-a penală, din Dosarul nr._/3/2008, definitivă prin Decizia penală nr.2.954/16.IX.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală, din Dosarul nr._/3/2008, urmând ca, după repunerea, în individualitatea lor, a pedepselor închisorii componente, să le recontopească cu pedeapsa închisorii aplicată în această cauză, iar, din pedeapsa rezultantă a închisorii obținută, va deduce reținerea și arestarea preventivă pe durata 29.IX.2006-23.X.2006, inclusiv, în Dosarul nr._/301/2006 al Judecătoriei Sectorului III, București – Secția penală, precum și perioada executată, de la data de 27.X.2006 la data de 18.X.2011, inclusiv, când a fost liberat condiționat, cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 350 zile închisoare.

Totodată, constată că, prin Sentința penală nr.340/9.IV.2012 a Judecătoriei Sectorului II, București – Secția penală, din Dosarul nr._ , definitivă prin Decizia penală nr.1.227/R/18.VI.2012 a Curții de Apel București – Secția I-a penală, din Dosarul nr._ (1651/2012), i-a fost aplicată, pentru comiterea, pe data de 17.I.2012, a infracțiunii de tâlhărie, în stare de recidivă postcondamnatorie, pedeapsa de 7 ani închisoare, apoi, în urma revocării beneficiului liberării condiționate pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat de 350 zile închisoare din pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.351/27.III.2009 a Tribunalului București – Secția I-a penală, din Dosarul nr._/3/2008, definitivă prin Decizia penală nr.2.954/16.IX.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală, din Dosarul nr._/3/2008, i-a fost stabilită pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, din care a fost dedusă perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 17.I.2012 la zi, fiind emis M.E.P.Î. nr.627/21.VI.2012, în executarea căruia se află, în prezent, inculpatul.

Aceasta constituie unica modalitate în care trebuia stabilită situația juridică a inculpatului, în raport cu toate condamnările definitive care prezintă relevanță asupra noii condamnări.

Mai observă Curtea că instanța de fond a omis să mențină măsura de siguranță a confiscării speciale de la inculpat a sumei de 500 lei, luată prin Sentința penală nr.313/4.IV.2007 a Judecătoriei Sectorului III, București – Secția penală, din Dosarul nr._/301/2006 și menținută, ulterior, prin Sentința penală nr.351/27.III.2009 a Tribunalului București – Secția I-a penală, din Dosarul nr._/3/2008. Însă, această nelegalitate nu mai poate fi înlăturată în apelul declarat doar de inculpat, întrucât s-ar încălca principiul neagravării situației în propriul apel, consacrat de art.418, alin.1, Cod de procedură penală.

În consecință, Curtea, în temeiul art.421, punctul 2, litera a, Cod procedură penală, va admite apelul formulat de apelantul-inculpat M. E.-V. împotriva Sentinței penale nr.413/8.IX.2014 a Judecătoriei Cornetu, din Dosarul nr._, pe care o va desființa, în parte, numai cu privire la inculpatul M. E.-V., și, rejudecând pe fond,

va constata că infracțiunea din această cauză se află în concurs real cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat definitiv prin Sentința penală nr.351/27.III.2009 a Tribunalului București – Secția I-a penală, din Dosarul nr._/3/2008, rămasă definitivă prin Decizia penală nr.2.954/16.IX.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală, din Dosarul nr._/3/2008, și prin care s-a dispus contopirea cu pedeapsa închisorii aplicată prin Sentința penală nr.313/4.IV.2007 a Judecătoriei Sectorului III, București – Secția penală, din Dosarul nr._/301/2006, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr.479/26.VII.2007 a Tribunalului București – Secția I-a penală, din Dosarul nr._/301/2006, și rămasă definitivă prin Decizia penală nr.1.290/12.IX.2007 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală, din Dosarul nr._/301/2006 (2026/2007),

va descontopi pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.351/27.III.2009 a Tribunalului București – Secția I-a penală, din Dosarul nr._/3/2008, rămasă definitivă prin Decizia penală nr.2.954/16.IX.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală, din Dosarul nr._/3/2008, urmând să repună, în individualitatea lor, pedeapsa unică și indivizibilă de 725 zile închisoare, pedeapsa unică și indivizibilă de 5 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.313/4.IV.2007 a Judecătoriei Sectorului III, București – Secția penală, din Dosarul nr._/301/2006, modificată prin Decizia penală nr.479/26.VII.2007 a Tribunalului București – Secția I-a penală, din Dosarul nr._/301/2006, și rămasă definitivă prin Decizia penală nr.1.290/12.IX.2007 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală, din Dosarul nr._/301/2006 (2026/2007), precum și sporul de 1 an închisoare,

în temeiul art.33, litera a din vechiul Cod penal, raportat la art.34, alin.1, litera b din vechiul Cod penal, va contopi pedeapsa unică și indivizibilă de 725 zile închisoare, aplicată în această cauză, cu pedeapsa unică și indivizibilă de 5 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.313/4.IV.2007 a Judecătoriei Sectorului III, București – Secția penală, din Dosarul nr._/301/2006, modificată prin Decizia penală nr.479/26.VII.2007 a Tribunalului București – Secția I-a penală, din Dosarul nr._/301/2006, și rămasă definitivă prin Decizia penală nr.1.290/12.IX.2007 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală, din Dosarul nr._/301/2006 (2026/2007), precum și cu pedeapsa unică și indivizibilă de 725 zile închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.351/27.III.2009 a Tribunalului București – Secția I-a penală, din Dosarul nr._/3/2008, rămasă definitivă prin Decizia penală nr.2.954/16.IX.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală, din Dosarul nr._/3/2008, astfel că inculpatul va executa pedeapsa închisorii cea mai grea, și anume pedeapsa de 5 ani închisoare, la care va adăuga sporul de 1 an închisoare, aplicat prin Sentința penală nr.351/27.III.2009 a Tribunalului București – Secția I-a penală, din Dosarul nr._/3/2008, rămasă definitivă prin Decizia penală nr.2.954/16.IX.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală, din Dosarul nr._/3/2008, urmând să stabilească, în final, pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare,

în temeiul art.88, alin.1 din vechiul Cod penal și al art.36, alin.3 din vechiul Cod penal, va deduce reținerea și arestarea preventivă pe durata 29.IX.2006-23.X.2006, inclusiv, în Dosarul nr._/301/2006 al Judecătoriei Sectorului III, București – Secția penală, precum și perioada executată, de la data de 27.X.2006 la data de 18.X.2011, inclusiv, când a fost liberat condiționat, cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 350 zile închisoare,

va menține revocarea liberării condiționate pentru restul rămas neexecutat de 350 zile închisoare, dispusă prin Sentința penală nr.340/9.IV.2012 a Judecătoriei Sectorului II, București – Secția penală, din Dosarul nr._, definitivă prin Decizia penală nr.1.227/R/18.VI.2012 a Curții de Apel București – Secția I-a penală, din Dosarul nr._ (1651/2012), pe care-l va contopi, în temeiul art.61, alin.1 din vechiul Cod penal, cu pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală respectivă, astfel că, în final, inculpatul va executa pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare,

în temeiul art.88, alin.1 din vechiul Cod penal și al art.36, alin.3 din vechiul Cod penal, va deduce reținerea și arestarea preventivă și va scădea perioada executată în Dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului II, București – Secția penală, de la data de 17.I.2012 la zi,

va anula M.E.P.Î. nr.627/21.VI.2012, emis de Judecătoria Sectorului II, București – Secția penală, în Dosarul nr._, și va dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii,

va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale,

va lua act că apelantul-inculpat este arestat înaltă cauză,

în temeiul art.275, alin.3, Cod de procedură penală, va constata că rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta, iar suma de 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În temeiul art.421, punctul 2, litera a, Cod procedură penală, admite apelul formulat de apelantul-inculpat M. E.-V. împotriva Sentinței penale nr.413/8.IX.2014 a Judecătoriei Cornetu, din Dosarul nr._ .

Desființează, în parte, sentința penală, numai cu privire la inculpatul M. E.-V., și, rejudecând pe fond:

Constată că infracțiunea din această cauză se află în concurs real cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat definitiv prin Sentința penală nr.351/27.III.2009 a Tribunalului București – Secția I-a penală, din Dosarul nr._/3/2008, rămasă definitivă prin Decizia penală nr.2.954/16.IX.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală, din Dosarul nr._/3/2008, și prin care s-a dispus contopirea cu pedeapsa închisorii aplicată prin Sentința penală nr.313/4.IV.2007 a Judecătoriei Sectorului III, București – Secția penală, din Dosarul nr._/301/2006, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr.479/26.VII.2007 a Tribunalului București – Secția I-a penală, din Dosarul nr._/301/2006, și rămasă definitivă prin Decizia penală nr.1.290/12.IX.2007 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală, din Dosarul nr._/301/2006 (2026/2007).

Descontopește pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.351/27.III.2009 a Tribunalului București – Secția I-a penală, din Dosarul nr._/3/2008, rămasă definitivă prin Decizia penală nr.2.954/16.IX.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală, din Dosarul nr._/3/2008, repunând, în individualitatea lor, pedeapsa unică și indivizibilă de 725 zile închisoare, pedeapsa unică și indivizibilă de 5 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.313/4.IV.2007 a Judecătoriei Sectorului III, București – Secția penală, din Dosarul nr._/301/2006, modificată prin Decizia penală nr.479/26.VII.2007 a Tribunalului București – Secția I-a penală, din Dosarul nr._/301/2006, și rămasă definitivă prin Decizia penală nr.1.290/12.IX.2007 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală, din Dosarul nr._/301/2006 (2026/2007), precum și sporul de 1 an închisoare.

În temeiul art.33, litera a din vechiul Cod penal, raportat la art.34, alin.1, litera b din vechiul Cod penal, contopește pedeapsa unică și indivizibilă de 725 zile închisoare, aplicată în această cauză, cu pedeapsa unică și indivizibilă de 5 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.313/4.IV.2007 a Judecătoriei Sectorului III, București – Secția penală, din Dosarul nr._/301/2006, modificată prin Decizia penală nr.479/26.VII.2007 a Tribunalului București – Secția I-a penală, din Dosarul nr._/301/2006, și rămasă definitivă prin Decizia penală nr.1.290/12.IX.2007 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală, din Dosarul nr._/301/2006 (2026/2007), precum și cu pedeapsa unică și indivizibilă de 725 zile închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.351/27.III.2009 a Tribunalului București – Secția I-a penală, din Dosarul nr._/3/2008, rămasă definitivă prin Decizia penală nr.2.954/16.IX.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală, din Dosarul nr._/3/2008, astfel că inculpatul va executa pedeapsa închisorii cea mai grea, și anume pedeapsa de 5 ani închisoare, la care adaugă sporul de 1 an închisoare, aplicat prin Sentința penală nr.351/27.III.2009 a Tribunalului București – Secția I-a penală, din Dosarul nr._/3/2008, rămasă definitivă prin Decizia penală nr.2.954/16.IX.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală, din Dosarul nr._/3/2008, stabilind, în final, pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare.

În temeiul art.88, alin.1 din vechiul Cod penal și al art.36, alin.3 din vechiul Cod penal, deduce reținerea și arestarea preventivă pe durata 29.IX.2006-23.X.2006, inclusiv, în Dosarul nr._/301/2006 al Judecătoriei Sectorului III, București – Secția penală, precum și perioada executată, de la data de 27.X.2006 la data de 18.X.2011, inclusiv, când a fost liberat condiționat, cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 350 zile închisoare.

Menține revocarea liberării condiționate pentru restul rămas neexecutat de 350 zile închisoare, dispusă prin Sentința penală nr.340/9.IV.2012 a Judecătoriei Sectorului II, București – Secția penală, din Dosarul nr._, definitivă prin Decizia penală nr.1.227/R/18.VI.2012 a Curții de Apel București – Secția I-a penală, din Dosarul nr._ (1651/2012), pe care-l contopește, în temeiul art.61, alin.1 din vechiul Cod penal, cu pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală respectivă, astfel că, în final, inculpatul va executa pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare.

În temeiul art.88, alin.1 din vechiul Cod penal și al art.36, alin.3 din vechiul Cod penal, deduce reținerea și arestarea preventivă și scade perioada executată în Dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului II, București – Secția penală, de la data de 17.I.2012 la zi.

Anulează M.E.P.Î. nr.627/21.VI.2012, emis de Judecătoria Sectorului II, București – Secția penală, în Dosarul nr._, și dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.

Ia act că apelantul-inculpat este arestat înaltă cauză.

În temeiul art.275, alin.3, Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar suma de 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 11.XII.2014.

Președinte, Judecător,

D. P. V. B.

Grefier,

L.-A. P.

Red. și dact.: jud. D.P.

Judecătoria Cornetu: D. Livișor.

4 ex.

← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1551/2014. Curtea...		Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1246/2015. Curtea de... →

Favorizarea făptuitorului. Art.269 NCP. Decizia nr. 1/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Favorizarea făptuitorului. Art.269 NCP. Decizia nr. 1/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI