Infracţiuni la legea societăţilor comerciale. Legea nr. 31/1990. Decizia nr. 2206/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2206/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-11-2013 în dosarul nr. 2206/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
Decizia penală nr.2206
Ședința publică din data de 29 noiembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. N.
JUDECĂTOR: C.-C. C.
JUDECĂTOR:A.-A. R.
GREFIER: C.-M. S.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror N. M..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de recurenta parte civilă . sentinței penale nr.592 din data de 12.06.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul cu nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul inculpat B. Ș. personal, asistat de apărător ales N. A. R. cu împuternicire avocațială nr._/2013 depusă la dosarul cauzei și recurenta parte civilă . prin apărător ales Slăvuică E. cu împuternicire avocațială nr._/2013 depusă la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care,
Apărătorul ales al părții civile depune la dosar completare la motivele de recurs.
Intimatul inculpat solicită proba cu acte în circumstanțiere.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a probei cu acte în circumstanțiere.
Curtea încuviințează și administrează proba cu acte în circumstanțiere.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbatere.
Apărătorul ales al recurentei părți civile consideră insuficientă motivarea sentinței de condamnare în ceea ce privește respingerea acordării daunelor morale dar și a cuantumului daunelor materiale admise.
Recursul vizează sentința recurată dar și încheierile de ședință din 4.04.2013 și 4.05.2013.Inculpatul B. Ș. a lucrat la . cu un contract legal de muncă,inculpatul avea drept de semnătură pentru sume care nu angajau societatea mai mult de sume de 5000 de euro.Mandatarul Boris Ș. avea împuternicire de prezentare în fața persoanelor fizice sau juridice,în chestiunile legate de obiectul mandatului pe care l-a avut cu societatea la angajare și semna oriunde era necesar semnătura sa fiindu-i pe deplin opozabilă,în limitele dispozițiilor limitate de fișa personală.
Inițial colaborarea a fost bună însă s-a ajuns la prejudiciul din cauză deoarece a angajat societatea să achite niște sume nedatorate în scopul mascării,însușirii fără drept a sumelor de bani datorate de acesta.De asemenea,au fost nenumărate încasări în numerar de la clienți și încasări care nu erau depuse în casă,acestea la distanțe foarte scurt de timp.
Arată că pentru a-și atinge scopul infracțional inculpatul și-a creat o societate în paralel cu același obiect de activitate care avea prestarea de consultanță,toate aceste ordine de plată și sume sustrase de la . erau virate în societatea nou înființată.
Arată că instanța de fond a admis doar în parte acțiunea civilă doar pentru suma de 59 150 de lei,fără a motiva în vreun fel această soluție ignorând complet raportul de expertiză și s-a limitat doar în menționarea în încheierea de ședință din data de 25.05.2013 poziția apărătorului inculpatului care consideră că prejudiciul moral nu ar fi existat în cazul persoanelor juridice.Consideră că o reputație nepătată pentru o firmă aflată în activitate înseamnă seriozitate și acte și fapte de comerț normale.
În ceea ce privește cuantumul daunelor materiale,consideră că suma pe care instanța de fond nu a ținut cont nici de datele expertizei contabile,această expertiză a notat punct cu punct înscrisurile în favoarea demonstrării faptelor penale,a arătat foarte clar cele două contracte fictive între . și societatea înființată de inculpat,au fost făcute două contracte false fictive,între B. Ș. și B. Ș.,cu semnături false al acționarului firmei D..
Arată că urmărirea penală a început la data de 15.02.2009 față de inculpatul B. Ș. pentru infracțiunea prev.de art.215/1 alin.1 Cp și expertiza,înscrisurile și recunoașterea faptei care a fost făcută formal.Inculpatul a recunoscut în totalitate fapta astfel încât toate aceste aspecte descriu activitatea infracțională ale inculpatului se regăsesc în elementele incrimnate de prevederile art.215/1 Cod penal și nu în acelea prevăzute de legea societăților comerciale pentru că inculpatul nu numai a delapidat societatea,are și o . acte,de falsuri și consideră că motivarea instanței de fond a fost prea blândă în ceea ce privește pe inculpat.
Solicită obligarea inculpatului și la plata daunelor morale.
Apărătorul ales al intimatului inculpatului solicită respingerea recursului ca nefondat și să se mențină ca legală și temeinică sentința pronunțată la instanța de fond.
Consideră că schimbarea încadrării juridice este temeinică și legală având în vedere faptul că inculpatul nu are calitatea de gestionar în societate așa cum rezultă din fișa postului,din contractul de muncă și din expertiza efectuată în cauză unde expertul a afirmat foarte clar că inculpatul nu avea calitatea de gestionar,a fost angajat în calitatea de director comercial,nu a avut nici calitatea de administrator.Astfel, criticile recurenților cu privire la schimbarea de încadrare juridică nu sunt fondate.
Cu privire la plata daunelor morale solicitate consideră că acestea nu au fost dovedite la instanța de fond nici cu înscrisuri sau alte mijloace de probă,nu s-a arătat prejudiciul care s-a adus.Astfel,cu privire la faptele descrise în rechizitoriu pentru care a fost trimis în judecată,inculpatul a recunoscut, a înțeles să beneficieze de prevederile art.320/1 Cpp și nu este o recunoaștere formală,ci este o recunoaștere concretă a faptelor pe care le-a săvârșit.
Pune concluzii de respingere a criticii cu privire la infracțiunile de fals și uz de fals în motivele de recurs întrucât nu a reieșit din nici o probă de la dosar că inculpatul ar fi săvârșit acele falsuri,au fost avute în vedere la stabilirea daunelor materiale în momentul în care expertul a răspuns la obiectul cu privire la care este prejudiciul pe care l-a suferit societatea ca urmarea faptelor săvârșite de inculpat.Față de faptul că expertul a răspuns în mod concret la acest obiectiv stabilind că prejudiciul este de 50.000 de lei,consideră că prejudiciul material este corect stabilit.
Cu privire la motivele de recurs depuse în scris de părțile civile în sensul de a se aplica o pedeapsă cu executare,solicită respingerea acestora și invocă circumstanțele personale ale inculpatului,perioada de încercare prezintă suficiente garanții că inculpatul nu va mai săvârși astfel de fapte.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că motivele de recurs ale părții civile sunt întemeiate în parte și formulează concluzii de admitere a recursului,casarea sentinței penale și a încheierii din 24.05.2013 prin care s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infr.prev.de art.272 alin.1 pct.2 din Legea 31/1990 cu aplic.art.41 alin.2 în infracțiunea de delapidare prev.de art,.215/1 alin.1 Cp.Instanța a respins cererea de schimbare a încadrării juridice reținând că persoana inculpatului nu poate fi subiect activ al infracțiunii de delapidare având în vedere că subiectul activ al infracțiunii de delapidare este un subiect circumstanțiat prin calitatea sa de funcționar.Consideră că datorită funcției deținută în acea societate comercială respectiv de director comercial care avea drept de semnătură în încheierea de contracte în numele societății D. avea calitatea de funcționar astfel cum este reglementată prin dispozițiile art.147 alin.2 din Codul penal prin calitatea de funcționar înțelegându-se și orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul altei persoane juridice decât cele prev.la alin.1.
Cu privire la calitatea cerută cea de gestionar,apreciază că este îndeplinită,în cadrul activității de serviciu îi revenea obligația de a gestiona banii societății având posibilitatea de a-i depune și de a-i rretrage din bancă,inculpatul a fost angajat ca director comercial fiind răspunzător de relațiile societății pe care o reprezenta cu partenerii societății atât față de furnizori cât și față de clienți.Prin urmare,consideră că nu poate fi reținută concluzia de la fila 46 d.u.p din raportul de expertiză contabilă în care se reține că inculpatul nu avea atribuții de gestiune.Apreciază că nu este sarcina expertului de a stabili calitatea de gestionar,respectiv administrator acest aspect putând fi stabilit și de către instanță pe baza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei,respectiv contractul de muncă,actul adițional la contractul de muncă acest aspect netrebuind să fie stabilit printr-o expertiză contabilă instanța nefiind țiunută de concluziile expertizei.Prin urmare,consideră că sunt îndeplinite condițiile referitoare la calitatea de funcționar dar și aceea de gestionar prev.de art.215/1 alin.1 Cp.Potrivit art.281 din legea societăților comerciale dacă fapta incriminată în legea specială constituie potrivit Codului penal infracțiuni mai grave se pedepsesc în condițiile și cu sancțiunile prevăzute acolo.Raportat la limitele de pedeapsă se constată că infracțiunea de delapidare constituie o infracțiune mai gravă decât infracțiunea de folosire cu rea credință a creditului societății prev.de art.272 din legea 31/1990.Ori în prezenta cauză se constată că inculpatul nu doar a folosit cu rea credință creditul societăți și mai mult și-a însușit sume de bani din cadrul societății pentru a-și favoriza propria societate și pentru a-și crește patrimoniul,sumele de bani fiind însușite și prin încheierea unor contracte fictive care atestau nereal prestarea unor servicii.Apreciază că această activitate infracțională se circumscrie elementului material al infracțiunii de delapidare prev.de art.215/1 Cp.Prin urmare,solicită în conf.cu art.334 Cpp schimbarea încadrării juridice din infr.prev.de art.272 pct.2 din legea 31/1990 cu aplic.art.41 alin.2 în infracțiunea prev.de art.215/1 alin.1 cu aplic.art.41 alin.2 Cp.Consideră că nu se poate dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului în 3 infracțiuni așa cum s-a solicitat de apărătorul părții civile având în vedere dispoziția de trimitere în judecată din rechizitoriu.Astfel, dispoziția de trimitere în judecată reține că în perioada 2008-aprilie 2009 în calitate de director comercial încadrat pe bază de contract individual de muncă . folosit cu rea credință creditul societății dispunând efectuarea de plăți către . cărei asociat unic și administrator era deși aceasta din urmă societate nu a efectuat nici o contraprestație în schimbul sumelor de bani cauzând un prejudiciu de 59.150 lei. Astfel,raportat la disp.art.317 Cpp referitor la obiectul judecății,consideră că instanța trebuie să se mărginească la dispoziția de trimitere în judecată în lipsa extinderii procesului penal în fața instanței de judecată cu privire la alte fapte.
Cu privire la raportul de expertiză contabilă,se constată că acesta s-a efectuat pe baza înscrisurilor depuse,prejudiciul rezultat fiind cel reținut atât de parchet cât și de instanța de judecată neimpunându-se admiterea acțiunii civile în totalitate astfel cum s-a solicitat raportat la obiectul trimiterii în judecată.Mai mult și obiectivele expertizei contabile au fost aduse la cunoștința ambelor părți și în raportul de expertiză se menționează cu privire la cantitatea de77 role de material aparțin . că nu s-a depus nici un document cu privire la livrarea acestei cantități de marfă.Prin urmare,nu au fost avute în vedere în raportul de expertiză și nu s-a reținut nici de parchet și nici de instanță.
Referitor la solicitarea de daune morale,nu se impun acordarea acestora,inculpatul săvârșind o infracțiune de prejudiciu.Consideră că se impune aplicarea unei pedepse cu suspendare sub supraveghere întrucât inculpatul nu a achitat nici o parte din prejudiciu.
Intimatul inculpat B. Ș.,având ultimul cuvânt, regretă cele întâmplate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului declarat, constată următoarele:
Judecătoria Sectorului 1 București ,prin sentința penală nr.592 din data de 12.06.2013, pronunțată în dosarul cu nr._ ,a hotărât următoarele:
În baza disp. art. 272 alin. 1 pct. 2 din Legea 31/1990 cu aplic. art. 41 alin.2 c.pen., art.74 alin. 1 lit. a, c și art. 76 alin.1 lit d c.pen., art. 320 indice 1 alin.7 c.pr.pen. condamnă pe inculpatul B. Ș., fiul lui P. și M., ns. la data de 25.02.1976, în București, cu domiciliul în București, .. 16, ., sector 5. CNP_, la pedeapsa de 6(șase luni închisoare).
În baza art. 71 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit. b din Codul penal.
În baza art. 81 Cod penal suspendă condiționat executarea pedepsei de 6 luni închisoare pe o perioadă de 2 ani și 6 luni, termen de încercare stabilit potrivit art.82 Cod penal.
În baza art. 71 alin.5 Cod penal suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare indicat mai sus.
În baza art.359 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni în termenul de încercare stabilit de instanță.
În baza disp. art. 14 și 346 c.pr.pen. admite în parte acțiunea civilă și obligă pe inculpat să plătească părții civile . suma de_ lei despăgubiri civile.
În baza art. 191 Cod pr. penală obligă pe fiecare dintre inculpat la plata sumei de câte 1200 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de către stat, care vor fi achitate in contul IBAN RO59TREZ7035032XXX005229, Cod fiscal_ deschis la Trezoreria Sectorului 3, beneficiar Judecătoria Sector 1.
Pentru a pronunța această hotărâre,prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 1 București nr. 802/P/2009 din data de 03.12.2012 s-a pus în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului B. Ș. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 272 alin. 1 pct. 2 din legea nr. 31/1990, cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 1 București la data de 13.12.2012 sub nr._ . În actul de sesizare al instanței a fost reținută, în esență, următoarea situație de fapt:
În perioada noiembrie 2008-aprilie 2009, inculpatul B. Ș., în calitate de director comercial, încadrat pe bază de contract individual de muncă la S.C. D. T. S.R.L., a folosit cu rea-credință creditul societății, dispunând efectuarea de plăți către S.C. HILLROM DISTRIBUTION S.R.L., al cărui asociat unic și administrator era, deși această din urmă societate nu a efectuat nicio contraprestație în schimbul sumelor de bani încasate, cauzând un prejudiciu în sumă de 59.150 lei.
Situația de fapt astfel descrisă prin actul de sesizare a rezultat din probele administrate în cursul urmăririi penale: declarații învinuit (f.33-38 dosar u.p.); plângere parte civilă (f.2-17 dosar u.p.); declarații reprezentant parte civilă (f.18-22,28,29 dosar u.p.); raport de expertiză contabilă (f.43-56 dosar u.p.); raport de constatare tehnico-științifică (f.137-145 dosar u.p.); copie bilet la ordin BRMA 3AA_ (fil.57 dosar u.p.); extras de cont . SRL (fil.58 dosar u.p.); extras de cont S.C. D. T. S.R.L., (fil.59-80 dosar u.p.); extras de cont ., (fil.107-110 dosar u.p.); proces-verbal de constatare a efectuării acte premergătoare (fil.8,9 dosar u.p.).
În cursul urmăririi penale, prin rezoluția din data de 15.09.2009 (f.9) s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul B. Ș. pentru săvârșirea infr. prev. de art.2151 alin.1C.p. cu aplicarea art.41 alin.2C.p. Prin rezoluția din data de 15.09.2009, emisă de P. de pe lângă Judecătoria Sector 1 București, a fost confirmată începerea urmăririi penale față de înv. B. Ș. pentru săvârșirea infr. prev. de art.2151 alin.1 C.p. cu aplicarea art.41 alin.2C.p. Prin ordonanța din data de 23.11.2012 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de înv. B. Ș. din fapta prev. de art.2151 alin.1 C.pen. cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen., în fapta prev. de art.272 alin.1, pct.2 din Legea 31/1990, cu aplicarea art.41 alin.2 C.p.
Partea vătămată S.C. D. T. S.R.L, și-a manifestat voința de a se constitui parte civilă în procesul penal cu suma de 50.000 euro (f.12-16 dosar u.p.).
În ședința publică din 06.03.2013 inculpatul B. Ș. a declarat că solicită aplicarea prev. art. 320 ind.1 C.p.p., astfel cum a fost acesta introdus prin Legea nr. 202/2010, că recunoaște săvârșirea faptelor astfel cum au fost reținute în actul de sesizare a instanței, solicitând instanței judecarea în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Analizând probele administrate în cauză în faza de urmărire penală, instanța reține următoarele: La data de 01.06.2009 parte vătămată S.C. D. T. S.R.L. a formulat o plângere penală împotriva numitului B. Ș. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de delapidare prevăzută de art.2151 alin.1C.p., constând în aceea că ,în calitate de director comercial, în perioada noiembrie 2008-aprilie 2009 și-a însușit fără drept diverse sume de bani din fondurile societății.
În conținutul plângerii, referitor la modalitatea de însușire a diverselor sume de bani de către învinuit, se arată: la data de 11.11.2008 inculpatul încasează suma de 3.700 lei, reprezentand plăți țesături, fara însă a depune banii în casieria societății; la datele de 03.02.2009 si 16.02.2009 inculpatului i se acordă un avans de 6.012 lei conform contului 425; la data de 02.03.2009 inculpatul emite in numele societatii D. T. SRL un bilet la ordin în valoare de 10.000 lei având .. PIRB3AF nr._, cu scadența la data de 06.04.2009 în favoarea societății al carui asociat este, S.C. HILLROM DISTRIBUTION S.R.L., fără a exista vreun contract încheiat între cele două societăți; în data de 19.03.2009 achită suma de 28.000 lei iar în data de 20.03.2009 achită suma de 12.000 lei catre . alcărui asociat este chiar el, totalizand suma de 40.000 lei, conform contractului de împrumut nr.01/01.03.2009.
Din raportul de expertiză contabile întocmit în cauză (f.43-56 dosar u.p.) a rezultat că inculpatul B. Ș. a fost angajat în cadrul S.C. D. T. S.R.L. în perioada 01.06._09, în funcția de director comercial, în baza contractului de muncă înregistrat sub nr. 3877/11.06.2007. În baza funcției deținute, inculpatul semna contracte comerciale în numele societății, având drept de semnătură în bancă. În perioada în care învinuitul a activat în funcția de director comercial, nu a mai fost altcineva angajat în societate într-o funcție similară și nici nu a existat o altă persoană care să îndeplinească sarcinile de serviciu deținute de către acesta.
Expertul a mai concluzionat că, potrivit actului constitutiv al S.C. HILLROM DISTRIBUTION S.R.L., inculpatul este asociat unic și administrator cu puteri depline în cadrul societății, durata mandatului fiind nelimitată, societatea fiind înființată la data de 18.02.2009 și având ca obiect principal de activitate “Activități de consultanță în management, cod CAEN 702”.
Între S.C. D. T. S.R.L. și S.C. HILLROM DISTRIBUTION S.R.L. au fost încheiate două contracte (Contractul de prestări servicii nr.01 din 01.03.2009 și Contractul de împrumut nr.0 din 01.03.2009), contracte care nu au fost semnate de reprezentantul S.C. D. T. S.R.L., DIMITRIOS D., semnătura acestuia fiind contrafăcută prin imitare liberă, după cum rezultă din raportul de constatare tehnico-științifică nr.391.527 din 14.04.2010 (fil.137-145 dosar u.p.).
Prin adresa nr._/06.08.2009 (f. 154 dosar u.p.), organele de poliție au solicitat S.C. D. T. S.R.L. să comunice dacă a încheiat contractul de prestări servicii nr.01/01.03.2009 și contractul de împrumut nr.01/01.03.2009 cu S.C. HlLLROM DISTRIBUTION S.R.L., răspunsul acestei societăți fiind acela că nu a încheiat și nici nu cunoaște existența vreunuia din aceste contracte (fil.153 dosar u.p.).
Referitor la cele două contracte, expertul contabil a concluzionat că acestea nu au fost înregistrate în contabilitatea S.C. D. T. S.R.L, ele neproducând efecte contabile sau fiscale.
Din raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză, mai rezultă că potrivit registrului jurnal de bancă din 19.03.2009 s-a ordonat plata către S.C. HILLROM DISTRIBUTION S.R.L. fără a avea la bază un document fiscal justificativ, fapt pentru care în contabilitate este înregistrată suma de 28.000 lei în contul 409-furnizori-debitori (furnizori în avans), iar în data de 20.03.2009 este achitată suma de 12.000 de către S.C. D. T. S.R.L. către ..
Plățile efectuate în sumă de 40.000 lei de către S.C. D. T. S.R.L. către . nu au avut la bază facturi emise, facturi care reprezintă documente fiscale în baza cărora pot fi ordonate plăți.
Conform fișei de cont 409.01-Furnizori-debitori, S.C. D. T. S.R.L.a achitat suma de 40.000 lei către . în luna martie 2009, răspunzător pentru plata efectuată fiind inculpatul în baza funcției deținute.
De asemenea, s-a stabilit că S.C. D. T. S.R.L. a emis un billet la ordin ._ în data de 02.03.2009, în valoare de 10.000 lei, a cărui scadență a fost 06.04.2009 pentru “plată conform contract”. Conform extrasului de cont nr. 272 - BANCA PIREUS BANK, biletul la ordin a fost introdus la plată și efectuată plata în data de 07.05.2009 de către S.C. HILLROM DISTRIBUTION S.R.L.
S.C. HILLROM DISTRIBUTION S.R.L. a prezentat două facturi emise către S.C. D. T. S.R.L. după cum urmează: factura . nr.0001/04.02.2009 în sumă de 10.042,13 lei și factura . nr.0003/05.04.2009 în sumă de 9.976,96 lei. Ambele facturi au fost emise pentru servicii de consultanță conform contract 01/01.03.2009.
Facturile . nr.0001/04.02.2009 în sumă de 10.042,13 lei și factura . nr.0003/05.04.2009 în sumă de 9.976,96 lei, nu se regăsesc în contabilitatea S.C. HILLROM DISTRIBUTION S.R.L., fapt constatat din balanțele de verificare prezentate de inculpat.
Expertul a concluzionat că totalul sumelor dispuse sub formă de plată de la S.C. D. T. S.R.L. către . este de 50.000 lei.
La prejudiciul stabilit de către expertul contabil urmează a se reține și suma de 9150 lei încasată de către S.C. HILLROM DISTRIBUTION S.R.L. de la S.C. ROMANIAN DISTRIBUTION GROUP S.R.L. Această sumă a fost transferată de către Bancă în contul S.C. HILLROM DISTRIBUTION S.R.L. (fil.108 dosar u.p.) ca urmare a faptului că inculpatul B. Ș. a depus la scadență biletul la ordin BRMA 3AA_(fil.57), emis de către S.C. ROMANIAN DISTRIBUTION GROUP S.R.L. la ordinul S.C. D. T. S.R.L. reprezentând contravaloare marfă, ocazie cu care inculpatul a precizat pentru depunere, contul S.C. HILLROM DISTRIBUTION S.R.L.
La data de 06.05.2009 (f.156,157 dosar u.p.) inculpatul s-a prezentat la Cabinetul de Avocat "Ș. A. O.”, situat in București, Calea V., nr. 100, ., și a semnat o declarație pe proprie răspundere, prin care acesta recunoaște faptul ca și-a insușit în scop personal fără drept din fondurile societății S.C. D. T. S.R.L., suma de 111.542 lei prin următoarele fapte: plăți efectuate în contul societății sale S.C. HELLROM DISTRIBUTION S.R.L., plăți încasate de la clienți și însușite, retragere numerar din banca în interes personal și nedepuse în firmă. De asemenea, acesta mai declară ca a afișat sediul S.C. D. T. S.R.L. pe site-ul firmei personale S.C. HELLROM DISTRIBUTION S.R.L., prezentând ca adevărată o situație falsă. Totodată acesta declară că își asumă faptele mai sus descries și orice alte lipsuri de sume ce se vor găsi în societate, și că până la data de 11.05.2009 va depune suma de 40.000 lei (patruzecimii lei) în contul societății ., fapt ce nu s-a întâmplat.
Reprezentantul legal al S.C. D. T. S.R.L., PANOPOULOS GEORGIOS, a declarat (f.18-22 dosar u.p.) că în luna iunie 2007 a fost angajat în funcția de director comercial numitul B. Ș., conform contractului de munca nr.3877/11.06.2009, fund împuternicit să reprezinte societatea în relațiile cu diferite instituții, clienți și bănci și să angajeze societatea în limita sumei de 5000euro, informând conducerea despre tranzacțiile efectuate. Cu toate acestea, B. Ș. a încheiat unele contracte neopozabile societății și a ridicat de la diferiți clienți și din bancă a peste_ euro, pe care și i-a însușit, fără a anunța conducerea firmei. Astfel, acesta a livrat 77 role de material textil, aparținând S.C. D. T. S.R.L. la S.C. INZONI MOB S.R.L. cu care nu avea nici un contract iar o parte din rolele de material textil și le-a însușit. Totodata a înființat S.C. HlLLROM DISTRIBUTION S.R.L. al cărui asociat și administrator este, în contul căreia a transferat diferite sume de bani din fondurile S.C. D. T. S.R.L.
Instanța reține că contractul de prestări servicii nr.01/01.03.2009 încheiat între S.C. D. T. S.R.L. și S.C. HlLLROM DISTRIBUTION S.R.L. are caracter fictiv, în condițiile în care acesta nu a fost semnat din partea S.C. D. T. S.R.L. de către reprezentantul acesteia, DIMITRIOS D..
În baza respectivului contract de prestări servicii, s-a ordonat plata, în data de 19.03.2009 a sumei de 28.000 lei iar în data de 20.03.2009 a sumei de 12.000 lei de către S.C. D. T. S.R.L. către S.C. HILLROM DISTRIBUTION S.R.L.
Plățile efectuate în sumă de 40.000 lei de către S.C. D. T. S.R.L. către S.C. HILLROM DISTRIBUTION S.R.L. nu au avut la bază facturi emise, facturi care reprezintă documente fiscale în baza cărora pot fi ordonate plăți.
S.C. HILLROM DISTRIBUTION S.R.L. a prezentat două facturi emise către S.C. D. T. S.R.L. după cum urmează: factura . nr.0001/04.02.2009 în sumă de 10.042,13 lei și factura . nr.0003/05.04.2009 în sumă de 9.976,96 lei.Ambele Facturi au fost emise pentru servicii de consultanță conform contract 01/01.03.2009.
Facturile . nr.0001/04.02.2009 în sumă de 10.042,13 lei și factura . nr.0003/05.04.2009 în sumă de 9.976,96 lei, nu se regăsesc în contabilitatea S.C. HILLROM DISTRIBUTION SRL, fapt constatat din balanțele de verificare prezentate de învinuit.
Conform fișei de cont 409.01-Furnizori-debitori, S.C. D. T. S.R.L.a achitat suma de 40.000 lei către S.C. HILLROM DISTRIBUTION SRL în luna martie 2009, răspunzător pentru plata efectuată fiind inculpatul în baza funcției deținute.
De asemenea, s-a stabilit că S.C. D. T. S.R.L. a emis un billet la ordin ._ în data de 02.03.2009, în valoare de 10.000 lei, a cărui scadență a fost 06.04.2009 pentru “plată conform contract”(același contract prestări servicii).Conform extrasului de cont nr.272-Banca Pireus Bank, biletul la ordin a fost introdus la plată și efectuată plata în data de 07.05.2009 de către ..
Expertul a concluzionat că totalul sumelor dispuse sub formă de plată de la S.C. D. T. S.R.L. către . este de 50.000 lei.
La prejudiciul stabilit de către expertul contabil urmează a se reține și suma de 9150 lei încasată de către S.C. HILLROM DISTRIBUTION S.R.L. de la S.C. ROMANIAN DISTRIBUTION GROUP S.R.L. Această sumă a fost transferată de către Bancă în contul S.C. HILLROM DISTRIBUTION S.R.L. (f.108 dosar u.p.) ca urmare a faptului că inculpatul a depus la scadență biletul la ordin BRMA 3AA_(f.57 dosar u.p.), emis de către S.C. ROMANIAN DISTRIBUTION GROUP S.R.L. la ordinul S.C. D. T. S.R.L. reprezentând contravaloare marfă, ocazie cu care inculpatul B. Ș. a precizat pentru depunere, contul ..
Cu privire la latura penală a cauzei: În drept, faptele inculpatului B. Ș. care în perioada noiembrie 2008-aprilie 2009, în calitate de director comercial, încadrat pe bază de contract individual de muncă la S.C. D. T. S.R.L., a folosit cu rea-credință creditul societății, dispunând efectuarea de plăți către S.C. HILLROM DISTRIBUTION S.R.L., al cărui asociat unic și administrator era, deși această din urmă societate nu a efectuat nicio contraprestație în schimbul sumelor de bani încasate, cauzând un prejudiciu în sumă de 59.150 lei, întrunește elementele constitutive ale infr. prev. de art.272 alin.1, pct.2 din Legea 31/1990, cu aplicarea art.41 alin.2 C.p.
Instanța constată dovedită vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, constată că aceste fapte sunt stabilite și din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă suficiente date cu privire la persoana inculpatului care permit stabilirea unei pedepse.
La stabilirea pedepsei aplicabilă inculpatului, instanța va ține seama de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C.pen., respectiv de: dispozițiile părții generale a codului, care stabilesc limitele generale ale pedepsei închisorii ; limitele de pedeapsă; gradul de pericol social al faptei săvârșite – infracțiunea a adus atingere patrimoniului părții vătămate, împrejurare care determină un pericol social ridicat al faptei, mai ales că faptele au fost comise în formă continuată; persoana infractorului care este fără antecedente penale; împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală – în acest context având în vedere atitudinea de recunoaștere a comiterii faptelor pentru care a fost trimis în judecată.
Instanța, în baza disp. art. 272 alin. 1 pct. 2 din Legea 31/1990 cu aplic. art. 41 alin.2 c.pen., art.74 alin. 1 lit. a, c și art. 76 alin.1 lit d c.pen., art. 320 indice 1 alin.7 c.pr.pen. va condamna pe inculpatul B. Ș. la pedeapsa de 6 (șase luni închisoare), iar în baza art. 71 Cod penal va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit. b din Codul penal.
În baza art. 81 Cod penal va suspenda condiționat executarea pedepsei de 6 luni închisoare pe o perioadă de 2 ani și 6 luni, termen de încercare stabilit potrivit art.82 Cod penal, iar în baza art. 71 alin.5 Cod penal suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare indicat mai sus.
În baza art.359 Cod procedură penală va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni în termenul de încercare stabilit de instanță.
Cu privire la latura civilă a cauzei: În baza disp. art. 14 și 346 c.pr.pen. va admite în parte acțiunea civilă și va obliga pe inculpat să plătească părții civile S.C. D. T. S.R.L. suma de 59.150 lei despăgubiri civile.
Cu privire la cheltuielile judiciare avansate de stat în caz de condamnare: În baza art. 191 Cod pr. penală va oblige pe inculpat la plata sumei de 1.200 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de către stat, care vor fi achitate in contul IBAN RO59TREZ7035032XXX005229, Cod fiscal_ deschis la Trezoreria Sectorului 3, beneficiar Judecătoria Sector 1.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, partea civilă S.C. D. T. S.R.L. București care a solicitat,în principal, trimiterea cauzei către rejudecare, intrucat nu au fost luate in considerare aspectele reale ale cauzei,arătând,în esență că se impune infracțiunea prevăzuta de art. 214 din Codul penal si art. 215 ind. 1din Codul penal,că falsificarea celor doua contracte incheiate de numitul BORS Ș. intre HILLROM DISTRIBUTION SRL si D. T. SRL nu a fost luata in considerare de către instanța de fond,că instanța de fond greșit a judecat, respingand efectuarea unui nou raport de expertiza contabila, fata de obiectivele depuse la dosar in termenul legal,că instanța de fond greșit a respins solicitarea de acordare a daune morale in cuantum de 50.000 euro, suma modica fata de infracțiunile săvârșite si prejudiciul enorm cauzat in repetate rânduri de numitul BORS Ș., cu intenție si rea credința, mai ales atitudinea ironica fata de situația create si faptul ca nu mai recunoaște declarația data la cabinetul de avocat S. A. O. la data de 06.05.2009, unde recunoaște faptele in totalitate și,în subsidiar,schimbarea incadrarii juridice a infracțiunii prevăzute de art. 272 alin.1 pct.2 din Legea nr.31/1990 cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin.2 Cod penal in infracțiunea prevăzuta de art. 214 din Codul penal si art. 215 ind. 1 din Codul penal si condamnarea numitului BORS Ș. la inchisoare cu executare si achitarea prejudiciului in cuantum de 105.356,61 lei plus daune morale in suma de 50.000 euro către subscrisa D. T. SRL.
Analizând actele și lucrările dosarului și sentința penală atacată, în conformitate cu dispozițiile art. 3851 și urm. Cod procedură penală, Curtea constată că recursul formulat este fondat pentru următoarele considerente:
Situația de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpatului B. Ș. în legătură cu faptele deduse judecății au fost corect stabilite de instanța de fond.
În cursul judecății inculpatul B. Ș. a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată în condițiile art. 3201 Cod procedură penală.
Declarația astfel dată de intimatul inculpat se coroborează cu probele administrate în faza de urmărire penală, respectiv procesul-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, plângere parții civile,declarațiile reprezentantului parții civile, raportul de expertiză contabilă, raportul de constatare tehnico-științifică, copie bilet la ordin BRMA 3AA_, extras de cont . SRL, extras de cont S.C. D. T. S.R.L., extras de cont .,materialul probator susmenționat dovedind, fără dubiu, că inculpatul B. Ș., în perioada noiembrie 2008-aprilie 2009, în calitate de director comercial, încadrat pe bază de contract individual de muncă la S.C. D. T. S.R.L., a folosit cu rea-credință creditul societății, dispunând efectuarea de plăți către S.C. HILLROM DISTRIBUTION S.R.L., al cărui asociat unic și administrator era, deși această din urmă societate nu a efectuat nici-o contraprestație în schimbul sumelor de bani încasate, cauzând un prejudiciu în sumă de 59.150 lei.
În ceea ce privește critica ce vizează încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpatul B. Ș. a fost trimis în judecată, Curtea constată că este nefondată.
Potrivit art. 214 Cod penal constituie infracțiunea de gestiune frauduloasă pricinuirea de pagube unei persoane, cu rea-credință, cu ocazia administrării sau conservării bunurilor acesteia, de către cel care are ori trebuie să aibă grija administrării sau conservării acelor bunuri, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Gestiunea frauduloasă săvârșită în scopul de a dobândi un folos material se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani, dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă.
Dacă bunul este proprietate privată, cu excepția cazului când acesta este în întregime sau în parte proprietatea statului, acțiunea penală pentru fapta prevăzută în alin. 1 se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
De asemenea, conform art. 2151 Cod penal constituie infracțiunea de delapidare însușirea, folosirea sau traficarea, de către un funcționar, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează, se pedepsesc cu închisoare de la unu la 15 ani.
Potrivit art. 272 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani ori cu amendă fondatorul, administratorul, directorul general, directorul, membrul consiliului de supraveghere sau al directoratului ori reprezentantul legal al societății care folosește, cu rea-credință, bunuri sau creditul de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect.
În prezenta cauză, inculpatul B. Ș. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 272 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
În fapt, s-a reținut prin actul de sesizare a instanței că, fapta inculpatului B. Ș., care în perioada noiembrie 2008 – aprilie 2009, în calitate de director comercial, încadrat pe bază de contract individual de muncă la S.C. D. T. S.R.L., a folosit cu rea-credință creditul societății, dispunând efectuarea de plăți către S.C. HILLROM DISTRIBUTION S.R.L, al cărui asociat unic și administrator era, deși această din urmă societate nu a efectuat nici-o contraprestație în schimbul sumelor de bani încasate, cauzând un prejudiciu în sumă de_ lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 272 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Potrivit art. 317 Cod procedură penală judecata se mărginește la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare a instanței, iar în caz de extindere a procesului penal și la fapta și la persoana la care se referă extinderea.
În accepțiunea acestor dispoziții legale, instanța este investită cu fapta arătată prin rechizitoriu cu precizarea încadrării juridice și dispoziția de trimitere în judecată pentru acea faptă.
Prin urmare, în raport de dispozițiile legale susmenționate și fapta concretă pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B. Ș., având în vedere că în cauză procurorul nu a solicitat extinderea pentru alte fapte, Curtea constată că nu sunt incidente prevederile art. 214 Cod penal sau ale art. 2151 Cod penal, fapta dedusă judecății comisă de inculpatul B. Ș. întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 272 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
În ceea ce privește pedeapsa aplicată, Curtea constată că a fost greșit individualizată, în cauză nejustificându-se reținerea în favoarea inculpatului B. Ș. a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a și c Cod penal în condițiile în care acesta mai are aplicată o sancțiune administrativă în anul 2010 ,iar în faza de urmărire penală nu a avut o atitudine sinceră.
De altfel,aplicarea dispozițiilor art. 74 că nu este obligatorie pentru instanța de judecată, în procesul complex al individualizării pedepsei, instanța de judecată fiind singura în măsură să stabilească dacă o anumită împrejurare merită să fie calificată ca atare, pe baza cunoașterii influenței concrete pe care o împrejurare sau alta o are asupra gravității faptei și pericolului social al infractorului,conform cu adevărul și potrivit intimei sale convingeri.
Curtea consideră că, în prezenta cauză, prin aplicarea unei pedepse de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.272 alin.1 pct.2 din Legea nr.31/1990 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.3201 Cod procedură penală și suspendarea condiționată a acestei pedepse, în condițiile art.81 și urm. Cod penal, pe un termen de încercare de 2 ani și 8 luni, se realizează o justă individualizare a sancțiunii, atât în raport cu gravitatea în concret a faptei comise, cât și cu periculozitatea autorului acesteia, ambele în suficientă măsură relevate de probele dosarului.
Potrivit art.72 Cod penal la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pentru ca pedeapsa să-și realizeze funcțiile și scopul, definite de legiuitor în art.52 Cod penal trebuie să corespundă sub aspectul duratei și naturii sale (privativă sau neprivativă de libertate, executabilă sau nu) gravității faptei comise, potențialului de pericol social pe care în mod real, îl prezintă persoana infractorului, dar și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii.
Pedeapsa nu-și poate îndeplini integral funcțiile, nu-și poate realiza scopul decât dacă este adaptată cazului individual concret, adică gradului de pericol social al faptei și al făptuitorului și necesităților reale de îndreptare și reeducare a acestuia.
Pedeapsa este o măsură de constrângere cu caracter strict personal și se aplică persoanei infractorului cu scopul de a împiedica comiterea de noi infracțiuni din partea acestuia, persoana infractorului fiind aceea asupra căruia trebuie să acționeze pedeapsa prin funcțiile sale.
Aptitudinea funcțională a pedepsei depinde de măsura în care aceasta corespunde persoanei infractorului, la stabilirea ei trebuind să se ținea seama de periculozitatea socială a acestuia, exprimat de gradul de înapoiere a conștiinței sale, de măsura în care sunt înrădăcinate în conștiința sa mentalitatea și deprinderile antisociale și deci de probabilitatea că în viitor el să săvârșească fapte socialmente periculoase, de trăsăturile specifice de temperament și de caracter ale infractorului, care determină un anumit mod de a reacționa sub influența pedepsei,iar o pedeapsă necorespunzătoare acestor particularități ale persoanei infractorului pierde din aptitudinea ei funcțională, putând duce la rezultate contrare celor urmărite prin aplicarea și executarea ei.
La aprecierea și stabilirea acestei pedepse, Curtea are în vedere natura și gravitatea în concret a faptelor comise,modalitatea și împrejurările concrete de săvârșire a acestora,perioada îndelungată de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională și cuantumul prejudiciului produs părții civile.
De asemenea,Curtea nu poate ignora nici datele ce caracterizează favorabil persoana intimatului inculpat care a recunoscut în fața instanței de fond comiterea infracțiunii deduse judecății în condițiile art.320ind.1 C.p.p.,nu este cunoscut cu antecedente penale,este căsătorit și are un copil minor,are studii superioare și un loc de muncă,iar din caracterizările existente la dosarul cauzei rezultă că are un comportament corespunzător în societate și la locul de muncă.
Curtea consideră că împrejurările de fapt amintite,cert rezultate din actele dosarului, justifică necesitatea aplicării pedepsei de 8 luni închisoare și a suspendării condiționate a executării acestei pedepse, pe un termen de încercare de 2 ani și 8 luni ,în opinia Curții,această pedeapsă fiind în măsură să-și realizeze funcțiile și scopul prevăzute în art.52 Cod penal.
Curtea apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și prin suspendarea condiționată a executării pedepsei, ne fiind necesară executarea efectivă a acesteia.
Suspendarea condiționată a executării pedepsei păstrează caracterul de măsură coercitivă penală, caracterul coercitiv constând în obligația impusă celui condamnat de a avea o bună conduită pe durata termenului de încercare și de a nu mai comite noi infracțiuni, pe durata acestui termen de încercare, inculpatul fiind amenințat să piardă beneficiul suspendării și să execute cumulat cele două pedepse în regim de detenție, în cazul comiterii unei noi infracțiuni, inculpatul putând scăpa de executarea pedepsei numai printr-o conduită corectă și deci prin reeducare.
Referitor la pedeapsa accesorie, Curtea constată că în mod justificat au fost interzise drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a-II-a și lit.b C.p. având în vedere natura faptelor săvârșite, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Protocoalele Adiționale și jurisprudența CEDO în materie ( ex.cauzele Hirst c.Marii Britanii, S. și P. c. României s-a) care în conformitate cu art.11 alin. 2 și la art. 20 din Constituție fac parte din dreptul intern,ca urmare a ratificării Convenției de către România prin Legea nr. 30/1994, dar s decizia nr. 74/2007 pronunțată de Sectiile Unite ale Inaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, Curtea constată că a fost corect soluționată.
Având în vedere obiectul judecății,respectiv faptele concrete pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B. Ș., precum și constatările și concluziile raportului de expertiză contabilă efectuată în faza de urmărire penală și înscrisurile extinse la dosarul cauzei, în mod justificat instanța de fond,în baza dispozițiilor art. 14 și 346 c.pr.pen. ,a admis în parte acțiunea civilă și a obligat pe inculpat să plătească părții civile S.C. D. T. S.R.L. suma de 59.150 lei despăgubiri civile,inculpatul fiind,de altfel,de acord cu achitarea acestei sume de bani.
Referitor la daunele morale solicitate de partea civilă, Curtea apreciază că,în raport de faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B. Ș. și infracțiunea reținută în sarcina sa,nu se justifica acordarea daunelor morale, acestea fiind definite ca fiind consecințe de natura nepatrimoniala cauzate persoanei prin fapte ilicite culpabile, constând în atingerile aduse personalității sale fizice, psihice și sociale, prin lezarea unui drept sau interes nepatrimonial a căror reparare urmează regulile răspunderii civile delictuale daca fapta ilicita s-a produs în afara unui cadru contractual.
Din actele dosarului nu rezultă că partea civilă a suferit daune morale,nefiind,prin urmare,îndreptățită la acordarea acestora.
Referitor la critica ce vizează respingerea cererii de efectuarea a unei noi expertize contabile,în opinia Curții,în mod justificat a fost respinsă,dat fiind obiectul judecății și expertiza contabilă efectuată în cursul urmăririi penale care este în măsură să lămurească cauza în raport cu faptele deduse judecății.
În ceea ce privește critica ce se referă la nemotivarea hotărârii ,Curtea constată că sentința penală atacată este motivată numai în ceea ce privește latura penală atât în fapt cât și în drept ,însă instanța de recurs,având în vedere caracterul integral devolutiv al căii de atac exercitate,poate complini o motivare necorespunzătoare a primei instanțe.
Ca atare,pentru considerentele arătate,Curtea, în baza art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d C.p.p.,va admite recursul declarat de partea civilă . împotriva sentinței penale nr.592/2013 din data de 12.06.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr._ .
Va casa în parte sentința penală atacată și rejudecând în fond:
Va înlătură aplicarea dispozițiilor art.74 alin. 1 lit. a, c C.p. și art.76 alin.1 lit.d C.p.
În baza art. 272 alin. 1 pct. 2 din Legea 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin.2 c. pen. și art. 320 indice 1 alin.7 C.pr.pen.va condamna pe inculpatul B. Ș., la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare.
În baza art. 81 Cod penal va suspenda condiționat executarea pedepsei de 8 luni închisoare pe o perioadă de 2 ani și 8 luni, termen de încercare stabilit potrivit art.82 Cod penal.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art.192 alin.3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu ,în cuantum de 50 lei,se va avansa din fondul Ministerul Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d C.p.p. admite recursul declarat de partea civilă . împotriva sentinței penale nr.592/2013 din data de 12.06.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr._ .
Casează în parte sentința penală atacată și rejudecând în fond:
Înlătură aplicarea dispozițiilor art.74 alin. 1 lit. a, c C.p. și art.76 alin.1 lit.d C.p.
În baza art. 272 alin. 1 pct. 2 din Legea 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin.2 c. pen. și art. 320 indice 1 alin.7 C.pr.pen. condamnă pe inculpatul B. Ș., fiul lui P. și M., ns. la data de 25.02.1976, în București, cu domiciliul în București, .. 16, ., sector 5. CNP_, la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare.
În baza art. 81 Cod penal suspendă condiționat executarea pedepsei de 8 luni închisoare pe o perioadă de 2 ani și 8 luni, termen de încercare stabilit potrivit art.82 Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art.192 alin.3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu ,în cuantum de 50 lei,se va avansa din fondul Ministerul Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29.11. 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. N. C. C. C. A. A. R.
GREFIER
C. M. S.
Red. M.N.
Dact.G.P.
2 ex.
Red. O. C. – Judecătoria Sectorului 1 București – Secția Penală
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
