Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 665/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 665/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-12-2013 în dosarul nr. 665/2013
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 665/F
Ședința publică din data de 13 decembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: R. M.
GREFIER: L. B.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror M. N..
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect plângerea formulată în condițiile art. 278 ind. 1 Cod procedură penală de către petenta BUDUȘCĂ G. împotriva rezoluției din data de 28.11.2012 dispusă în dosarul nr. 1883/P/2012 al Pachetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10 decembrie 2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta sentință, când, în temeiul dispozițiilor art. 304 Cod procedură penală, a amânat pronunțarea asupra cauzei de față la data de 13 decembrie 2013, când a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.08.2013 petenta Budușcă G. a formulat plângere împotriva rezoluției emise în data de 01.08.2013 prin care a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, soluție dispusa in dosarul nr. 1883/P/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Petenta a arătat că a formulat plângere penala impotriva numiților S. A. E., N. G., D. I. si O. MARIU pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. si ped. de art. 215 alin. 1,2 si 3 C. P..
În urma acestei plângeri penale s-a dispus soluția de neîncepere a urmăririi penale, soluție comunicată la data de 05.07.2013 și împotriva căreia am înțeles să formulez, în baza art. 278 C. proc. pen., plângere la procurorul ierarhic superior.
În data de 01.08.2013, procurorul ierarhic superior a menținut soluția si a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii subsemnatei.
Petenta a apreciat că a fost încălcat principiul dreptului la apărare si principiul aflării adevărului, deoarece organul de cercetare penală face o analiză a situației de fapt si o analiză a infracțiunii de înșelăciune fără a analiza în mod temeinic plângerea, fără a audia petenta și fără a administra probele indicate de petentă. De asemenea, apreciază că a fost încălcat principiul rolului activ al organelor judiciare.
Se arată că rezoluția prim procurorului din data de 01.08.2013 nu răspunde în niciun fel celor susținute în plângerea formulată împotriva rezoluției procurorului, ceea ce constituie un control superficial asupra actelor si măsurilor dispuse de către procurorul care a efectuat urmărirea penală, fiind încălcat dreptul la apărare și principiul care stă la baza procesului penal, respectiv principiul aflării adevărului.
Petenta precizează că în plângerea penală a indicat un martor și a depus chiar și o declarație a acestuia din care reieșea faptul că deține anumite informații dar nu a fost audiat și de asemenea nu au fost audiați intimații, iar pentru motivele învederate solicită admiterea cererii și în baza art. 278 indice 1, alin 8 lit.b, C.proc.pen, să se desființeze rezoluția atacată și să se dispună trimiterea cauzei procurorului în vederea continuării cercetării penale.
Curtea, analizând plângerea formulată de petentă și dosarul cauzei, reține următoarele:
Referitor la excepția inadmisibilității plângerii invocată de intimatul N. G., Curtea constată că este nefondată.
S-a arătat că plângerea este formulată împotriva rezoluției din data de 1.08.2013, prin care s-a respins plângerea formulată împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din data de 28.11.2012, iar potrivit art. 278 ind. 1 Cod procedură penală, respingerea plângerii se poate face doar împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, plângerea împotriva soluției de respingere dispusă de procurorul ierarhic superior fiind inadmisibilă.
Curtea constată că acest aspect nu are nicio relevanță asupra admisibilității plângerii, dimpotrivă se constată că plângerea a fost formulată cu respectarea condițiilor prevăzute de lege – petenta s-a adresat mai întâi procurorului general, conform art. 278 al.3 C.p.p.; din motivarea cererii rezultă cu evidență că este criticată soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă prin rezoluția din data de 28.11.2012, iar plângerea a fost formulată în termen având în vedere împrejurarea că a fost comunicată petentei la data de 05.07.2013, ulterior soluția procurorului general fiindu-i comunicată la data de 05.08.2013 și având în vedere împrejurarea că soluția inițială i-a fost comunicată la o adresă la care în mod evident nu mai locuia – aceea a imobilului scos la licitație, unde figura ”necunoscut la adresă”.
Nici împrejurarea că plângerea a fost formulată prin avocat și nu de către parte personal nu are nicio relevanță asupra îndeplinirii condițiilor de formă, partea având posibilitatea de a fi reprezentată sau asistată de avocat în orice procedură, legea neinterzicând în nici un mod acest lucru. Mai mult, petenta s-a prezentat personal în fața instanței și asistată de avocat ales, astfel că voința acesteia de a formula plângere în temeiul art. 278 ind.1 C.p.p. este neechivocă.
În ceea ce privește soluția dispusă, Curtea constată că prin Rezoluția din data de 28.11.2012 emisă de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus în temeiul disp. art. 228 al.4 Cpp rap. la art. 10 lit. a Cpp, neînceperea urmăririi penale sub aspectul comiterii unei presupuse infracțiuni prev de art. 215 alin 1,2,3 Cp față de numiții S. A. E., N. G., D. I., O. M..
Pentru a pronunța această soluție procurorul a reținut că, la data de 23.10.2012, s-a înregistrat la P. de pe lângă Curtea de Apel București, plângerea numitei Budușcă G., formulată sub aspectul unei presupuse infracțiuni de înșelăciune față de executor judecătoresc S. A. E. și persoane fară calitate specială, N. G., D. I., O. M..
Procurorul a apreciat că fapta de înșelăciune nu există în materialitatea sa, pentru următoarele argumente:
-în primul rând, aspectele referitoare la procedura de licitație nu sunt probate, în procesul verbal anexat la dosar reieșind că au fost îndeplinite condițiile formale, iar în ceea ce privește aspectul referitor la întinderea unor cheltuieli de executare, judicios acestea nu au fost operate, în lipsa parvenirii unui certificat de grefă sau a sentinței în cauză, aspecte care oricând pot fi modificate, fiind constatată reducerea și în cesiunea de creanță, aspect care-l interesează în primul rând pe cesionarul creditor;
-în privința alegațiilor formulate la adresa executorului judecătoresc, acestea sunt nefondate, într-adevăr prețul fusese plătit, dar dovada nu fusese încă comunicată, între timp, acesta din urmă depunând și actul de adjudecare întocmit după expirarea celor 15 zile libere; totodată, cu ocazia audierii, executorul judecătoresc a depus și o copie a unei cesiuni de drepturi, intervenită între participantul la licitație și un nou cesionar, prin care drepturile și obligațiile au fost transmise unei noi persoane;
În cauză, pentru identitate de rațiune, procurorul a dispus o soluție în conexitate și față de celelalte părți indicate în plângere, o disjungere a cauzei fiind inoportună, doar și numai pentru considerentul că, pe lângă lipsa fundamentului probator al actului de sesizare, care cuprinde o înșiruire de speculații, în fapt, convingeri intime, nu cuprinde date cu caracter relevant în drept sub aspectul inducerii în eroare și mai ales, a pagubei, tot interesul în acțiunile detaliate fiind, dacă condițiile ar fi întrunite, de partea creditorului, nu a debitorului, deoarece, în primul rând, creditorul cesionar prin apariția în dosar a căpătat o sumă de interdicții la o eventuală cumpărare, în al doilea rând, nu se înțelege ce reprezentare are partea în privința pagubei, într-o procedură de executare silită, cu atât mai mult cu cât va avea de câștigat un rest după scăderea debitului, aspecte eventuale referitoare la un preț mai mare cu care putea fi vândut fiind aleatorii și în toate cazurile ele nu reprezintă o pagubă; se mai observă tergiversarea debitorului, care își manifestă o doleanță în privința achitării debitului, când a avut de partea sa ani la rândul să o facă, drept pe care-l cunoștea încă de la început, pentru a nu se mai puncta aspectul prezentat în plângere, conform căruia creditorul ar fi avut o obligație în a achiziționa imobilul, dar nu a făcut-o, pentru că era un preț mai mare decât cel final, practic instituindu-i o obligație, nu un drept.
In final, se arată că sensul executării silite este tocmai ca debitorul să fie obligat a plăti creanța, aspectul referitor la interdicția împovărării debitorului, urmare a acestei proceduri, nu se referă la obligația de a-i asigura acestuia un câștig sau un câștig cât mai mare. Nu în ultimul rând, se observă lunga perioadă de timp avută la dispoziție de debitori în a plăti sulta inițialului creditor.
Procurorul mai reține faptul că, în dosar se observă că prețul cesiunii de creanță este identic cu obiectul, astfel încât nu se întrevede câștigul de drepturi, care oferă indicii cu privire la intenția cu care a acționat inițialul participant la licitație (aspect care ridică anumite suspiciuni), dar cât timp presupusa interpunere nu încalcă nulități absolute sau relative sau incapacități de asemenea natură, luând în calcul și lipsa interesului creditorului cesionar, care putea participa, în nume propriu, la licitație, nu să cumpere creanța, infracțiunea de înșelăciune nu există (nici în cazul interpunerii, nu ar fi existat), acesta fiind, în schimb, un mod de operare în materia spălării banilor, pentru care, însă, la acest moment nu există nici un indiciu.
Totodată, procurorul a apreciat că aspectele care privesc modalitatea de desfășurare a licitației sunt în sarcina instanței civile, învestită, după caz, cu contestație la executare.
Curtea apreciază că plângerea formulată de petentă este întemeiată.
În plângerea penală se arată, în esență, că petenta în calitate de debitoare a fost nevoită să vândă imobilul situat în .. 21, care urma să fie scos la licitație, apelând în acest sens la numitul Enăchioaie D., agent imobiliar, ocazie cu care i-a fost prezentat un potențial cumpărător în persoana lui N. G., căruia i-a explicat motivul pentru care este obligată să vândă și a convenit cu acesta să nu mai prezinte imobilul niciunei persoane, urmare a promisiunii ferme de cumpărare a numitului N. G.. În condițiile în care la două licitații nu se prezentase nimeni, prețul fusese scăzut la 75% din valoarea expertizată iar următoarea licitație publică urma să aibă loc la data de 15.12.2012, vânzarea putând avea loc la orice preț oferit.
Mai susține petenta că, deși s-a stabilit programare la notar în vederea încheierii contractului de vânzare cumpărare N. G. nu s-a mai prezentat însă a cumpărat creanța de la creditorul Budușcă D. R. iar la licitația din data de 15.12.2012 a adjudecat imobilul respectiv un interpus al acestuia, respectiv D. I., în vârstă de 19 ani, un alt ofertant fiind numitul O. M., de asemenea în vârstă de 19 ani, astfel că în realitate numai acesta a licitat, la un preț scăzut, cu concursul notarului public.
La data de 17.10.2012 D. I. a cesionat drepturile rezultate din procesul verbal de licitație numitei C. F..
În cauză s-a dispus neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 228 al.4 C.p.p. rap. la art. 10 lit.a C.p.p., fără a se administra nicio probă.
Într-adevăr, procurorul nu a verificat în nici un mod susținerile petentei, nu a audiat petenta și nici intimații, deși modalitatea în care s-a desfășurat licitația – cu participarea a două persoane în vârsta de numai 19 ani, cesionarea ulterioară a drepturilor la numai două zile de la licitație - și de asemenea modalitatea în care a acționat numitul N. G. ridica suspiciuni.
Curtea apreciază că pentru a se putea dispune neînceperea urmăririi penale în baza textelor indicate de procuror în rezoluție se impunea audierea petentei Budușcă G., audierea intimaților S. A., N. G., O. M., D. I., audierea numitului Enăchioaie D. și administrarea oricăror probe necesare aflării adevărului – de exemplu, audierea numitei C. F. referitor la modalitatea și motivul pentru care D. I. i-a cesionat drepturile decurgând din adjudecarea imobilului.
De asemenea, Curtea apreciază că, în lipsa administrării acestor probe, argumentele menționate de procuror în considerentele rezoluției, referitoare la obligația petentei de a achita sulta – de altfel, necontestată de aceasta – ori la respectarea condițiilor formale de desfășurare a licitației nu pot întemeia pe deplin soluția de neîncepere a urmăririi penale prin raportare la dispozițiile art. 10 lit a. C.p.p.
În plus, Curtea nu poate ignora împrejurarea că, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei reiese că numita C. F. domiciliază la adresa din oraș P., sat P., ., iar citația emisă pe numele intimatului N. G. la adresa de domiciliu oraș P., sat P., . a fost primită de numitul C. I., rudă cu destinatarul, aspect ce vine în susținerea celor arătate în plângere.
Pentru considerentele expuse, Curtea va admite plângerea formulată de petenta Budușcă G. împotriva Rezoluției emisă de P. de pe lângă Curtea de Apel București la data de 28.11.2012 în dosarul nr. 1883/P/2012.
În baza art. 278 ind.1 al. 8 lit b C.p.p. va desființa rezoluția atacată și va trimite cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale.
În temeiul art. 192 al.3 C.p.p. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea formulată de petenta Budușcă G. împotriva Rezoluției emisă de P. de pe lângă Curtea de Apel București la data de 28.11.2012 în dosarul nr. 1883/P/2012.
În baza art. 278 ind.1 al. 8 lit b C.p.p. desființează rezoluția atacată și trimite cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale.
În temeiul art. 192 al.3 C.p.p. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 13 decembrie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
R. M. L. B.
Red. RM/2 ex
20.01.2014
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 2291/2013. Curtea de Apel... | Infracţiuni la legea societăţilor comerciale. Legea nr.... → |
|---|
