Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 2291/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2291/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-12-2013 în dosarul nr. 2291/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 2291
Ședința publică de la 12 decembrie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - M. C.
JUDECĂTOR - C. C.
JUDECĂTOR - C.-B. I.-T.
GREFIER - G. A. I.
* * * * * * * * *
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror M. C. .
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul B. A. împotriva sentinței penale nr. 52 din 12 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurentul inculpat – pentru care a răspuns apărător ales, avocat A. M. în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul București - Cabinet Individual și lipsind intimata parte civilă L. S..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care ;
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, arată că inculpatul nu s-a putut prezentat, în raport de împrejurarea că starea sa psihică s-a agravat deoarece anterior, o lungă perioadă de timp, acesta a consumat droguri și alcool.
In continuare, solicită efectuarea unei expertize medico-legală psihiatrică pentru a se dovedi că in raport de starea psihică, recurentul nu poate executa pedeapsa in regim de detenție. Mai arată că nu s-a solicitat efectuarea unei astfel de expertize in fața instanție de fond pentru că la acel moment starea psihică a clientului său nu era așa de gravă.
Depune la dosar motive de recurs și cererea de probatorii.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că acest motiv ar putea fi unul de amânare sau întrerupere a executării pedepsei și nu unul de aplicare a dispozițiilor art. 81 sau art. 861 Cod penal. Așa fiind, pune concluzii de respingere a solicitării apărătorului recurentului inculpat.
Curtea, după deliberare, apreciază că proba privind efectuarea unei expertize psihiatrice asupra inculpatului este neutilă cauzei, având in vedere împrejurările ce urmează a fi dovedite de acesta, astfel cum au fost susținute de apărare și în raport de dispozițiile art. 320 Cod procedură penală. De asemenea, apreciază că înscrisurile sub aspectul individualizării pedepsei și circumstanțelor personale ale inculpatului - depuse la dosar – sunt suficiente.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau probe de solicitat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului și – în principal – redozarea pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 81 Cod penal. In subsidiar, dacă se va trece peste această apărare, solicită aplicarea dispozițiilor art. 861 Cod penal.
Pe primul motiv de recurs, solicită a se avea in vedere că la individualizarea pedepsei instanța de fond nu a reținut circumstanțele atenuante, astfel cum acestea sunt prevăzute de art. 74 Cod penal.
Cu privire la al doilea motiv, susține că, deși nu s-a solicitat in fața instanței de fond aplicarea dispozițiilor art. 861 Cod penal, aceasta trebuia să aibă rol activ și să facă aplicarea acestui text de lege.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului astfel cum a fost motivat in scris și susținut oral.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că pedeapsa aplicată recurentului a fost corect stabilită, instanța ținând cont de toate elementele - atât in favoarea, cât și in defavoarea acestuia. Astfel, susține că in defavoarea inculpatului s-a reținut faptul că partea vătămată – în vârstă de 83 de ani a fost lovită și amenințată aproximativ o oră pentru a-i da bani și aceasta neavând ce să-i dea, in final recurentul a părăsit imobilul. In raport de gravitatea faptei, modul îndrăzneț în care acesta a acționat, consideră că pedeapsa aplicată – foarte aproape de minimul special, redus ca urmare a reținerii regimului sancționator al tentativei și aplicării disp. art. 3201 Cod procedură penală – a fost corect stabilită, ținând cont și de lipsa antecedentelor penale. Mai susține că în nici un caz nu se impune reținerea in favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante, iar cu privire la atitudinea sinceră, arată că acesta a beneficiat de aplicarea disp. art. 3201 Cod procedură penală. In ceea ce privește lipsa antecedentelor penale, nu implică de drept reținerea disp. art.74 lit. a Cod penal, cu atât mai mult cu cât recurentul nu a avut o atitudine deosebită înainte comiterea faptei, fiind consumator înrăit de droguri.
Pe cale de consecință, pune concluzii de respingere a recursului ca fiind nefondat.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința penală nr. 52 din data de 12 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede în dosarul nr._, s-a dispus:
În baza art. 192 al.2 Cod penal cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală condamnă pe inculpatul B. A. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.
În baza art. 20 rap. la art. 211 al.1, al.2, lit.a și b, al. 2 1 lit.a și c Cod penal, cu aplic. art. 75 lit.c Cod penal și art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 2 (doi) ani și 4 (patru) luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a Cod penal raportat la art. 34 lit. b Cod penal contopește pedepsele stabilite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani și 4 (patru) luni închisoare.
Interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, în condițiile art. 71 Cod penal.
Admite acțiunea civilă formulată de partea civilă L. S. și obligă inculpatul la plata către aceasta a sumei de 1000 lei reprezentând daune morale.
Obligă inculpatul la plata sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru dispune astfel, instanța de fond a reținut:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Roșiorii de Vede nr. 1094/P/2012 din data de 12 decembrie 2012, înregistrat la această instanță la nr. 4407/292 din 13 decembrie 2012, a fost trimis în judecată inculpatul B. A., pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu, faptă prev. și ped. de art. 192 al.2 Cod penal și tentativă la infracțiunea de tâlhărie, faptă prev. și ped. de art. 20 rap. la art.211 al.1, al.2 lit.a și b, al. 2 1 lit. a și c Cod penal, cu aplic. art. 75 lit.c și art. 33 lit. a Cod penal.
În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului că în noaptea de 18/19 august 2010, în jurul orelor 01,00-02,00 împreună cu minorul Beșel M. F., au pătruns prin escaladarea gardului în locuința părții vătămate L. S., iar prin forțarea unei ferestre au pătruns într-o dependință și sub amenințarea unui cuțit și prin violență, au încercat să o deposedeze de o sumă de bani.
Astfel, în seara zilei de 18 august 2010, în jurul orelor 22, inculpatul B. A. împreună cu învinuitul Beșel M. F., s-au deplasat cu un moped în . la un magazin, unde au cumpărat o sticlă de bere de 2 litri, pe care au consumat-o în localitatea Balta Sărată. Inculpatul B. A. i-a propus lui Beșel M. F. să meargă la numita L. S. pentru a-i lua banii. În realizarea aceleași rezoluții infracționale, cei doi au plecat fiecare la domiciliu său pentru a-și lua mănuși să nu lase urme și un cuțit, după care au mers la locuința numitei L. S., au escaladat gardul, au intrat în casa principală prin împingerea geamului, unde au căutat bani. Pentru că nu au găsit nimic au ieșit și au mers într-o bucătărie aflată în aceeași curte în care Beșel F. a intrat pe geam ajutat de inculpatul B. A. căruia i-a deschis ușa. Acesta i-a pus mâna la gură părții vătămate să nu țipe și apoi i-a cerut bani. Partea vătămată a refuzat pe motiv că nu are bani în casă, inculpatul lovind-o peste față. După ce au insistat timp de o oră să le da banii au plecat din locuința părții vătămate, mergând fiecare la locuința sa, fără a sustrage alte bunuri. Partea vătămată care locuia singură, este în vârstă de 83 ani și în urma loviturilor primite a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri medicale, astfel cum rezultă din Certificatul medico-legal nr.796/C/1815 din data de 20 august 2010 emis de SML Teleorman.
Prin Ordonanța nr.1383/P/2010 din 22.05.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Roșiorii de Vede s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ învinuitului Beșel M. F., avându-se în vedere că acesta nu a exercitat acte de violență asupra părții vătămate, era minor în vârstă de 15 ani la data săvârșirii faptelor, pe care le-a recunoscut și regretat, săvârșindu-le sub influența băuturilor alcoolice, nu este cunoscut cu antecedente penale iar pe parcursul urmării penale a avut o atitudine sinceră.
Prin Sentința penală nr. 52 din 12 martie 2013, Judecătoria Roșiorii de Vede, în temeiul art. 332 al.2 Cod procedură penală coroborat cu art. 300 Cod procedură penală, a dispus restituirea cauzei la P. de pe lângă Judecătoria Roșiorii de Vede, pentru refacerea urmării penale și refacerea actului de sesizare a instanței.
Împotriva acestei hotărâri P. de pe lângă Judecătoria Roșiorii de Vede a formulat recurs și prin Decizia penală nr.1024 R din 30 mai 2013 Curtea de Apel București a admis recursul, a casat hotărârea și rejudecând, a constatat regularitatea actului de sesizarea și a dispus trimiterea cauzei spre soluționare la instanța de fond, fiind înregistrată la nr._ din data de 12.06.2013.
La termenul din 10 septembrie 2013 s-a luat declarație inculpatului care a recunoscut faptele comise și a solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește.
Față de probele administrate, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, se apreciază că s-a făcut dovada săvârșirii faptelor de către inculpat, și că în drept, aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu, faptă prev. și ped. de art. 192 al.2 Cod penal și tentativă la infracțiunea de tâlhărie, faptă prev. și ped. de art. 20 rap. la art.211 al.1, al.2 lit.a și b, al. 2 1 lit. a și c Cod penal, cu aplic. art. 75 lit.c, fapte săvârșite în forma concursului real prev. de art. 33 lit. a Cod penal
La alegerea și individualizarea pedepsei aplicate inculpatului pentru fapta de violare de domiciliu prev. de art. 192 al.2 Cod penal, cu aplic. art. 75 lit.c Cod penal, în temeiul art. 71 Cod procedură penală, instanța a ținut seama de gradul de pericol social al faptelor comise, determinat de circumstanțele reale ale producerii acestora, astfel cum au fost analizate mai sus, în sensul că la participarea lor a luat parte și un minor, că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, recunoscând fapta.
S-a considerat că scopul educativ și preventiv al pedepsei aplicate inculpatului pentru această faptă poate fi atins prin aplicarea unei pedepse privative de libertate, orientate spre minimul prevăzut de legea penală al cărei cuantum s-a redus cu o treime conform dispozițiilor art. 3201 al.7 Cod procedură penală, întrucât acesta a recunoscut săvârșirea faptelor, a precizat că nu solicită administrarea de noi probe în fața instanței și că este de acord ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului pentru fapta de tâlhărie, în formă calificată, faptă ce nu s-a consumat și a rămas în faza tentativei, instanța, în temeiul art. 71 Cod procedură penală, a aplicat inculpatului o pedeapsă orientată către minimul special prevăzut de lege, minim stabilit la jumătate din pedeapsa aplicată pentru forma consumată, iar cuantumul acesteia a fost redus cu o treime, potrivit disp. art. 3201 al.7 Cod procedură penală, reținând că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, a declarat că se afla sub influența băuturilor alcoolice, apreciindu-se că scopul preventiv și coercitiv al pedepsei poate fi atins prin stabilirea unui minim al pedepsei.
S-a reținut că cele două infracțiuni au fost comise în concurs urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, conform dispozițiilor art. 34 lit.b Cod penal.
Executarea s-a dispus prin privare de libertate, atâta timp cât pedeapsa rezultantă aplicată, chiar stabilită la pedepsele reduse cu o treime, nu permite aplicarea disp. art.81 Cod penal privind suspendarea executării pedepsei.
Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, în condițiile art. 71 Cod penal.
Din Certificatul medico-legal nr.796/C/1.815 din 20.08.2010 eliberat de SML Teleorman, instanța a reținut că partea vătămată a prezentat leziuni de violență prin lovire cu corp dur și acțiune cu corp dur, care pot data din 19.08.2010 și pentru care necesită 2-3 zile de îngrijiri medicale.
În ceea ce privește latura civilă instanța a reținut că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 1000 lei, reprezentând daune morale (suferința produsă).
În baza art.14 alin. 4 si 346 Cod procedură penală, a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă L. S., și a obligat pe inculpat la plata către aceasta a sumei de 1000 lei reprezentând daune morale, astfel cum a fost de acord inculpatul.
Conform dispozițiilor art. 191 al.1 Cod procedură penală instanța a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 300 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul, criticând-o sub aspectul temeiniciei și solicitând reducerea pedepsei aplicate și aplicarea dispozițiilor art. 81 Cod penal iar în subsidiar, dacă se va trece peste această apărare, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 861 Cod penal, arătând că instanța de fond nu a reținut circumstanțele atenuante, astfel cum acestea sunt prevăzute de art. 74 Cod penal și că deși nu s-a solicitat in fața instanței de fond aplicarea dispozițiilor art. 861 Cod penal, instanța de fond trebuia să aibă rol activ și să facă aplicarea acestui text de lege, având în vedere că a recunoscut săvârșirea faptei, că i s-au aplicat dis part. 320 indice 1 și că circumstanțele sale personale justifică aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus.
Analizând actele dosarului și sentința penală recurată prin prisma motivelor invocate și din oficiu în conformitate cu disp. art. 385 indice 3 alin. 6 din Codul de procedură penală, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a analizat probele administrate în cauză și a reținut în mod corect atât situația de fapt cât și încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpat, din procesul-verbal de constatare a efectuării unor acte premergătoare, procesul-verbal de constatare și planșe foto, declarația părții vătămate, procesul-verbal de cercetare la fața locului, la care au fost atașate planșe foto, raportul de expertiza asupra părții vătămate efectuat de I.M.L.,i, declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului, rezultând că în noaptea de 18/19 august 2010, în jurul orelor 01,00-02,00 împreună cu minorul Beșel M. F., au pătruns prin escaladarea gardului în locuința părții vătămate L. S., iar prin forțarea unei ferestre au pătruns într-o dependință și sub amenințarea unui cuțit și prin violență, au încercat să o deposedeze de o sumă de bani.
În mod corect a reținut instanța că aceste fapte întrunesc atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu și tentativă de tâlhărie, fapte prev. și ped. de art. 192 al.2 Cod penal și art. 20 rap. la art.211 al.1, al.2 lit.a și b, al. 2 1 lit. a și c Cod penal, cu aplic. art. 75 lit.c, fapte săvârșite în forma concursului real prev. de art. 33 lit. a Cod penal.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor, aceasta arătând în cursul urmăririi penale cum a procedat, declarațiile sale fiind detaliate sub aspectul împrejurărilor anterioare și ulterioare săvârșirii faptei, Curtea constatând că declarațiile inculpatului sunt în sensul recunoașterii explicite a infracțiunii și apreciază că instanța a aplicat in mod corect dispozițiile relative la valoarea probantă a declarațiilor inculpatului în procesul penal, conform art. 69 din Codul de procedură penală, cărora le-a dat valență juridică, întrucât acestea se coroborează cu toate celelalte probe administrate în cauză.
În ceea ce privește motivul de recurs invocat de inculpat referitor la individualizarea pedepsei aplicate, respectiv reducerea cuantumului pedepsei aplicate, reținerea de circumstanțe atenuante, Curtea apreciază că acesta nu este fondat. Curtea reține astfel că instanța de fond a dat eficiență tuturor criteriilor de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 din Codul penal, acordând suficientă semnificație inclusiv criteriului relativ la persoana și conduita procesuală a inculpatului în procesul penal.
Curtea reține că inculpatul a recunoscut într-adevăr săvârșirea faptelor, a dat declarații complete, însă o altă atitudine decât în final aceea de recunoaștere ar fi fost dificil de adoptat dat fiind că inculpatul a fost surprins în flagrant, după ce a fost urmărit pe toată perioada serii respective de către organele de poliție, bunurile sustrase fiind găsite asupra sa și predate părților vătămate, care au indicat imediat ce sume de bani le-au dispărut, astfel încât negarea faptelor nu ar fi fost decât formală și în orice caz imposibil de dovedit față de evidența probelor de vinovăție.
Curtea reține că într-adevăr inculpatul nu are antecedente penale, conduita anterioară a inculpatului neputând fi asimilată însă cu una ireproșabilă căci inculpatul este consumator de droguri și de substanțe etnobotanice, a suferit internări în mai multe rânduri față de dependența de aceste substanțe, consumul îndelungat punându-și amprenta asupra comportamentului inculpatului și determinându-l la acte violente, Curtea apreciind că acesta nu a înțeles consecințele faptelor sale și consideră că pedepsele aplicate, situate în apropierea minimului special redus urmare a reținerii art. 320 indice 1 Cod procedură penală, în contextul reținerii stărilor de agravare, respectiv concursul de infracțiuni, săvârșirea faptelor împreună cu un minor, este în măsură să satisfacă rolul preventiv educativ, dar și funcțiile de exemplaritate și de eliminare ale pedepsei.
D. recunoașterea săvârșirii faptelor, în sine, nu poate fi de natură să determine nici aplicarea de circumstanțe atenuante și nici imposibilitatea aplicării unei pedepse chiar spre mediu, ceea ce oricum nu este cazul în speță, în condițiile în care recunoașterea s-a efectuat în contextul anterior invocat de Curte, cu atât mai mult cu cât instanța de fond a aplicat pedeapsa apropiată de minim exact în considerarea atitudinii de recunoaștere, căreia i-a dat eficiența cuvenită astfel.
Curtea reamintește în acest context că aplicarea instituțiilor suspendării condiționate a executării pedepsei, respectiv suspendării sub supraveghere, sunt doar vocații pentru inculpat, nefiind prevăzută obligația pentru instanța de judecată ca, în măsura în care teoretic sunt îndeplinite condițiile de aplicare a acestor instituții, acestea să și fie aplicate, una dintre condiții vizând de altfel aprecierea instanței de judecată asupra posibilității îndeplinirii funcțiilor și scopului pedepsei prin alegerea acestei modalități de individualizare. Or, în cauza de față, Curtea apreciază că nu se impune nici una dintre cele două instituții față de considerentele anterior menționate, reținând în mod deosebit circumstanțele reale, inculpatul ignorând faptul că partea vătămată, în vârstă de 83 de ani se afla acasă, riscul de a fi surprinși fiind mare, pătrunzând în domiciliul acesteia, cerându-i sume de bani și aplicând violențe fizice doar pentru că aceasta nu a avut nici o sumă de bani, toate acestea denotând o lipsă reală de repere morale .
Pe de altă parte, Curtea constată că ceea ce l-a împins pe inculpat la săvârșirea faptelor a fost nevoia de bani determinată de lipsa de droguri, or, reținând că inculpatul nu s-a putut prezenta nici la ultimul termen de judecată în recurs din cauza drogurilor, există și pe viitor un risc real ca acesta să persiste în activitatea infracțională dacă nu are posibilitatea de procurare de bani, Curtea reținând că inculpatul nu are un loc de muncă de unde să câștige.
Reținând că hotărârea este legală sub toate aspectele, recursul inculpatului fiind nefondat față de considerentele arătate, Curtea, în temeiul art. 385 indice 15 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală, va respinge ca nefondat recursul.
În baza art. 192 alin. 2 Cod de procedură penală, va obliga recurentul la plata sumei de cheltuielilor judiciare către stat în recurs din care 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b cod de procedură penală respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul B. A. împotriva sentinței penale nr. 172 din 10 septembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Roșiori de Vede în dosarul nr._ .
În temeiul art. 192 alin. 2 cod de procedură penală obligă pe recurenta inculpată la 300 lei cheltuieli judiciare către stat .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 12 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. C. C. C. C.-B. I.-T.
GREFIER,
G. A. I.
red./tehnored.M.C.
ex.2
red.C.L.G.-Jud.Roșiori de Vede
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
