Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 2279/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2279/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-12-2013 în dosarul nr. 2279/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR.2279/R
Ședința publică din data de 05 decembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: A. E. B.
JUDECĂTOR: DUMITRUMIRANCEA JUDECĂTOR: F. B. V.
GREFIER: C. B.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost S reprezentat de domnul procuror M. V..
Pe rol soluționarea cauzei penale, având ca obiect recursul declarat de inculpatul A. C. împotriva sentinței penale nr.1632/30.10.2013, pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat A. C. personal și asistat de avocat din oficiu H. A. cu delegație nr._ emisă de Baroul București-SAJ.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului declarat.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat A. C. solicită admiterea recursului, în baza art.385/15 pct.2 lit.d C.p.p., casarea hotărârii atacate, iar pe fond achitarea acestuia în temeiul art.l1 pct.2 lit.a C.p.p. rap. la art.l0 lit.b/1 C.p.p., cu aplicarea art.l8/1 Cp. Având în vedere circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, valoarea redusă a prejudiciului, faptul că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, precum și situația dificilă a familiei inculpatului, solicită aplicarea unei amenzi administrative, iar în subsidiar suspendarea executării pedepsei în temeiul art.81 Cp.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținere a hotărârii instanței de fond ca fiind legală și^ temeinică atât sub aspectul cuantumului pedepsei cât și al modalității de executare, având în vedere modalitatea de săvârșire a faptei și împrejurarea că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale.
Recurentul inculpat A. C., având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce o va pronunța.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
În baza art. 208 alin. 1 – art. 209 alin .1 lit. i C.p. cu aplic. art. 41 al. 2 C.p. și cu aplicarea art. 3201 C.p.p. și art. 74 al. 2 C.p. rap. la art. 76 al. 1 lit. d C.p. a fost condamnat inculpatul A. C. (porecla „C. Moldoveanul”, fiul lui E. și S., născut la data de 28.02.1977 în ., CNP_, domiciliat în com. Fălciu, ., cetățean român, studii - 4 clase, cunoscut cu antecedente penale, stagiul militar satisfăcut, necăsătorit fără copii minori în întreținere, fără ocupație, fără loc de muncă), la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 71 C.p. i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și b C.p. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 88 C.p. s-a dedus reținerea și arestarea preventivă de la data de la data de 04.09.2013 la zi.
În baza art. 350 alin .1 C.p. s-a menținut măsura arestării preventive.
S-a luat act că partea vătămată S. PR. C. A. cu sediul în București, .. 49-51, sector 3, nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 191 alin.1 C.p.p inculpat a fost obligat la plata sumei de 750 lei, cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu, av. I. O. A de 200 lei, rămânând în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București cu nr._/P/2013 din data de 01.10.2013, inculpatul A. C. a fost trimis în judecata in stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. i C.p. cu aplic.art.41 alin.2 C.p.
Cauza a fost înregistrata pe rolul acestei instanțe la data de 01.10.2013, sub număr de dosar_, fiind stabilit termen de fond la 30.10.2013.
În fapt, s-a reținut in cuprinsul actului de sesizare a instanței că, în perioada 27 august 2013- 4 septembrie 2013, în 6 rânduri, inculpatul a pătruns prin escaladare și efracție în incinta depozitului Spitalului Prof. Dr. C. A. situat în București, .-51, sector 3, de unde a sustras 4 monitoare PC; 2 unități interioare de aer condiționat și componente din cupru ce proveneau de la o a treia unitate de aer condiționat, prejudiciul creat fiind în sumă de 7500 lei.
Organele de urmărire penală au arătat că fapta reținută în sarcina inculpatului se probează cu următoarele mijloace de probă: plângerea și declarațiile date de L. D. – șef Serviciu Tehnic Administrativ al Spitalului Pr.C. A.; proces-verbal de cercetare la fața locului;M raport de constatare tehnico-științifică dactiloscopică nr. 261 540 din data de 24.09.2013; declarațiile martorilor P. V., M. N. D. și E. F.; procese-verbale de recunoaștere din planșe foto; alte înscrisuri.
La dosarul cauzei a fost atașată fișa de cazier judiciar a inculpatului (fila 97-99 d.u.p.).
În cursul urmării penale, L. D. – șef Serviciu Tehnic Administrativ al Spitalului Pr. C. A. a menționat că apreciază valoarea prejudiciului la suma de 7500 lei, însă nu s-a constituit părți civile în cauză, urmând să-și precizeze poziția în fața instanței de judecată.
La termenul de judecată din data de 30.10.2013, instanța a adus la cunoștința inculpatului A. C. dispozițiile art.3201 C.p.p., conform cărora acesta poate recunoaște în totalitate faptei reținute în sarcina sa în cuprinsul rechizitoriului și poate solicita instanței ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în cadrul urmăririi penale, probe pe care le cunoaște și înțelege să și le însușească, ipoteză în care beneficiază de o reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, inculpatul învederând instanței că solicită aplicarea dispozițiilor art. 320/1 C.p.p., arătând că recunoaște în totalitate fapta reținută în actul de sesizare al instanței și nu solicită administrarea de noi probe, instanța procedând la audierea inculpatului, potrivit art. 320/1 al.3 C.p.p. (declarația aflată la fila 33 d.i.).
Pentru lămurirea antecedentelor penale instanța a dispus atașarea unei fișe de cazier judiciar actualizată (filele 31 d.i.).
Analizând actele și lucrările dosarului, văzând dispozițiile art.3201 C.proc.pen. și poziția procesuală manifestată de inculpat, instanța a reținut următoarele:
În perioada 2-3 septembrie 2013, în 2 rânduri, inculpatul Adrieș C. a pătruns prin escaladare și efracție în incinta depozitului Spitalului Prof. Dr. C. A. situat în București, .-51, sector 3, de unde a sustras 2 unități interioare de aer condiționat și componente din cupru ce proveneau de la o a treia unitate de aer condiționat.
Situația de fapt, astfel cum aceasta a fost reținuta de instanță, și vinovăția inculpatului A. C. au fost pe deplin dovedite de mijloacele de probă administrate în cauză.
Astfel, deși în cursul urmăririi penale, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, în fața instanței la termenul din data de 30.10.2013 a recunoscut săvârșirea faptei în modalitatea în care a fost reținută și descrisă în actul de sesizare.
Această declarație a inculpatului s-a coroborat, potrivit art.69 C.p.p., și cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv cu plângerea și declarațiile numitei L. D. – șef Serviciu Tehnic Administrativ al Spitalului Prof.Dr. C. Agelescu, care a declarat că în perioada 27.08.2013 – 04.09.2013, persoane necunoscute au sustras din incinta depozitului aflat la subsolul imobilului unde funcționează unitatea medicală 4 monitoare de calculator, 2 aparate de aer condiționat și componente din cupru și plumb ale unei a treia unități de aer condiționat, iar pătrunderea în depozit s-a făcut printr-un orificiu al clădirii și prin forțarea a două uși de acces ale încăperilor în care compartimentat subsolul.
Instanța de fond a considerat ca fiind relevante și mențiunile procesului verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice aferente, din care rezultă că pătrunderea în subsolul imobilului s-a făcut prin escaladarea peretelui pe care este amplasată, la o distanță de aproximativ 2 metri de sol, o fereastră închisă cu o placă metalică prevăzută cu un orificiu cu diametrul de 60 cm, forțarea unei uși fixate cu toc cu ajutorul unor cuie și distrugerea geamului ferestrei de lângă ușa de acces în interiorul încăperi în interiorul căreia a fost găsită o unitate de aer condiționat distrusă prin sustragerea componentelor din cupru, la fața locului fiind găsită și o scară din material fibrolemnos, depozitată inițial în compartimentul a cărui ușă de acces fixată cu toc cu ajutorul unor cuie a fost forțată, iar în subsolul clădirii în construcție, învecinată cu S. Prof. Dr. C. A. au fost identificate o componentă de unitate exterioară de aer condiționat.
De asemenea, s-a apreciat ca fiind relevante și mențiunile procesului verbal privind efectuarea de comparații dactiloscopice, din care rezultă că urmele papilare ridicate de la locul faptei (atât din interior, cât și din exteriorul depozitului, dar și de pe suprafața de faianță) aparțin inculpatului.
Martora P. V. (f. 64 dup și urm.) a declarat că l-a văzut pe inculpat în data de 02.09.2013 curățând țevi de cupru ce făceau parte dintr-un aparat de aer condiționat, iar inculpatul i-a spus că are aparatul de aer condiționat de la spitalul din apropiere și l-a fotografiat pe inculpat. În data de 03.09.2013, l-a văzut pe inculpat având în brațe trei aparate de aer condiționat albe, ce se montează în interiorul clădirii, iar după o oră l-a văzut pe inculpat cu o pungă în care se vedeau țevi de cupru. După alte trei ore, martora a văzut cele trei carcase de la aparatele de aer condiționat în curte, aparate ce fuseseră demontate. Martora a făcut din nou fotografii cu telefonul mobil, poze pe care le-a pus la dispoziția poliției și se găsesc la dup la f. 78-79 dup.
Martora E. F. (f. 71-72 dup) a declarat că l-a văzut pe inculpat în timp ce căra la data de 03.09.2013 o unitate de aer condiționat, iar din declarațiile martorului Motrescul N. D. (f. 74-76 dup) rezultă că inculpatul i-a propus la data de 04.09.2013 să-l însoțească în curtea părții civile pentru a-l ajuta să sustragă un aparat de aer condiționat.
Din probele administrate a rezultat că fapta există și a fost săvârșită de inculpat.
În drept, fapta inculpatului A. C., care în perioada 2 septembrie 2013- 3 septembrie 2013, în 2 rânduri, a pătruns prin escaladare și efracție în incinta depozitului Spitalului Prof. Dr. C. A. situat în București, .-51, sector 3, de unde a sustras 2 unități interioare de aer condiționat și componente din cupru ce proveneau de la o a treia unitate de aer condiționat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. i C.p. cu aplic. art. 41 alin.2 C.p.
Elementul material al infracțiunii este realizat prin acțiunea de luare, fără consimțământul părții vătămate și în scopul însușirii pe nedrept, a 2 unități interioare de aer condiționat și a unor componente din cupru ce proveneau de la o a treia unitate de aer condiționat.
Instanța fondului a considerat că urmarea imediată a faptei săvârșite de inculpat constă în producerea unui prejudiciu în patrimoniul părții vătămate.
În ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii, aceasta a fost comisă în cauză cu forma de vinovăție a intenției directe, așa cum este ea definită de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a) C.p., inculpatul prevăzând rezultatul faptei comise, rezultat constând în prejudiciul produs în patrimoniul părților vătămate, și urmărind producerea acestuia, așa cum a rezultat din declarația de recunoaștere a inculpatului.
Sub aspectul formei calificate în care a fost săvârșită fapta, instanța a retinut ca aceasta a fost comisă de inculpat prin escaladarea peretelui pe care este amplasată, la o distanță de aproximativ 2 metri de sol, o fereastră închisă cu o placă metalică prevăzută cu un orificiu cu diametrul de 60 cm și efracție și anume, forțarea unei uși fixate cu toc cu ajutorul unor cuie și distrugerea geamului ferestrei de lângă ușa de acces în interiorul încăperi în interiorul căreia a fost găsită o unitate de aer condiționat distrusă prin sustragerea componentelor din cupru.
Instanța nu a reținut în sarcina inculpatului sustragerea a patru monitoare PC, deoarece nu există nici o probă din care să rezulte că acestea au fost sustrase de inculpat, martorii văzându-l pe inculpat având asupra sa aparatele de aer condiționat și confirmând că știu de la inculpat că acesta le-a sustras de la partea vătămată, spitalul din apropierea locuinței acestora. Plângerea părții vătămate nu s-a coroborat cu nicio altă probă, căci, chiar dacă la locul săvârșirii faptei au fost găsite urmele digitale ale inculpatului, acest lucru se datorează faptului că inculpatul a intrat în clădirea aparținând părții vătămate pentru a sustrage aparate de aer condiționat. Așa cum a rezultat din procesul verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșe foto f. 22 dup, de pe carcasele monitoarelor nu au fost relevate urme papilare sau de altă natură.
De asemenea perioada infracțională reținută este 2-3 sept. 2013, perioadă, în care martorele P. V. și E. F. au confirmat că l-au văzut pe inculpat cu cele trei aparate de aer condiționat.
La individualizarea pedepsei pe care instanța a aplicat-o inculpatului pentru infracțiunea reținută prin prezenta în sarcina acestuia, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C.p., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator în partea specială a codului penal, astfel cum aceste limite au fost reduse cu o treime ca efect al aplicării disp. art. 320/1 al. 7 C.p.p. gradul de pericol social concret al faptei relevat de modul de săvârșire al acesteia (prin efracție și escaladare), de valoarea prejudiciului, de persoana inculpatului, care, deși nu este la primul conflict cu legea penală, pentru condamnările anterioare s-a împlinit termenul de reabilitare, conform art. 38 C.p., este în vârstă de 36 ani, si care a avut o poziție procesuală sinceră, recunoscând comiterea faptei.
Față de toate aceste aspecte, având în vedere natura și valoarea prejudiciului, instanța a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele judiciare atenuante prevăzute de art.74 alin.2 C.p.
Având în vedere aceste criterii, instanța a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii sub minimul special prevăzut de textul ce incriminează fapta reținută în sarcina inculpatului, astfel cum acest minim a fost redus cu o treime ca urmare a aplicării disp. art. 3201 C.p.p. și anume la pedeapsa de 6 luni închisoare, instanța reținând pentru inculpat și circumstanța atenuantă prev. de art. 74 al. 2 C.p.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că prin Decizia 74 din 05.11.2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că dispozițiile art. 71 C.pen., referitoare la pedepsele accesorii, se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – lit. c C. p. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 C.pen.
De aceea, ținând cont și de cauza S. și P./României și cauza Hirst împotriva Marii Britanii i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.p. pe durata executării pedepsei principale, apreciind că pedeapsa accesorie cu un conținut astfel individualizat corespunde naturii și gravității faptei săvârșite.
În baza art. 88 C.p. s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestul preventiv de la 04.09.2013 la zi.
În temeiul art. 350 alin.1 C.p.p. instanța s-a menținut starea de arest a inculpatei, întrucât temeiurile avute în vedere la luarea inițială a măsurii, enunțate de dispozițiile art. 148 lit. f C.p.p. se mențin și la acest moment și impun și în continuare privarea de libertate a inculpatei.
Astfel, instanța a constat că este întrunită condiția limitei de pedeapsă, cât și cea a existenței existența unor date certe în sensul că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, față de modul de operare (prin efracție și escaladare), precum și față de sentimentul de insecuritate pe care săvârșirea unor asemenea fapte îl generează în rândul cetățenilor, în speță vecinii inculpatului care au observat întregul proces infracțional al inculpatului, ținând cont de frecvența cu care sunt comise.
Având în vedere că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, s-a luat act în acest sens.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs inculpatul A. C., solicitând admiterea recursului, în baza art.385/15 pct.2 lit.d C.p.p., casarea hotărârii atacate, iar pe fond achitarea, în temeiul art.l1 pct.2 lit.a C.p.p. rap. la art.l0 lit.b/1 C.p.p., cu aplicarea art.l8/1 Cp.
De asemenea, având în vedere circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, valoarea redusă a prejudiciului, faptul că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, precum și situația dificilă a familiei inculpatului, acesta solicită aplicarea unei amenzi administrative, iar în subsidiar suspendarea executării pedepsei în temeiul art.81 Cp.
Analizând recursul declarat de către inculpat, raportat la actele dosarului, Curtea apreciază că acesta nu este fondat, pentru următoarele motive:
În fapt, în esență, Curtea reține că în perioada 2-3 septembrie 2013, în 2 rânduri, inculpatul Adrieș C. a pătruns prin escaladare și efracție în incinta depozitului Spitalului Prof. Dr. C. A. situat în București, .-51, sector 3, de unde a sustras 2 unități interioare de aer condiționat și componente din cupru ce proveneau de la o a treia unitate de aer condiționat.
Situația de fapt rezultă din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv declarațiile date de L. D. – șef Serviciu Tehnic Administrativ al Spitalului Pr.C. A.; proces-verbal de cercetare la fața locului; raport de constatare tehnico-științifică dactiloscopică nr. 261 540 din data de 24.09.2013; declarațiile martorilor P. V., M. N. D. și E. F.; procese-verbale de recunoaștere din planșe foto; alte înscrisuri.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii de furt calificat, cauza fiind judecată în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, conform art.3201 al.7 Cpp.
Faptele inculpatului A. C., descrise anterior, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prevăzută de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin .1 lit. i C.p. cu aplic. art. 41 al. 2 C.p.
În mod corect a reținut prima instanță, la pronunțarea soluției de condamnare, doar faptele anterior descrise, ținând seama că la dosarul de urmărire penală nu există probe din care să rezulte că inculpatul a săvârșit și celelalte acte materiale ce au fost reținute în sarcina sa prin actul de acuzare.
Faptele inculpatului prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, criticile inculpatului nefiind fondate, iar în cauză nu sunt incidente prevederile art.181 Cp . Astfel, inculpatul a săvârșit fapte cu grad de pericol social ridicat, respectiv furt calificat, prin efracție, în mod continuat, în condițiile în care anterior a mai fost condamnat la pedepse cu închisoarea (pentru care s-a împlinit termenul de reabilitare judecătorească), pentru același gen de fapte.
În privința individualizării judiciare a pedepsei, Curtea constată că prima instanță a dat dovadă de clemență, reținând în beneficiul inculpatului aplicarea prevederilor art.3201 al.7 Cpp, însă și circumstanțe atenuante prevăzute de art.74 al. 2 Cp, stabilind pedeapsa în cuantum de 6 luni închisoare, aspecte pe care Curtea nu le mai poate cenzura, neputându-se agrava situația inculpatului în propria cale de atac.
În privința modalității de executare a pedepsei aplicate, nu sunt întemeiate criticile inculpatului. Curtea apreciază că scopul pedepsei aplicate inculpatului nu poate fi atins fără privarea de libertate a inculpatului, ținând seama de faptul că acesta a mai executat pedepse cu închisoarea, fără ca vreuna să-și atingă scopul, prevenirea săvârșirii de infracțiuni, iar inculpatul a fost sancționat administrativ, prin ordonanțe ale procurorului, de 3 ori în perioada 2008-2011, tot pentru săvârșirea unor furturi calificate. Ca atare, Curtea constată că inculpatul dă dovadă de obișnuință de a obține venituri prin săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat, astfel încât pentru ca acesta să-și formeze o atitudine corectă față de muncă, ordinea de drept și regulile de conviețuire socială este nevoie să execute pedeapsa într-o instituție specializată, pentru atingerea dezideratelor amintite în condiții optime.
Față de cele reținute, în baza art.385/15, pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A. C., va deduce perioada prevenției de la 04.09.2013 la zi, în baza art.192 Cod procedură penală îl va obliga pe acesta la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art.189 alin. 1 Cod procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul inculpatului A. C., împotriva sentinței penale nr.1632/30.10.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în dosarul nr._ ..
Deduce perioada prevenției de la 04.09.2013 la zi.
În baza art.192 Cod procedură penală, obligă inculpatul la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.189 alin.1 Cod procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.12.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. E. B. D. M. F. B. V.
GREFIER,
C. B.
Red. V.F.B.
Dact: VBF/V.D./2 ex.10.01.2014
Jud.fond A. R.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 363/2013. Curtea... | Mandat european de arestare. Sentința nr. 642/2013. Curtea de... → |
|---|
