Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 433/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 433/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-04-2014 în dosarul nr. 433/2014
ROMÂN IA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI- SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR.433/ A
Ședința publică de la 07.03.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - S. M.
JUDECĂTOR - F. D.
GREFIER - M. C.
MINISTERUL PUBLIC - P. DE PE L. CURTEA DE APEL BUCUREȘTI a fost reprezentat prin procuror S. AMARYL.
Pe rol, judecarea apelurilor declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA G. și inculpatul C. S. împotriva sentinței penale nr.2983/12.11.2013 pronunțată de Judecătoria G. - Secția penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal tăcut în ședință publică a răspuns apelantul inculpat C. S. în stare de arest și asistat de avocat din oficiu M. M., cu delegația nr.6684 emisă de Baroul București și avocat ales D. E., cu împuternicire avocațială emisa de Baroul București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Se prezintă apărătorul din oficiu M. M., desemnat pentru apelantul inculpat, care solicită instanței să ia act de încetarea mandatului său prin prezentarea apărătorului ales și să se pronunțe cu privire la onorariul parțial întrucât a studiat dosarul, a pregătit apărarea și s-a prezentat la termenul de judecată.
Apărătorul ales al apelantului inculpat C. S. solicită încuviințarea administrării probei cu înscrisuri în circumstanțiere, constând în xerocopii acte de stare civilă, MEPI nr. 1215/27.02.2014 emis de Judecătoria G..
Reprezentantul parchetului nu se opune probei.
Curtea, după deliberare, încuviințează administrarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere, la solicitarea apelantului inculpat, prin apărătorul ales, și constată administrată proba prin depunerea înscrisurilor la dosar.
Nemaifîind cereri de formulațexcepții de invocat, în temeiul disp.art.420 alin.6 Cpp, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelurilor.
Reprezentatul parchetului în temeiul disp.art.421 pct.2 lit.a Cpp solicită admiterea apelului, aplicarea disp.art.5 noul Cp și susține ca hotărârea este nelegală întrucât s-a făcut o greșită aplicare a legii cu privire la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei și în concurs.
Apreciază că instanța de fond a greșit dând întâietate regulilor ce reglementează concursul de infracțiuni în detrimentul celor care reglementează revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei. Astfel, instanței îi revenea obligația de a revoca suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare în raport cu fiecare din cele doua pedepse stabilite prin prezenta sentință, respectiv de 6 luni si de 2 ani închisoare si de a adăuga pedeapsa de 8 luni închisoare la fiecare dintre pedepsele stabilite prin sentința apelata.
Ulterior, făcând aplicarea art.33 lit.a, art.34 lit.b Cp, instanța urmând sa contopească cele doua pedepse, de 1 an și 2 luni si cea de 2 ani si 6 luni, urmând ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani si 6 luni.
Apărătorul ales al apelantului inculpat C. S. în temeiul disp.art.421 pct.2 lit.a Cpp solicită admiterea apelului, aplicarea disp.art.5 noul Cp, desființarea în parte a sentinței si recalificarea faptei in disp.art.335 noul Cp si solicită reducerea cuantumului pedepsei, anularea MEPI nr. 1215/27.02.2014 emis de Judecătoria G. și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
In ceea ce privește datele care caracterizează persoana inculpatului, susține că are in întreținere trei copii si este căsătorit.
Solicita a fi respins apelul declarat de Ministerul Public.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a apelului, ca nefundat, in mod corect fiind aplicata pedeapsa îndreptata spre minim, având în vedere pericolul faptelor pentru care a fost trimis în judecată cât și circumstanțele concrete de comitere a acestora.
In ultimul cuvânt, apelantul inculpat C. S. solicită reducerea cuantumului pedepsei întrucât a greșit, are trei copii în întreținere și soția sa nu lucrează
CURTEA,
Asupra apelurilor penale de față:
Prin sentința penală nr.2983 din 12.11.2013, pronunțată de Judecătoria G., în temeiul art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002 republicată cu aplic. art.37 lit.a C.pen. și art.3201 C.proc.pen. a fost condamnat inculpatul C. S., la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată.
În temeiul art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002, republicată, cu aplic. art.37 lit.a C.pen. și art.3201 C.proc.pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de a i se recolta probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
În temeiul art.33 lit.a și art.34 lit.b C.pen. au fost contopite pedepsele stabilite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În temeiul art.83 alin.1 C.pen. a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.260/20.09.2011 pronunțată de Judecătoria B. V. și a dispus executarea în întregime a acestei pedepse care nu se contopește cu pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta sentință, urmând ca în final inculpatul să execute în total pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare.
În temeiul art.71 C.pen., instanța a interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei, drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II-a și b C.pen.
În temeiul art.191 C.proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 500 lei.
Instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr.2641/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria G. înregistrat la această instanță la data de 20.05.2013 sub nr._ a fost trimis în judecată inculpatul C. S., pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată prev. de art. 86 alin.2 din OUG nr.195/2002 republicată cu aplic. art.37 lit.a C.pen. și refuz de a i se recolta probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prev. de art. 87 alin.5 din OUG nr.195/2002 republicată cu aplic. art.37 lit.a C.pen., ambele cu aplicarea art.33 lit.a C.pen.
S-a reținut că la data de 25.05.2012, inculpatul a condus autoutilitara marca Iveco Daily cu numărul de înmatriculare_ pe DN5B, pe raza comunei Schitu, deși avea permisul de conducere suspendat, provocând un accident rutier, după care a refuzat recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
În faza de urmărire penală au fost administrate următoarele probe: procese verbale, declarații învinuit, declarații martor, alte înscrisuri.
În faza de judecată nu au mai fost administrate probe, având în vedere aplicarea procedurii prev. de art.3201 C. pr. pen., inculpatul depunând înscrisuri în circumstanțiere.
Analizând actele și lucrările dosarului, în considerarea disp. art.3201 alin 4 C.pen., astfel cum a fost modificat prin OUG nr.121/2011, instanța a reținut că din probele administrate în faza de urmărire penală a rezultat că faptele există, constituie infracțiune și sunt săvârșite de inculpat.
Astfel, poziția inculpatului de recunoaștere a faptelor s-a coroborat cu celelalte probe administrate în faza de urmărire penală.
Potrivit art.17 C.pen., infracțiunea este fapta care prezintă pericol social, săvârșită cu vinovăție și prevăzută de legea penală.
Pericolul social generic a fost stabilit de legiuitor odată cu incriminarea faptelor drept infracțiune, potrivit textelor legale în care au fost încadrate, fiind îndeplinită condiția prevederii de legea penală.
Pericolul social concret a rezultat din gravitatea încălcării normei legale.
În ce privește vinovăția, instanța de fond a constatat că faptele s-au produs cu intenție directă și nu există nicio cauză care să înlăture caracterul penal al faptei.
Odată cu modificările aduse art.3201 C.proc.pen. prin OUG nr.121/2011 singura soluție ce se poate aplica în cazul în care se uzează de această procedură este condamnarea inculpatului. Potrivit alin.4, se poate soluționa latura penală în condițiile art.3201 C.proc.pen., atunci când faptele constituie infracțiune; se pleacă deci de la premisa că fapta atinge gradul minim de pericol social al infracțiunii, aspect ce nu poate fi pus în discuție decât pe calea procedurii comune de judecată.
În aceste condiții, văzând și dispozițiile art.3201 alin.7 C.proc.pen., instanța va pronunța condamnarea inculpatului.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile prev. de art.72 C.pen., respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, cu aplicarea în cazul concret a reducerii cu o treime a acestor limite, potrivit art.3201 alin.7 C.proc.pen., gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului.
Având în vedere că inculpatul se află în stare de recidivă postcondamnatorie, instanța a apreciat că pedeapsa minimă rezultată în urma reducerii este insuficientă, având în vedere gravitatea consecințelor ce se puteau produce. S-a aplicat inculpatului pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată și pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de a i se recolta probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Având în vedere că faptele au fost săvârșite în interiorul termenului de încercare de 2 ani și 8 luni, în temeiul art.83 alin.1 C.pen. instanța a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.260/20.09.2011 pronunțată de Judecătoria B. V. și dispune executarea în întregime a acestei pedepse care nu se contopește cu pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată prin sentință, urmând ca în final inculpatul să execute în total pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat recurs, recalificat în apel, potrivit art. 10 din Legea 255/2013, P. de pe lângă Judecătoria G. și inculpatul C. S..
P. de pe lângă Judecătoria G. a criticat sentința pentru nelegalitate deoarece s-a făcut o aplicare greșită a legii privind revocarea suspendării condiționate și concursul de infracțiuni.
Instanța de fond a dat întâietate regulilor privind concursul de infracțiuni, contopind mai întâi cele două pedepse aplicate în cauză, aceea de 6 luni și aceea de 2 ani, după care, a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare, dispunând executarea pedepsei rezultante de 2 ani și 8 luni închisoare.
Instanța trebuia să revoce suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 ani închisoare, în raport cu fiecare infracțiune în parte și apoi să contopească cele două pedepse, în baza art. 33 litera a -34 litera b Cod penal.
Inculpatul C. S. a solicitat admiterea apelului, aplicarea dispozițiilor art. 5 Noul Cod penal, privind legea penală mai favorabilă, recalificarea infracțiunilor în dispozițiile legii noi, după care s solicitat reducerea cuantumului pedepsei și anularea MEPI 1215/2014 emis de Judecătoria G. și emiterea unui nou mandat de executare.
În susținerea apelului declarat, inculpatul a solicitat proba cu înscrisuri.
Examinând apelurile declarate în cauză, nu doar sub aspectul motivelor invocate dar și sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, potrivit art. 417 C.p.p., Curtea apreciază că sunt neîntemeiate.
Fără a relua situația de fapt care a fost judicios stabilită de către instanța de fond, Curtea reține totuși că, din probele administrate, inclusiv din declarația inculpatului de recunoaștere a faptelor, rezultă că,la data de 25.05.2012, acesta a condus autoutilitara Iveco, pe drumurile publice din . permisul de conducere suspendat și întrucât a cauzat un accident rutier, fiind apoi supus procedurilor legale, a refuzat recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Infracțiunile comise de inculpat, încadrate la data comiterii în dispozițiile art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002 și art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002, au fost comise în interiorul termenului de încercare pentru pedeapsa de 8 luni închisoare, la care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală nr. 260/2011 a Judecătoriei B. V..
În ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile, se impune ca instanța de apel să o determine, având în vedere că de la data comiterii faptelor și până la soluționarea definitivă a cauzei, a intervenit o nouă lege penală, iar potrivit art. 5NCP, instanța are obligația de a aplica legea penală mai favorabilă.
Infracțiunea prevăzută de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002 a fost reluată în dispozițiile art. 335 alin. 2 NCP, fiind sancționată cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amendă atât în legea veche cât și în legea nouă.
Și infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002 a fost reluată în dispozițiile art. 337 NCp, fiind sancționată cu aceeași pedeapsă, aceea de la 1 an la 5 ani.
Curtea apreciază că mai favorabilă inculpatului, în aceste condiții rămâne legea veche, deoarece sunt mai favorabile dispozițiile privind tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, noile dispoziții penale prevăzând obligatoriu aplicarea unui spor, spre deosebire de vechile dispoziții care prevedeau aplicarea unui spor numai în mod facultativ.
În ceea ce privește critica inculpatului referitoare la individualizarea pedepselor aplicate, Curtea apreciază că este nefondată.
Este adevărat că instanța de fond a aplicat inculpatului pedepse situate deasupra minimului special, astfel cum a fost redus, ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 320^1 C.p.p. de la 1968, însă a dat în mod corect eficiență dispozițiilor referitoare la individualizarea pedepselor.
Scopul pedepsei este și acela de a forma o nouă atitudine, una corectă față de valorile sociale încălcate. Or, inculpatul nu își poate forma această nouă atitudine, de respect a valorilor sociale încălcate, decât prin aplicarea unor pedepse exemplare, cu executare în regim de penitenciar, având în vedere că anterior, prin sentința penală nr. 2434/2011 a Judecătoriei B. V. a fost condamnat exact pentru același gen de infracțiuni, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei iar clemența instanței a fost nesocotită.
De asemenea, prin ordonanțe ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Bolinitin V., emise în anii 2007 și 2008, inculpatul a fost sancționat administrativ pentru conducere a autovehiculului fără a poseda permis de conducere, ceea ce denotă o nesocotire gravă de către inculpat a normelor privind circulația pe drumurile publice.
Prin urmare, pedepsele aplicate inculpatului au fost just individualizate.
În ceea ce privește apelul Parchetului, acesta este de asemenea apreciat ca fiind nefondat, fiind formulate critici formale, care nu pot schimba sentința pronunțată.
Indiferent dacă se aplică mai întâi dispozițiile privind concursul de infracțiuni sau dispozițiile privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, rezultatul final este același, nefiind un motiv de nelegalitate a sentinței pronunțate.
Prin urmare, față de dispozițiile art. 421 pct.1 litera b C.p.p., va respinge apelurile declarate ca nefondate. Potrivit art. 275 alin. 2 C.p.p., va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA G. și inculpatul C. S. împotriva sentinței penale nr.2983/12.11.2013, pronunțată de Judecătoria G. - Secția penală, în dosarul nr._ .
Obligă apelantul inculpat C. S. la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul avocatului din oficiu, parțial, în sumă de 100 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.04.2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
S. M. F. D.
Proces-verbal proces-verbal
pentru jud. M. S. suspendat din funcțiept.jud. D. F. aflat la pensie, semnează,
conform Hot. Nr.497/2014 a C.S.M.-ului, PREȘEDINTE SECȚIE,
semnează, PREȘEDINTE SECȚIE,
GREFIER,
M. C.
Proces-verbal
pentru grefier C. M. suspendat din funcție,
conform Deciziei nr.296/13.05.2014,
semnează, GREFIER ȘEF,
Jud. G. – jud.: N. I.F.
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 151/2014. Curtea... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 443/2014. Curtea... → |
|---|
