Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 151/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 151/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-02-2014 în dosarul nr. 151/2014
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
Decizia penală nr.151
Ședința publică din data de 21.02.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C.-C. C.
JUDECĂTOR:M. N.
GREFIER: C.-M. S.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror N. M..
Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect apelurile declarate de apelanții părți civile G. T.,G. E. M. și G. Garofița împotriva sentinței penale nr.1620 din data de 28.10.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul cu nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 7.02.2014, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când în temeiul art.391 alin.1 Noul Cpp a stabilit pronunțarea la data de 21.02.2014, când a dat următoarea soluție:
CURTEA
Prin sentința penală nr. 1620 din data de 28.10.2013 Judecătoria Sectorului 3 București în temeiul art.178 alin1,2 C.pen rap.la at.3201 alin7 C.pr.pen a condamnat pe inculpatul M. R. D. la pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În temeiul art.71 C.pen a interzis inculpatului ca pedeapsa accesorie drepturile prev.de art.64 lit.a teza II și lit.b C.pen
În temeiul art.861C.pen a suspendat executarea pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bucuresti pe durata termenului de incercare de 4 ani care incepe să curgă de la rămânerea definitivă.
În temeiul art.863 alin1 C.pen pe durata termenului de incercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:
a)să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probatiune de pe lângă Tribunalul București;
b)să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum si întoarcerea;
c)să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d)să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;
În temeiul art.359 C.pr.pen a pus in vedere inculpatului prev.art.864 C.pen a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei.
În temeiul art.71 alin 5 a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În temeiul art.346 C.pr.pen a admits in parte acțiunea civilă formulată de părțile civile G. E. M., G. T. și G. Garofița și în consecință:
A fost obligat asiguratorul ..A- suc.mun. București, și în consecință:
A fost obligat asiguratorul ..A- suc.mun. București la 100 000 lei către partea civilă G. T., la 100 000 lei către partea civilă G. Garofița și la 75.000 lei catre partea civilă G. E. M., cu titlu de despăgubiri morale.
A fost obligat asiguratorul ..A- suc.mun. București la 7395,05 lei către partea civilă G. T. și la 3731,30 lei către partea civilă G. E. M. cu titlu de despăgubiri materiale.Respinge in rest pretențiile ca neîntemeiate.
În temeiul art.191 alin 1 C.pr.pen a fost obligat inculpatul la 470 lei cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art.193 C.pr.pen a fost obligat inculpatul la 340 lei către partea civilă G. T. și la 1338 lei către partea civilă G. E. cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, că:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București nr. 7408/P/2012, înregistrat pe rolul instanței la data de 01.09.2013 sub nr._, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul M. R. D., pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 1 și alin. 2 C. pen.
În expunerea de motive s-a reținut că în seara zilei de 8 mai 2012, în jurul orei 22:30, inculpatul M. R. D. a condus autoturismul Volkswagen Touareg cu nr. de înmatriculare_ în București, sectorul 3, pe . intersecția . . . . în care, în zona stației RATB Ilioara, pe marcajul pietonal aflat înaintea acestei stații, ca urmare a nerespectării măsurilor de prevedere și dispozițiilor legale privind conducerea pe drumurile publice (și anume, limita maximă de viteză admisă în interiorul localității și obligația de acordare prioritate de trecere pietonilor care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător) a accidentat victima G. L. E., aflată în traversarea b-dului Camil R. pe marcajul pietonal menționat, producându-i vătămari ce au condus la decesul acesteia în aceeași zi.
La dosarul de urmărire penală s-a atașat copie de pe cazierul judiciar al inculpatului (fila 101 d.u.p.).
În ședința publică din data de 09.09.2013, înainte de citirea actului de sesizare, inculpatul a recunoscut în totalitate faptele reținute în sarcina sa prin rechizitoriu și s-a prevalat de dispozițiile art. 3201 C. pr. pen. Instanța, după ce a procedat la audierea acestuia (fila 15), a încuviințat cererea de judecare a cauzei potrivit procedurii simplificate, în baza probatoriului administrat la urmărirea penală și a înscrisurilor în circumstanțiere, fiind depuse la dosarul cauzei, în copie, următoarele înscrisuri: adeverința de muncă eliberată de S.C. Kryon Management S.R.L și caracterizare de la locul de muncă din 15.10.2013.
Pe latură civilă, parțile vătămate G. T., G. E. și G. Garofița s-au constituit parte civilă în cauză (filele 16-21), pentru suma de 4.926.615 lei constand în: 4186 lei prejudiciu material suferit de sora victimei G. L.,_ lei prejudiciu material suferit de părinții victimei G. T. și G. Garofița, precum și prejudiciu moral în cuantum de 1.700.000 lei pentru fiecare dintre părinții persoanei decedate, G. T. și G. Garofița, respectiv 1.500.000 pentru sora victimei, G. E..
În ședința publică din data de 09.09.2013, instanța de judecată a încuviințat proba cu înscrisuri (inculpatul depunând în acest sens acte în circumstanțiere, iar părțile civile depunând înscrisuri constând în acte medicale, facturi, chitanțe și bonuri fiscale, diplome de studii și diplome de participare la diferite activități ale victimei accidentului, precum și acte privind încadrarea în muncă a victimei G. L., filele 28-93) și proba testimonială, pe aspectul dovedirii daunelor morale, în cadrul căreia s-au audiat martorii N. C. și N. C. Elemer, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
În cauză a fost citat și S.C. UNIQUA ASIGURĂRI S.A. în calitate de asigurător.
Din probele administrate în cauză, și anume, declarațiile inculpatului date atât în faza de urmarire penală cât și în fața instanței de judecată, procesul-verbal de cercetare la fața locului împreună cu schița și planșele foto aferente acestuia, procesul-verbal de verificare a stării tehnice a autoturismului implicat în accident, raportul medico-legal de necropsie, buletinul de analiză toxicologică alcolemie, raport de expertiză tehnică judiciară, cazier judiciar, înscrisuri depuse de partea vătămată pe latura civilă, instanța a reținut următoarele:
La data de 8 mai 2012, în jurul orei 22:30, inculpatul M. R. D. conducând autoturismul Volkswagen Touareg cu nr. de înmatriculare_ în București, sectorul 3, pe . intersecția . . . . urmare a nerespectării obligațiilor privind limita maximă de viteză admisă în localitate și obligația de acordare prioritate de trecere pietonilor care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător, a accidentat mortal pe victima G. L. E., care se angajase în traversarea b-dului Camil R., pe trecerea de pietoni din zona stației RATB Ilioara, pe marcajul pietonal aflat înaintea acestei stații, fapt ce au condus la decesul acesteia în aceeași zi.
Astfel, potrivit concluziilor raportului medico-legal de necropsie nr. A_ emis de IML București (filele 67-69 d.u.p.), moartea victimei a fost violentă, datorată hemoragiei meningo cerebrale consecutivă unui traumatism cranio-cerebral și facial, în cadrul unui politraumatism cu fracturi costale și de stern, ruptură aortă toracică și fracturi ambe oase gambe bilateral. Leziunile traumatice constatate s-au putut produce prin lovire cu și de un corp/plan dur, în condițiile unui accident rutier în calitate de pieton, acestea fiind într-o legătură de cauzalitate directă și necondiționată cu decesul victimei.
În ceea ce privește împrejurările comiterii faptei, din procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele foto aferente acestuia (filele 9-13, 17-50), instanța a reținut faptul că pe bulevardul Camil R. circulația se desfășoară pe ambele sensuri de mers, cu suprafață de o lățime de 10,5 metri pe sens, între ele aflându-se un scuar pe care erau amplasate linii de tramvai și spațiu verde. De asemenea, în momentul incidentului, carosabilul era uscat, iar inculpatul avea vizibilitate bună, datorată iluminatului public, vederea acestuia nefiind obturată sau stânjenită de obstacole, acesta trebuind și putând să observe din timp indicatorul de semnalizare a trecerii de pietoni precum și angajarea pietonilor din ambele sensuri de de mers.
În ceea ce privește dinamica producerii accidentului și locul impactului dintre autoturismul condus de inculpat și victima, G. L., din procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele foto aferente acestuia (filele 9-13, 17-50 d.u.p.), precum și din raportul de expertiză tehnico judiciară (filele 88-97 d.u.p.), instanța reține faptul că în momentele imediat premergătoare producerii accidentului, în timp ce se deplasa pe . sensul de mers dinspre str. Fizicienilor către . condus de către inculpat circula cu o viteză de aproximativ de 80 km/h, când victima G. L. s-a angajat în traversarea străzii, dinspre stânga spre dreapta, în raport cu direcția de deplasare a autoturismului, pe marcajul trecerii de pietoni din imediata apropiere a stației RATB Ilioara. După ce victima a parcurs aproximativ 2 metri pe marcajul pietonal, aflându-se pe banda a treia, la o distanță de aproximativ un metru înainte de terminarea marcajului pietonal, ca urmare a nerespectării de către inculpat a limitei de viteză pentru circulația autovehicolelor pe acea porțiune de drum (de 50 km/h) precum și a obligației de a acorda prioritate victimei care traversa . (pe trecerea de pietoni), autoturismul condus de inculpat, în ciuda acționării sistemului de frânare, a lovit victima, aceasta fiind preluată pe capota mașinii și proiectată la aproximativ 38 metrii față de locul impactului, în sensul de deplasare al autoturismului condus de invinuit.
Astfel, având în vedere faptul că producerea accidentului s-a datorat, așa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză judiciară, faptului că inculpatul, în timp ce conducea autoturismul, marca Volkswagen Touareg, cu nr. de înmatriculare_, circula cu o viteză peste limita legală, în timp ce se apropia de o trecere de pietoni, nu a acordat prioritate de trecere victimei angajată în traversarea prin loc special amanajat, marcat și semnalizat corespunzător, încălcând astfel dispozițiile art. 48, art. 49 alin. 1 și art. 72 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, precum și art. 135 lit. h din H.G. nr. 1391/2006, instanța va reține culpa exclusivă în producerea accidentului care a avut ca urmare decesul victimei, G. L..
Având în vedere probatoriul administrat la urmărirea penală, însușit de inculpat, ținând cont și de poziția procesuală exprimată de acesta în conformitate cu art. 3201 C. pr. pen., instanța a constatat că acest probatoriu dovedește existența faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.
În drept, fapta inculpatului M. R. D., din data de 8 mai 2012, în jurul orei 22:30, de a conduce autoturismul Volkswagen Touareg cu nr. de înmatriculare_ în București, sectorul 3, pe . str. Fizicienilor spre . zona stației RATB Ilioara, și, ca urmare a nerespectării măsurilor de prevedere și dispozițiilor legale privind conducerea pe drumurile publice (și anume, limita maximă de viteză admisă în interiorul localității și obligația de acordare prioritate de trecere pietonilor care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător) a accidentat victima G. L. E., aflată în traversarea b-dului Camil R. pe marcajul pietonal menționat, producându-i vătămari ce au condus la decesul acesteia în aceeași zi, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută și pedepsită de art. 178 alin. 1 și 2 C. pen.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material constă în fapta inculpatului M. R. D. care, conducând autoturismul marca Volkswagen Touareg, a accidentat pe G. L. E., provocându-i moartea. Urmarea imediată constă în decesul lui G. L. E., ca urmare a accidentului de circulație produs la data de 08.05.2012 de inculpatul M. R. D.. S-a constatat, totodată, existența unei legături de cauzalitate între fapta produsă și urmarea soialmente periculoasă.
Sub aspectul laturii subiective, față de materialul probator administrat în cauză, astfel cum a fost analizat, rezultă, ca atare, atât existența faptei de ucidere din culpă, cât și vinovăția exclusivă a inculpatului, sub forma culpei, în producerea accidentului rutier. Astfel, instanța a reținut că art.19 alin. 1 pct. 2 C. pen., stabilește două forme ale culpei - culpa cu prevedere și culpa simplă, caz în care inculpatul nu prevede rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să-l prevadă. În acest din urmă sens, față de considerentele anterior expuse, instanța de judecată apreciază că inculpatul M. R. D. avea obligația și totodată posibilitatea concretă de a prevedea rezultatul faptei sale, motiv pentru care instanta retine culpa simpla ca forma a vinovatiei exclusive a inculpatului în producerea accidentului rutier.
La individualizarea pedepsei la care urmează a fi condamnat inculpatul, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art.72 C.p., respectiv limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a Codului Penal – închisoare de la 2 la 7 ani, gradul de pericol social relevant al faptei si conduita inculpatului care este întegrat în societate, având un loc de muncă stabil, nu este cunoscut cu antecedente penale și a colaborat cu organele judiciare.
Astfel, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. pr. pen. reducând cu o treime limitele de pedeapsă și a aplicat inculpatului o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege, astfel cum a fost redus, respectiv pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, pe care o apreciază ca fiind proporțională cu gravitatea faptei deduse judecății și deci suficientă pentru a se atinge scopul preventiv, educativ și coercitiv reglementat de art. 52 C. pen.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, ținând seama de decizia nr. LXXIV/2007 pronunțată de Î.C.C.J. în soluționarea recursului în interesul legii, obligatorie conform art.4145 alin. 4 C. pr. pen., și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului dedusă din cauzele Hirst contra Regatului Unit și S. și P. contra României, instanța nu a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a–c C.pen. în mod automat, prin efectul legii, ci apreciază conținutul său concret, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 C. pen.
Astfel, natura și gravitatea faptei conduc la concluzia nedemnității în exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64, lit. a, teza a doua și lit. b. C. pen. Însă, referitor la dreptul de a alege, prevăzut de art. 64, lit. a, teza întâi C. pen., întrucât infracțiunea săvârșită nu are implicații electorale și nu există o legătură între dreptul de a vota și prevenirea infracțiunilor sau scopul reinserției sociale a infractorului, acesta nu va fi reținut în conținutul pedepsei accesorii.
Cu privire la drepturile prevăzute de art. 64, lit. c-e C.pen., inculpatul nu s-au folosit de o anumită funcție, profesie sau activitate pentru comiterea infracțiunii, iar pe de altă parte, nu există o legătură între infracțiunea comisă și drepturile părintești sau dreptul de a fi tutore, astfel încât aceste drepturi nu sunt interzise inculpatului.
În consecință, în temeiul art. 71 alin. 1 și 2 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor: de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64, alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen., pe durata executării pedepsei principale.
În ceea ce privește individualizarea modalității de executare a pedepsei stabilite cu privire la inculpatul M. R. D., instanța a considerat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 86¹ C. pen. vizând suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, raportat la faptul că pedeapsa aplicată este mai mică de 4 ani și inculpatul nu a fost condamnat anterior. În plus, instanța a apreciat că simpla suspendare condiționată în condițiile art. 81 C. pen. nu este suficientă în cauză raportat la faptul că infracțiunea a avut ca urmare moartea unei persoane, inculpatul prezentand astfel un pericol social sporit, motiv pentru care se consideră a fi necesare luarea unor măsuri de supraveghere a acestuia pe perioada termenului de încercare a suspendării executării pedepsei.
În raport de acestea, în baza art. 86¹ C. pen instanța a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare mai mare, stabilit în condițiile art. 86² C. pen., de 4 ani, care începe să curgă de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, sub supravegherea Serviciului de probațiune de pe lăngă Tribunalul București..
În baza art. 863 alin. 1 C. pen. instanța a obligat inculpatul, pe durata termenului de încercare, la respectarea următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență;
În baza art. 359 C. pr. pen. instanța a atras atenția inculpatului cu privire la dispozițiile art. 864 C. pen rap. la art. 83 C. pen. referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni sau al nerespectării măsurilor și obligațiilor impuse.
În baza art. 71 alin. 5 C. pen. instanța a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a (teza a II-a), b C. pen. pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În ceea ce privește solicitarea apărătorului părților civile de a interzice inculpatului dreptul de a conduce ca o măsură de supraveghere, în baza art. 863 alin. 3 lit. e C. pen sau ca o măsură de siguranță, în baza art. 112 lit. c rap. la art. 115 C. pen, instanța a constatat faptul că, în temeiul art. 114 alin. 1 lit. a din O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, permisul de conducere al inculpatului fiind anulat ca urmare a pronunțării prezentei hotărâri de condamnare, motiv pentru care nu se impune luarea față de inculpat a uneia dintre măsurile arătate mai sus.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța a reținut că, în cauză, s-au constituit părți civile părinții victimei G. T. și G. Garofița, precum și sora victimei, G. E., pentru suma totală de 4.926.615 lei constand în: 4186 lei prejudiciu material suferit de sora victimei G. L., 18.429 lei prejudiciu material suferit de părinții victimei G. T. și G. Garofița, precum și prejudiciu moral în cuantum de 1.700.000 lei pentru fiecare dintre părinții persoanei decedate, G. T. și G. Garofița, respectiv 1.500.000 pentru sora victimei, G. E..
Avand în vedere succesiunea de legi, instanța, la soluționarea prezentei cauze, a avut în vedere dispozițiile legale în vigoare la momentul nașterii raportului juridic dintre părți (art. 6 alin. 2 din Codul civil în vigore, actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor). Instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1349 alin. 1 și 2 C. civ. (în vigoare la data producerii accidentului), respectiv fapta ilicită, prejudiciu, legătura de cauzalitate si vinovăția, pentru a fi angajata răspunderea civila delictuală a inculpatului, ca temei pentru obligarea la plata daunelor. Instanța a reținut existența unei fapta ilicite – infracțiunea de ucidere din culpă, prejudiciul creat prin decesul victimei G. L., legătura directă de cauzalitate dintre acțiune și prejudiciu precum și vinovăția inculpatului sub forma culpei.
Pentru dovedirea întinderii prejudiciului suferit, parțile civile au depus la dosarul cauzei înscrisuri și, raportat la dovedirea daunelor morale solicitate, s-a administrat proba testimonială cu doi martori, N. C. și N. C. Elemer, declarațiile acestora fiind consemnate în scris și atașate dosarului cauzei.
Cu privire la daunele materiale, părțile civile au specificat că acestea se alcătuiesc din 7550 lei reprezentând cheltuieli cu înmormântarea victimei, 9460 lei reprezentând cheltuieli de comemorare a victimei de la data producerii accidentului până în prezent, 3930 lei cheltuieli cu tratamentul medicamentos și a investigațiilor medicale de care a avut nevoie sora victimei, G. E., 1735 lei cheltuieli cu transportul, precum și 3500 lei alte cheltuieli constând în taxe, certificate de îmbălsămare si altele asemenea. Raportat la suma totală solicitată cu titlu de daune materiale, instanța reține faptul că, deși s-a solicitat suma totală de 22.615 lei, părțile civile au depus la dosarul cauzei documente justificative doar pentru suma de 13.178,34 lei. Raportat la actele depuse la dosar, instanța nu a avut în vedere cuantumul cheltuielilor aferente achiziționării monumentului funerar din factura proformă depusă la dosarul cauzei, decât în limita sumei dovedite prin chitanța care atestă plata unei astfel de sume (filele 65-66). În ceea ce privește cheltuielile de consultanța psihologică acordată sorei victimei, G. E., instanța a reținut faptul că, chitanțele nr. 001/09.01.2012 (fila 50), nr. 005/5.02.2012 (fila 52), nr. 003/22.01.2012 (fila 54) și nr. 004/29.01.2012 (fila 62) sunt anterioare accidentului în care a decedat G. L., motiv pentru care instanța nu le-a avut în vedere la stabilirea cuantumului prejudiciului suferit de partea civilă, G. E.. De asemenea, instanța a considerat faptul că nu se justifică includerea în acest calcul a facturii și bonului fiscal aferen privind cheltuielile de consultanță si achiziționare ochelari de vedere (fila 167). Referitor la bonurile fiscale depuse la dosarul cauzei, instanța nu a avut în vedere acele bonuri care nu sunt inteligibile cu privire la bunurile achiziționate (fila 38), precum nici bonul fiscal de la fila 40, respectiv cel de la fila 51 reprezentând alimente achiziționate de la McDonald, care se nu justifică în cauză. Nu în ultimul rând, în ceea ce privește cheltuielile cu transportul, instanța constată faptul că bonul fiscal privind alimentare cu benzină din 07.05.2012 de la fila 40 este anterior datei producerii accidentului în cauză, iar raportat la biletele de transport de la fila 44, instanța a reținut faptul că acestea privesc ruta București-Sighișoara, motiv pentru care nu își au justificare în a fi incluse în cuantumul prejudiciului material suferit de părțile civile.
În raport de toate acestea, instanța a constatat dovedite doar în parte daunele materiale pretinse de părțile civile, motiv pentru care a admis în parte pretențiile cu titlu de daune materiale, respectiv: suma de 7395,05 lei pentru partea civilă G. T. și 3731,30 lei către partea civilă G. E. M. și a respins în rest pretențiile ca fiind neîntemeiate.
În ceea ce privește daunele morale solicitate de părțile civile în cuantum de 1.700.000 lei pentru fiecare dintre părinții persoanei decedate, G. T. și G. Garofița, respectiv 1.500.000 pentru sora victimei, G. E., reprezentând suferința provocată de pierderea și lipsa sprijinului copilului lor, respectiv a surorii, chiar dacă legiuitorul nu a reglementat criteriile de stabilire a unui astfel de prejudiciu, fapta inculpatului M. R. D. de a săvârși o faptă prevăzută de legea penală care s-a soldat cu decesul victimei, G. L., a provocat o mare suferință părților civile, astfel cum reiese din declaratiile martorilor N. C. și N. C. Elemer, dar și din documentele medicale depuse la dosarul cauzie (filele 49-50, 89-90) care atestă o instabilitate emoțională a celor trei părți civile, acestea prezentând o simtomatologie depresivă ca urmare a decesului lui G. L., care persistă și în prezent.
Cat privește cuantumul daunelor morale, acesta trebuie să fie unul echitabil, adică, în opinia instanței, să aibă un asemenea nivel încât, raportat la gradul de pericol social al faptei, raportat la nivelul material al societății în ansamblu, dar și al persoanelor implicate, în individualitatea lor, să dea satisfacție celui ce a suferit un prejudiciu iar cel care a creat acel prejudiciu să fie conștient de suferința morală la care a dat nastere prin fapta sa.
Ca atare, instanța a apreciat că suma în cuantum de 100.000 lei pentru tatăl victimei, G. T., cea de 100.000 lei pentru mama victimei G. Garofița și 75.000 lei pentru sora victimei, G. E., acoperă prejudiciul moral, real și efectiv suferit de către acestea.
Cu privire la debitorul obligației de plată, instanța reține că la momentul producerii accidentului autoturismul condus de inculpat era asigurat RCA de către S.C. U. Asigurări S.A. polița ./12/S5/KX nr._/06.04.2012, în acest sens fiind depusă la dosar copie de pe polița RCA (fila 83 d.u.p.). Instanța a reținut dispozițiile art. 49, 50 și 51 din Legea 136/1995 în conformitate cu care asiguratorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule.
Pentru considerentele anterior expuse, în baza art. 14 rap. la art. 346 C. pr. pen. a admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile G. T., G. Garofița și G. E. și, în consecință, a obligat asigurătorul de răspundere civilă delictuală S.C. U. Asigurări S.A., la plata sumei de 7395,05 lei, cu titlu de daune materiale și la plata sumei de 100.000 lei, cu titlu de daune morale către partea civilă G. T., la plata sumei de 100.000 lei, cu titlu de daune morale, către partea civilă G. Garofița, precum și la plata sumei de 3731,30 lei, cu titlu de daune materiale și la plata sumei de 75.000 lei, cu titlu de daune morale către partea civilă G. E..
Pentru considerentele ce preced, precum și având în vedere faptul că a fost dispusă o soluție de condamnare a inculpatului, în temeiul art. 193 C. pr. pen. a obligat pe acesta la plata sumei de 340 lei către partea civilă G. T. (reprezentând cheltuieli cu achiziționarea benzinei necesare pentru a se deplasa la București pentru termenul de judecată din 21.10.2013, cf. bonului fiscal de la fila 93) și a sumei de 1338 lei către partea civilă G. E. (conform chitanței privind onorariu de avocat . nr. 029 din 06.06.2012) cu titlu de cheltuieli de judecată.
De asemenea, în temeiul art. 191 alin. 1 C. pr. pen. a fost obligat inculpatul la 470 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs părțile civile G. E. M., G. T. și G. Garofița și asigurătorul S.C. U. Asigurări S.A.
Părțile civile au criticat sentința sub aspectul soluționării laturii penale, pentru neluarea față de inculpat a măsurii de supraveghere a interzicerii dreptului de a conduce, în baza art. 863 alin. 3 lit. e Cod penal, precum și sub aspectul soluționării laturii civile, pentru neacordarea în integralitate a daunelor materiale și morale solicitate.
Asigurătorul S.C. U. Asigurări S.A. și-a manifestat voința de a-și retrage recursul.
Urmare a intrării în vigoare a noilor Coduri, potrivit art 9 alin.2 din Legea de aplicare 255/2013,cererile de recurs au fost recalificate drept cereri de apel.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea constată:
Vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal din anul 1969, a fost stabilită în condițiile art. 3201 Cod procedură penală anterior inculpatul recunoscând că, la data de 08.05.2012, în jurul orelor 22.30, a condus autoturismul Volkswagen Touareg cu nr. de înmatriculare_ în București, pe . str. Fizicienilor spre . zona stației RATB Ilioara, și, ca urmare a depășirii limitei maxime de viteză admisă în interiorul localității și a nerespectării obligației de a acorda prioritate de trecere pietonilor ce traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător, a accidentat mortal, victima G. L. E., aflată în traversarea b-dului Camil R. pe marcajul pietonal.
Pedeapsa aplicată inculpatului în modalitatea suspendării sub supraveghere pe o durată de 4 ani, termen de încercare este proporțională cu gravitatea infracțiunii comise însă având în vedere culpa lata a inculpatului în producerea accidentului rutier precum și urmarea gravă produsă – suprimarea vieții victimei ce traversa regulamentar, este justificată interzicerea, pe durata termenului de încercare, a dreptului de a conduce, obligație prev. de art. 863 alin. 3 lit. e Cod penal de la 1969.(lege mai favorabilă inculpatului dată fiind modalitatea de executare a pedepsei prin suspendare sub supraveghere ce are efecte și conținut mult mai blânde decăt suspendarea sub supraveghere reglementată de Codul penal în vigoare.
Sub aspectul soluționării laturii civile, Curtea apreciază fondată și critica părții civile G. T. numai cu privire la acordarea cheltuielilor aferente monumentului funerar, astfel cum au fost acestea dovedite, prin chitanța depusă (dosar apel).
Cu privire la celelalte daune materiale, instanța de fond a procedat la acordarea acestora în măsura în care au fost dovedite potrivit principiului probatio incumbit qui dicit, știut fiind că stabilirea cuantumului acestora se face pe criterii precise, determinate deduse din probele administrate.
Spre deosebire de daunele materiale care sunt precis determinabile și evaluabile în bani, daunele morale nu au o imediată expresie materială și nu pot oferi elemente de calcul riguros, întinderea lor fiind determinată întotdeauna,prin apreciere.
În speță este vorba de repararea unui prejudiciu de afecțiune, prejudiciu ce trebuie reparat de persoana culpabilă. În acest sens, trebuie avute în vedere statuările rezoluției Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei nr. 75 adoptată la 14.03.1965 care se referă expres că „în caz de deces, reparația pentru prejudiciul, de afecțiune trebuie acordată părinților, soțului și copiilor victimei pentru că, doar în aceste cazuri, reparația este supusă condiției ca aceste persoane să fi avut legături de afecțiune strânse cu victima, la momentul decesului”.
Astfel, este dincolo de orice îndoială că părinții victimei sunt îndreptățiți la repararea prejudiciului moral de afecțiune, ca urmare a traumei psihice determinată de fapta inculpatului – moartea copilului lor.
În acest sens,Curtea remarcă acordarea nejustificată a daunelor morale către sora victimei, G. E. M. însă acest aspect nu mai poate fi cenzurat urmare a retragerii apelului declarat de asigurător.
Cât privește cuantumul daunelor morale acordate părților civile, câte 100.000 lei, pentru fiecare, Curtea apreciază că este suficient de compensatoriu și nu se impune a fi majorat având în vedere caracterul rezonabil pe care trebuie să îl aibă și proporționalitatea cu prejudiciul afectiv cauzat părinților victimei de care aceștia erau legați printr-o relație de natură familială, știut fiind că daunele morale nu pot reprezenta un pretium doloris.
Curtea mai constată că în ceea ce privește suportarea cheltuielilor judiciare acestea, conform legii, trebuie suportate de asigurător.
Cât privește apelul declarat de asigurătorul S.C. U. Asigurări S.A vând în vedere manifestarea de voință a apelantului asigurător, Curtea va lua act de retragerea acestuia.
D. pentru care, în temeiul art.421 pct.2 lit.a). Cod procedură penală va admite apelurile declarate de părțile civile G. E. M.,G. T. și G. Garofița împotriva sentinței penale nr.1620 din data de 28.10.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București.
Va desființa, în parte, sentința penală apelată și rejudecând,î n fond:
Va face aplicarea art.5 alin.1 Cod penal și, în consecință:
În temeiul art.863 alin 3 lit.e). C.penal din 1969 va impune inculpatului M. R. D., pe durata termenului de încercare, obligația de a nu conduce niciun autovehicul pe drumurile publice.
Va majora despăgubirile materiale la care a fost obligat asiguratorul ..A către partea civilă G. T. de la 7395,05 lei la 16 357,84 lei.
În temeiul art.193 alin.2 Cod penal din 1969 va obliga asiguratorul la plata sumei de 340 lei către partea civilă G. T. și la 1338 lei către partea civilă G. E. cu titlu de cheltuieli de judecată.
Va menține celelalte dispoziții.
În temeiul art.276 alin.6 Cod procedură penală va obliga asiguratorul la plata sumei de 2676 lei către apelanta parte civilă G. E. M.,cheltuieli judiciare efectuate în apel, reprezentând onorariu avocațial.
În temeiul art.275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina statului.
În temeiul art.415 alin.1 Cod procedură penală va lua act de retragerea apelului declarat de asiguratorul ..A împotriva aceleiași sentințe.
În temeiul art. 275 alin.2 Cod procedură penală va obliga pe apelantul asigurator la plata sumei de 400 lei,cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.421 pct.2 lit.a). Cod procedură penală admite apelurile declarate de părțile civile G. E. M., G. T. și G. Garofița împotriva sentinței penale nr.1620 din data de 28.10.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București.
Desființează, în parte, sentința penală apelată și rejudecând, în fond:
Face aplicarea art.5 alin.1 Cod penal și, în consecință:
În temeiul art.863 alin 3 lit.e). C.penal din 1969 impune inculpatului M. R. D., pe durata termenului de încercare, obligația de a nu conduce niciun autovehicul pe drumurile publice.
Majorează despăgubirile materiale la care a fost obligat asiguratorul ..A către partea civilă G. T. de la 7395,05 lei la 16 357,84 lei.
În temeiul art.193 alin.2 Cod penal din 1969 obligă asiguratorul la plata sumei de 340 lei către partea civilă G. T. și la 1338 lei către partea civilă G. E. cu titlu de cheltuieli de judecată.
Menține celelalte dispoziții.
În temeiul art.276 alin.6 Cod procedură penală obligă asiguratorul la plata sumei de 2676 lei către apelanta parte civilă G. E. M.,cheltuieli judiciare efectuate în apel, reprezentând onorariu avocațial.
În temeiul art.275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
În temeiul art.415 alin.1 Cod procedură penală ia act de retragerea apelului declarat de asiguratorul ..A împotriva aceleiași sentințe.
În temeiul art. 275 alin.2 Cod procedură penală obligă pe apelantul asigurator la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 februarie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C.-C. C. M. N.
GREFIER
C.-M. S.
Red. C.C.C.
Dact.G.P.
2 ex.
Red. M.G. G. – Judecătoria Sectorului 3 București
| ← Îndreptare eroare materială. Art.194 şi urm. C.p.p.. Decizia... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 433/2014.... → |
|---|
