Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 84/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 84/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 31-03-2014 în dosarul nr. 84/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.84 C
Ședința publică din data de 31 martie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: N. S.
GREFIER: I. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de inculpatul N. G. împotriva încheierii din data de 19 MARTIE 2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în Dosarul nr._ 4*.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns contestatorul inculpat, personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărătorul din oficiu, avocat A. C., în baza delegației nr._/28.03.2014 (atașată la fila 9 din dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra contestației.
Apărătorul din oficiu al contestatorului inculpat, solicită admiterea contestației, desființarea încheierii atacate și înlocuirea măsurii arestării preventive cu arestul la domiciliu, întrucât nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive și nu au apărut indicii noi care să impună în continuare privarea de libertate a acestuia. Arată că inculpatul a recunoscut fapta imputată, o regretă, nu are antecedente penale, înainte de a fi arestat a avut un loc de muncă și nu există date că se va sustrage ori va comite alte fapte penale dacă va fi lăsat în libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea, ca nefondată, a contestației și menținerea încheierii atacate, ca fiind legală și temeinică, considerând că, în mod corect, Tribunalul București a menținut măsura arestării preventive, întrucât subzistă temeiurile care au determinat luarea acesteia, lăsarea inculpatului în libertate prezentând în continuare pericol concret pentru ordinea publică, în raport cu natura și gravitatea infracțiunii de care este acuzat (tentativă la infracțiunea de omor), modalitatea și consecințele produse. De asemenea, arată că se impune privarea acestuia de libertate și pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, în condițiile în care martorul A. C. a declarat că inculpatul i-a spus ceea ce să declare, pentru a nu răspunde penal.
Contestatorul inculpat, personal, în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu susținerile apărătorului din oficiu, precizând că regretă ceea ce a făcut.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față, reține următoarele:
Prin încheierea din 19.03.2014 Tribunalul București – Secția I Penală, a respins cererea inculpatului N. G., de înlocuire a măsurii arestării preventive ca neîntemeiată; în temeiul art. 208 alin. 2 Cod procedură penală a constatat legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive a inculpatului și în temeiul art. 208 alun. 2 rap. la art. 207 alin. 4 Cod procedură penală a menținut arestarea preventivă a inculpatului N. G..
Instanța a reținut că prin rechizitoriul nr.5839/P/2013 din 29.01.2014 P. de pe Tribunalul București s-a dispus trimitere în judecată a inculpatului N. G.- în stare de arest preventiv - pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor prev. și ped. de art. 20 din C.pen. rap. la art. 174 alin.(1) din C.pen, constând în aceea că în data de 14.12.2013, în jurul orei 14,30, în timp ce se afla în imobilul situat în București, ., sector 5, i-a aplicat o lovitură cu cuțitul în zona lombară paravertebral dreapta, victimei V. C. cu intenția de a-i suprima viața.
Prin ordonanța nr.5839/P/2013 din data de 15 decembrie 2013, a Parchetului de pe lângă Tribunalul București, s-a dispus reținerea inculpatului N. G. pe o perioada de 24 de ore, începând cu data de 15 decembrie 2013 orele 01:36 până la data de 16 decembrie 2013 orele 01:36.
Prin încheierea de ședință - din Camera de Consiliu - din data de 15.12.2013 a Tribunalului București - Secția I Penală, dată în dosarul nr._/3/2013, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului N. G.,pe o durată de 30 de zile, măsură prelungită și menținută succesiv.
Verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului N. G., conform art. 208 alin.2 C.p.p., instanța constată că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale și se mențin temeiurile care au determinat luarea acesteia.
Există în continuare suspiciunea rezonabilă în sensul art. 224 alin. 2 cod proc.pen. cu privire la săvârșirea de către inculpatul N. G. a faptei care face obiectul dosarului, sens în care instanța are în vedere declarațiile martorului ocular A. C., declarațiile ale părții vătămate V. C., declarațiile martorei Mogoi D., procesul verbal de cercetare la fața locului (ocazie cu care s-au găsit mânerul cuțitului folosit în lovirea victimei, dar și lama acestuia, prezentând urme cu aspect de sânge f.1-2 dup), declarațiile inculpatului, date în fața judecătorului, de recunoaștere a săvârșirii actului de agresiune, înscrisurile medicale (confirmând punerea în primejdie a vieții victimei, intervenția chirurgicală imediat suferită, dar și pierderea rinichiului drept f. 10-12 dup).
Conform mijloacelor de probă sus-menționare ar rezulta că în data de 14.12.2013, în jurul orei 14,30, în timp ce se afla în imobilul situat în București, ., sector 5, inculpatul N. G. i-a aplicat o lovitură cu cuțitul în zona lombară paravertebral dreapta, victimei V. C. cu intenția de a-i suprima viața
De asemenea, sunt întrunite condițiile prev. de art.224 alin.2 teza finală în sensul că pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
În aprecierea menținerii măsurii arestării preventive pentru a înlătura o stare de pericol pentru ordinea publică, instanța a avut în vedere particularitățile faptei, anume: existența bănuielii legitime de comitere a faptei de tentativă de omor, faptă care prezintă o gravitate sporită, mai ales prin prisma mijloacelor folosite, respectiv exercitarea unor agresiuni fizice asupra integrității corporale a părții vătămate, fiindu-i aplicată o lovitură cu un corp tăios apt să-i suprime viața (cuțit), care a vizat p zonă vitală a corpului (zona lombară dreaptă), prevăzând și acceptând că această lovitură ar putea avea drept consecință suprimarea vieții victimei, consecință care nu s-a mai produs. Instanța remarcă totuși că în urma agresiunii partea vătămată a suferit leziuni care i-au pus viața în pericol, leziuni care au produs o infirmitate fizică permanentă, partea vătămată pierzându-și unul dintre cei doi rinichi.
Aceste elemente ce caracterizează natura infracțiunii comise, modul descris anterior în care inculpatul a acționat, violențele fizice exercitate asupra părții vătămate, urmările care s-au produs, dar și care s-ar fi putut produce la adresa integrității corporale a victimei, sunt criterii de apreciere a gradului de pericol pentru ordinea publică.
Tribunalul a apreciat că elementele expuse conduc la concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă o stare de pericol pentru ordinea publică, mai ales prin prisma comportamentului său imprevizibil și a predispoziției de a comite fapte violente, iar cercetarea lui în libertate ar fi de natură să creeze un sentiment de insecuritate și nesiguranță în rândul societății.
Nici lipsa antecedentelor penale nu poate constitui un motiv suficient pentru a dispune punerea în libertate a inculpatului, interesul societății de a se afla în siguranță și de a elimina, măcar temporar, elementele care prezintă o stare de pericol pentru ordinea publică este primordial și trebuie să fie plasat înaintea unui posibil prejudiciu personal ce li s-ar cauza inculpatului prin privarea sa temporară de libertate.
Instanța a considerat că interesul societății de a se afla în siguranță și de a elimina, măcar temporar, elementele care prezintă un grad de pericol social crescut este primordial și trebuie să fie plasat înaintea unui posibil prejudiciu personal ce li s-ar cauza inculpatului prin privarea sa temporară de libertate.
Posibila schimbare a încadrării juridice solicitată de apărătorul inculpatului, prin reținerea stării de provocare nu înlătură la acest moment procesual concluziile instanței cu privire la starea de pericol pentru ordinea publică pe care acest inculpat o prezintă. După administrarea probatoriului specific cercetării judecătorești s-a apreciat dacă într-adevăr se impune reținerea circumstanței atenuante a provocării, însă la acest moment procesual de debut al cercetării judecătorești, se impune menținerea măsurii arestării preventive față de inculpat, temeiurile avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive fiind neschimbate, în sensul că nu au apărut elemente de fapt care să înlăture suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat, iar pe de altă parte raportând situația personală a inculpatului și activitatea infracțională pentru care este cercetat la dispozițiile art.223 alin.2 ultima teză din NCPP, s-a constatat că și la acest moment procesual măsura arestării preventive este necesară pentru înlăturarea pe mai departe a unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul N. G. criticând-o pentru netemeinicie, solicitând înlocuirea arestului preventiv cu arestul la domiciliu. Se susține că nu mai subzistă temeiurile care au justificat arestul preventiv și nici nu au apărut altele noi, inculpatul și-a recunoscut comiterea faptei, este lipsit de antecedente penale și lăsarea sa în libertate nu va împiedica buna desfășurare a procesului penal și nu este de natură să mențină starea de pericol pentru ordinea publică.
Curtea, examinând contestația inculpatului, prin prisma cerințelor art.208 Cod procedură penală, constată că aceasta nu este întemeiată.
Din probele administrate până la acest moment procesual se constată că în cauză există mai mult decât indicii temeinice că inculpatul a participat la comiterea infracțiunii pentru care este trimis în judecată, reținându-se că în ziua de 14.12.2013 inculpatul a aplicat o lovitură cu cuțitul în zona lombară paravertebral dreapta, victimei V. C., cu intenția de a-i suprima viața, probele administrate, coroborate cu declarațiile inculpatului conturând existența împrejurărilor reținute ca fiind cele ale comiterii infracțiunii.
Sunt de asemenea, regăsite și cerințele art.223 Cod procedură penală și lăsarea inculpatului în libertate menține starea de pericol pentru ordinea publică, dat fiind natura infracțiunii de violență extremă asupra victimei a cărei viață a fost pusă în pericol, gravitatea faptei și nu trebuie omise nici împrejurările comiterii faptei, dar nici necesitatea prezervării ordinei de drept și înlăturarea sentimentului de insecuritate ivit în situația comiterii unor astfel de fapte, dar și necesitatea asigurării unei bune desfășurări a procesului penal.
Susținerea de către inculpat a nerespectării cerințelor rezonabilității măsurii arestării preventive, nu doar că a fost examinată de prima instanță, atât prin prisma circumstanțelor cauzei, dar și prin prisma jurisprudenței CEDO, dar nici nu poate conduce la constatarea că este întemeiată, având în vedere complexitatea cauzei, necesitatea administrării unui probatoriu amplu, iar din actele dosarului nu reiese că au existat motive de tergiversare a soluționării cauzei imputabile organelor judiciare.
Toate aceste elemente justifică restrângerea libertății persoanei prin luarea și menținerea arestării preventive, fiind îndeplinite toate cerințele legale incidente, la acest moment procesual nefiind justificată înlocuirea acestei măsuri preventive, cu o alta mai puțin severă.
Așa fiind, urmează a respinge ca nefondată contestația inculpatului potrivit art.425/1 alin.7 lit.b NCPP.
Urmează a face aplicarea art.275 alin.2 NCPP.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 425 ind. 1 alin.7 pct.1 lit.b NCPP, respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul N. G. împotriva încheierii din data de 19 martie 2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr._ 4*.
În temeiul art.275 alin.2 NCPP, obligă pe contestatorul inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art.272 alin.1 și 2 NCPP, onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 100 lei, se suportă din sumele avansate din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie 2014.
PREȘEDINTE,
N. S.
GREFIER,
I. P.
Red. N.S.
Dact.G.P.
2 ex.
Red. N.O. R. – Tribunalul București – Secția I Penală
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
