Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 104/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 104/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-04-2014 în dosarul nr. 104/2014
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.104/C/LPF
Ședința publică de la 01.04.2014
Curtea constituită din:
P. - I. C.
GREFIER - S. N.
* * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – a fost reprezentat de procuror M. M..
Pe rol se află soluționarea contestației formulate de condamnatul R. N. împotriva sentinței penale nr. 644/11.03.2014 pronunțate de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul R. N., aflat în stare de arest și asistat de apărător ales O. N. E. Louis, cu împuternicire avocațială la dosar și de apărător din oficiu D. Laurenția, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra contestației declarate de condamnatul R. N..
Apărătorul ales al contestatorului R. N. solicită admiterea contestației, apreciind că sunt îndeplinite în cauză prevederile art.6 Cod penal. Arată că prin Legea nr.187/2012 s-au modificat limitele de pedeapsă și că în ambele hotărâri de condamnare inculpatul a beneficiat de prevederile art.3201 din Vechiul Cod de procedură penală, prevederi ce se regăsesc și în Noul Cod de procedură penală, respectiv la art.396 alin.10 Cod de procedură penală, astfel că pedeapsa pe care contestatorul o are de executat, respectiv cea de 6 ani închisoare, este mai mare decât cea prevăzută de noua lege. Prin urmare, solicită admiterea contestației, anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.459/05.02.2013 și emiterea unui nou mandat de executare, cu deducerea arestului preventiv și a pedepsei executate.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației declarat de condamnat, ca nefondat, în raport de art.6 Cod penal. Apreciază că nu sunt fondate susținerile condamnatului, în sensul că pedeapsa de 6 ani închisoare nu depășește maximul special prevăzut de noile dispoziții legale. arată că pedeapsa de 6 ani închisoare a fost aplicată condamnatului pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, iar după noile modificări ale Legii nr.143/2000, maximul acestei infracțiuni este de 12 ani închisoare, astfel că nu sunt îndeplinite cerințele art.6 Cod penal.
Contestatorul R. N., în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu cele spuse de apărătorul său și că lasă soluția ce se va pronunța la aprecierea instanței.
CURTEA ,
Deliberând asupra cauzei penale de față
Prin sentința penală nr.644 pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală la data de 11.03.2014 în dosarul nr._ s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a contestației la executare formulată de petentul R. N. – fiul lui G. și M., născut la 11.12.1981, deținut în Penitenciarul Rahova.
Petentul a fost obligat la plata sumei de 150 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de 13.02.2014 pe rolul Tribunalului București Secția I Penală a fost înregistrată cererea petentului R. N. care a formulat contestație la executare cu privire la pedeapsa de 6 ani închisoare, în a cărei executare se află.
In motivarea cererii petentul a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile.
La dosar s-au depus următoarele acte: copia sentinței penale nr.996 din 13.12.2011 a Tribunalului București Secția I Penală, copia deciziei penale nr.l89/A din 18.06.2012 a Curții de Apel București, copia MEPI nr.459/05.02.2013 emis de Tribunalul București Secția I Penală.
Analizând actele și lucrările dosarului Tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:
Prin sentința penală nr.996 din 13.12.2011 a Tribunalului București Secția I Penală în temeiul art. 2 alin.l și 2 din Legea nr. 143/2000, privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, cu aplicarea art.41 alin. (2) Cod penal, art.74 lit.c) și art.76 lit.a) Cod penal și art.3201 alin.(7) C.p.p., a fost condamnat inculpatul R. N., la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată.
În temeiul art.65 din Codul penal, i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b din Codul penal, pe o perioadă de 4 ani.
În baza art.71 din Codul penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a, b din Codul penal, ca pedeapsă accesorie.
În baza art.88 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei pronunțate timpul reținerii și al arestării preventive de la data de 9.11.2011 la zi.
În baza art.350 al.3 lit.b C.p.p., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților R. N., R. A. F. și R. G.. arestați preventiv, dacă nu sunt reținuți sau arestați în altă cauză.
Prin decizia penală nr.l89/A din 18.06.2012 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a II-a Penală s-a admis apelul declarat de inculpatul R. N. împotriva sentinței penale nr. 296/11.04.2012 pronunțată de Tribunalul București, Secția I-a Penală.
S-a desființat, în parte, sentința penală nr. 296/11.04.2012 pronunțată de Tribunalul București, Secția I-a Penală și rejudecând în fond:
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, d, e din Codul penal, ca pedeapsă complementară, în pedepsele componente, de: 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, d, e din Codul penal pe o perioadă de 10 ani, aplicate inculpatului prin sentința penală atacată și 4 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b din Codul penal aplicate prin sentința penală nr. 996/F/13.12.2011 a Tribunalului București, Secția I-a Penală, rămasă definitivă prin neapelare la 27.12.2011.
S-au repus pedepsele în individualitatea lor.
În baza art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal, art. 14 lit. d din Legea nr. 143/2000 și art. 320/1 din Codul de procedură penală a fost condamnat inculpatul R. N. la pedeapsa de 6 ani închisoare, reținând incidența art. 74 alin. 2 din Codul penal, cu referire la art. 76 lit. b și art. 80 din Codul penal.
În baza art. 65 din Codul penal i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, d, e din Codul penal, pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 865 din Codul penal s-a anulat suspendarea executării pedepsei, de 4 ani închisoare, sub supraveghere, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 996/F/13.012.2011 a Tribunalului Bucureșfi, Secția I-a Penală și s-a contopit pedeapsa de 4 ani închisoare cu pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată prin prezenta, inculpatul executând, în final, pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a, b, d, e din Codul penal.
În baza art. 35 alin. 2 din Codul penal i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, d, e din Codul penal, pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Raportând perioadele de comitere a infracțiunilor pentru care a fost condamnat contestatorul cu momentul rămânerii definitive a celor două hotărâri, s-a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile art.461 pct. d Cp., referitoare la orice cauză de stingere sau micșorare a pedepsei.
Codul penal prevede în mod expres care sunt situațiile în care poate avea loc o modificare a cuantumului unei pedepse aplicate, reglementări care sunt de strictă interpretare și aplicare, fără a putea fi reanalizate aspecte de fond avute în vedere de instanțe la momentul soluționării cauzei sau aspecte care sunt legate de alte instituții de drept cu reglementare distinctă.
În procesul de stabilire a dispozițiilor penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive, procesul de individualizare nu poate avea decât un caracter unitar, urmărind ori legea veche, ori cea nouă, în urma aplicării instituțiilor de drept incidente ce nu pot fi combinate.
S-a constatat că petentul condamnat se află în executarea pedepsei rezultante de 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a, b, d, e Cod penal.
S-a constatat că pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare a fost aplicată pentru infracțiunea prev. de art.2 alin.l și 2 din Legea 143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, art. 14 lit.d din Legea 143/2000, art.74 alin.2 Cod penal, art.76 lit.b Cod penal, art.80 Cod penal și art.320 ind.l Cod pr.pen., pedeapsă ce s-a contopit cu pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru care s-a anulat suspendarea executării pedepsei. Pedeapsa maximă prevăzută de noul text de lege pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc este de 12 ani închisoare.
Cum potrivit dispozițiilor art.6 alin. 1 Noul Cod penal doar în cazul în care sancțiunea aplicată inițial depășește maximul special prevăzut de legea nouă, prevăzut pentru infracțiunea săvârșită se reduce la acest maxim instanța a constatat contestația la executare formulată de condamnat ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație, în termen legal, condamnatul R. N. carea solicitat admiterea contestației și aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei, conform art.6 N C.pen, să se dispună anularea mandatului de executare nr.459 din data de 05.02.2013 și emiterea unui nou mandat de executare, deducând perioada executată 09.11.2011 – 13.12.2011 și de la 05.02.2013 la zi.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii contestate, prin prisma motivelor invocate de contestatorul-condamnat, Curtea apreciază contestația ca fiind nefondată pentru următoarele considerente:
Curtea constată că, așa cum a reținut instanța de fond, în privința pedepsei stabilite condamnatului R. N., nu sunt aplicabile prevederile art. 6 Cod penal, potrivit cărora, dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Astfel, instanța trebuie să realizeze o comparație între norma de incriminare nouă și pedeapsa aplicată condamnatului, sub imperiul vechii legi, raportat la fapta săvârșită de acesta, pentru infracțiunea pentru care a fost condamnat.
Condamnatul R. N. a fost condamnat, prin sentința penală nr.996 din 13.12.2011 a Tribunalului București Secția I Penală, modificată prin decizia penală nr.l89/A din 18.06.2012 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a II-a Penală, la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969, art. 14 lit. d din Legea nr. 143/2000 și art. 320/1 din Codul de procedură penală din 1968.
Se observă astfel că pedeapsa aplicată pentru săvârșirea acestei infracțiuni nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă, pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, fiind prevăzută maximul special de 12 ani, deci, chiar în condițiile reținerii prevederilor art. 3201 al.7 C.p.p. din 1968, pedeapsa aplicată condamnatului se situează sub această limită legală.
Instanța nu ar putea interveni nici în privința anulării suspendării condiționate a pedepsei de 4 ani închisoare aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 996/F/13.012.2011 a Tribunalului București, Secția I Penală, văzând prevederile art. 15 al. 2 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Codului penal, potrivit cărora regimul suspendării condiționate a executării pedepsei inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969.
Față de cele reținute, constatând că hotărârea contestată este legală și temeinică, în baza art. 4251 al. 7 pct. 1 lit. b C.p.p., va respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul condamnat R. N. împotriva sentinței penale nr.644/11.03.2014 pronunțate de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr._ .
În baza art. 275 al. 2 C.p.p., va obliga contestatorul la plata sumei de 150 de lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondată, contestația formulată de condamnatul R. N. împotriva sentinței penale nr. 644/11.03.2014 pronunțate de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr._ .
Obliga contestatorul la plata sumei de 150 de lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial al apărătorului din oficiu, în cuantum de 50 de lei se suportă din fondurile Ministerul Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.04.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. C. S. N.
Red.I.C.
Dact.EA-5 ex
T.B.S.I.P.-judS.Ghe.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
