Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 430/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 430/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 31-03-2014 în dosarul nr. 430/2014

Dosar nr._

(_ ) ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA I PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 430

Ședința publică din data de 31 martie 2014

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: V. B.

JUDECĂTOR: N. S.

GREFIER: A. L. P.

MINISTERUL PUBLIC P. de pe lângă Curtea de Apel București - este reprezentat de procuror M. M..

Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria G., de inculpații M. M. Z. și B. C. S., de părțile civile G. V., G. L., G. M., R. I., D. Dorica și de asigurătorii de răspundere civilă Z. O. Insurance din Bulgaria - Prin Mandatar Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din R., S.C. E. R. asigurare Reasigurare S.A. împotriva sentinței penale nr.2546 din data de 27 septembrie 2013 pronunțată de Judecătoria G., în dosarul nr._ .

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 24.III.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la data respectivă, care face parte integrantă din această decizie penală, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit pronunțarea pentru data de 31.III.2014 astăzi, când în aceeași compunere,

CURTEA

Asupra cauzei penale de față, reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 2546/27.09.2013 Judecătoria G. – cauze generale, în baza art. 184 alin. 2 și 4 cod penal cu aplicarea art. 13 Cod penal în referire la prevederile art. 320¹ din Legea 202/2010 și cu aplicarea art. 33 lit. b cod penal, a condamnat pe inculpatul M. M. Z., la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă față de partea vătămată G. M..

În baza art. 184 alin. 1 și 3 cod penal, cu aplicarea art. 13 cod penal raportat la art. 320¹ din Legea 202/2010 și cu aplicarea art. 33 lit. b cod penal, a condamnat pe inculpatul M. M. Z. la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă față de partea vătămată D. I..

În baza art. 184 alin. 1 și 3 cod penal, cu aplicarea art. 13 cod penal raportat la art. 320¹din Legea 202/2010 și cu aplicarea art. 33 lit. b cod penal, a condamnat pe inculpatul M. M. Z., la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, față de partea vătămată D. D..

În baza art. 184 alin. 1 și 3 cod penal, cu aplicarea art. 13 cod penal raportat la art. 320¹ din Legea 202/2010 și cu aplicarea art. 33 lit. b cod penal, a condamnat pe inculpatul M. M. Z., la pedeapsa de 1 (un) an cu închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă față de partea vătămată R. I..

În baza art. 184 alin. 1 și 3 cod penal, cu aplicarea art. 13 raportat la art. 320¹ din Legea 202/2010 și cu aplicarea art. 33 lit. b cod penal, a condamnat pe inculpatul M. M. Z., la pedeapsa de 1 (un ) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă față de partea vătămată B. C. S..

În baza art. 33 lit. b cod penal și art. 34 lit. b cod penal inculpatul M. M. Z. are de executat pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 cod penal, a interzis inculpatului M. M. Z. drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b cod penal, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 81 cp, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 4 ani stabilit conform art. 82 cp.

Potrivit art. 359 C pr pen, a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 cp.

În baza art. 71 alin. 5 cp a suspendat pe durata termenului de încercare de 4 ani, măsura interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b cp, dispusă în baza art. 71 cp.

În baza art. 184 alin. 2 și 4 cp cu aplicarea art. 33 lit. b cp, a condamnat pe inculpatul B. C. S., la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, față de partea vătămată G. M..

În baza art. 184 alin. 1 și 3 cp cu aplicarea art. 33 lit. b cp, a condamnat pe inculpatul B. C. S., la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, față de partea vătămată D. I..

În baza art. 184 alin. 1 și 3 cp cu aplicarea art. 33 lit. b cp, a condamnat pe inculpatul B. C. S., la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, față de partea vătămată R. I..

În baza art. 33 lit. b cp și art. 34 lit. b cp inculpatul B. C. S. are de executat pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 cod penal, a interzis inculpatului B. C. S. drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b cod penal, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 81 cp, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 4 ani stabilit conform art. 82 cp.

Potrivit art. 359 C pr pen, a atras atenția inculpatului B. C. S. asupra dispozițiilor art. 83 cp.

În baza art. 71 alin. 5 cp a suspendat pe durata termenului de încercare de 4 ani, măsura interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b C pen, dispusă în baza art. 71 cp.

A admis în parte acțiunile civile formulate de părțile civile: G. M., G. L. și G. V., Didot D., D. I., R. I. și B. C. S..

În baza art. 14 C pr pen, art. 998, 999 c civ., art. 346 alin. 1 cpp a obligat în solidar inculpații: M. M. Z. și B. C. S., pe partea responsabilă civilmente . SRL prin administrator judiciar CII N. C. – București, (pentru inculpatul B. C. S. ) și în baza art. 50, 55 din Legea 136/1995 în limita de despăgubire prevăzută de polița de asigurare tip RCA ./16/H16/DV nr._ pe asiguratorul de răspundere civilă . – Reasigurare (alături de inculpatul B. C. S.) și în limita de despăgubire prevăzută de polița de asigurare tip RCA ./23/_ nr._ pe asiguratorul de răspundere civilă Z. O. – Insurance (cod BG 23) din Bulgaria prin mandatarul său legal B.A.A.R. (alături de inculpatul M. M. Z.), (fiecare asigurator de răspundere civilă în procent de 50%) la plata următoarele sume:

-suma de 10.000 lei, cu titlu de daune materiale și suma de 200.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă G. M.;

-suma de 670 lei lunar (începând cu data săvârșirii faptei 2.12.2011), cu titlu de prestație periodică, acordate părții civile G. M., ce urmează a fi indexată în raport cu rata inflației datorată până la reverificarea stării de sănătate a părții civile G. M.;

-suma de 20 000 lei, cu titlu de daune morale către partea civilă G. L.;

-suma de 20 000 lei, cu titlu de daune morale către partea civilă G. V.;

-suma de 8000 lei cu titlu de daune materiale și suma de 20 000 lei, cu titlu de daune morale către partea civilă D. D.;

-suma de 5000 lei cu titlu de daune materiale și suma de 20 000 lei, cu titlu de daune morale către partea civilă D. I.;

-suma de 15.000 lei cu titlu de daune materiale către partea civilă R. I..

În baza art. 14 cpp, art. 998, 999 c. civ., art. 346 alin. 1 cpp, a obligat inculpatul M. M. Z. alături de asiguratorul de răspundere civilă Z. O. – Insurance (cod BG 23) din Bulgaria, prin mandatarul său legal B.A.A.R., în baza prevederilor art. 50, 55 din Legea 136/1995 și în limita de despăgubire prevăzută de polița de asigurare tip RCA ./23/_ nr._, la plata sumei de 5000 lei cu titlu de daune materiale și 2000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă B. C. S..

În baza art. 193 alin. 1, 2 cpp a obligat inculpații în solidar și partea responsabilă civilmente (pentru inculpatul B. C. S.) să plătească suma de 500 lei reprezentând cheltuielile de judecată către partea civilă R. I., suma de 1000 lei reprezentând cheltuielile de judecată către partea civilă D. D..

În baza art. 191 alin. 1 c proc pen, a obligat fiecare inculpat să plătească suma de 350 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat urmând ca suma de 300 lei reprezentând contravaloare onorariu avocat din oficiu ( dl. av. C. D. desemnat conform împuternicirii depuse la fila 22 din dosar) să fie avansată din fondurile Ministerului Justiției.

A respins cererea formulată de apărătorul părților civile: G. M., G. L. și G. V., privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

A luat act că partea civilă D. I., nu a solicitat cheltuieli de judecată.

A luat act că partea civilă B. C. S. nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, din examinarea probelor administrate în cauză prima instanță a reținut sub aspectul împrejurărilor faptice ale cauzei, că la data de 02.12.2011, în jurul orelor 06.35, polițiștii din cadrul I.PJ. G. - Serviciul Rutier au fost sesizați cu privire la faptul că pe D.N. 5 (E85) la ., ., pe sensul mers G. - București s-a produs un accident de circulație.

La fața locului s-a deplasat echipa operativă, care a constat că pe D.N. 5 (E85) la km. 38+800 a fost implicat într-un accident de circulație autotirul marca Volvo cu nr. de înmatriculare 33-BML-72, care tracta remorca cu nr. de înmatriculare 33-HV-071, și microbuzul marca Mercedes Sprinter cu nr. de înmatriculare_, în momentul accidentului, microbuzul fusese condus de către B. C. S., iar autotirul de către cetățeanul turc M. M. Z..

Autotirul a fost găsit pe prima bandă a sensului G. - București, iar microbuzul a fost găsit răsturnat pe plafon, în afara părții carosabile, parțial pe rigola de colectare a apelor pluviale.

Au fost găsite urme de frânare pe sensul mers al autotirului, cu lungimea de 37 m, ecartamentul urmelor de frânare fiind același cu cel al remorcii autotirului. Examinând autotirul, s-a stabilit că acesta prezenta avarii în zona frontală, iar microbuzul prezenta avarii de 90%.

Microbuzul care fusese condus de către B. C. S. transporta 12 pasageri, care urma a fi duși către punctele de lucru ale S.C. T. S. International S.R.L., unde erau angajați ca agenți de pază.

Până la sosirea echipei de cercetare a locului accidentului, echipaje de la S.M.U.R.D. au intervenit pentru descarcerarea victimelor.

I.T.M. G. a efectuat cercetări ale accidentului, ocazie cu care a stabilit că nu suni întrunite elementele constitutive ale vreunei infracțiuni la regimul muncii și protecției sociale.

Au fost efectuate fotografii judiciare și s-a întocmit planșa fotografică cu aspecte de la locul accidentului și schița.

B. C. S. și M. M. Z. au fost testați cu aparatul Drager, rezultatul fiind zero, după care le-au fost prelevate de probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.

Cele două autovehicule nu au fost prezentate pentru efectuarea de constatări privind starea tehnică, din cauza avariilor.

Din cercetările efectuate, a rezultat că la data de 02.12.2011, în jurul orelor 06.00, din mun. G., învinuitul B. C. S. a îmbarcat în microbuzul marca Mercedes Sprinter cu nr. de înmatriculare_, pe numiții G. M., D. I., R. I., D. R., R. V. P., V. J., C. A., Steriea V. G., P. I., M. M., I. G. M. și C. E., toți angajați ca agenți de pază la S.C. T. S. International S.R.L. pe care urma să-i transporte în mun. București la punctele de lucru.

S-a deplasat pe D.N. 5 (E85), iar la km. 38+800 a oprit microbuzul parțial pe partea carosabilă pentru a debarca unul din pasageri la un punct de lucru al societății de pază. La scurt timp după oprire, microbuzul a fost lovit în partea din spate de către autotirul marca Volvo cu nr. de înmatriculare 33-BML-72 care tracta remorca cu nr. de înmatriculare 33-HV- 071 condus de către cetățeanul turc M. M. Z., care se deplasa în același sens. După producerea impactului, microbuzul a fost proiectat către înainte, după care a părăsit partea carosabilă și s-a răsturnat pe plafon.

Mai mulți ocupanți ai microbuzului au fost transportați cu ambulanța la spital pentru acordarea de îngrijiri medicale. Au suferit vătămări corporale: G. M. - 150 de zile de îngrijiri medicale necesare, cu mențiunea că leziunile i-au pus în primejdie viața și se constituie în infirmitate; D. R. - 55 - 59 zile de zile de îngrijiri medicale necesare; D. I. - 50 de zile de îngrijiri medicale necesare; R. I. - 12 - 15 zile de zile de îngrijiri medicale necesare; B. C. S. -15 - 19 de zile de îngrijiri medicale necesare.

În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize judiciare tehnice auto, care a stabilit următoarele:

Capitolul III - Cauzele accidentului - "Din mecanismul producerii accidentului și din cele de mai sus, se constată că accidentul s-a produs în condițiile în care, circulând în condiții de vizibilitate redusă, conducătorul autotirului, având și alte preocupări, nu a observat prezența microbuzului pe partea carosabilă."

"Conducătorul autotirului nu a respectat prevederile art. 35 alin. 1 din O.U.G. 195/2002."

Capitolul IV - Posibilități de evitare - "Din mecanismul producerii accidentului rezultă că accidentul s-a produs pe un drum național european (E85), marcajul de delimitare a acostamentului era materializat cu linie continuă, iar microbuzul se afla oprit pe partea carosabilă."

"Datorită intensității circulației și a vitezei relativ mari de circulație, oprirea voluntară pe partea carosabilă a drumurilor naționale europene constituie un potențial pericol."

"Prin art. 142 lit. m din Regulamentul de aplicare a O.U.G. 195/2002 (HG nr. 1391/2006) se interzice oprirea voluntară pe partea carosabilă a drumurilor naționale europene (E)."

"Deplasându-mă la locul producerii accidentului, am constatat că pe partea dreaptă a sensului de mers către București, cu aproximativ 50 m înainte de locul în care a oprit microbuzul, se afla un spațiu cu suprafața din asfalt, cu deschidere de 14 m, care permite oprirea unui microbuz în afara părții carosabile."

"Din cele de mai sus, se poate concluziona că accidentul putea fi prevenit de conducătorul microbuzului dacă ar fi oprit în afara carosabilului, în spațiul aflat cu aprox. 50 m înainte de locul în care oprit."

în consecință, prin raportul de expertiză s-a concluzionat că:

III- "Accidentul s-a produs în condițiile în care, din cauza neatenției în conducere, conducătorul autotirului nu a observat prezența microbuzului pe partea dreaptă a carosabilului. Conducătorul autotirului nu a respectat prevederile art. 35 alin. 1 din O.U.G. 195/2002. "

IV- "Accidentul putea fi prevenit de conducătorul microbuzului, dacă pentru debarcarea pasagerului ar fi oprit în afara carosabilului, în spațiul aflat cu aprox. 50 m înainte. Oprind pe partea carosabilă a unui drum european, conducătorul microbuzului nu a respectat prevederile art. 142 lit. m din Regulamentul de aplicare a O.U.G. 195/2002".

Inculpatul M. M. Z. și părțile vătămate au fost de acord cu concluziile raportului.

Inculpatul B. C. S. a formulat obiecțiuni prin apărătorul său ales P. B., care au fost respinse de către organul de cercetare penală.

Faptele săvârșite de inculpați, în modalitatea descrisă mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de vătămare corporală din culpă prev. și ped. de art. 184 alin 2 și 4 C pen, art. 184 alin 1 și 3 C pen, fiind săvârșite în concurs ideal făcându-se aplicarea art. 33 lit. b pentru fiecare inculpat, motiv pentru care instanța a dispus condamnarea fiecărui inculpat pentru săvârșirea acestor infracțiuni.

La alegerea pedepselor pentru fiecare inculpat precum și la individualizarea cuantumului acestora, instanța conform art. 72 C pen, a avut în vedere pericolul social concret al faptelor săvârșite, determinat atât de modul de producere cât și de importanța valorilor sociale încălcate precum și de circumstanțele personale ale inculpaților, nefiind cunoscuți cu antecedente penale, iar față de inculpatul M. M. Z. care a și recunoscut și regretat săvârșirea faptelor, fiind de acord să despăgubească părțile civile, instanța a făcut aplicarea prevederilor art. 320¹ C pr pen, reducând cu o treime limitele de pedeapsă prevăzute de lege. Totodată, instanța, în contextul celor reținute anterior, a făcut aplicarea preved. art. 81 – 82 C pen față de ambii inculpați, suspendând condiționat executarea pedepselor, apreciind că scopul acestora poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpaților.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a reținut că prin săvârșirea faptelor de către cei doi inculpați, au fost cauzate părților civile constituite în cauză, prejudicii materiale și morale ce necesită a fi reparate, urmare a vătămărilor corporale suferite de către aceștia.

Prin urmare, instanța văzând înscrisurile medicale depuse de părți la dosar precum ș chitanțele și bonurile fiscale privind cheltuielile efectuate cu recuperarea, tratarea, transportul la unitățile medicale, costul operațiilor suferite și cel al medicamentelor și tratamentului urmat, precum și al regimului alimentar post operatoriu, toate coroborate cu declarațiile martorilor audiați pe latura civilă a cauzei și declarațiile date de părțile civile, a apreciat în parte întemeiate cererile formulate de acestea din urmă, sens în care urmează a le admite reținând culpa comună a inculpaților în producerea acestor prejudicii .

Astfel, instanța a admis în parte acțiunile civile formulate de părțile civile: G. M., G. L., G. V., Didot D., D. I., R. I. și B. C. S..

În baza art. 14 C pr pen, art. 998, 999 c civ., art. 346 alin. 1 cpp a obligat în solidar inculpații: M. M. Z. și B. C. S., pe partea responsabilă civilmente . SRL prin administrator judiciar CII N. C. – (pentru inculpatul B. C. S. ) și în baza art. 50, 55 din Legea 136/1995 în limita de despăgubire prevăzută de polița de asigurare tip RCA ./16/H16/DV nr._ pe asiguratorul de răspundere civilă . – Reasigurare (alături de inculpatul B. C. S.) și în limita de despăgubire prevăzută de polița de asigurare tip RCA ./23/_ nr._ pe asiguratorul de răspundere civilă Z. O. – Insurance (cod BG 23) din Bulgaria prin mandatarul său legal B.A.A.R. (alături de inculpatul M. M. Z.), (fiecare asigurator de răspundere civilă în procent de 50%) la plata următoarele sume:

-suma de 10.000 lei, cu titlu de daune materiale și suma de 200.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă G. M.;

-suma de 20 000 lei, cu titlu de daune morale către partea civilă G. L.;

-suma de 20 000 lei, cu titlu de daune morale către partea civilă G. V.;

-suma de 8000 lei cu titlu de daune materiale și suma de 20 000 lei, cu titlu de daune morale către partea civilă D. D.;

-suma de 5000 lei cu titlu de daune materiale și suma de 20 000 lei, cu titlu de daune morale către partea civilă D. I.;

-suma de 15.000 lei cu titlu de daune materiale către partea civilă R. I..

Instanța la stabilirea sumei de 670 lei lunar cu titlu de prestație periodică acordată părții civile G. M., a avut în vedere preved. art. 1 din HG nr. 1193/2010 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat, care pentru anul 2011, a fost în sumă de 670 lei.

În baza art. 191 alin. 1 c proc pen, a obligat fiecare inculpat să plătească suma de 350 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat urmând ca suma de 300 lei reprezentând contravaloare onorariu avocat din oficiu să fie avansată din fondurile Ministerului Justiției.

Cu privire la cererea formulată de apărătorul părților civile G. M., G. L. și G. V. privind acordarea cheltuielilor de judecată, instanța a respins această cerere întrucât în cauză nu s-a făcut dovada efectuării acestor cheltuieli, nefiind depusă la dosar nici o dovadă în acest sens.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs (calificat drept apel potrivit art. 10 alin. 2 din Legea nr. 255/2013) P. de pe lână Judecătoria G., inculpații M. M. Z. și B. C. S., părțile civile G. V., G. L., G. M., R. I., Didot D., D. I., asigurătorii de răspundere civilă Z. O. INSURANCE din BULGARIA – prin mandatar BIROUL ASIGURĂTORILOR DE AUTOVEHICULE din R. și . REASIGURARE SA criticând-o pentru nelegalitate și netemenicie.

Prin motivele de apel depuse în scris de către parchet (din data de 11.12.2013) se critică sentința pentru greșita obligare a inculpaților în solidar și a părților responsabile civilmente – pentru inculpatul B. C. S. la plata cheltuielilor judiciare făcute de părțile civile R. I., Didot D., întrucât potrivit art. 191 alin.2 și 3 și art.193 VCPP aceste cheltuieli trebuiau stabilite diferențiat în sarcina fiecărui inculpat, iar nu solidar.

În susținerea orală a apelului procurorul de ședință, pe lână critica formulată în scris, dar având în vedere și succesiunea de legi penate intervenite începând cu data de 01.02.2014, a solicitat schimbarea încadrărilor juridice a infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților din art. 184 alin. 1 și 4 VCP, respectiv art. 184 alin. 1 și 3 VCP, în infracțiunile prev. de art. 196 alin.2 și 3 rap. la art. 194 alin. 1 lit. a,b și e NCP, respectiv în art. 196 alin. 1 NCP, cu reținerea art. 396 alin. 10 NCPP pentru inculpatul M. M. Z..

În privința infracțiunilor prev. de art. 196 alin. 1 NCP se solicită ca prin aplicarea art. 4 NCP să se constate dezincriminarea faptelor și să se dispună achitarea pe temeiul art. 16 alin.1 lit.b NCP, cu lăsarea nesoluționată a acțiunii civile potrivit art. 25 alin. 5 NCP.

Se mai solicită înlăturarea pedepselor accesorii aplicate inculpaților.

Apelantul inculpat M. M. Z. (reprezentat de avocat oficiu) a solicitat schimbarea încadrării juridice cu privire la infracțiunile reținute, prin incidența legii penale mai favorabile, achitarea pentru infracțiunile pentru care a intervenit dezincriminarea și lăsarea acțiunii civile nesoluționată; menținerea pedepsei aplicate de instanța de fond, având în vedere că inculpatul a avut o poziție procesuală de recunoaștere și a solicitat judecarea cauzei potrivit art. 320¹ VCPP.

Apelantul inculpat B. C. S. nu a motivat în scris apelul și nici nu s-a prezentat la dezbateri pentru susținere, fiind reprezentat de avocat ales a solicitat achitarea inculpatului pe temeiul art. 16 lit. b NCPP, pentru lipsa vinovăției în comiterea infracțiunilor, fapta comisă de inculpat, respectiv oprirea microbuzului în parte pe partea carosabilă, neconducând la producerea evenimentului rutier și vătămare corporală a victimei.

Arată că se impune aplicarea legii penale mai favorabile, achitarea pentru infracțiunile pentru care a intervenit dezincriminarea.

Apelantele părți civile au solicitat în esență, aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la inculpați, iar cu privire la latura civilă se susține obligarea inculpaților în solidar, a părții responsabile civilmente și a asigurătorilor, la plata daunelor civile – materiale, morale, prestație periodică pentru partea civilă G. M., astfel cum au solicitat la instanța de fond.

Urmările faptelor comise de inculpați asupra victimelor au fost importante, reflectate și prin numărul mare de zile de îngrijiri medicale, iar pentru victima G. M., acesta a suferit o infirmitate permanentă, dar are nevoie și de tratament recuperatoriu ce necesită costuri importante.

Pentru părțile civile G. L. și G. V. se susține că, în calitate de părinți ai victimei G. M., au suferit prin vătămarea fiului lor, trebuie să aibă grijă de acesta, astfel că este justificată majorarea daunelor morale.

Asigurătorul de răspundere civilă Z. O. INSURANCE solicită aplicarea legii penale mai favorabile, cu consecințele acesteia asupra soluționării acțiunii penale/civile.

Mai solicită stabilirea prestației periodice pentru partea civilă G. M. în raport de veniturile realizate de acesta la momentul producerii accidentului, dar și în raport de indemnizația de handicap primită, arătând totodată că la stabilirea sumelor pentru părțile civile trebuie avută în vedere și culpa parțială a victimelor, care nu purtau centuri de siguranță.

Asigurătorul de răspundere civilă . REASIGURARE SA prin motivele de apel depuse în scris și susținute oral, susține aplicarea legii penale mai favorabile cu consecințele acesteia asupra inculpaților, constând în achitarea lor pentru infracțiunile dezincriminate și lăsarea nesoluționată a laturii civile, dar și achitarea inculpatului B. C. S., a cărui vinovăție nu rezultă din probele administrate.

Mai solicită respingerea acțiunii civile formulate de părțile civile G. L. și G. V., care nu au fost motivate nemijlocit prin infracțiunile comise.

Cu privire la daunele morale se solicită diminuarea acestora, având în vedere caracterul compensatoriu al acestora, în măsura în care se reține vinovăția inculpatului B. C. S., iar în privința prestației periodice în favoarea părții civile G. M. solicită stabilirea acesteia prin luarea în considerare a indemnizației de handicap primită.

Curtea, examinând potrivit art. 420 NCP apelurile declarate în cauză, constată că sunt întemeiate doar cele declarate de P. de pe lângă Judecătoria G., de inculpați, de asigurătorii de răspundere civilă și de partea civilă G. M., celelalte fiind neîntemeiate.

Cu privire la situația de fapt avută în vedere de prima instanță se constată că aceasta a fost stabilită pe baza probelor administrate pe parcursul procesului, fiind dincolo de orice îndoială că inculpații se fac vinovați de comiterea infracțiunilor reținute. Inculpatul M. M. Z. a avut o poziție procesuală sinceră și și-a recunoscut vinovăția în fața instanței (recunoaștere ce se coroborează cu celelalte probe administrate) și a solicitat judecarea cauzei potrivit art. 320¹ Cod procedură penală.

În ce privește pe inculpatul B. C. S., acesta, deși recunoaște împrejurările în care s-au comis faptele și modul său de acțiune, susține că nu este vinovat, motivând că oprirea microbuzului, chiar dacă acesta se afla și pe partea carosabilă, nu a contribuit la producerea accidentului rutier, vina exclusivă aparținând inculpatului M. M. Z..

Este stabilit în cauză că microbuzul condus de inculpatul B. C. S. circula pe DN5, iar la Km 38+800 (pe sensul de mers G.-București) a oprit microbuzul parțial pe partea carosabilă pentru a coborî unul dintre pasageri, locul opririi nefiind unul amenajat special pentru oprirea autovehiculelor, un astfel de loc aflându-se la aprox. 50 m de locul opririi efective.

În aceste împrejurări autotirul condus de inculpatul M. M. Z. a lovit microbuzul, în partea din spate, acesta a fost proiectat pe direcția înainte, după care a părăsit partea carosabilă și s-a răsturnat pe plafon, mai mulți ocupanți ai microbuzului suferind vătămări corporale pentru vindecarea cărora au fost necesare zile de îngrijiri medicale, diferențiat, de la 7 zile – pentru R. V., la 150 zile pentru G. M..

Asupra împrejurărilor în care s-a produs impactul dintre cele două autovehicule au făcut declarații martorii V. Jenică, C. A., Steriea V. G., P. I., inculpatul B. C. S., inițial, M. M. Z., care au arătat că microbuzul a fost oprit parțial pe partea carosabilă; dar în cauză s-a efectuat și expertiză tehnică auto (necontestată de inculpatul M. M. Z. și de părțile vătămate), prin care s-a concluzionat că accidentul s-a produs din culpa ambilor inculpați și acesta putea fi evitat de inculpatul M. M. Z. dacă acesta respecta dispozițiile art. 35 alin.1 din OUG nr. 195/2002, în condițiile în care din cauza neatenției în conducere, nu a observat prezența microbuzului pe partea dreaptă a carosabilului, s-au putea fi evitat de inculpatul B. C. S. dacă acesta oprea microbuzul în afara carosabilului, în spațiul aflat cu aprox. 50 m înainte, inculpatul respectând prevederile art. 142 lit. m din regulamentul de aplicare a OUG nr. 192/2002 care interzic oprirea pe partea carosabilă a unui drum european.

Și celelalte dovezi administrate: proces – verbal de cercetare la fața locului, planșe foto, declarațiile părților vătămate – conturează modalitatea reținută de instanță ca fiind cea în care s-a produs accidentul rutier, cu consecința vătămării corporale a victimelor, astfel că solicitarea inculpatului B. C. S. de achitare nu are suport probator, culpa ambilor inculpați fiind dovedită în cauză.

În privința infracțiunilor reținute în sarcina fiecărui inculpat și prev. de art. 184 alin. 2 și 4 (câte o faptă) și de art. 184 alin. 1 și 3 VCP (4 fapte în sarcina inculpatului M. M. Z. și 3 fapte în sarcina inculpatului B. C. S.) se constată că prin . noului Cod penal, la data de 01.02.2014, acestea urmează a fi examinate sub aspectul elementelor constitutive prin prisma legii penale mai favorabile și a art. 5 NCP.

Astfel, conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 148 alin. 2 și 4 VCP se regăsește, în condițiile cauzei, în infracțiunea prev. de art. 194 alin. 1 lit.a,b,e NCP (victimă G. M.), care prevede un regim sancționator mai blând, astfel că se va schimba încadrarea juridică a acestei infracțiuni potrivit art. 386 din NCPP, cu reținerea art. 396 alin. 10 NCPP pentru inculpatul M. M. Z. care și-a recunoscute vinovăția.

Având în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 NCP, împrejurările comiterii faptelor, gravitatea acestora și urmările produse asupra victimelor, se va aplica fiecărui inculpat o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare, fiind menținută suspendarea sub supraveghere dispusă de prima instanță, având în vedere art.15 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, cu modificarea termenului de încercare la 3 ani și 4 luni potrivit art. 82 VCP.

În privința infracțiunilor prev. de art. 184 alin. 1 și 3 VCP reținute în sarcina inculpaților (4 fapte în sarcina inculpatului M. M. Z. și 3 fapte în sarcina inculpatului B. C. S.) se constată că sub aspectul conținutului constitutiv generic, acesta se regăsește în infracțiunea prev. de art. 196 alin. 1 NCP. În cauză însă nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, nemaifiind prevăzute astfel de către lege, întrucât textul incriminează doar ipoteza în care fapta este comisă de o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice ori a unei substanțe psihoactive sau în desfășurarea unei activități ce constituie prin ea însăși infracțiune.

Ori, în cauză inculpații nu s-au aflat în situațiile care constituie conținutul constitutiv al infracțiunii, astfel că se impunea achitare pentru aceste infracțiuni, pe temeiul prev. de art. 16 alin. 1 lit. b teza I NCPP.

În raport de această situație se impune în temeiul art. 25 alin. 5 și art. 397 alin. 5 NCPP să fie lăsată nesoluționată acțiunea civilă formulată de părțile civile D. I., D. D., R. I., B. C. S., cu consecința înlăturării obligațiilor de plată a daunelor civile stabilite de prima instanță către aceste părți civile.

D asemenea, cum în sarcina fiecărui inculpat s-a reținut și s-a dispus condamnarea pentru o singură infracțiune, se justifică înlăturarea art. 33 lit.b și 34 alin. 1 lit. b VCP.

Stabilind că legea penală mai favorabilă este legea nouă, în temeiul art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, se va înlătura pedeapsa accesorie aplicată inculpaților, întrucât art. 65 NCP prevede că aceasta se aplică în situația aplicării unei pedepse complementare pe lângă pedeapsa principală, ceea nu este cazul în privința inculpaților.

Examinând modul de soluționare a acțiunilor civile se constată așa cum s-a arătat, că cele formulate de părțile civile D. I., D. D., R. I., B. C. S. rămân nesoluționate, iar cele ale părților civile G. L. și G. V. sunt inadmisibile.

Aceste părți civile (G. L. și G. V.) – în calitate de părinți ai victimei G. M. nu au suferit în mod nemijlocit un prejudiciu nepatrimonial, chiar dacă au fost afectate de starea de sănătate în care a ajuns fiul lor în urma accidentului rutier, după cum într-o astfel de ipoteză nici nu se prevede într-o normă legală stabilirea unor daune civile.

Potrivit art. 1391 alin.2 C. civ. – instanța judecătorească va putea, de asemenea, să acorde despăgubiri ascendenților, descendenților, fraților, surorilor și soțului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum și oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existența unui asemenea prejudiciu -, așa încât acțiunea civilă a acestor părți civile nu are un temei legal, fiind respinsă astfel, ca inadmisibilă.

În privința acțiunii civile formulate de partea civilă G. M. se constată că este întemeiată, aceasta a fost victima accidentului rutier, leziunile suferite necesitând 150 zile îngrijiri medicale, fiindu-i pusă viața în primejdie, dar a căpătat și o infirmitate permanentă, astfel că obligarea inculpaților, a părții responsabile civilmente și a asigurătorilor la plata daunelor civile este întemeiată și justificată.

Cu privire la daunele materiale, suma de 10.000 lei stabilită de instanța fondului este dovedită în cauză și nici nu a fost contestată în cauză.

În privința daunelor morale se constată că solicitarea de majorare este justificată. Urmările faptelor penale asupra victimei, modificările aduse condițiilor de viață ale victimei justifică o majorare a acestor daune la suma de 250.000 lei.

În privința prestației periodice, aceasta a fost întemeiat stabilită ca drept subiectiv al victimei, dar instanța nu a ținut seama de art. 1387 C.civ. care prevede că: (1) În caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății unei persoane, despăgubirea trebuie să cuprindă, în condițiile art. 1.388 și 1.389, după caz, echivalentul câștigului din muncă de care cel păgubit a fost lipsit sau pe care este împiedicat să îl dobândească, prin efectul pierderii sau reducerii capacității sale de muncă. În afară de aceasta, despăgubirea trebuie să acopere cheltuielile de îngrijire medicală și, dacă va fi cazul, cheltuielile determinate de sporirea nevoilor de viață ale celui păgubit, precum și orice alte prejudicii materiale. (2) Despăgubirea pentru pierderea sau nerealizarea câștigului din muncă se acordă, ținându-se seama și de sporirea nevoilor de viață ale celui prejudiciat, sub formă de prestații bănești periodice. La cererea victimei, instanța va putea acorda despăgubirea, pentru motive temeinice, sub forma unei sume globale. (3) În toate cazurile, instanța va putea acorda celui păgubit o despăgubire provizorie pentru acoperirea nevoilor urgente.

Astfel, parții civile, potrivit deciziei de stabilire a gradului de handicap i s-a stabilit o indemnizație de 237 lei, iar nivelul salariului minim brut pe economie a fost modificat succesiv prin acte normative.

Cum părții civile i se cuvine o prestație periodică lunară de la data comiterii faptei (02.12.2011) și până la data revizuirii (05.08.2013) această prestație va fi stabilită în raport de aceste referințe, etapizat.

Având în vedere reținerea unei culpe comune a inculpaților în comiterea faptelor, aceste daune civile vor fi suportate în proporție de 50%.

Cum acțiunea civilă privind pe părțile civile R. I. și D. D. a rămas nesoluționată, vor fi înlăturată obligarea inculpaților la plata cheltuielilor de judecată către aceste părți.

Totodată, cum inculpatul B. C. S. a fost obligat la plata daunelor civile în solidar cu partea responsabilă civilmente, tot așa va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art. 274 NCPP.

Așa fiind, potrivit art. 421 pct. 1 lit. a NCPP vor fi admis apelurile declarate de P. de pe lângă JUDECĂTORIA G., de inculpații M. M. Z. și B. C. S., de partea civilă G. M., de asigurătorii de răspundere civilă . REASIGURARE SA și Z. O. INSURANCE din BULGARIA – prin mandatar BIROUL ASIGURĂTORILOR DE AUTOVEHICULE din R. și se va desființa sentința în limitele ce preced.

În privința apelurilor declarate de părțile civile G. V., G. L., R. I. și D. D., vor fi respinse ca neîntemeiate, potrivit art.421 pct.1 lit.b NCPP, întrucât cu privire la G. L. și G. V. acțiunea civilă este respinsă ca inadmisibilă, iar pentru părțile civile R. I. și D. D. acțiunea civilă a rămas nesoluționată, nefiind astfel temeiuri care să atragă temeinicia apelurilor.

Urmează a face aplicarea art. 275 alin. 2 și 3 și art. 272 alin. 1 și 2 NCPP.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art.421 pct.2 lit.a NCPP, admite apelurile declarate de P. de pe lângă JUDECĂTORIA G., de inculpații M. M. Z. și B. C. S., de partea civilă G. M., de asigurătorii de răspundere civilă . REASIGURARE SA și Z. O. INSURANCE din BULGARIA – prin mandatar BIROUL ASIGURĂTORILOR DE AUTOVEHICULE din R., împotriva Sentinței penale nr.2546/27 septembrie 2013 pronunțată de Judecătoria G., în dosarul nr._ .

Desființează, în parte, sentința penală apelată și, în fond, rejudecând:

1. Repune pedeapsa principală rezultantă de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului M. M. Z. prin sentința penală apelată, în pedepsele componente.

În temeiul art.386 alin.1 NCPP rap. la art.5 alin.1 NCP, schimbă încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpat din infracțiunea prevăzută de art.184 alin.2 și 4 VCP în ref. la art.320/1 VCPP în infracțiunea prevăzută de art.196 alin.2 și 3 rap. la art.194 alin.1 lit.a,b,e, NCP, în ref. la art.396 alin.10 NCPP.

În temeiul art.196 alin.2 și 3 rap. la art.194 alin.1 lit.a,b,e, NCP, în ref. la art.396 alin.10 NCPP, condamnă pe inculpat la pedeapsa principală de 1 an și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă – parte vătămată G. M..

În temeiul art.386 alin.1 NCPP rap. la art.5 alin.1 NCP, schimbă încadrarea juridică a celor 4 fapte penale săvârșite de inculpat din infracțiunea prevăzută de art.184 alin.1 și 3 VCP, în ref. la art.320/1 VCPP în 4 infracțiuni prevăzute de art.196 alin.1 NCP, în ref. la art.396 alin.10 NCPP.(părți vătămate – D. I., D. D., R. I., B. C. S.)

În temeiul art.396 alin.5 rap. la art.16 alin.1 lit.b teza întâi, NCPP, cu aplicarea art.4 NCP și art.3 alin.1 din LPANCP dispune achitarea inculpatului M. M. Z., pentru cele 4 infracțiuni prevăzute de art.196 alin.1 NCP, în ref. la art.396 alin.10 NCPP.

În temeiul art.397 alin.5 rap. la art.25 alin.5 NCPP lasă nesoluționate acțiunile civile formulate de părțile vătămate – constituite părți civile – D. I., D. D., R. I., B. C. S. și în consecință, înlătură obligarea inculpaților, a părții responsabile civilmente și a asigurătorilor de răspundere civilă, la plata daunelor civile către aceste părți vătămate – constituite părți civile.

Înlătură aplicarea art.33 lit.b și art.34 alin.1 lit.b, VCP.

În temeiul art.12 LPANCP rap. la art.65 alin.1 NCP, înlătură pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b VCP pe durata executării pedepsei principale stabilite pentru infracțiunea care face obiectul judecății.

În temeiul art.15 alin.1 LPANCP menține măsura suspendării executării pedepsei principale aplicate inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 4 luni stabilit potrivit art.82 VCP.

2. Repune pedeapsa principală rezultantă de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului B. C. S. prin sentința penală apelată, în pedepsele componente.

În temeiul art.386 alin.1 NCPP rap. la art.5 alin.1 NCP, schimbă încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpat din infracțiunea prevăzută de art.184 alin.2 și 4, VCP în infracțiunea prevăzută de art.196 alin.2 și 3 rap. la art.194 alin.1 lit.a,b,e, NCP.

În temeiul art.196 alin.2 și 3 rap. la art.194 alin.1 lit.a,b,e NCP, condamnă pe inculpat la pedeapsa principală de 1 an și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă – parte vătămată G. M..

În temeiul art.386 alin.1 NCPP rap. la art.5 alin.1 NCP, schimbă încadrarea juridică a celor 3 fapte penale săvârșite de inculpat din infracțiunea prevăzută de art.184 alin.1 și 3 VCP, în 3 infracțiuni prevăzute de art.196 alin.1 NCP, (părți vătămate – D. I., D. D., R. I.)

În temeiul art.396 alin.5 rap. la art.16 alin.1 lit.b teza întâi, NCPP, cu aplicarea art.4 NCP și art.3 alin.1 din LPANCP dispune achitarea inculpatului B. C. S., pentru cele 3 infracțiuni prevăzute de art.196 alin.1 NCP.

În temeiul art.397 alin.5 rap. la art.25 alin.5 NCPP lasă nesoluționate acțiunile civile formulate de părțile vătămate – constituite părți civile – D. I., D. D., R. I. și în consecință, înlătură obligarea inculpaților, a părții responsabile civilmente și a asigurătorilor de răspundere civilă, la plata daunelor civile către aceste părți vătămate – constituite părți civile.

Înlătură aplicarea art.33 lit.b și art.34 alin.1 lit.b, VCP.

În temeiul art.15 alin.1 LPANCP menține măsura suspendării executării pedepsei principale aplicate inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 4 luni, stabilit potrivit art.82 VCP.

3.În temeiul art.397 alin.1 NCPP respinge ca inadmisibile acțiunile civile formulate de către părțile civile G. L. și G. V..

4.În temeiul art.397 alin.1 și art.25 alin.1 NCPP, cu aplicarea art.1381 și urm NCciv, admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă G. M. și obligă pe inculpații M. M. Z. și B. C. S., inculpatul B. C. S. în solidar cu partea responsabilă civilmente . SRL – prin administrator judiciar CII N. C., cum și pe asigurătorul de răspundere civilă . REASIGURARE SA – pentru inculpatul B. C. S. și pe asigurătorul de răspundere civilă Z. O. – INSURANCE din Bulgaria – prin mandatar legal BIROUL ASIGURĂTORILOR de AUTOVEHICULE din R. – pentru inculpatul M. M. Z., către partea civilă G. M., la plata de despăgubiri civile, după cum urmează:

- 10.000 lei cu titlu de daune materiale,

- 250.000 lei cu titlu de daune morale,

- o prestație lunară stabilită de la data comiterii faptei (02.12.2011) și până la data stabilită pentru revizuirea gradului de handicap (05.08.2015) și în continuare până la încetarea stării de nevoie, reprezentând diferența dintre salariul minim brut pe țară și indemnizația de handicap primită de partea civilă, constând în următoarele sume:

- de la data de 02.11.2011 până la data de 31.12.2011, suma de 377 lei/lunar (HGR nr.1193/2010);

- de la data de 01.01.2012 până la data de 31.01.2013, suma de 407 lei/lunar (HGR nr.1225/2011);

- de la data de 01.02.2013 până la data de 31.06.2013, suma de 457 lei/lunar (HGR nr.23/2013);

- de la data de 01.07.2013 până la data de 31.12.2013, suma de 507 lei/lunar (HGR nr.23/2013);

- de la data de 01.01.2014 până la data stabilită pentru revizuirea gradului de handicap (05.08.2015) și în continuare până la încetarea stării de nevoie, suma de 557 lei/lunar (HGR nr.871/2013);

fiecare inculpat și asigurător, suportând plata daunelor civile stabilite, în proporție de câte 50% din sumele menționate și prestația stabilită.

5.Înlătură obligarea inculpaților, a inculpatului B. C. S. în solidar cu partea responsabilă civilmente . SRL – prin administrator judiciar CII N. C. -, la plata cheltuielilor de judecată către părțile vătămate R. I. și D. D..

6.În temeiul art.274 NCPP obligă pe inculpatul B. C. S., în solidar cu partea responsabilă civilmente . SRL – prin administrator judiciar CII N. C. -, la plata sumei de 300 lei, pentru judecata la instanța de fond, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

7.Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

8.În temeiul art.421 pct.1 lit.b NCPP respinge, ca nefondate, apelurile declarate de părțile civile G. V., G. L., R. I. și D. D., împotriva aceleiași sentințe penale.

9.În temeiul art.275 alin.2 NCPPO obligă pe apelantele părți civile G. V., G. L., R. I. și D. D., la plata sumei de câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art.275 alin.3 NCPP, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelurilor admise, rămân în sarcina statului.

În temeiul art.272 alin.1 și 2 NCPP, onorariul avocatului din oficiu desemnat pentru inculpatul M. M. Z., de 300 lei și onorariul traducătorului de limbă turcă reprezentând echivalentul a 10 ore prestate, se acoperă din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie 2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

V. B. N. S.

GREFIER

A. L. P.

Red. N.S.

Dact.G.P.

2 ex.

Red. N.R. N. – Judecătoria G.

← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 443/2014. Curtea...		Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... →

Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 430/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 430/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI