Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 386/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 386/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-03-2014 în dosarul nr. 386/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (672/2014)
Decizia penală nr. 386 A
Ședința publică din data de 27 martie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: I. C.
JUDECĂTOR: C. B.
GREFIER: R. S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de doamna procuror E. I..
Pe rol soluționarea cauzei penale, având ca obiect apelul declarat de inculpatul D. F. V. împotriva sentinței penale nr. 4 din data de 10.01.2014, pronunțată de Judecătoria Z., in dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul inculpat D. F. V. personal și asistat de avocat ales B. Teofrasin, cu împuternicirea avocațială nr._ din data de 27.03.2014 și avocat din oficiu Chirilov M., cu delegația nr. 8268 din data de 06.03.2014, emisă de Baroul București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Referatul cauzei a fost făcut de grefierul de ședință, după care:
Curtea în temeiul art. 107/110 din noul Cod de procedură penală aduce la cunoștință apelantului inculpat D. F. V., faptele care formează obiectul cauzei și că are dreptul de a nu face nici o declarație, atrăgându-i-se atenția că ceea ce declară poate fii folosit si împotriva sa.
Apelantul inculpat D. F. V., având cuvântul, arată că nu dorește să dea declarație în fața Curții, dar își menține declarațiile date in cauză.
Curtea, după deliberare, încuviințează pentru apelantul inculpat D. F. V. proba cu înscrisuri, respectiv depunerea, in circumstanțiere, a mai multor caracterizări.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Apărătorul apelantului inculpat D. F. V. solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr. 4 din data de 10.01.2013 pronunțată de Judecătoria Z., in dosarul nr._ și rejudecând să se facă aplicarea art. 5 NCP.
Totodată, solicită a se avea in vedere consecințele faptei inculpatului, fapta acestuia neducând la vătămarea părții vătămate, astfel încât aceasta nu s-a constituit parte civilă în cauză.
De asemenea, solicită a se avea in vedere împrejurare că acesta nu s-a sustras urmăririi penale.
In ceea ce privește starea de recidivă solicită înlăturarea acesteia, apreciind că in cauză s-a împlinit termenul de reabilitare in anul 2010, data când se consideră executată pedeapsa fiind data liberării condiționate, iar fapta ce face obiectul prezentei cauze a fost săvârșită in anul 2011.
De asemenea, solicită redozarea pedepsei aplicată inculpatului prin înlăturarea stării de recidivă si reducerea cuantumului acesteia la o pedeapsă sub 4 ani închisoare.
Reprezentantul Ministerului Publicsolicită admiterea sub aspectul aplicării art.5 NCP cu privire la reabilitarea inculpatului pentru infracțiunea pentru care acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 69/1999 pronunțată de Tribunalul C., termenul de 5 ani curgând de la momentul la care pedeapsa a fost considerată ca fiind executată, iar ca efect al aplicării acestor prevederi legale solicită înlăturarea stării de recidivă.
In ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicată inculpatului solicită să se constate că aceasta a fost corect stabilită în raport de conduita inculpatului care s-a sustras urmăririi penale.
Apelantul inculpat D. F. V., având ultimul cuvânt, arată că regretă săvârșirea faptei.
CURTEA
Asupra prezentei cauze.
Prin sentința penală nr. 4 din 10 ianuarie 2014, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Z., s-au dispus următoarele:
În baza dispozițiilor art. 86 alin.1 din O.U.G.nr.195/2002 cu aplicarea art.33 lit.a) si art.37 lit.b) din Cod penal, si art. 3201 Cod procedură penală, condamnă pe inculpatul D. F. V. fiul lui I. și A., născut la data de 05.12.1979 în localitatea Scornicesti, județul O., cu domiciliul in localitatea Chiajna, jud.I., CNP_, la pedeapsa închisorii de 3 ani.
În baza dispozițiilor art. 89 alin.1 din O.U.G.nr.195/2002 cu aplicarea art.33 lit.a) si art.37 lit.b) din Cod penal, si art. 3201 Cod procedură penală, condamnă acelasi inculpat la pedeapsa inchisorii de 4 ani.
In baza disp.art.33 lit.a) si art.34 lit.b) C.pen.contopeste pedepsele aplicate urmand ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea – 4(patru) ani inchisoare.
In baza art.71 C.pen interzice inculpatului drepturile prevazute de art.64 alin.1 lit.a) teza a II-a si lit.b) din C.pen.
In baza disp.art.191 din C.proc.pen. obliga inculpatul la plata sumei de 1000 lei-cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.542/P/2013 din data de 09.12.2013 și înregistrat la instanță sub nr._ din data de 18.12.2013, P. de pe lângă Judecătoria Z. a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului D. F. V. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 86 alin. 1 si art.89 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002.
Se reține în actul de sesizare că, la data de 21.04.2013, inculpatul D. F. V. a condus pe drumurile publice un autovehicul fara a fi posesor al permisului de conducere pentru nicio categorie de autovehicule si a produs un accident rutier soldat cu victime, dupa care a parasit locul faptei.
Examinând actele și lucrările dosarului: proces verbal de sesizare, proces-verbal de cercetare la fata locului+plansa foto, proces verbal de constatare efectuare acte premergătoare, adresa nr._/09.05.2013 a Serviciului Rutier-Teleorman, declarații martori, declarație invinuit, declaratie reprezentant legal parte vatamata, instanța reține următoarele:
La data de 21.04.2013, în jurul orelor 1827 lucrătorii formațiunii poliție rutieră din cadrul Poliției orașului Z. au fost sesizați despre faptul că pe DJ 506, pe raza localității B., județ Teleorman a avut loc un accident de trafic rutier soldat cu victime, în care a fost implicat autoturismul marca SEAT TOLEDO cu nr. AD - 977 - SV ce a fost condus de numitul D. F. V. din . ( fără forme legale în . ), care după producerea accidentului a părăsit locul faptei .
Din probele administrate în cauză a rezultat următoarea situație de fapt:
Invinuitul D. F. V. are domiciliul în . și este fiul numitei D. A. care este căsătorită cu numitul D. F. . La începutul lunii aprilie 2013 cei doi soți D. împreună cu învinuitul D. F. V. - fiul din altă căsătorie al numitei D. A. s-au întors din Italia și au locuit împreună, fără forme legale pe raza comunei Bujoru, jud. Teleorman . Conform declarației numitului D. F. la întoarcerea din Italia, fiul soției sale din altă căsătorie, învinuitul D. F. V. și-a adus în țară un autoturism marca SEAT de culoare vișinie cu nr. AD - 977 -ZV pe care o ținea parcată în curtea locuinței.Acesta a mai declarat că în dimineața zilei de 21.04.2013, împreună cu soția sa au plecat la târg în . jurul orelor 1100 când s-au întors acasă nu au mai găsit mașina parcată în curte și au crezut că a fost luată de D. F. V. care locuia cu ei, pentru a se plimba, însă s-au gândit că acesta care nu poseda permis de conducere a apelat la serviciile unei persoane care avea permis așa cum a procedat și atunci când și-a adus mașina în țară . Au plecat din nou de acasă și în jurul orelor 19 când au revenit au găsit mașina în curte, parcată cu spatele la stradă și au observat că aceasta avea parbrizul spart, iar fiul lor nu se afla acasă . întrucât acesta nu le-a răspuns la telefon au plecat să îl caute prin comună, ocazie cu care s-au întâlnit cu organele de poliție de la care au aflat că fiul lor este căutat pentru că a produs un accident de circulație și a părăsit locul faptei.
Conform declarațiilor date de acesta pe parcursul urmăririi penale în prezența apărătorului ales, declarații coroborate cu declarațiile martorilor audiați în cauză, în cursul zilei de 21.04.2013 a plecat de la locuința părinților săi din localitatea Bujoru unde locuia fără forme legale, la volanul autoturismului marca SEAT cu nr. AD - 977 -ZV ce era parcat în curte fiind însoțit de numiții I. M. și C. I. A. cu care băuse câte o cafea . Inițial i-a transportat pe aceștia la locuința lor, după care a mers cu aceștia la locuința numitului T. V. împreună cu care a rămas în continuare, ceilalți doi plecând acasă .
In timp ce circula pe DJ 506, fiind însoțit în mașină de T. V., pe raza localității B., la un moment dat i-a apărut brusc în față, ieșind de pe trotuarul din dreapta, minora M. A. - în vârstă de 10 ani care se deplasa pe o bicicletă, pe care a lovit-o determinând căderea acesteia pe suprafața carosabilă . în urma evenimentului rutier autoturismul condus de învinuit a suferit avarii, iar minora M. A. a suferit vătămări corporale fiind necesară transportarea acesteia la Spitalul Municipal A. pentru acordare de îngrijiri medicale, unde a rămas internată timp de 3 zile . După accident învinuitul a părăsit locul faptei cu același autoturism pe care 1-a parcat în curtea părinților săi, după care a părăsit locuința plecând inițial la București, iar de aici plecând cu un autocar în Italia .
Conform adresei nr._/09.05.2013 a Serviciului Rutier Teleorman a rezultat că învinuitul nu este posesor al permisului de conducere pentru nici o categorie de autovehicule .
Deși în urma evenimentului rutier în care a fost implicat învinuitul, a rezultat vătămarea corporală a minorei M. A. în vârstă de 10 ani, întrucât pe parcursul cercetărilor numita M. M. - mama minorei a declarat - în calitate de reprezentant legal al acesteia, că nu s-a prezentat la serviciul de medicină legală pentru obținerea unui certificat medico legal, nu depune plângere penală împotriva învinuitului și față de care nu are nici o pretenție materială, în cauză s-a pronuntat de catre P. de pe langa Judecatoria Z. o soluție de neîncepere a urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 184 alin. 1 și 3 din Codul Penal deoarece lipsește plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Situația de fapt reținută de instanță și mijloacele de probă pe care aceasta se întemeiază fiind cele expuse anterior, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 86 alin. 1 si art.89 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002, conform carora “Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care nu poseda permis de conducere se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani”, si „ Părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului sau de către instructorul auto, aflat în procesul de instruire, sau de examinatorul autorității competente, aflat în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, implicat într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat uciderea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane ori dacă accidentul s-a produs ca urmare a unei infracțiuni, fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea locului faptei, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani”, texte de lege în baza cărora instanța urmează să dispună condamnarea inculpatului.
Instanta de fond a constatat întrunite în cauză cerințele impuse de art. 3201 Cod procedură penală conform caruia „Până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală…. și a pronunțat condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.”
Deoarece inculpatul a solicitat aplicarea acestui text de lege, instanța a reținut în favoarea inculpatului dispozițiilor art. 320 1 Cod procedură penală, astfel ca limitele de pedeapsa prevazute de lege in aceasta situatie se reduc la 8 luni minimul special si 3 ani si 4 luni maximul special pentru infractiunea prevazuta de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002, iar pentru infractiunea prev.de art.89 alin.1 din OUG195/2002 pedepsa se reduce la 1 an si 6 luni minimul special si 4 ani si 8 luni maximul special.
Hotărârea a fost apelată de către inculpat, care a solicitat,, în baza art.421 al.2 lit.a N.C.P.P., admiterea apelului, desființarea în parte a hotărârii atacate, iar pe fond pronunțarea unei noi hotărâri, dând eficiență art.5 N.C.P., respectiv legea penală mai favorabilă, precum și înlăturarea dispozițiilor referitoare la starea de recidivă. D. fiind că s-a împlinit termenul de reabilitare.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de susținerile apelantului și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că apelul este fondat doar sub aspectul ultimei critici și-l va admite ca atare pentru următoarele considerente:
Astfel, în mod greșit a fost reținută starea de recidivă postexecutorie față de condamnarea de 7 ani, aplicată prin sentința penală nr. 69/1999 pronunțată de Tribunalul C., termenul de reabilitare - stabilit potrivit art. 166 alin. 1 lit. b NCP, cu referire la art. 5 din același act normativ, fiind împlinit anterior datei săvârșirii faptei din prezenta cauză, împrejurare în raport de care se impune înlăturarea dispozițiilor art. 37 lit. b din Codul penal 1969.
Curtea reține deopotrivă că instanța de fond a analizat în mod judicios materialul probator administrat în cauză, stabilind în mod corect atât situația de fapt, cât și vinovăția inculpatului în raport de acuzația care i se aduce prin actul de inculpare.
Cât privește individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond a evaluat și valorificat suficient în procesul individualizării sancțiunii elementele obiective și specifice cazului (modalitatea de săvârșire a faptei și urmarea produsă, atitudinea inculpatului de desconsiderare a normelor morale și implicit datele sale personale, respectiv persistența infracțională, concretizată aplicarea mai multor sancțiuni penale și administrative în perioada 1998-2008 - filele 109-110 dosar de urmărire penală), aplicând în speță, o sancțiune temeinică în raport cu criteriile legale.
Este adevărat că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor, însă această împrejurare nu are caracter de excelență, ci se încadrează în standardele normalității.
Mai mult decât atât, nu poate căpăta semnificație în aplicarea tratamentului sancționator, câtă vreme în speță este vorba de infracțiuni flagrante, iar această împrejurare trebuia avută în vedere în contextul celorlalte circumstanțe reale ale faptei și personale ale inculpatului.
Referitor la aplicarea legii penale mai favorabile, instanța de control judiciar constată că nu se justifică schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului din art. 86 alin. 1, respective art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, în art. 335, respectiv art. 339 NCP, dat fiind, pe de-o parte, că dispozițiile Codului penal anterior îl repreprezintă în cazul său legea penală mai favorabilă, iar, pe de altă parte, că pedepsele aplicate inculpatului se încadrează în limitele textului care reglementează în prezent infracțiunea.
Având în vedere cele expuse, în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen., Curtea va admite apelul formulat de apelantul-inculpat D. F. V. împotriva sentinței penale nr. 4/10.01.2014 pronunțate de Judecătoria Z. în dosarul nr._ .
Va desființa în parte sentința penală apelată și, pe fond, rejudecând, va înlătura dispozițiile art. 37 alin. 1 lit. b din Codul penal 1969.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen., admite apelul formulat de apelantul-inculpat D. F. V. împotriva sentinței penale nr. 4/10.01.2014 pronunțate de Judecătoria Z. în dosarul nr._ .
Desființează în parte sentința penală apelată și, pe fond, rejudecând:
Înlătură dispozițiile art. 37 alin. 1 lit. b din Codul penal 1969.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I. C. C. B.
GREFIER,
R. S.
Red. I.C./1.04.2014
Dact. I.C.. 2 ex./1.04.2014
Judecătoria Z. - jud. O. E. C.
| ← Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 392/2014.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 76/2014.... → |
|---|
